Ce nu sunt afacerile
Trebuie spus de la bun început ca termenul
românesc de afacere, de sorginte franceza, este o traducere destul
de imperfecta si aproximativa a termenului englezesc business,
care la noi a patruns doar în forma alterata de
"bisnita" - ceea ce este simptomatic pentru modul în care s-a
manifestat la noi, sub regimul comunist, cu viguroase prelungiri si în
prezent, spiritul întreprinzator capitalist. În româneste, cuvântul
"afacere" acopera o gama foarte variata de activitati
sociale de interes public, fie ca e vorba de afaceri juridice, afaceri
interne sau externe, afaceri mediatice etc., iar din punct de vedere economic
"afacere" înseamna mai degraba tranzactie comerciala.
În acest sens, se poate spune ca "am
facut o afacere" atunci când am cumparat sau am vândut ceva la un
pret avantajos, ori ca un întreprinzator "face afaceri" cu
statul sau cu primaria. Termenul anglo-american de business s-ar
traduce mult mai bine în româneste prin "întreprindere comerciala
privata"; în acest sens, "afacere" nu mai înseamna tranzactie
comerciala, ci o unitate economica, aflata în proprietate
privata (individuala sau colectiva, pe baza de
actionariat), care produce anumite bunuri sau presteaza anumite
servicii, oferite pe piata libera. A "face afaceri" presupune "a avea
o afacere".
În cele ce urmeaza, vom folosi termenul
"afacere" numai în sensul anglo-american de business.
Atât în folclorul oamenilor de afaceri, cât
si în constiinta - mai mult sau mai putin critica - a
publicului s-au împamântenit de-a lungul timpului o serie de clisee sau de stereotipuri despre
business. Robert C. Solomon prezinta analitic unele dintre "metaforele"
neinspirate si inadecvate care stau la baza unor pseudo-argumente pro sau
contra moralitatii oamenilor de afaceri.
