Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Reguli de conduita in comertul international

comert












ALTE DOCUMENTE

Acer Aspire 5720Z
Activitati de baza a societatii S.C. CRYSTAL S.R.L.
Notiuni teoretice generale despre codificarea, marcarea si ambalarea produselor alimentare
Diagnosticarea modului de materializare a functiilor comertului la S.C. "S" S.A.
Materializarea functiilor comertului la S.C. "S" S.A.
ACTIVITATEA DE CERCETARE STIINTIFICA IN COMERT
COORDONATE ALE CALITATII IN SECTORUL
Procesul decizional de cumparare a unui produs
STABILIREA PRETULUI
Baza tehnico-materiala a comertului


Reguli de conduita in comertul international

Scurt istoric GATT-OMC




GATT este creatia Conferintei de la Bretton Woods (SUA 1944), la care tarile aliate au decis o noua organizare a relatiilor economice internationale in baza unui sistem institutional multilateral.

Obiectivul urmarit la aceasta conferinta era convenirea unor reguli de conduita in domeniile valutar, financiar-monetar si comercial international si infiintarea in acest scop a unor organizatii specifice si anume : FMI (pentru realizarea unei cooperari financiar-monetare internationale), BIRD(pentru realizarea unor proiecte de reconstructie si dezvoltare) si OMC (pentru reglementarea relatiilor comerciale internationale).

FMI si BIRD au luat fiinta in 1947.In acelas an s-a desfasurat si Conferinta de la Havana destinata crearii OMC.Intrucit Carta OMC nu a fost ratificata de Congresul American, regulile comertului international au fost incorporate intr-un acord comercial multilateral numit GATT, care a intrat in vigoare in ianuarie 1948, avind initial un numar de 23 de state semnatare(astazi sunt peste 140 de tari membre OMC).

Acest acord a stat la baza aparitiei unui sistem comercial multilateral care a evoluat treptat atit ca numar de membrii cit si ca sfera a preocuparilor.

Pe parcursul a celor aproape 50 de ani de existenta, GATT a repurtat succese notabile in liberalizarea schimburilor comerciale atit pe plan tarifar cit si netarifar.

Activitatea GATT, desi permanenta, a inregistrat intensificari in perioada rundelor de negocieri( de la creare si pina in 1994 au avut loc 8 astfel de runde si anume: runda de la Annecy (l949), Torquay (1950-1951), Geneva (1955-1956), runda Dillon( 1960-1962), Kennedy(1964-1967), Tokio (1973-1979), runda Uruguay (1986-1994).

In prezent este in curs de desfasurare o noua runda de negocieri lansata in anul 2001 la Conferinta Ministeriala de la Doha.

Cea mai complexa si de lunga durata din istoria GATT, runda Uruguay s-a finalizat cu rezultate de o amploare considerabila pentru sistemul comercial multilateral si anume:

a)      In primul rind,in plan normativ au fost completate si clarificate regulile initiale ale GATT din domeniul traditional al comertului cu bunuri si au fost incluse inca 3 domenii sub auspiciile unor reguli internationale : comertul cu servicii, aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuala si masurile privind investitiile directe legate de comert.

b)      Pe plan institutional-runda Uruguay adduce ca noutate crearea unei organizatii internationale, menita sa preia realizarile si folozofiia GATT si sa continue eforturile de libe 323d32d ralizare a schimburilor comerciale internationale;

c)      Unul din cele mai importante rezultate ale rundei Uruguay l-a constituit imbunatatirea mecanismului de reglementare a diferendelor, prin crearea unui organism abilitat sa arbitreze conflictele internationale (Organismul de Reglementare a Diferendelor, ORD) in baza unor proceduri mai eficiente decit cele existente in precedentul GATT.

De mentionat ca numai statele sunt vizate de procedurile ORD, chiar daca prejudiciile comerciale sunt semnalate de intreprinderi sau asociatii de intreprinderi.

Principii (discipline )de baza in comertul international consfiintite de GATT-OMC

Un numar restrins de principii continute in acordul initial GATT vor continua sa orienteze activitatea OMC.Acestea sunt:

Principiul nediscriminarii , axat pe 2 componente si anume:

a)      Clauza natiunii celei mai favorizate;

In virtutea acesteia orice stat membru OMC se angajeaza sa extinda asupra tuturor celorlalte state membre avantajul pe care l-a conferit altui membru.

Prin acest mecanism, clauza reprezinta un important instrument de liberalizare a schimburilor comerciale internationale.

b)      Clauza tratamentului national( principiul egalitatii de tratament) interzice tarilor aplicarea unui tratament diferentiat produselor si serviciilor de provenienta straina fata de cele nationale.Principiul nu interzice barierele de intrare( taxele vamale) dar impune ca la momentul depasirii acestor bariere- produsul strain sa nu fie penalizat ( supus altor taxe decit cele aplicabile aceluias produs de provenienta nationala).

Protejarea economiilor in principiu numai prin taxe vamale care nu trebuie sa fie prohibitive;

Orice stat membru OMC este liber sa adopte nivelul de protectie pe care-l doreste.

Intre multipele mijloace de protectie ce pot fi puse in practica- taxele vamale sunt privilegiate in primul rind data fiind transparenta lor iar in al doilea rind tinind cont de nocivitatea lor mai redusa fata de alta masuri.

Totusi, in optica liberului schimb promovata de GATT se impune principiul reducerii si consolidarii nivelului taxelor vamale.Acest lucru presupune ca atunci cind o tara a redus nivelul unei taxe vamale urmare a participrii ei la rundele de negocieri, ea se angajeaza sa nu majoreze ulterior acest nivel.

Nerespectarea obligatiei de consolidare poate conduce celelate state sa retraga la rindul lor concesiile pe care le-au acordat.

Interzicerea de catre partile membre a restrictiilor cantitative si a altor masuri cu efect similar la importul si exportul de marfuri;

Eliminarea sau limitarea subventiilor la export in relatiile reciproce.

Reciprocitatea concesiilor (echilibrul concesiilor acordate).

Textul initial GATT precum si completarile aduse in rundele de negocieri succesive consacra si o serie de exceptii de la aceste principii si anume;

Exceptii in favoarea acordurilor regionale(uniuni vamale si zone de liber schimb).

Uniunea vamala presupune un acord intre 2 sau mai multe tari in virtutea caruia acestea decid suprimarea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent in relatiile comerciale reciproce, adoptarea unui tarif vamal comun fata de terti si aplicarea unei politici comerciale uniforme fata de acestia.



Zona de liber schimb se caracterizeza doar prin desfiintarea barierelor comerciale fata de tarile terte , fiecare din tarile membre ale acordului convenind propiul tarif vamal si propria politica comerciala in relatiile cu tertii.

Astfel de acorduri conduc in mod evident la nerespectarea principiului nediscriminarii. Totusi ele exercita un anumit efect de antrenare asupra comertului ( in perioada postbelica de altfel numarul lor a crescut semnificativ).

Exceptii in favoarea tarilor in curs de dezvoltare.

Prin aceste exceptii sunt legitimate practic 2 aspecte: a) dificultatile acestor tari de aplica principiile fundamentale ale GATT si b) preferintele vamale admise in favoarea acestor tari pentru a le facilita accesul pe pietele externe( se includ aici preferintele acordate de tarile dezvoltate tarilor in curs de dezvoltare in cadrul Sistemului Generalizat de Preferinte initiat de GATT in 1971, preferintele acordate de UE unor tari foste colonii , preferintele pe care si le acorda reciproc un grup de tari in curs de dezvoltare in cadrul Sistemului Global de Preferinte Comerciale etc.)

Exceptiile sectoriale au insemnat 2 domenii foarte importante pentru comertul international care au fost scoase de sub incidenta regulilor GATT si anume agricultura si textilele ( el au fost reintroduse in contextul respectivelor reguli in cadrul rundei Uruguay).

Exceptiile legate de masurile de aparare comerciala

Aceste masuri pot fi incluse in 2 categorii si anume :

a)      masuri care au ca obiect reactia impotriva unor actiuni considerate "neloiale"ale unor intreprinderi exportatoare straine sau ale unor state straine si

b)      masuri de salvgardare menite sa protejeze un sector amenintat de o crestere importanta a importurilor.

a) Din prima categorie fac parte masurile anti-dumping si masurile comensatorii.

Dumpingul si masurile anti - dumping sunt reglementate intr-un acord distinct (acordul anti-dumping) adoptat in cadrul rundei Kennedy si revizuit ulterior.

Dumpingul este definit in acest acord ca introducerea unui produs pe o piata straina la un pret inferior valorii sale normale( inteleasa ca acea valoare la care produsul este oferit pe piata de origine a tarii exportatoare).

Dumpingul in sine nu este condamnabil, dar daca el cauzeaza prejudicii unui stat importator fie facind dificila supravietuirea unei ramuri de productie nationale, fie intirziind sensibil dezvoltarea ei- acel stat are dreptul sa puna in aplicare masuri de retorsiune (anti-dumping).

Recurgind frecvent la aceste masuri , tarile dezvoltate, in special SUA, UE, Canada, le-au transormat intr-un instrument de protectie contrar filozofei GATT.

Conform acordului anti-dumping- partea lezata de un dumping rebuie sa demonstreze 3 elemente: existenta pretului de dumping, existenta unui prejudiciu suferit de o ramura a productiei nationale si in al 3 lea rind legatura de cauzalitate intre pretul de dumping si prejudiciu.

In caz de proba a celor trei elemente, masurile anti-dumping pot sa constea in taxe anti-duming (taxe vamale care se aplica peste cele din tariful vamal),angajamente de crestere a pretului pina la nivelul "valorii normale" sau angajamente de limitare a cantitatii exportate.

Masurile compensatorii(antisubventie) sunt reglementate in Acordul privind subventiile si masurile comensatorii si ele vizeaza subventiile din domeniul produselor industriale.

Potrivit acordului- subventia este considerata situatia in care unei ramuri de productie nationale ii este conferit un avantaj urmare a:

unui transfer direct de la fondurile publice;

unei scutiri de taxe ce ar fi trebuit platite;

unei furnizari sau achizitii de bunuri sau servicii la preturi preferentiale.

Acordul identifica 3 categorii de subventii si anume:

- Subventii interzise( lista rosie); acestea sunt considerate a produce efecte de distorsiune asupra comertului international si in consecinta trebuie eliminate din practica tarilor membre.Se includ in aceasta categorie subventiile subordonate rezultatelor la export( prime de export, credite la export cu dobinda subvebntionata, reducerea sau exceptarea de la impozitul pe profit) precum si cele care favorizeza utilizarea cu preferinta a produselor nationale fata de cele importate.

- Subventii actionabile (lista galbena) care pot declansa masuri de raspuns

Aceste subventii, ca si cele interzise, pot provoca prejudicii altor parti cum ar fi prejudicii ale producatorilor interni din tara importatoare, sau prejudicii ale exportatorilor care doresc sa vinda pe piata unde se vinde produsul subventionat.

- Subventii permise (lista verde) sunt subventii pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, ajutoare pentru regiuni defavorizate, subventii care vizeaza programe de protectie a mediului etc.Acestea nu sunt susceptibile sa declanseze masuri de aparare.

Daca un stat decide sa reactioneze la o politica de subventioanre a altui stat -mecanismul este urmatorul:cazul este supus OMC si daca se confirma existenta unei subventii interzise sau existenta unui prejudiciu ( lista galbena) masura va trebui retrasa imediat sau, in caz contrar, tara afectata este indreptatita sa instituie masuri de retorsiune constind in taxe compensatorii.

Acordul contine reguli detaliate pentru a decide daca un produs a fost subventionat, criterii de determinare a prejudiciilor cauzate de subventii, proceduri de initiere si desfasurare a investigatiei.

Tarile cel mai putin dezvoltate( PNB sub1000$/loc)sunt exceptate de la normele prevazute de acord.

b)Masurile de savgardare ( reglementate intr-un acord distinct) permit statelor sa se protejeze in cazul unei cresteri imprevizibile a importului unui produs de natura a aduce un prejudiciu grav producatorilor nationali.

Acordul defineste criteriile pe care autoritatile trebuie sa le ia in considerare pentru a determina existenta unui prejudiciu si stabileste regulile de procedura pentru desfasurarea investigatiei.

Atunci cind sunt intrunite conditiile de prejudiciu, statul afectat poate sa aplice masuri provizorii (taxe vamale sau restrictii cantitative) pentru a permite reorganizarea sectorului de productie amenintat.Acordul prvede ca masurile in cauza trebuie aplicate nediscriminmatoriu, deci sa vizeze ansamblul exportatorilor produsului in cauza .

Aceasta conditie de non-selectivitate complica situatia tarii care intentioneaza sa utilizeze savgardarea pentru ca ea trebuie sa-si asume o obligatie de compensatie sau sa faca fata unor represalii venind din parte a numeraose tari.

Din acest motiv, recursul la aceste masuri nu a fost frecvent , tarile dezvoltate preferind fie masurile anti-dumping, fie acordurile de limitare voluntara a exporturilor.



In sfirsit, acordul contine flexibilitati specifice pentru tarile in curs de dezvoltare in cazul aplicarii unor programe de dezvoltare economica.

Reguli acoperind obstacole netarifare in comertul international

Comertul cu bunuri face obiectul unui numar de reguli specifice, care vizeaza limitarea dispozitiilor guvernamentale ce au ca efect restringerea importurilor prin masuri netarifare.

1)Evaluarea marfurilor in vama

Marea majoritate a taxelor vamae sunt taxe ad- valorem, respectiv taxe percepute asupra valorii produselor. De aici deriva importanta regulilor( criteriilor) utilizate pentru evaluarea marfurilor de catre autoritatea vamala.

Acordul privind evaluarea vamala ( negociat in runda Tokio) are ca scop uniformizarea aplicarii unor criterii stricte de evaluare a marfurilor, in scopul eliminarii unor proceduri arbitrare sau discriminatorii.

Acordul admite ca regula fundamentala in evaluarea vamala valoarea tranzactionala (pretul de factura in conditia de livrare franco frontiera tarii importatoare).

Autoritatile vamale pot sa se abata de la acest principiu atunci cind au dubii cu privire la corectitudinea valorii declarate de importator sau a documentelor prezentate de catre acesta.

In cazul in care autoritatea vamala nu accepta valoarea declarata de importator, acordul limitaza aria de actiune a autoritatii in determinarea valorii in vama prevazind un numar de 4 metode de stabilire a acesteia ( daca prima metoda nu se poate aplica se aplica urmatoarea si asa mai departe) : valoarea unor marfuri identice provenite din aceeasi tara de export la un moment identic sau apropiat, valoarea unor marfuri similare provenite din aceeasi tara de export la un moment identic sau apropiat, valoarea la care marfuri identice sau similare cu cele de evaluat sunt revindute pe piata tarii importatoare si in sfirsit, o valoare calculata pe baza costurilor de productie.

2) Inspectia inainte de expeditie (I.I.E.)

Utilizata de un numar de tari cu nivel mai redus de dezvoltare economica ,I.I.E.reprezinta in primul rind o modalitate de a lupta impotriva problemelor legate de supra sau sub-evaluarea marfurilor la import.

In al 2 lea rind, aceasta inspectie (care implica si un control fizic al marfii )permite o verificare a conformitatii cantitative si calitative a marfii cu stipulatiile contractuale, reducind posibilitatea unor diferende dupa ce marfa a ajuns la destinatie.

In sfirsit, I.I.E.previne importul unor produse daunatoare sanatatii.

I.I.E.este incredintata unor societati private dintre care cea mai cunoscuta la ora actuala este Societe Generale de Surveillance cu sediul la Geneva.

Expansiunea serviciilor de tip I.I.E. a fost privita cu ingrijorare de mediul de afaceri in special din tarile dezvoltate, acestea considerindu-le ca o bariera in comertul international.

Acordul privind I.I.E. negociat sub egida OMC incearca sa stabileasca un echilibru intre preocuparile exprimate de tarile dezvoltate si respectiv interesele tarilor slab dezvoltate.Prvederile sale se aplica numai activitatilor de inspectie dispuse de autoritatile publice.

In principal- statele care impun aceasta practica importatorilor trebuie sa o faca in conditii nediscriminatorii, respectind o obligatie de transparenta (publicarea de informatii cu privire la reglementarile existente in tara utilizatorului).

3)Reguli privind obstacolele tehnice in comertul international

Obstacolele tehnice deriva din legi si reglementari nationale care precizeaza exigentele de calitate si securitate necesare pentru a admite produse straine pe teritoriul national (standarde de produse si respectiv de procese de productie , in masura in care acestea afecteaza calitatea produselor).

Astfel de exigente nu pot fi considerate "in sine" ilegale intrucit au ca scop protejarea sanatatii, securitatii populatiei, protectiei mediului etc.

Deoarece aceste norme pot genera restrictii abuzive in schimburile comerciale internationale- este important a veghea ca ele sa nu fie deturnate de la scopul lor initial.

Acordul privind obtacolele tehnice impune tarilor membre OMC un minim de obliagtii in domeniu si anume:

reglementarile tehnice trebuie aplicate de state pe baza clauzei natiunii celei mai favorizate si a tratamentului national;

aceeste reglementari trebuie sa aiba o fundamentare stiintifica;

statele sunt obligate sa notifice la OMC intentia lor de a elabora reglementari thnice cu suficient timp inainte de adoptare, pentru a da posibilitate tarilor exportatoare sa-si prrezinte observatiile;

atunci cind se solicita certificate de conformitate, se recomanda statelor sa accepte pe cit posibil rezultatele procedurilor de evaluare realizate in alte state membre ( recunoasterea mutuala)..

In cazul normelor sanitare si fitosanitare regulile sunt inscrise intr-un acord distinct .

4)Reguli privind licentele de import

Licentele de import nu sunt interzise de regulile OMC.Aceste proceduri insa pot deveni obstacole in comertul international in masura in care sunt surse de intirzieri, cheltuieli sau exercita un efect descurajator asupra importatorilor.

Acordul privind procedurile in materie de licente de import isi propune diminuarea acestor inconveniente.

Licentele se clasifica in 2 categorii : automate ( eliberate din ratiuni strict statistice) si neautomate(utilizate pentru administrarea restrictiilor cantitative).

Acordul prevede reguli comune ambelor tipuri de licente precum si reguli specifice pentru fiecare din ele - scopul fiind acela ca procedurile in materie de licente sa nu fie impovaratoare, sa fie transparente si previzibile, protejind deopotriva interesele importatorilor si ale furnizorilor straini impotriva unor actiuni arbitrare.

5)Reguli privind achizitiile publice

In majoritatea tarilor, guvernele si organismele controlate de ele sunt mari cumparatori de bunuri si servicii. Pentru tarile dezvoltate aceste cumparari se ridica la cca 10-15% din PIB.

Achizitiile publice au un caracter special din cel putin 2 puncte de vedere si anume: obiectul lor(produse necesare entitatilor publice)si modul in care sunt finantate( surse publice).

Din acest motiv, textul de baza al GATT a prevazut exceptarea achizitiilor publice de la regulile sale.

Preocuparile pentru stabilirea unor reguli in acest domeniu s-au concretizat in adoptarea "Acordului privind achizitiile publice" in cadrul rundei Tokio.Acesta este un acord plurilateral(membrii OMC nu sunt obligati sa adere la el) , aplicabilitatea principiilor sale fiind limitata la tarile semnatare.

Scopul principal al Acordului este de a solicita guvernelor sa aiba in vedere consideratii comerciale atunci cind achizitioneaza bunuri si servicii pentru uzul propriu, nefacind discriminare intre furnizorii nationali si cei straini .

Obligatiile decurgind din Acord nu se aplica decit achiziiilor efectuate de entitatile mentionate de fiecare tara.De asemenea tarile au dreptul sa specifice bunurile si serviciile acoperite de acord ( de regula sunt exceptate achizitiile de material militar).

Acordul solicita tarilor sa aplice si in cazul achizitiilor publice cele 2 reguli de baza ale GATT si anume clauza natiunii celei mai favorizate si clauza tratamentului national.



De asemenea Acordul contine reguli de procedura privind realizarea achizitiilor publice: organizarea de licitatii, transparenta adjudecarilor, procedurile aplicabile contestatiilor etc.

Extinderea regulilor internationale la noi domenii

Negocierile din cadrul rundei Uruguay au adus o importanta inovatie in domeniul regulilor aplicabile comertului international intrucit au inclus inca 3 domenii sub incidenta lor si anume: serviciile, aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuala si respectiv ale investitiilor directe de capital.

Serviciile

Intrucit prin textul sau initial GATT nu a reglementat decit comertul cu bunuri iar ponderea serviciilor in comertul international a devenit considerabila in ultimii ani, serviciile au fost incluse pe agenda rundei Uruguay iar rezultatul l-a constituit Acordul General pentru Comertul cu Servicii (GATS), acord distinct de GATT in virtutea diferentelor sensibile intre comertul cu bunuri si cel cu servicii.

Acordul defineste 4 forme de comert cu servicii pornind de la modalitatea de furnizare a lor:

servicii care traverseaza frontierele( servicii incorporate in bunuri, telecomunicatiile);

servicii care presupun deplasarea consumatorului strain in tara furnizoare (turismul)

servicii care presupun o prezenta comerciala pe teritoriul strain( filiale, sucursale, )

servicii care presupun deplasarea persoanelor fizice in strainatate pentru furnizarea de servicii pe plan local .

Din cauza naturii intangibile a serviciilor si a modalitatilor specifice de furnizare, protectia lor nu poate fi realizata prin masuri la frontiera, serviciile fiind protejate in special prin reglementari nationale privind investitiile directe de capital sau la participarea furnizorilor straini de servicii in economiile nationale.Astfel de reglementari pot interzice investitiile straine directe intr-un anumit sector sau pot prevedea o cota maxima de participare a capitalului strain la o societate mixta sau pot discrimina furnizorii straini de de servicii pe tritoriul national etc.

GATS se compune din 2 paliere si anume:

Un cadru general care contine concepte, principii si reguli aplicabile comertului cu servicii ( clauza natiunii celei mai favorizate, transparenta reglementarilor, recunoastrea reciproca a calificarilor etc)

Angajamente de liberalizare a comertului in unele sectoare specifice inscrise in listele nationale ale tarilor semnatare.

Aceste angajamente sunt autonome prin raportare la acordul GATT si ele se refera la tratamentul national ( se interzic restrictiile care discrimineaza furnizorii straini de servicii in favoarea furnizorilor nationali) si la accesul pe piata ( acordarea dreptului de de intrare pe piata pentru membrii GATS cu indicarea limitarilor pentru fiecare din cele 4 moduri de furnizare).

Aspecte comerciale ale drepturile de proprietate intelectuala

Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuala (TRIP)demonstreaza vointa membrilor OMC de a aborda intr-un cadru multilateral adecvat o problema reglementata pina la runda Uruguay doar prin citeva acorduri internationale.

Mai multi factori au incitat un astfel de demers si anume: cresterea importanta a componentei intelectuale a bunurilor si serviciilor, necesitatea de a stimula cercetarea si inovarea, insuficienta protectie a drepturilor de proprietate intelectuala in unele tari ,cu consecinta cresterii alarmante a contrafacerilor si pirateriei.

Acordul adoptat in runda Uruguay , axindu-se pe reglementarile existente, aduce citeva contributii foarte importante in domeniu si anume:

procedeaza pentru fiecare drept in parte la o armonizare in sensul unei protectii minime pe care fiecare stat trebuie sa o ofere;

abordeaza intr-un mod distinct lupta impotriva contrafacerii stipulind ca fiecare stat trebuie sa dispuna de o legislatie si de proceduri adaptate acestui obiectiv (sunt prevazute masurile coercitive pe care trebuie sa le aplice autoritatile nationale pentru a combate contrafacerea si pirateria);

stabileste un mecanism de consultare si supraveghere la nivel international menit sa asigure respectarea de catre tarile membre a cerintelor sale.

Aspecte comerciale ale investitiilor straine directe

In ciuda eforturilor membrilor de a elabora un acord care sa acopere marea parte a problemelor privind investitiile straine directe , negocierile din cadrul rundei Uruguay s-au finalizat cu un acord restrins doar la problematica aspectelor comerciale legate de investitiile straine directe.

Acesta are ca obiect reglementarile nationale in materie de investitii directe care pot avea efecte prejudiciabile asupra asupra shimburilor comerciale internationale.

Acordul transpune in domeniul acestor reglementari unele din pricipiile de baza ale OMC precum nediscriminarea , eliminarea restrictiilor cantitative, transparenta.

Devin astfel incompatibile cu textul acordului reglementari care stabilesc un minim de continut local, prescriptii vizind anumite rezutate la export sau un anumit echilibru al schimburior comerciale externe etc.



loading...











Document Info


Accesari: 3513
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )