Obiectivele lectiei
1.1. Definitia si caracteristicile econometriei
Francois Quesnay (1694 - 1774), medic si economist francez, intemeietor al scolii fiziocrate, sustinator al politicii economice liber schimbiste. S-a remarcat indeosebi prin asa numitul "tablou economic" si "analiza tabloului economic" - opere principale in care se face o analiza a capitalului, a reproductiei sale, precum si a circulatiei materiale si valorice a capitalului si venitului national. A reusit, deci, sa prezinte, sub forma unei scheme, procesul reproductiei redand dependenta intre compartimente prin corelatii cifrice. Ecoul starnit la timpul respectiv de catre opera sa poate fi sugerat de afirmatia lui Mirabeau in istorie sunt trei inventii care au conferit stabilitate social-politica: scrisul de mana, banii, tabloul economic a lui Quesnay ".
William Petty (1623 - 1687) - intemeietor al economiei politice moderne, inventator intr-o anumita masura a statisticii - a cautat ca prin intermediul numerelor, a masuratorilor, sa descopere regularitati in domeniul fenomenelor sociale. Are de asemenea merite deosebite in demografie datorate cercetarilor sale in vederea stabilirii unei legi matematice a mortalitatii".
Antoine Cournot (1801 - 1877) - matematician si probabilist francez - a incercat o abordare matematica a economiei politice. Formularea matematica a legii cererii si ofertei reprezinta un fericit exemplu pentru preocuparile sale de introducere a conceptului de functie in cercetarea relatiilor cauza-efect din economie. Lucrarea sa Recherches sur les principles mathématiques de la théorie des richesses", elaborata in 1838, poate reprezenta un punct de referinta pentru econometrie.
Ernst Engel (1821 - 1896) - statistician si economist german - a cautat sa exprime matematic legitati privind cererea de marfuri. In acest scop a utilizat evidente (bugete de familie) privind veniturile si cheltuielile in familie.
Bowley sir A.L 1869 - 1957) - statistician, matematician, economist si demograf englez. Preocupat indeosebi de statistica atat ca profesor la Londra, cat si ca director al institutului din Oxford, a avut remarcabile contributii in domeniul sondajului statistic, ca si in domeniul dinamicii preturilor si salariilor, estimarii venitului national.
Marshall Alfred (1842 -
1924) - economist englez cu numeroase
contributii in domeniul masurarii relatiilor pret-cerere, pret-oferta (indicatorul elasticitatii cererii ii apartine).
Contributii importante
in domeniul introducerii rigurozitatii matematicii in economie au avut de asemenea: von Thünen, Pareto V.,
R. A. Fisher, L. Walras, iar
mai recent J. Tinbergen, H.
Wold, L.R. Klein, W. Leontief,
G.Tintner.
In
cele ce urmeaza ne propunem sa ne
apropiem din ce in ce mai
mult de domeniul de studiu al econometriei, precum si de obiectivele
urmarite.
Modelul
econometric reprezinta o imagine simplificata
a relatiilor dintre variabilele economice care priveste atat reprezentarea
anatomica a proceselor economice (definirea variabilelor) cat si descrierea fiziologica
(relatii, conditionari, mecanisme de functionare).
Redam
schematic principalele izvoare
care fac posibila elaborarea modelului econometric,
precum si efectele pe care le suscita, la randul sau, utilizarea unui astfel de model intr-un sistem (macroeconomie, microeconomie)
care urmareste modul sa-si imbunatateasca performantele.
Econometria are ca obiect cunoasterea mecanismelor de desfasurare a proceselor economice, descrise de seriile de date statistice, prin utilizarea metodelor cantitative de natura statistica sau matematica.
Termenul de econometrie (din grec. Oikonomie=Economie si Metron = Masurare) are doua sensuri:
in sens larg: include analize bazate pe estimari numerice (exprimari cantitative prin masurare), atat a relatiilor de dependenta dintre fenomenele economice, cat si a aspectelor ce privesc gradul de concentrare, de sensibilitate si de intensitate a fluctuatiilor din economie;
In sens restrans: include studiul relatiilro de dependenta dintre variabilele economice, inclusiv a variabilitatii proceselor economice in timp apeland la procedee specifice (regresie si testare).
Instrumentele utilizate in econometrie sunt in majoritate preluate din statistica si matematica, fara a exclude utilizarea metodelor proprii.
Caracteristicile econometriei:
a. in reprezentarile econometrice se introduc variable care privesc bogatia natiunii (productia, consumul, capitalul fix etc.) si castigul economic (profit, salarii, dobanda, renta etc.) si ecuatii de tip comportamantal, resursele avand o importanta deosebita;
b. se acorda interes pentru reprezentari cu caracter sistemic in care sunt prezente obiectivele si conexiunile existente intre variabile;
c. reprezentarile econometrice se pot referi la un sector de activitate, sau la un ansamblu de activitati, structurate sub forma de ecuatii si sisteme sau blocuri de ecuatii;
d. ecuatiile de tip econometric cuprind intre factorii care determina evolutia unor procese si pretul in diferiele forme de manifestare (ecuatii de balanta pentru determinarea echilobrelor in economie);
e. in modelul econometric se regasesc obiectivele finale ale economiei si obiectivele specifice proceselor economice (variabile endogene-efect);
f. modelele econometrice permit simularea politicilor economice;
g. modelele econometrice exprima echilibrul dintre cerere si oferta si neliniaritatea cererii in raport cu cresterea factorilor.
Obiectivele finale urmarite de econometrie sunt exprimate:
la nivel macroeconomic (cresterea economoca, controlul inflatiei, ocuparea fortei de munca, echilibrul balantei de plati etc.);
la nivel mezoeconomic (obiective regionale);
la nivel microeconomic (firma: cresterea profitului, cresterea calitatii, cresterea cotei de piata etc.);
la nivel individual (maximizarea venitului etc).
Modelul econometric
Modelul econometric poate fi privit ca o imbinare a modelului economic cu cel statistic, fiind o constructie teoretica care are un scop prestabilit (previziune, prognoza, simulare, verificare a unei teorii) si o baza in teoria economica si o modalitate de redare schematica bazate pe modelul statistic (ecuatiile de regresie), precum si pe egalitati (identitati, ecuatii de balanta) rezultate din conceptele teoriei economice.
Un model econometric are urmatoarele caracteristici:
descrie diverse tipuri de sisteme economice reale pe baza legaturilor de tip statistic privind comportamentele de natura economica dintre variabilele rezultative si factorii economici, demografici, naturali, sociali, politici etc.;
descrie sistemul de dependente printr-un sistem formal echivalent de tip ramificat de legaturi cauzale, inclusiv legaturi de interdependenta, care poate fi structurat dupa principiul ordonarii ierarhice in mai multe trepte;
caracterizeaza mai putin normativ sistemului real socio-economic datorita elasticitatii mari a reprezentarilor econometrice;
descrie static si dinamic sistemul socio-economic oferind posibilitatea prognozelor si previziunilor active.
Procedura modelarii econometrice urmeaza urmatorii pasi de lucru:
Utilizarea surselor: teoria economica, experienta in modelare, serii de date statistice;
Elaborarea modelului econometric: specificare, identificare, masurare, estimare, verificare;
Elaborarea modelului econometric operational: rezultate, analize, prognoze, simulari;
Confruntarea cu realitatea, actualizari.
Tipologia modelelor econometrice
Modelele econometrice se pot grupa dupa: domeniul de studiu, natura, numarul variabilelor explicative, gradul de detaliere si forma functiei.
Dupa domeniul de studiu modelele se grupeaza in doua mari categorii: modele econometrice la nivel macroeconomic si modele econometrice la nivel microeconomic.
A. Modele econometrice la nivel macroeconomic ( PIB, Productia, Consumul, Utilizarea fortei de munca, Rata dobanzii, Preturile si inflatia, Cursul de schimb, Investitiile, Salariile, Economiile, Masa monetara, Cometul exterior)
numarul variabilelor: model format din una ecuatie (UNI) si model format din ecuatii simultane (MULTI)
gradul de detaliere:
● model UNI de tip sincron (S) si de tip dinamic (L) (geometric, polinomial, LAG)
● model MULTI de tip agregat (A) sau dezagregat (D)
forma functiei:
● model UNI: de tip liniar ( LIN) sau neliniar (NELIN)
● model MULTI: cu ecuatii liniare (LIN) sau neliniare (NELIN) de tip STRUCTURAL sau REDUS
B. Modele econometrice la nivel microeconomic (managementul firmei)
numarul variabilelor: model care include componente temporale (TSC), model care include componente de influenta (ARMA) si model care include componente de frcventa (AS)
gradul de detaliere:
● model TSC privind: TENDINTA, SEZONALITATEA, CICLICITATEA
● model ARMA de tip: AUTOREGRESIV, MEDIE MOBILA, MIXT, ARCH etc.
● model AS de tip: UNIDIMENSIONAL si BIDIMENSIONAL
forma functiei:
● model TSC: de tip aditiv (AD) sau multiplicativ (MULT)
● model ARMA si AS: cu ecuatii liniare (LIN) sau neliniare (NELIN)
Modele econometrice utilizate in previziune
Econometria prezinta zone comune cu alte discipline:
economia politica (explicarea si analiza fenomenelor prin prizma relatiilor cauzale);
matematica, statistica si statistica matematica (prezentarea si argumentarea metodelor);
previziune;
modelare si simulare.
Economia politica, matematica aplicata in economie si statistica au fost studiate in anul I.
Modelarea si simularea fenomenelor economice se va studia in anul III.
Modelele econometrice utilizate in previziune la nivel microeconomic vor fi studiate in continuare (de exemplu: functia de regresie, sezonalitatea, ciclicitatea, media mobila etc). Cursul va puncta unele aspecte legate de macroeconomie.
Limitele econometriei:
modelul econometric exprima doar coordonatele principale ale procesului economic analizat, referindu-se doar la variabilele importante si la relatiile exprimate intr-o forma matematica (de regula liniara, simplificata), neglijand zona reziduala;
principalele surse de erori rezulta din limitele pe care le da masurabilitatea si nesiguranta in acceptare a cuantificarilor;
econometria se refera in special la relatiile de cauzalitate si la studiul evolutiei in timp, ceea ce face ca o serie de aspecte cuantificabile sa ramana in afara reprezentarilor econometrice.
Bibliografie:
Pecican E.S., Econometria pentru..economosti, Editura Economica, Bucuresti, 2005, p.13-47
|
