Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























ORGANIZAREA INTREPRINDERII

economie


ORGANIZAREA ÎNTREPRINDERII



Continut:



Organizarea procesuala a întreprinderii

3.2. Oragnizarea structurala a întreprinderii

Din temele anterioare suntem deja convinsi ca o întreprindere are la baza înfiintarii sale o idee pusa în practica de catre o persoana, idee care se transpune în realizarea unui produs pentru o anumita piata. Prin comercializarea acestui produs întreprinzatorul satisface anumite cerinte si, ceea ce este important pentru el, obtine profit (care este de fapt scopul înfiintarii respectivei întreprinderi). Pentru a fi eficace si pentru a-si realiza obiectivele patronul trebuie sa se organizeze, adica sa utilizeze resursele materiale si umane de care dispune în maniera cea mai eficient posibila.

Deci, vom vedea ca organizarea activitatii unei întreprinderii este factorul de baza în obtinerea unor satisfactii cât mai mari.



Obiective:

Dupa parcurgerea acestei teme veti putea fi capabila sa:

întelegeti temenul de organizare;

faceti distinctie între structura procesuala si structura organizatorica;

enumerati componentele structurii procesuale si sa specificati importanta fiecarei componente în part 19419i817t e;

observati cele doua mari parti ce formeaza structura organizatorica a întreprinderii;

specificati care sunt componentele specifice celor doua categorii de formeaza structura organizatorica;

aflati anavtajele si dezavantajele celor trei tipuri de structuri operationale




E

Definitia organizarii

  3.1.Organizarea procesuala a firmei


În general, prin organizare se întelege descompunerea unui fenomen,, proces, obiect în elementele sale cele mai simple si analizarea acestora, pentru structurarea lor într-un sistem organizatoric favorabil realizarii obiectivelor propuse, respectiv obtinerii unui randament maxim.

Organizarea formala a unei întreprinderi cuprinde:

Organizarea procesuala prin care se asigura delimitarea si dimensionarea functiunilor, respectiv corelarea lor cu obiectivele asumate si componentele structural-organizatorice al firmei;

F

Structura organizatorica a întreprinderii

  Organizarea structurala, prin care se asigura legatura dintre diferitele subdiviziuni organizatorice (posturi de munca, compartimente de munca etc.) într-o anumita configuratie, adecvata realizarii obiectivelor firmei.

Ca expresie a organizarii formale, respectiv a organizarii structurale, structura organizatorica a unei întreprinderi se proiecteaza pe baza unor norme, reguli, principii si documente oficiale.

F

Organizarea procesuala, definitie si parti componente

  Structura organizatorica poate fi definita ca reprezentând ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.

Organizarea procesuala consta în descompunerea proceselor de munca fizica si intelectuala în elementele componente (operatii, timpi, miscari etc.) si analiza acestora cu scopul regruparii lor în functie de nivelul obiectivelor la realizarea carora participa, de nivelul de pregatire si natura pregatirii personalului care le realizeaza, precum si de specificul metodelor, tehnicilor si instrumentelor folosite în vederea desfasurarii lor si realizarea obiectivelor cu un plus de eficienta.

F

Definitia functiunii si criterii aferente acesteia

  Rezultatele organizarii procesuale se concretizeaza în delimitarea si definirea functiunilor întreprinderii si componentelor acesteia: activitati, atributii, sarcini. Necesitatea organizarii procesuale a activitatii firmei este impusa de complexitatea proceselor de munca fizica si intelectuala.

Functiunea poate fi definita prin ansamblul activitatilor orientate spre realizarea unor obiective derivate din obiectivele generale ale întreprinderii. O anumita functiune se prezinta de fapt ca o grupare concreta de activitati omogene, specializate.

La proiectarea functiunilor întreprinderii se iau în considerare o serie de criterii, cum sunt:

Criteriul identitatii activitatilor grupate într-o functiune;

Criteriul de complementaritate, care impune gruparea într-o functiune a unor activitati între care se afla relatii de completare reciproca sau auxiliaritate;

Criteriul convergentei, care impune gruparea într-o functiune a unor activitati diferite, dar orientate spre realizarea acelorasi obiective.

F

Tipuri de functiuni specifice întreprinderii

  Indiferent de obiectul de activitate, de marimea si complexitatea întreprinderii sau de forma de proprietate asupra capitalului, functiunile societatilor comerciale, asa cum sunt formulate în Legea nr. 31/1990 sunt:

a)      Functiunea de cercetare-dezvoltare: reprezentata de ansamblul activitatilor ce se desfasoara în cadrul unitatii în vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei si transformarii ideilor în noutati utile dezvoltarii în viitor a acesteia. În aceasta functiune sunt incluse activitati cu pornuntat caracter intelectual, care pot fi grupate în:

Activitati de conceptie, care vizeza cercetarea si proiectarea produselor, a serviciilor, a lucrarilor noi si a tehnologiilor de realizare a acestora;

Activitati de organizare a conducerii, productiei si muncii;

b)      Functiunea de productie, reprezinta ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si de servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, executarii lucrarilor si prestarii serviciilor în care este specializata întreprinderea.

Sistemul de productie poate fi reprezentat schematic astfel:









Transformarea materiilor prime în bunuri economice se realizeaza cu ajutorul factorilor de productie complementari - munca si capital - stabilindu-se o relatie între cantitatea de factori utilizati si cantitatea de produse obtinute, conform functiei.


P = f(T,K),

unde:

P - productia

T - munca

K - capitalul

În functie de etapele necesare fabricarii produselor, activitatile incluse în functiunea de productie se împart în:

Activitati de pregatire a productiei, care este influentata de gradul de noutate sau de repetabilitate a produsului care urmeaza a fi fabricat. Acete activitati sunt diferite de activitatea de cercetare-dezvoltare, fiind de obicei o continuare a acesteia.

Activitati legate de executarea propriu-zisa a produselor.

Volumul de activitati cuprinse în aceasta functiune este influentat de mai multi factori printre care: profilul întreprinderii, gradul de înzestrare tehnica, complexitatea produselor, caracteristicile materiilor prime si materialelor etc.

c)      Functiunea comerciala cuprinde activitatile menite sa contribuie la realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legaturilor unitatii cu mediul sau ambiant, în vederea procurarii mijloacelor necesare desfacerii produselor, serviciilor si lucrarilor care fac obiectul de baza al activitatii firmei. Ac'iunile de studiere a pietei interne si externe precum si a comportamentului consumatorilor se concretizeaza într-o serie de functii, cum sunt:

Functia de cercetare a pietei si a nevoilor de consum, prin care se urmareste prospectarea pietelor prezente si potentiale, studierea nevoilor solvabile si motivatia consumului;

Functia de adaptare a întreprinderii la dinamica mediului, presupune activitati care sa asigure înnoirea cu frecventa ridicata a ofertei de marfuri, perfectionarea formelor de distributie si de comercializare, diversificarea actiunilor publicitare cu scopul cresterii capacitatii de reactie la semnalele pietei;

Functia de crestere a eficientei economice asigura promovarea tehnicilor moderne de eficientizare a activitatii.

d)      Functiunea financiar-contabila reprezinta ansamblul activitatilor prin care se realizeaza obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare unitatii, precum si înregistrarea si urmarirea valorica a fenomenelor economice din cadru întrepriderii;

e)      Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate în cadrul firmei pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar.

În cadrul oricarei întreprinderi, activitatile componente ale functiunilor sunt interdependente, fapt care antreneaza si interdependenta dintre functiuni. Aceasta înseamna ca o functiune trebuie sa se manifeste în cadrul favorabil rezultat din manifestarea celorlalte si sa sprijine manifestarea plenara a tuturor celorlalte.

Timp estimat de lucru :

5 minute

 



Test de autoevaluare nr.1.


2.Care sunt functiunile întreprinderii si care este ordinea de realizare a lor (2 puncte):



3. Ce presupune functiunea de cercetare-dezvoltare? (0,5 puncte)



4. Ce presupune functiunea de productie? (0,5 puncte)



5. Ce presupune functiunea comerciala? (0,5 puncte):


6. Ce presupune functiunea financiar-contabila? (0,5 puncte):


7. Ce presupune functiunea de personal (0,5 puncte):



Total puncte: 5,5 puncte Puncte obtinute:....





3.2. Organizarea structurala a firmei


E

Parti componente ale structurii organizatorice

  Structura organizatorica poate fi considerata drept scheletul firmei; este definita ca fiind ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea, astfel încât sa asigure premisele organizatorice adecvate realizarii obiectivelor prestabilite.

În ansamblul ei, structura organizatorica prezinta doua mari parti: structura de conducere (functionala) si structura de productie (operationala).



3.2.1. Structura de conducere


Elemente componente ale structurii de conducere

 


Structura de conducere reuneste ansamblul persoanelor, compartimentelor si relatiilor organizationale astfel constituite încât sa asigure conditiile economice, tehnice si de personal necesare desfasurarii proceselor de executie. Structura de productie este alcatuita din ansamblul persoanelor, compartimentelor si relatiilor organizationale constituite în vederea realizarii directe a obiectului de activitate al firmei.

La nivelul ambelor structuri se gasesc urmatoarelor componente primare:

a)      Postul - alcatuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor asociate, care revin spre exercitare, în mod regulat unei persoane angajate în întreprindere. Obiectivele postului, reflectate în sistemul obiectivelor unitatii ca obiective individuale, asigura prin realizarea lor succesiva, realizarea scopului final al firmei. Astfel se justifica crearea si functionarea postului în structura pe o anumita perioada. În vederea realizarii obiectivelor, titularului de post îi sunt conferite sarcini si responsabilitati adecvate. Trasaturile obligatorii ale unui post de munca sunt:

Autoritatea formala (competente) exprima limita în care titularul postului are dreptul de a actiona pentru realizarea obiectivelor individuale;

Competenta profesionala exprima nivelul de pregatire, experienta, prestigiul preofesional care permit realizarea obiectivelor individuale;

Responsabilitatea reprezinta obligativitatea titularului (materiala, disciplinara, penala) de a îndeplini sarcini si atributii derivate din obiectivele individuale ale postului.

b)      Functia constituie factorul de generalizare a unor posturi, asemanatoare sub aspectul ariei de cuprindere a autoritatii si responsabilitatii. În functie de natura competentelor, responsabilitatilor si sarcinilor, posturile, respectiv functiile, pot fi grupate în: posturi sau functii de conducere, caracterizate printr-o pondere ridicata a competentelor, sarcinilor si responsabilitatilor ce implica exercitarea atributelor conducerii, si posturi sau functii de executie, în a caror competenta se regasesc competente, sarcini si responsabilitati a caror desfasurare implica transpunerea în viata a deciziilor emise de titularii posturilor, functiilor de conducere;

c)     

F

Categorii de compartimente

  Compartimentele sunt rezultate din agregarea unor posturi si functii cu continut similar si/sau complementar. Ele reprezinta ansamblul persoanelor care desfasoara activitati relativ omogene, ce solicita cunostinte specializate de un anumit tip (tehnice, economice, juridice, social-umane), ca si ansamblul de metode si tehnici adecvate, amplasate într-un anumit spatiu si subordonate nemijlocit unui singur cadru de conducere. Dupa modul în care contribuie la realizarea obiectivelor fundamentale ale firmei, compartimentele se diferentiaza în:

Compartimente operationale, care contribuie direct la realizarea obiectivelor fundamentale ale firmei, deoarece în cadrul lor se obtin produse sau parti din produse ce constituie obiectivul fabricatiei ori presteaza o serie de servicii necesare productiei. În aceasta categorie sunt încadrate, de regula, atelierele si sectiile de productie si service, serviciile de aprovizionare, desfacere, depozite etc.;

Compartimentele functionale, care ajuta la stabilirea obiectivelor, întrucât ele fundamenteaza deciziile stabilite de conducerea superioara si medie a firmei, asigurând asistenta de specialitate (tehnica, economica, organizatorica) tuturor compartimentelor structurii organizatorice;

Dupa natura atributiilor, a volumului acestora si a nivelului de delegare a autoritatii, se pot distinge:



Compartimentul de baza (elementar), specializat, de regula în executarea unei activitati omogene;

Compartimentul de ansamblu (complex), care grupeaza, sub o autoritate unica, fie mai multe compartimente elementare, fie compartimente elemetare si executanti subordonati nemijlocit.

d)     

F

Clsificarea relatiilor organizatorice

  Relatiile organizatorice reprezinta ansamblul legaturilor dintre componentele structurii stabilite prin reglementari oficiale. Continutul lor determina clasificarea relatiilor în:

Relatii de autoritate - stabilite prin intermediul reglementarilor oficiale, exercitarea lor fiind obligatorie;

Relatii ierarhice - raporturi stabilite între titularii posturilor de conducere si ai posturilor de executie;

Relatii functionale - rezulta din exercitarea autoritatii de care dispun anumite compartimente, materializate în indicatii metodologice, studii, regulamente etc.;

Relatii de stat major - apar ca urmare a delegarii sarcinilor, autoritatii si responsabilitatii de catre conducere;

Relatii de control - functioneaza între compartimentele specializate în efectuarea controlului si celelalte compartimente din structura;

Relatii de reprezentare - se stabilesc între managerii de nivel superior ai firmei si reprezentantii unor organizatii profesionale, sindicale etc., din interiorul unitatii, pe de o parte, si persoane fizice sau juridice din afara firmei, pe de alta parte;

e)      Nivelurile ierarhice reprezinta ansamblul subdiviziunilor organizatorice asezate pe linii orizontale, la aceeasi distanta fata de managementul de vârf al firmei. Numarul nivelurilor ierarhice este influentat de: dimensiunea firmei, diversitatea activitatii si a atributiilor si complexitatii productiei si de competenta managerilor, care influenteaza invers proportional numarul nivelurilor;

f)        Ponderea ierarhica (aria de control sau norma de conducere), reprezinta numarul persoanelor conduse nemijlocit de un cadru de conducere. Numarul persoanelor ce pot fi coordonate eficient de un cadru de conducere este determinat, în functie de o serie de factori, ca: natura si gradul de complexitate a activitatilor; volumul de informatii, metodele obtinerii, prelucrarii si transmiterii lor; dispersia teritoriala a unitatilor conduse; capacitatea organizatorica si motivarea conducatorului si executantilor etc. Marimea sa este influentata de numarul nivelurilor ierarhice, cu care se afla în raport invers proportional.





3.2.2. Structura operationala (de productie si conceptie)



Definitia structurii operationale

 


E

Sectii specifice structurii operationale

  Elementele structurale ce pot fi integrate într-o structura de productie si conceptie sunt: uzine, fabrici, exploatari si alte unitati similare, fara personalitate juridica: sectii de productie, ateliere de productie si proiectare, laboratoare de control si cercetare, locuri de munca.

Elementul de baza într-o structura de productie este reprezentat de sectia de productie. Ea este o unitate de productie bene determinata, sub aspect administrativ, în cadrul careia se executa fie un produs sau o parte a acestuia, fie o parte a procesului tehnologic.

În functie de rolul pe care îl au în procesul de fabricatie a produselor, sectiile pot fi:

De baza;

Auxiliare;

De servire.

Sectiile de baza reprezinta unitatile în care se desfasoara acele activitati în urma carora rezulta produselel de baza, incluse în programul de productie al întreprinderii si care dau profilul acesteia. Ele pot fi organizate pe baza a doua principii:

Principiul produsului de fabricat - când în cadrul sectiilor se executa un produs sau o parte a componenta a acestuia;

Principiului tehnologic - când în cadrul sectiei se desfasoara numai o faza sau un stadiu al procesului tehnologic. În acest caz, în functie de faza din procesul tehnologic pentru care sunt specializate, sectiile de productie de baza pot fi: prelucratoare, de montaj-finisaj, probe si încercari.

Sectiile auxiliare sunt unitatile în care se desfasoara procese de productie auxiliare productiei de baza, care, prin executarea de produse, lucrari sau servicii, ajuta la realizarea în bune conditii a produselor ce dau profilul întreprinderii.

Sectiile de servire executa lucrari, servicii sau activitati necesare sectiilor de baza si auxiliare. În aceasta categorie se încadreaza depozitele si magaziile întreprinderii, activitatile de transport intern etc.

Atelierul de productie reprezinta o unitate de productie ce se poate constitui independent sau în cadrul unei sectii de productie. El cuprinde mai multe locuri de munca în care fie se executa aceeasi operatie tehnologica, fie se efectueaza un ciclu de operatii tehnologice necesare obtinerii unei piese sau produs. În functie de profilul lor, atelierele pot fi de productie, de montaj, service, de proiectare sau pentru alte activitati.

Atelierele de productie pot fi, de asemenea, specializate pe principiul omogenitatii produsului fabricat sau pe principiul omogenitatii procesului tehnologic ce se desfasoara.

Locul de munca este elementul primar al structurii de productie si conceptie si reprezinta o anumita suprafata de productie, înzestrata cu mijloace de munca si organizata pentru realizarea unei operatii sau a unei lucrari de catre un muncitor sau un grup de muncitori, în conditiile de munca precizate.

F

Tipuri de structuri operationale

 
Întreprinderile industriale pot fi organizate în trei tipuri de structuri operationale, în functie de principiile pe baza carora sunt organizate sectiile de baza. În parcatica, se pot întâlni:

- Tipul de structura operationala tehnologica;

- Tipul de structura operationala pe produs (obiect de fabricatie);

F

Structura operationala tehnologica

  - Tipul de structura operationala mixta.

Tipul de structura operationala tehnologica se regaseste în întreprinderile în care sectiile de baza sunt organizate pe principiul tehnologic. Fiecare sectie este organizata în vederea executarii unei anumite etape a procesului tehnologic, în urma caruia vor rezulta semifabricate în fiecare sectie de baza, care vor circula de la o sectie la alta, produsul finit obtinându-se la ultima sectie de baza, unde se finalizeaza procesul tehnologic. Acest tip de structura caracterizeaza întreprinderile cu productie individuala sau de serie mica, ce produc o gama larga de produse. Ca urmare, utilajele folosite vor fi universale, iar locurile de munca amplasate pe grupe omogene de activitati si nu conform fluxului tehnologic, iar lucratorii vor avea o calificare superioarapentru a fi în masura sa efectueze operatii tehnologice la o gama variata de produse.

F

Structura operationala pe produs

  Avantajul principal al acestui tip de structura îl constituie flexibilitatea sporita în organizarea si desfasurarea proceselor de fabricatie a diferitelor tipuri de produse. Dezavantajul principal al structurii operationale de tip tehnologic consta în dificultatea aplicarii unor solutii organizatorice moderne pentru productia de baza, datorita diversitatii produselor fabricate. De aici decurg si alte dezavantaje, cum ar fi utilizarea necorespunzatoare a utilajelor, nivel redus al productivitatii muncii, durata mai mare a ciclului de productie.

Tipul de structura operationala pe produs (obiect) se întâlneste la întreprinderile unde toate sectiile de baza sunt organizate pe principiul obiectului de fabricatie si deci, fiecare sectie de baza este specializata în fabricarea unui singur produs sau reper. Acest tip de structura este întâlnita la întreprinderile cu productie de masa sau în serie mare, la care numenclatorul de fabricatie este restrâns, iar volumul de productie este ridicat pentru fiecare fel de produs sau piesa. Structura de productie si conceptie pe obiect este caracterizata prin: locuri de munca specializate în efectuarea unei operatii tehnologice pentru fabricarea unui produs sau grup omogen de produse, amplsarea locurilor de munca se face conform fluxului tehnologic, al unui anumit tip de produs, iar forta de munca specializata pentru efectuarea produselor respective.

E

Structura operationala mixta

  Avantajele acestui tip de structura sunt: posibilitatea utilizarii unor metode moderne de organizare a productiei si a muncii, reducerea ciclului de fabricatie, cresterea productivitatii muncii datorita folosirii utilajelor specializate si a fortei de munca specializata. Dezavantaje pot fi considerate: flexibilitatea redusa la reînnoirea productiei, imposibilitatea utilizarii complete a utilajelor si fortei de munca în conditiile schimbarii structurii produselor si a reducerii seriilor de fabricatie.

Tipul de structura operationala mixta se caracterizeaza prin faptul ca unele sectii sunt organizate dupa principiul tehnologic, iar altele dupa principiul obiectului de fabricatie. Acest tip de structura este eficienta la întreprinderile cu productie în serie mare.

La proiectarea structurii operationale se au în vedere o serie de factori cu influenta tehnica, sociala s.a., cum ar fi:

Volumul productiei ce urmeaza a fi fabricata, care influenteaza atât marimea cât si structura elementelor structurale

E

Factori de influenta specifici structurii operationale

  Formele si nivelul specializarii si cooperarii

Specificul procesului tehnologic si particularitatile produsului fabricat influenteaza asupra marimii sectiilor, a numarului lor, a amplsamentului în cadrul incintei întreprinderii, a legaturilor ce se stabilesc între sectii etc.

E

Indicatori folositi în determinarea structurii operationale

  Zona în care este amplasata întreprinderea influenteaza asupra numarului si marimii unitatilor auxiliare, de servire si a unitatilor cu caracter social-cultural.

În aprecierea unei structuri de productie si conceptie se pot utiliza o serie de indicatori, dintre care amintim:

Proportia dintre sectiile de baza si cele auxiliare, stabilita în raport de suprafetele de productie, numarul de utilaje, numarul de muncitori etc.;

Proportia dintre capacitatea de productie a diferitelor sectii de baza, precum si dintre capacitatea de productie a sectiilor de baza si cea a sectiilor auxiliare si de servire;

E

Cai de perfectionare a structurii operationale

  Proportia dintre elementele structurale organizate dupa principiul tehnologic si principiul obiectului fabricat în cadrul structurii de productie si conceptie a întreprinderii.

Analizând acesti indicatori se poate evidentia faptul ca structura de productie si conceptie este un element dinamic si poate fi perfectionata, pe cai cum ar fi:

Stabilirea unor proportii optime între sectiile de baza si cele auxiliare si de servire;

Stabilirea unor proportii optime între capacitatile de productie ale diferitelor sectii de baza

Adâncirea specializarii sectiilor de baza si, implicit a cooperarii, ceea ce determina simplificarea structurii de productie si conceptie, ca si îmbunatatirea indicatorilor economici de baza ai întreprinderii;

Rationalizarea legaturilor de productie dintre diferitele componente structurale, prin optimizarea organizarii transportului intern, amplsarea rationala a diferitelor sectii si ateliere etc.




Timp estimat de lucru :

50 minute

 



Test de autoevaluare nr.2.


1. Compartimentul de munca care se caracterizeaza prin competenta si autoritatea formala pe care managerul acestuia o are asupra managerilor compartimentelor situate pe o treapta ierarhica inferioara, se numeste (2 puncte) :

a)      compartiment de stat major;

b)      compartiment funtional;

c)      compartimentul ierarhic.


a)



b)



c)



2. Ansamblul elementelor care se gasesc pe aceeasi linie de autoritate ierarhica, de la vârful pâna la baza piramidei organizatorice, constituie (2 puncte):

a)      nivelul erarhic;

b)      autoritatea ierarhica;

c)      esalonul erarhic.


a)



b)



c)



3. Selectati din afirmatiile de mai jos pe cele care le considerati adevarate (2 puncte):

a)        abordarea organizarii structurale (pentru proiectarea unei structuri organizatorice) este necesar sa se faca prioritar la nivelul subsistemului de conducere, rezultatele ei influentând organizarea structurala a subsistemului condus;

b)        în descrierea postului de munca se prezinta studiile, experienta, capacitatile si calitatile personale necesare ocuparii postului respectiv;

c)        nici una din cele prezentate mai sus.


a)



b)



c)





4. Selectati din afirmatiile de mai jos pe cele pe care le considerati adevarate (2 puncte):

a)      pentru ca o structura organizatorica sa fie eficienta, ponderea ierarhica medie a acelei structuri trebuie sa fie cât mai mare;

b)      ponderea ierarhica se recomanda sa fie aproximativ aceeasi pe toate nivelele ierarhice ale firmei;

c)      pentru activitatile de rutina, pentru a creste eficienta structurii, se recomanda folosirea unui singur sef pentru cât mai multi angajati (pondere ierarhica directa mare).


A) b+c; B) a+b; C) a+c.


A)



B)



C)



5. Directorul economic transmite fiecarui compatiment elementele metodologice cu privire la elaborarea, executia si urmarirea bugetelor, determinarea si urmarirea cheltuielilor, înregistrarea acestora în documente justificative etc. Aratati ce tip de relatii organizatorice exista între directorul economic si sefii compartimentelor functionale si oeprationale (2 puncte) :

a)      de autoritate ierarhica;

b)      de control;

c)      de autoritate functionala.


a)



b)



c)



6. Comparimentele functionale se caracterizeaza prin (2 puncte):

a)      în cadrul lor se obtin produse sau se presteaza servicii;

b)      contribuie la stabilirea obiectivelor întreprinderii;

c)      fundamenteaza deciziile adoptate de top-managerii si middle-manageri.



a)



b)



c)



Factorii care influenteaza modul de organizare a procesului de productie pot fi:

a)      felul materiilor prime utilizate si gradul de complexitate al produselor fabricate (2 puncte);

b)      felul produsului fabricat si felul procesului tehnologic utilizat;

c)      toate cele enumerate mai sus.


a)



b)



c)



Structura de productie si conceptie de tip "pe obiect" are urmatoarele dezavantaje (2 puncte):

a)      stocuri mari de productie neterminata;

b)      flexibilitate redusa la schimbarea nomenclatorului de fabricatie;

c)      durata mare a ciclului de fabricatie.


a)



b)



c)



Structura de productie si conceptie de tip tehnologic are urmatoarele dezavantaje (2 puncte):

a)      nu permite realizarea unei varietati mari de produse;

b)      determina o încarcare redusa a utilajelor si locurilor de munca;

c)      produsele au un ciclu lung de fabricatie.


a)



b)



c)



Structura de productie si conceptie de tip tehnologic are urmatoarele avantaje (2 puncte):

a)      permite utilizarea unor locuri de munca specializate, fapt care contribuie la cresterea productivitatii muncii;

b)      permite realizarea unei varietati mari de produse;

c)      produsele au un ciclu lung de fabricatie.


a)



b)



c)



Fiabilitatea unui produs reprezinta (2 puncte):

a)      probabilitatea de reparare(restabilire) a produsului într-un interval de timp precizat;

b)      media timpului de functionare;

c)      probabilitatea de functionare într-un interval de timp precizat.


a)



b)



c)



Dosarul de angajare al candidatului cuprinde (2 puncte):

a)      fisa ultimului post ocupat;

b)      informatii referitoare la pregatirea si experienta profesionala, locuri de munca anterioare;

c)      un obiectiv bine stabilit.


a)



b)



c)



Interviul cu candidatii pentru angajare are drept scop (2 puncte):

a)      eliminarea candidatilor emotivi;

b)      adaptarea la locul de munca;

c)      Obtinerea unor informatii suplimentare fata de cele continute în dosar.


a)



b)



c)



Sunteti consumltantul unei întreprinderi ce actioneaza pe o piata cu concurenta perfecta. Ce recomandari ati face pentru ca întreprinderea sa-si maximizeze profitul (2 puncte):

a)      firma sa majoreze pretul de vânzare;

b)      firma sa majoreze pretul si sa reduca cosul mediu;

c)      firma sa majoreze cantitatea vânduta


a)



b)



c)



Macroeconomia se ocupa cu studiul (2 puncte):

a)      comportamentului individual al agentilor economici;

b)      cererii si ofertei

c)      marimilor agregare


a)



b)



c)



Organizarea procesuala a firmei este (2 puncte):

a)      subordonata realizarii obiectivelor previzonate si consta în ansamblul comparimentelor de munca, modul cum acestea sunt constituite si grupate, precum si principalele legaturi ce se stabilesc între ele, în vederea realizarii în cât mai bune conditii a obiectivelor strategice si tactice ale activitatii economice si sociale a acesteia;



b)      definita prin descompunerea proceselor de munca fizica si intelectuala în elemente componente, însotita de analiza acestora, în scopul regruparii lor în functie de nivelul obiectivelor la realizarea carora participa;

c)      ansamblul activitatilor omogene, asemanatoare sau/si complementare, efectuate de salariati de a anumita specialitate cu folosirea unor metode si tehnici specifice, orientate spre realizarea acelorasi obiective derivate pricipale.


a)



b)



c)



Componentele organizarii procesuale a firmei sunt (2 puncte):

a)      obiective fundamentale, obiective derivate de gradul I, obiective derivate de gradul II, obiective specifice si obiective individuale.

b)      activitatile, atributiile si sarcinile ;

c)      obiective principale si secundare, obiective derivate de gradul I, obiective derivate de gradul II.


a)



b)



c)



Ce reprezinta sarcina (2 puncte):

a)      descompunerea proceselor de munca fizica si intelectuala în elemente componente, însotita de analiza acestora în scopul reguparii lor în functie de nivelul obiectivelor la realizarea carora participa;

b)      element component al atributiei si implicit al organizarii procesuale, desfasurata în scopul realizarii unui obiectiv individual si care, se atribuie unei singure persoane;

c)      caracterizari cantitative si calitative ale scopurilor urmarite de firme.


a)



b)



c)



Care este functiunea firmei (2 puncte):

a)      ansamblul activitatilor omogene, asemanatoare sau/si complementare, efectuate de salariati de a anumita specialitate cu folosirea unor metode si tehnici specifice, orientate spre realizarea acelorasi obiective derivate pricipale;

b)      element component al atributiei si implicit al organizarii procesuale, desfasurata în scopul realizarii unui obiectiv individual si care, se atribuie unei singure persoane;

c)      componenta a organizarii procesuale care consta în ansamblul atributiilor omogene ce se îndeplinesc de catre salariati ce poseda cunostinte de specialitate dintr-un domeniu restrâns, în vederea realizarii unor obiective derivate secundare.


a)



b)



c)



Care sunt functiunile firmei comerciale (2 puncte):

a)      functiune de productie, de comert, de marketing;

b)      functiune de cercetare dezvoltare, functiune de productie, functiune comerciala, functiune de personal, functiune financiar-contabila si de marketing;

c)      functiune de cercetare dezvoltare, functiune de productie, functiune comerciala, functiune de personal.


a)



b)



c)



În ce consta functiunea de cercetare-dezvoltare (2 puncte):

a)      totalitatea activitatilor care preced si prevad activitatea comerciala a firmei, în speta, activitati de cercetare, de organizare pe baze stiintifice a activitatii comerciale, de investitii si inovatii;

b)      efectuare de studii de piata sau de dimensionare, amplasare si profilare a unitatilor economice;

c)      elaboarea structurii organizatorice si organizarea muncii, organizarea rationala a proceselor de munca în magazine, depozite si unitati de alimentatie publica, nornare a muncii.


a)



b)



c)



Functiunea de productie în activitatea firmei comerciale consta în (2 puncte):

a)      determinarea în volum si în structura a necesarului de aprovizionat si contractarea fondului de marfa într-o structura adecvata cererii de marfuri a populatiei sau a altor beneficiari, stabilirea necesarului mijloacelor de transport, distribuirea judicioasa a marfurilor în unitatile operative, aprovizonarea ritmica a întreprinderii, reclama si promovarea vânzarilor, întretinerea relatiilor publice;

b)      planificarea zilnica a productiei, asigurarea functionarii, folosirii rationale, întretinerii si modernizarii mijloacelor de productie, aplicarea normelor muncii, controlul calitatii productiei;

c)      pregatirea organizatorica a productiei pe faze ale procesului tehnologic sau pe categorii de produse si servicii, elaborarea normelor de consum pentru materii prime, planificarea zilnica a productiei, asigurarea functionarii, folosirii rationale, întretinerii si modernizarii mijloacelor de productie, aplicarea normelor muncii, controlul calitatii productiei.


a)



b)



c)



În ce consta functiunea comerciala a firmei (2 puncte):

a)      cuprinde activitati legate de aprovizionarea, stocarea, vânzarea marfurilor si serviciilor;

b)      conectarea dinamica a firmei la mediului economico-social;

c)      asigurarea resurselor necesare finantarii noilor investitii.


a)



b)



c)



Continutul functiunii comerciale consta în (2 puncte):

a)      pregatirea organizatorica a productiei pe faze ale procesului tehnologic sau pe categorii de produse si servicii, elaborarea normelor de consum pentru materii prime, planificarea zilnica a productiei;

b)      determinarea în volum si în structura a necesarului de aprovizionat si contractarea fondului de marfa într-o structura adecvata cererii de marfuri a populatiei sau a altor beneficiari, stabilirea necesarului mijloacelor de transport, distribuirea judicioasa a marfurilor în unitatile operative, aprovizonarea ritmica a întreprinderii, reclama si promovarea vânzarilor, întretinerea relatiilor publice;

c)      Investigarea pietei si a necesitatilor de consum, conectarea dinamica a firmei la mediul economico-social, satifacerea în conditii superioare a nevoilor de consum si maximizarea eficientei economice, reclama si promovarea vânzarilor, întretinerea realtiilor publice.


a)



b)



c)



Ce este functia financiar-contabila (2 puncte):

a)      cuprinde totalitatea activitatilor destinate sa asigure fondurile banesti necesare întreprinderii comerciale, folosirea lor rationala, obtinerea si repartizarea rezultatelor, organizarea contabilitatii si antocmirea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilanturilor perioadice;

b)      cuprinde pe termen scurt, mediu si mijlociu a nevoilor de capital pentru a a tinge obiectivele fixate si a alege mijloacele ce le poate folosi pentru a-si procura aceste capitaluri;

c)      Obtinerea si folosirea fondurilor banesti în repartizarea rezultatelor financiare obtinute si investigarea pietei si a necesitatilor de consum, conectarea dinamica a firmei la mediul economico-social, satifacerea în conditii superioare a nevoilor de consum si maximizarea eficientei economice.


a)



b)



c)



În ce consta continutul functiei financiar-contabile (2 puncte):

a)       Obtinerea si folosirea fondurilor banesti în repartizarea rezultatelor financiare obtinute si functie financiara;

b)       Functie contabila si înregistrarea si evidentierea în volum si structura a tuturor mijloacelor materiale si banesti din întreprindere si a miscarii lor;

c)       Obtinerea si folosirea fondurilor banesti în repartizarea rezultatelor financiare obtinute precum si înregistrarea si evidentierea în volum si structura a tuturor mijloacelor materiale si banesti din întreprindere si a miscarii lor.


a)



b)



c)




Total puncte: 52 puncte Puncte obtinute:....


 



Tema de control:


1. Prezentati detaliat la SC....... organizarea procesuala si structurala a acesteia.







Document Info


Accesari: 13314
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )