CLASIFICAREA ASIGURARILOR

CURS 2 ASIGURĂRI sI REASIGURĂRI

CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

Dupa regimul juridic sau forma de realizare, se disting

a.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   asigurari prin efectul legii - se caracterizeaza prin faptul ca relatiile de asigurari dintre asigurati si asiguratori sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.

Astfel de asigurari se practica īn toate tarile lumii, cu diferite nuante. La noi, īn perioada 1949 - 1990, asigurarea prin efectul legii a avut o sfera de cuprindere extinsa (asigurari de raspundere civila auto, asigurari agricole, asigurari de accidente a calatorilor). Dupa 1991, sfera asigurarilor prin efectul legii s-a restrāns:

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; prin Legea Asigurarilor s-a instituit excluderea obligativitatii asigurarii cladirilor si a constructiilor, a animalelor, a cladirilor agricole etc.

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; s-a legiferat mentinerea caracterului obligatoriu a asigurarii de raspundere civila auto.

b.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;    asigurari facultative (contractuale) - se caracterizeaza prin faptul ca relatiile dintre asigurati si asigurator se stabilesc prin liberul consimtamānt al partilor, pe baza unui contract de asigurare.

Dupa obiectul asigurarii, exista

a.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   asigurari de bunuri - au ca obiect valorile materiale, animale, bunuri de tot felul, susceptibile a fi distruse sau vatamate de accidente, calamitati naturale, indiferent de forma lor de proprietate. Principalele forme de asigurare īn cadrul acestei ramuri sunt

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea animalelor

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea culturilor agricole

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea cladirilor, constructiilor si a continutului acestora

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea de transport terestru, aerian si maritim

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea autovehiculelor

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice etc.

b.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;    asigurari de persoane - au ca obiect persoanele fizice pentru cazuri de deces, invaliditate permanenta din accident etc. Acestea pot fi

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurari de viata sau

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurari pentru cazurile de accidente.

c.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;    asigurari de raspundere civila - au ca obiect raspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate si vatamarea unor terti. Se disting

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea de raspundere civila auto (obligatorie);

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea de raspundere civila legala sau contractuala (facultativa);

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; asigurarea raspunderii constructorului.

Prin asigurarea de raspundere civila se realizeaza, de fapt, protectia patrimoniului asiguratului, pentru ca, īn cazul īn care el ar produce un prejudiciu unui tert, asiguratorul si-a asumat raspunderea si intervine īn acordarea despagubirii persoanei fizice sau juridice.

3.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   Īn raport cu cadrul national īn care opereaza diferite forme ale asigurarii, se disting

a.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   asigurari interne - opereaza pe plan national, īn cadrul fiecarei tari, fiind promovate prin intermediul societatilor de asigurare care actioneaza pe piata asigurarilor din tara respectiva;

b.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;    asigurari externe sau internationale - s-au dezvoltat pe masura amplificarii schimburilor de marfuri īntre partenerii din diferite tari si se caracterizeaza prin luarea īn considerare a unor riscuri care pot afecta bunuri si persoane aflate īn parcurs international (ex.: cartea verde - pentru automobile, asigurarea pentru riscuri financiare si politice etc.)

4.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   Dupa natura relatiilor dintre partile implicate īn asigurare, exista

a.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   asigurari directe sau propriu-zise - īn care sunt implicati, nemijlocit, asiguratul si asiguratorul si intervine, dupa caz, contractul sau polita de asigurare. Acestea sunt asigurari traditionale si au o sfera larga de cuprindere, vizānd toate ramurile;

b.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;    coasigurari - sunt o forma de asigurare directa īn care asiguratul īncheie contractul de asigurare, pentru masa bunurilor asigurate, cu mai multe societati de asigurari īn acelasi timp, dar īn cota parte, riscurile vizate fiind greu de avizat de catre o singura societate de asigurari;

c.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;    reasigurari - sunt asigurari indirecte, fiind o forma de asigurare a asiguratorului. Aparitia reasigurarilor este motivata de cresterea valorii bunurilor aduse īn asigurare de catre asigurati si de cerinta impusa asiguratorului de a face fata unor riscuri grele. Prin reasigurare, asiguratorul cedeaza unui reasigurator (societate de asigurari - reasigurari) o parte, mai mare sau mai mica, din riscurile preluate de la asiguratii sai si primele aferente.

ELEMENTELE ASIGURĂRILOR

Continutul complex si formele īn care se perfecteaza asigurarile sunt foarte variate. Cu toate acestea, ele au anumite elemente comune

1.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   Subiectul asigurarii - asigurarea implica o serie de parti sau subiecte, pesoane fizice sau juridice, īntre care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Acesti subiecti sunt

a.   asiguratorul - este persoana juridica (societatea de asigurari) care, īn schimbul primei de asigurare īncasate de la asigurati, īsi asuma raspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment īn viata persoanei respective sau de a plati despagubiri pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde, īn baza legii, fata de alte persoane;

b.    asiguratul - poate fi:

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; persoana fizica sau juridica care, īn schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, īsi asigura bunurile īmpotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; persoana fizica care se asigura īmpotriva unor evenimente care pot sa apara īn viata sa, precum si

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejuduciul pe care īl poate produce unor terte persoane.

La asigurarile de bunuri apare ca asigurat atāt persoana fizica, cāt si persoana juridica, īn timp ce la asigurarile de persoane pot fi asigurate doar persoanele fizice.

c.    contractantul asigurarii - persoana fizica sau juridica care poate īncheia asigurarea, fara a obtine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate sa īncheie asigurarea pentru salariatiii sai - transportati la si de la locul de munca).

Īn general, notiunile de contractant si beneficiar se īntālnesc numai īn asigurarile de persoane. La asigurarile de bunuri, asiguratul īndeplineste, simultan, rolul de contractant si de beneficiar al asigurarii. La asigurarile de raspundere civila, beneficiarul asigurarii este terta persoana care a suferit paguba.

d.   beneficiarul asigurarii - este persoana care are dreptul sa īncaseze asigurarea sau despagubirea, fara sa fie neaparat parte īn contractul de asigurare. Exista situatii īn care beneficiarul poate fi desemnat explicit īn contractul de asigurare sau acest lucru se face īn cursul executarii contractului, prin declaratie scrisa comunicata societatii de asigurare sau prin testament. Īn alte situatii, beneficiarul este desemnat prin conditiile contractului de asigurare. De asemenea, pot exista mai multi beneficiari, cu drepturi egale asupra sumei asigurate sau cu drepturi diferentiate, daca s-a dispus astfel.

2.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   Obiectul asigurarii - poate fi reprezentat de:

a.   bunuri - asigurarile de bunuri implica plata unor despagubiri de catre asigurator īn favoarea asiguratului, īn cazul īn care, datorita unor calamitati, accidente, se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate;

b.    persoane - acestea pot constitui obiect īn asigurare prin faptul ca asiguratorul garanteaza persoanei fizice - ca asigurat - sau unei terte persoane - ca beneficiar īn asigurare - plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului īn functie de care s-a perfectat asigurarea;

c.    raspunderea civila - asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana fizica sau juridica, careia asiguratul i-a produs un prejudiciu.

3.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   Interesul īn asigurare - reflecta manifestarea de vointa favorabila promovarii raporturilor de asigurare īntre parti. Interesul īn asigurare este motivat de risc, īntr-un context social, tehnico-economic, de mediu, etc., dar poate constitui si efectul unui act educational, a fortei financiare a persoanei fizice sau juridice īn mediul de referinta.

Īn asigurarea de bunuri interesul asiguratului se naste dn raporturile persoanei cu privire la un anumit bun asigurabil, pe care īl detine sau īl poseda.

Interesul reflecta valoarea pecuniara, expusa pierderii, a bunului asigurat sau valoarea patrimoniala ce poate fi pierduta de asigurat ca urmare a sinistrului. Reiese ca, interesul asiguratului trebuie sa aiba un caracter economic si sa fie evaluabil īn bani.

Īn asigurarea de persoane, interesul este īn strānsa legatura cu evenimentele sau riscurile sub incidenta carora se afla persoanele. Interesul asigurabil apare ca o optiune pentru o masura de prevedere si ca un mijloc de economie pe termen lung.

Īn asigurarile de raspundere civila, interesul se refera la patrimoniul celui responsabil, amenintat a fi micsorat īn caz de sinistru, cu sumele datorate de asigurat tertului pagubit sau vatamat pentru acoperirea prejudiciului de care este raspunzator.

4. Riscul - notiunea de risc este esentiala si caracteristica īn ansamblul elementelor generale ale asigurarilor. Riscul are semnificatii multiple pericol sau primejdie posibila sau eveniment incert, posibil si viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de munca, sanatatea, viata, etc.

Riscurile pot fi provocate de fortele naturii, acestea putānd actiona cu caracter accidental (forta majora, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de forte umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a influentelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de imperfectiunile comportamentului uman.

Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care, odata produs, datorita efectelor sale, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

Notiunea de risc asigurabil are, de regula, mai multe sensuri:

- risc asigurabil folosit īn sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cāt acest eveniment are o frecventa mai mare, cu atāt este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.

- un alt sens este posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindina, incendiu, seism etc.).

Īn cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevazut, dar posibil de realizat, care, odata produs, conduce la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului.

Fenomenul care a fost deja produs se numeste caz asigurat sau sinistru.

- Riscul asigurat mai poate fi īntālnit si īn sensul de marime, dimensiune a raspunderii asumate de asigurator prin īncheierea unei asigurari.

Īn asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care īndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

·   &nb 19119y243t sp;    producerea fenomenelor, pentru care se īncheie asigurarea, sa fie posibila, cu o anumita regularitate īn producere si un grad de dispersie teritoriala cāt mai mare, pentru ca altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea necesara formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare

·   &nb 19119y243t sp;    fenomenul trebuie sa aiba, īn toate cazurile, caracter īntāmplator

·   &nb 19119y243t sp;    īnregistrarea fenomenului sa se poata realiza īn evidenta statistica. Existenta unor date referitoare la producerea riscului pe o perioada cāt mai īndelungata, permite stabilirea, cu un grad de precizie sporit, a raspunderii asiguratorului si, implicit, a primei de asigurare

·   &nb 19119y243t sp;    producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.

Un bun poate fi asigurat īmpotriva unuia sau mai multor riscuri

Evaluarea īn vederea asigurarii reprezinta operatia prin care se stabileste valoarea bunurilor, īn vederea cuprinderii lor īn asigurare. Aceasta valoare este necesar sa fie stabilita īn deplina concordanta cu valoarea reala a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, īntr-un sens sau īn altul, poate avea consecinte negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce la slabirea preocuparii asiguratilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, īn caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa-si poata acoperi īntreaga pierdere.

Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, īnregistrata īn evidenta contabila sau stabilita la pretul de vānzare-cumparare practicat pentru acel bun pe piata, īn momentul īncheierii asigurarii.

Valoarea īn asigurare este un element pe care īl īntālnim numai īn asigurarile de bunuri.

4.   &nb 19119y243t sp; Suma asigurata - conform contractului de asigurare, este partea din valoarea asigurarii pentru care asiguratorul īsi asuma raspunderea, īn cazul producerii fenomenului pentru care s-a īncheiat asigurarea. Suma asigurata este limita maxima a raspunderii asiguratorului si ea nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat.

Īn asigurarile obligatorii, asiguratul nu-si poate stabili suma asigurata, aceasta fiind prevazuta de lege, restrictiv sau alternativ, purtānd denumirea de norma de asigurare. La cele facultative, aceasta se stabileste īn functie de propunerea asiguratului, cu conditia ca asiguratorul sa fie de acord. La asigurarile de persoane, suma asigurata se stabileste īn functie de īntelegerea dintre asigurator si asigurat.

5.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   Prima de asigurare - suma de bani pe care o plateste asiguratorul pentru ca acesta sa constituie fondul de asigurare necesar platii indemnizatiilor īn cazul producerii riscului asigurat.

Societatea de asigurare are obligatia sa mai constituie si alte rezerve sau fonduri prevazute prin dispozitiile legale.

Valoarea primei de asigurare se stabileste īnmultind suma asigurata cu cota-prima, stabilita la 100 u.m. suma asigurata (sau 1000 u.m.).

6. Durata asigurarii - perioada de timp cāt exista raportul de asigurare īntre asigurat si asigurator, asa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurarii este specifica asigurarilor facultative: la asigurarile de bunri, contractele de asigurari dureaza īntre cāteva luni si un an; la asigurarile de viata - durata este mai extinsa (5-30 ani). Durata asigurarii exercita o influenta deosebita asupra marimii primei de asigurare.

6.   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp;   Paguba sau dauna - reprezinta pierderea, exprimata valoric, suferita de un bun asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen īmpotriva caruia s-a īncheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi decāt mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; totala - bunul a fost distrus īn īntregime

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; partiala - pierderea este mai mica decāt valoarea bunului asigurat.

7. Despagubirea de asigurare - suma de bani pe care asiguratorul este obligat sa o plateasca, cu scopul de a compensa paguba produsa de riscul asigurat. Despagubirea nu poate depasi suma asigurata si este mai mica sau egala cu valoarea pagubelor, īn functie de princpiul de raspundere al asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.

Īn practica curenta se utilizeaza trei principii valabile la acordarea despagubirii

·   &nb 19119y243t sp;    principiul raspunderii proportionale - despagubirea este stabilita īn aceeasi proportie fata de paguba īn care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului asigurat. Īn cazul īn care suma asigurata este egala cu valoarea reala a bunului asigurat, atunci despagubirea este si ea egala cu paguba suferita de bunul respectiv.

·   &nb 19119y243t sp;    principiul primului risc - se aplica mai des, la bunurile la care riscul de producere a pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea cladirilor). Valoarea sumei asigurate este considerata ca reprezentānd maximum de paguba previzibila pentru bunul respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu mai influenteaza nivelul despagubirii, aceasta depinzānd numai de valoarea pagubei si a sumei asigurate.

Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decāt principiul raspunderii proportionale, pentru ca pagubele sunt compensate īntr-o masura mai mare, dar si nivelul primelor de asigurare este mai mare.

·   &nb 19119y243t sp;    principiul raspunderii limitate (clauza cu franchiza) - se caracterizeaza prin faptul ca despagubirea se acorda numai daca paguba depaseste o anumita valoare prestabilita. Astfel, o parte din paguba va cadea īn raspunderea asiguratului, numita franchiza. Aceasta poate fi:

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; atinsa sau simpla - asiguratorul acopera īn īntregime paguba, pāna la nivelul sumei asigurate, daca aceasta este mai mare decāt franchiza;

-   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; deductibila sau absoluta - aceasta se scade, īn toate cazurile, din paguba, indiferent de volumul pagubei. Asiguratorul asigura numai partea din paguba care depasesete franchiza.

Indiferent de tipul de franchiza, nu se acorda despagubire daca valoarea pagubei se īncadreaza īn limitele franchizei.

CONTRACTUL DE ASIGURARE

Legea asigurarilor defineste contractul de asigurare ca acel contract prin care asiguratul se obliga sa plateasca asiguratorului o prima, iar acesta se obliga ca, la producerea acelui risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, īn limitele si la termenul convenit.

Contractul de asigurare are urmatoarele caractere juridice

·   &nb 19119y243t sp;    caracter consensual, formāndu-se prin simplul acord de vointa al partilor. Dovada īncheierii contractului si existenta lui se poate face prin polita sau certificatul de asigurare, adica īnscrisul prin care se manifesta vointa asiguratului de a īncheia contractul

·   &nb 19119y243t sp;    caracter sinalagmatic - partile au obligatii reciproce, interdependente una fata de cealalta, si anume asiguratul se obliga sa faca declaratii reale, sa plateasca primele de asigurare, iar asiguratorul se obliga sa acopere riscul prin despagubire

·   &nb 19119y243t sp;    caracter aleatoriu - pentru ca efectele acestui contract, pentru parti, depind de un eveniment viitor, nesigur, incert

·   &nb 19119y243t sp;    caracter oneros - pentru ca partile urmaresc realizarea anumitor scopuri, a unor interese materiale, a unor contraprestatii banesti, a caror īnfaptuire are loc pe toata durata de valabilitate a contractului

·   &nb 19119y243t sp;    caracter succesiv - contracul de asigurare comporta o realizare īn timp variabila, īn functie de forma de asigurare, de obiectul si riscurile asigurate etc.

Contractul de asigurare are valentele unui contract de aderare formalizarea clauzelor din contract apartine societatilor de asigurare, asiguratii avānd latitudinea sa le accepte sau nu, īn totalitate. Īn cazul asigurarilor de bunuri, societatea de asigurare aduce īn discutie un proiect de contract, a carui definitivare are loc cu acordul partilor. Trebuie remarcat faptul ca reglementarile īn materie difera de la o tara la alta, dar, īn cadrul national, organele de supraveghere a societatilor de asigurare impun īncadrarea contractului de asigurare, prin continut si structura, īn anumite coordonate juridice de fond si forma.

Contractul de asigurare este unic īn raport cu īntreaga perioada de asigurare, chiar daca plata primei de asigurare are loc prin divizare. Īn fapt, unicitatea contractului genereaza consecinte juridice, īntre care faptul ca, contractul de asigurare este guvernat de conditiile initial stabilite, pe īntreg parcursul perioadei de realizare. Stabilirea primei anuale are īn vedere īntreaga durata a contractului de asigurare.

Contractul de asigurare implica buna-credinta, pe de o parte, din partea asiguratului, cu ocazia perfectarii asigurarii, apoi īn legatura cu realitatea pagubelor reclamate pentru stabilirea despagubirilor, iar pe de alta parte din partea asiguratorului īn legatura cu clauzele impuse, raspunderea asumata, modul de evaluare a pagubelor si stabilirea despagubirii.

Īnscrisul constatator al asigurarii poarta denumiri diferite polita de asigurare, contract de asigurare, contractare. Acest document poate fi, dupa caz

·   &nb 19119y243t sp;    nominal

·   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; la ordin sau

·   &nb 19119y243t sp;   &nb 19119y243t sp; la purtator.

Contractul de asigurare īsi defineste specificul īn functie: de ramura de asigurare, de riscurile asigurate si de caracterul asigurarii.

ASIGURAREA BUNURILOR - CONSIDERAŢII GENERALE

Īn multe tari s-a consacrat ideea conform careia interesul colectivitatii impune instituirea obligativitatii unora din raporturile de asigurare, cu deosebire īn sfera asigurarilor de raspundere civila.

Pāna īn 1990, īn sfera asigurarilor de bunuri prin efectul legii s-au cuprins bunurile apartinānd unitatilor cooperatiste din agricultura si bunurile cetatenilor de cea mai mare importanta pentru acestia, precum si anumite categorii de animale. Īncepānd cu anul 1990, sfera asigurarilor prin efectul legii s-a restrāns doar la cladiri si alte constructii apartinānd persoanelor fizice si animalele din gospodariile populatiei. Īn 1996, īn Romānia, asigurarile prin efectul legii ale bunurilor au fost desfiintate prin Legea nr. 136/

Elementele caracteristice ale asigurarilor prin efectul legii sunt

·   &nb 19119y243t sp;    obiectul asigurarii, sfera de cuprindere si riscurile asumate sunt bine precizate prin lege

·   &nb 19119y243t sp;    reprezinta asigurari automate si continue, care nu necesita perfectarea unor contracte de asigurare

·   &nb 19119y243t sp;    elementele asigurarilor sunt impuse restrictiv, ca plafoane, nivele

·   &nb 19119y243t sp;    raspunderea societatii de asigurare este valabila pe toata durata perioadei īn care bunurile se afla īn posesia sau īn gospodarirea asiguratului. Drept urmare, primele de asigurare, datorate īn cursul anului de catre asigurat, se platesc de acesta, chiar daca īn cursul anului s-au produs modificari īn categoria bunurilor asigurate prin efectul legii

·   &nb 19119y243t sp;    ofera, īn general, doar o acoperire minimala a bunurilor, prin aceasta raspunzānd si capacitatii de plata a unor asigurati cu posibilitati financiare medii sau reduse.