CHELTUIELILE SI VENITURILE IN CONTABILITATE

CHELTUIELILE SI VENITURILE IN CONTABILITATE

1.1. Importanta contabilitatii

Contabilitatea inregistreaza, urmareste si controleaza in mod documentat, complet, neintrerupt acele fenomene si procese economice care se pot exprima valoric. 131g61b Printr-o metodologie proprie, reflecta in mod cronologic si sistematic si controleaza existenta si miscarea mijloacelor banesti, cheltuielile si veniturile, capitalul social, creditele bancare, obligatiile fata de terti, profitul sau pierderea realizata in urma unei activitati.

O particularitate in oglindirea operatiilor economice si financiare supuse inregistrarii constituie documentarea lor. Nicio operatie economica financiara nu se poate inregistra decat pe baza unui act scris (document); Totodata nicio operatie economica financiara ce nu se poate exprima in etalon banesc nu se pot inregistra in contabilitate.

1.2. SARCINILE CONTABILITATII

Contabilitatea are o serie de sarcini specifice si anume:

Furnizarea datelor si informatiilor necesare elaborarii in care un loc central il ocupa Bugetul de Venituri si Cheltuieli,care prevede cheltuielile, veniturile, profitul impozabil, profitul net si modul de repartizare al acestuia;

Inregistrarea cronologica a operatiilor economice si financiare, prelucrarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia patrimoniului;

Controlul operatiilor patrimoniale efectuate, a exactitatii datelor contabile in scopul asigurarii integritatii patrimoniului;

Contributia prin datele si informatiile sale la cresterea eficientei economice, prin urmarirea utilizarii judicioase a factorilor de productie care sa asigure recuperarea cheltuielilor si cresterea veniturilor, precum si obtinerea de profit;

Sa furnizeze datele si informatiile necesare intocmirii regulate a situatiilor financiare anuale.

Contabilitatea este indispensabila pentru orice societate aici fiind inregistrate toate operatiile economico-financiare, cheltuielile si veniturile acesteia; in activitatea societatilor se realizeaza o multitudine de operatii care angajeaza cheltuieli si genereaza venituri.

Contabilitatea financiara reflecta cheltuielile intr-o clasificare corespunzatoare naturii activitatii pe care o desfasoara intreprinderea

(exploatare, financiara si extraordinara ) si naturii resurselor consumate (materii prime, salarii, amortizari etc.).

Pentru reprezentarea cheltuielilor si veniturilor se porneste de la caracterul de proces al activitatilor consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Ocazionarea cheltuielilor si crearea veniturilor se deruleaza in mai multe etape succesive sau simultane in timp. Astfel in cazul procesului cheltuielilor se intalnesc patru momente: angajarea, consumul, platile si imputarea.

o        Angajarea are loc in momentul in care se contracteaza obligatia baneasca generatoare de plati sau consumatoare de resurse; exemplu: in cazul unei aprovizionari cu materiale de la furnizori angajarea cheltuielilor intervine in momentul in care s-a creat obligatia baneasca fata de furnizor de a plati stocurile primite de la acestia.

o        Consumul este specific utilizarii efective sau "sacrificarii" resurselor in scopul satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive, dupa caz; exemplu: utilizarea materialelor in procesul de productie in scopul obtinerii de produse, lucrari sau servicii.

o        Platile constau in achitarea unei sume de bani ca echivalent in cadrul relatiilor financiare; exemplu: achitarea obligatiei fata de furnizori pentru materialele aprovizionate de la acestia reprezinta o plata ca echivalent; in schimb, plata impozitului pe profit reprezinta un transfer fara echivalent.

o        Imputarea reprezinta momentul cand cheltuielile sunt decontate sau repartizate asupra rezultatelor obtinute.

In cazul procesului de creare a veniturilor se delimiteaza de asemenea patru momente: productia, facturarea sau vanzarea pe credit, incasarea si incorporarea.

Productia este momentul crearii rezultatului ca produs al activitatii consumatoare de resurse; exemplu: la o intreprindere producatoare, aceasta faza se identifica cu productia in curs de fabricatie si productia finita.

Facturarea sau vanzarea pe credit consta in transferarea dreptului de proprietate de la vanzator la client.

Incasarea reprezinta etapa in care rezultatul vandut se transforma in bani.

Incorporarea este o etapa strict contabila prin care veniturile sunt inglobate in rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.

Generalizand, se poate aprecia ca in contabilitatea financiara cheltuielile se grupeaza in: cheltuieli curente; cheltuieli inregistrate in avans; cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii; cheltuieli de plata.

a) Prima categorie, cheltuielile curente cuprinde cheltuielile angajate si recunoscute de rezultatul exercitiului curent sau in curs.

b) Cheltuielile inregistrate in avans si cele de repartizat pe mai multe exercitii sunt, dupa caz, cheltuieli constatate sau angajate in exercitiul "N", dar recunoscute de rezultatul exercitiului "N + 1" sau exercitiul "N + α",

(α= 1, .n).

c) In ceea ce priveste cheltuielile de plata sunt consumurile constatate efectiv pentru care nu s-au primit pana la inchiderea exercitiului documentele de constatare (exemplu, drepturile cuvenite angajatilor la inchiderea exercitiului cu titlu de concedii de platit, impozite si taxe datorate, dobanzi datorate).

De asemenea, veniturile se impart in: venituri curente; venituri inregistrate in avans; venituri de realizat.

a. Veniturile curente sunt constatate, inregistrate si incorporate in rezultatul exercitiului curent.

b. Veniturile inregistrate in avans sunt constatate in exercitiul "N" dar incorporate in rezultatul exercitiului "N +1".

c. Veniturile de realizat sunt venituri realizate efectiv in exercitiul "N" si incorporate in rezultatul aceluiasi exercitiu pentru care nu s-au intocmit documente de inregistrare exemplu vanzari de produse pentru care nu s-au intocmit facturi pana la inchiderea exercitiului

1.3. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Bilantul este considerat documentul ce descrie pozitia unei intreprinderi la un moment dat, indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare contabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si sa permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii intreprinderii. Acest instrument reprezinta cea de-a doua componenta a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere. Exemplu (Anexa nr. 1)

Structurile contului de profit si pierdere sunt veniturile si cheltuielile. Reglementarile introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilitatii din Romania le definesc astfel:

. Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe

parcursul exercitiului contabil sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor.

. Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe

parcursul exercitiului contabil sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

Veniturile si cheltuielile exercitiului sunt structurate in doua mari categorii care rezulta din activitatea curenta (ordinara, obisnuita) a intreprinderii - si elementele extraordinare.

Contul de profit si pierdere furnizeaza cativa indicatori importanti pentru aprecierea performantei intreprinderii: profitul sau pierderea din exploatare, profitul sau pierderea din activitatea curenta, profitul sau pierderea din activitatea extraordinara, cheltuiala cu impozitul pe profit, incheindu-se cu rezultatul exercitiului (profit sau pierdere).

Fac parte din activitatea curenta acele activitati intreprinse ca parte a obiectului de activitate, precum si cele care deriva din acestea. Activitatea curenta cuprinde activitatea de exploatare si activitatea financiara. Veniturile din exploatare provin din livrari de bunuri, prestari de servicii si executari de lucrari (cifra de afaceri), dar si din alte venituri, cum sunt cele din vanzarea activelor imobilizate, din despagubiri primite, din subventii pentru investitii. Veniturile din exploatare includ si unele elemente nerealizate, care nu au natura unui venit, cum sunt variatia stocurilor de produse finite si productia de imobilizari. Cheltuielile de exploatare sunt clasificate dupa natura lor, de exemplu: cheltuieli cu materiile prime si consumabilele, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu asigurarile sociale, cheltuieli cu serviciile, cheltuielile cu reducerea valorii activelor, cheltuieli cu amortizarile, alte cheltuieli (din vanzarea activelor imobilizate, din despagubiri sau amenzi platite etc.). Veniturile si cheltuielile financiare provin din participatii, dobanzi, diferente de curs valutar, din reduceri financiare (sconturi) obtinute sau acordate etc.

Elementele extraordinare sunt acele cheltuieli si venituri ce survin din tranzactii care sunt in mod clar distincte de activitatile curente (ordinare) ale unei intreprinderi si, de aceea, nu se prevede sa reapara in mod frecvent sau cu regularitate. Exemplele de evenimente care duc la venituri si cheltuieli extraordinare sunt exproprierea unor active si cutremurele sau alte calamitati naturale. De aceea, elementele extraordinare vor fi intalnite doar in cazuri foarte rare.

IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare" cere ca cel putin urmatoarele elemente randuri sa fie incluse in contul de profit si pierdere:
a. venitul din activitati curente;
b. rezultatele din activitatea de exploatare;
c. costurile de finantare;
d. partea din profituri si pierderi aferenta intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie contabilizata prin metoda punerii in echivalenta;
e. cheltuielile fiscale;
f. profitul sau pierderea din activitatile curente;
g. elemente extraordinare;
h. interesul minoritar;
i. profitul net sau pierderea neta a perioadei.
            Alte elemente-randuri, titluri si subtotaluri sa fie incluse in contul de profit si pierdere daca este necesar sa se explice elementele de performanta ale intreprinderii. Conformitatea cu formatul contului de profit si pierdere stabilit in volumul de " Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS" va asigura in mod normal satisfacerea acestor cerinte.

IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare" cere ca o intreprindere sa prezinte fie in contul de profit si pierdere, fie in note o analiza a cheltuielilor utilizand o clasificare bazata fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinatia lor in cadrul intreprinderii. "Volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS" cere ca aceasta analiza sa se realizeze in functie de natura cheltuielilor si sa fie inclusa in contul de profit si pierdere.
            In general se vor prezenta:
- analiza cheltuielilor pe natura si destinatia lor;
- daca prezentarea se face dupa destinatie se prezinta astfel: cheltuiala cu amortizarea pentru activele corporale si necorporale; cheltuielile cu personalul; dividendele pe actiune declarate sau propuse.
            Conformitatea cu prevederile volumului de "Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS" va satisface in mod normal cerintele IAS.
In note pot fi prezentate detalii suplimentare. De exemplu, art. 5.62 din "Reglementarile contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS" cere prezentarea urmatoarelor valori din contul de profit si pierdere:
- chirii si cheltuieli generate de contractele de leasing operational;
- onorarii de audit;
- profiturile si pierderile generate de vanzarea sau cedarea imobilizarilor corporale.

Contul de profit si pierdere trebuie citit in stransa legatura cu notele, pentru ca ele cuprind informatii esentiale pentru aprecierea performantei, cum sunt: prezentarea rezultatului din exploatare dupa destinatia cheltuielilor, repartizarea profitului, defalcarea cifrei de afaceri realizate de catre principalele sectoare de activitate si zone geografice, cheltuielile cu salariile directorilor si cu onorariile platite auditorilor etc.

Cea mai importanta nota este, de departe, prezentarea rezultatului din exploatare dupa destinatia (functia) cheltuielilor si anume: costul bunurilor vandute, cheltuieli administrative si cheltuieli de desfacere. Informatiile cerute de aceasta nota se obtin din contabilitatea de gestiune, unde fiecare cheltuiala, care este inregistrata dupa natura in contabilitatea financiara, este alocata costului de productie al bunurilor vandute, activitatii de administrare sau de distributie.

1.4. CONTUL 121 "PROFIT SI PIERDERE"

Conturile de cheltuieli si de venituri se inchid, dupa caz, lunar sau la sfarsitul anului ca exercitiu financiar prin contul Profit si Pierdere". Cheltuielile se repartizeaza asupra rezultatului, iar veniturile se incorporeaza in rezultate. La randul sau contul 121 "Profit si Pierdere este un cont de bilant, fiind inclus in categoria conturilor de capitaluri proprii. Soldul creditor al contului evidentiaza rezultatul sub forma de profit, iar soldul debitor - rezultatul sub forma de pierdere. In felul acesta contul Profit si Pierdere realizeaza legatura dintre conturile de cheltuieli si de venituri, pe de o parte, si conturile de bilant, pe de alta parte. Astfel, soldul sau creditor reprezinta profitul creat ca sursa de finantare in urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor, iar pierderea, ca sold debitor exprima bunurile economice nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor.

Standardul international de contabilitate IAS 8 "Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile" ofera clasificarea, modul de prezentare si abordarea contabila a anumitor evenimente in contul de rezultate - contul de profit si pierdere, astfel incat sa se creeze o baza uniforma pentru toate intreprinderile ce prezinta acest cont.

Standardul prevede si modul in care trebuie sa fie reflectate unele elemente din cadrul contului de profit si pierdere corespunzator activitatilor obtinute, si clasificarea si prezentarea elementelor extraordinare.

Activitatile ordinare sunt oricare dintre activitatile desfasurate de intreprindere ca parte a obiectului de activitate si activitatile aditionale in care se implica intreprinderea pentru continuarea activitatilor de baza sau derivand din acestea.

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzactii ce sunt clar diferite de activitatile obisnuite ale intreprinderii si care nu au un caracter frecvent sau regulat.

Soldul final creditor al contului Profit si pierdere se poate repartiza: pentru constituirea de rezerve, actionarilor sub forma dividendelor, pentru premierea salariatilor. Rezultatul nerepartizat se reporteaza in exercitiile urmatoare. Aceste informatii se gasesc intr-o nota la situatiile financiare, intitulata Repartizarea profitului.

1.5. Functiile contabile ale conturilor

Cheltuielile si veniturile se inregistreaza in cadrul conturilor asociate plecand de la criteriul corespondentei. Cheltuielile se recunosc in corespondenta cu diminuarile de activ sau cresterile de pasiv (datorii); de exemplu, consumul de materii prime sau amortizarea mijloacelor fixe, respectiv, datorii fata de salariati pentru munca prestata. Veniturile se recunosc in corespondenta cu diminuarile de pasiv (datorii) sau cu cresterile de activ (creante).

Cheltuielile sunt inregistrate in conturile asociate in baza conectarii cu veniturile, adica recunoasterea veniturilor si cheltuielilor care rezulta direct si concomitent dintr-o tranzactie (operatiune) ce se realizeaza simultan sau combinat. Cheltuielile evidentiaza locul sau modul de creare a rezultatului, ca efect al utilizarii resurselor in activitatea de exploatare, financiara si extraordinara. Efectuarea lor duce la micsorarea situatiei nete (capitalului propriu).

Conturile de cheltuieli, prin functia lor contabila, sunt asimilate conturilor de activ. Aceste conturi se debiteaza cu valoarea cheltuielilor efectuate si se crediteaza la repartizarea acestora in contul de profit si pierdere. La sfarsitul perioadei de gestiune ele nu prezinta sold.

Veniturile, prin constituirea si realizarea lor, determina cresterea situatiei nete (capitalului propriu) a intreprinderii. De aceea, ca functie contabila, conturile de venituri sunt asimilate conturilor de pasiv. Conturile de venituri se crediteaza cu valoarea veniturilor obtinute si se debiteaza cu ocazia repartizarii acestora in contul de profit si pierdere. Asemenea conturilor de cheltuieli, conturile de venituri nu prezinta sold la sfarsitul perioadei de gestiune (sfarsitul lunii).