FISCALITATEA IN GERMANIA

FISCALITATEA IN GERMANIA

1 Impozitul pe profit

De la 1 ianuarie 2001 Germania are un sistem dublu de impunere, clasic al veniturilor corporatiilor. Sistemul anterior, cu rate diferentiate, a fost in intregime abolit din data de 1 ianuarie 2002.

Sub noul regim fiscal profiturile sunt impuse la nivel de companie cu o rata redusa a impozitului pe profit, iar 848j98i dividendele sunt taxate la nivelul actionarului individual. Dubla taxare economica este diminuata pentru actionarul individual de catre asa numitul „half income system” (sistemul injumatatirii venitului), in care numai jumatate din dividende sunt incluse in venitul individual impus. Dividendele intercorporatii, provenite atat de la firme rezidente, cat si de la cele nerezidente, sunt scutite.

O suprataxa de solidaritate de 5,5% este asezata asupra obligatiei fiscale datorate de companie.

Impozitul pe profit si suprataxa de solidaritate sunt asezate asupra veniturilor a variate tipuri de entitati, mentionate in Codul Fiscal. Dintre acestea amintim: companiile pe actiuni, companiile cu raspundere limitata, parteneriatele limitate pe actiuni.

O entitate este rezidenta in Germania daca are sediul social (legal) sau directiunea (locul managementului) in aceasta tara.

Companiile rezidente sunt impuse asupra venitului provenit din intreaga lume. Tot venitul firmei este categorisit ca venit din afaceri.

Cele mai importante tipuri de venituri scutite la nivelul companiei sunt: aporturile de capital la formare, cresterile de capital si majorarea rezervei de capital, iar la nivelul actionarului: distributiile de capital, altele decat dividendele, dividendele catre actionarii de natura companiilor si castigurile de capital.

Venitul impozabil al corporatiei reprezinta suma totala a veniturilor, atat din surse interne, cat si externe, dupa deducerea cheltuielilor de afaceri. Platile de dividend, altele decat dobanzile si drepturile de autor, nu constituie cheltuieli deductibile. Restrictii legate de deducerea cheltuielilor de afaceri exista in particular in legatura cu cheltuielile personale, cum ar fi daruri, case de oaspeti s.a. De asemenea, jumatate din onorariile platite membrilor „consiliului supervizor” nu sunt deductibile. Remuneratiile directorilor sunt, in general, deductibile integral, mai putin situatia in care acestea sunt tratate ca distributie ascunsa de profit catre actionari. Cheltuielile care se realizeaza in sens comercial, in legatura directa cu venitul exceptat, nu se deduc. Donatiile pentru sustinerea (promovarea) activitatilor non profit sunt deductibile, pana la limita de 5% din venitul total sau, in functie de optiunea unitatii, pana la 0,2% din suma totala a profitului si salariilor. Pragul de 5% creste pana la 10% pentru activitati stiintifice, caritabile s.a.

Activele sunt evaluate in cele mai multe cazuri la costul de achizitie sau de productie, in functie de modul de dobandire sau la „going concern value”. In principiu, fiecare activ trebuie sa fie evaluat separat. Este permisa utilizarea metodei LIFO si interzisa metoda FIFO, in anumite circumstante.

Activele depreciabile sunt cele fixe, folosite in procesul de productie, care isi diminueaza valoarea in timp. Deprecierea este obligatorie si trebuie efectuata, indiferent daca firma este profitabila sau inregistreaza pierderi. Elementul pe care se bazeaza amortizarea unui activ mobil cumparat sau produs este costul. Metodele normale pentru amortizarea acestuia sunt metoda liniara, metoda degresiva si metoda productiva. Acestea se folosesc alternativ, in functie de intrunirea conditiilor necesare. O trecere de la metoda degresiva la cea liniara este permisa, dar nu si in sens invers. Pe baza legislatiei fiscale, companiile pot utiliza urmatoarele rate liniare de amortizare: de la 6% la 10%, pentru masini; 12,5%, pentru echipamentul de birou; intre 8% si 10 %, pentru mobila de birou; 33,3%, pentru computere; intre 11% si 16 %, pentru camioane etc. Daca activele mobile sunt amortizate dupa metoda degresiva, rata anuala de depreciere este limitata, in functie de data intrarii activului in contabilitate, la de trei ori rata liniara, pana la un maxim de 30% sau la de doua ori rata liniara, pana la un maxim de 20%. Activele cu un cost de achizitie scazut (sub 410 euro) pot fi in intregime amortizate in anul cumpararii, daca se demonstreaza faptul ca acestea sunt mobile si folosite independent de alte active. Terenul nu este depreciabil. Cladirile pot fi amortizate prin metoda liniara sau prin cea degresiva. O schimbare de la o metoda la alta nu este permisa in cazul lor. Pentru cladirile folosite in afaceri rata anuala de depreciere este 3%, iar metoda degresiva nu se mai utilizeaza pentru acestea. Pentru cladirile de locuit rata anuala liniara de depreciere este 2%. Ratele alternative degresive sunt: pentru primii opt ani 5%, urmatorii sase ani 2,5%, ceilalti treizeci si sase de ani ramasi 1,25%. Fondul de comert achizitionat trebuie amortizat, dupa metoda liniara, pe o perioada de 15 ani.

De asemenea, legislatia permite, sub forma de facilitate (stimulent), utilizarea deprecierii accelerate, in locul celei ordinare. O amortizare accelerata de pana la 10% este permisa in anul renovarii si in urmatorii noua ani, pentru modernizarea si intretinerea cladirilor situate in arii declarate ca zone de dezvoltare si cladirilor calificate ca monumente istorice.

Totodata se poate utiliza o amortizare suplimentara, folosita, de regula, in completare cu cea liniara sau productiva. Concomitent cu metoda degresiva nu se poate utiliza deprecierea suplimentara, decat in unele cazuri si doar pentru intreprinderi mici si mijlocii. De asemenea, daca se utilizeaza amortizarea accelerata nu se mai poate apela la cea suplimentara.

Datoriile pot fi evaluate la costul lor sau la „going concern value”. Provizioanele se pot constitui pentru anumite datorii, reducand venitul impozabil in anul crearii acestora. Provizioane se mai pot constitui si pentru plati viitoare de pensii pentru angajati, datorii provenind din obligatii garantate, pagube reclamate, cheltuieli din litigii. In anumite conditii, compania constituie provizioane pentru premierea angajatilor care implinesc un numar rotund de ani de serviciu. Rezerve scutite se constituie in legatura cu castigurile de capital din vanzarea activelor, daca intentia este de a inlocui activele.

Castigurile de capital sunt incluse, in general, in venitul impozabil. Exista, insa, si castiguri de capital, putine la numar, pentru care se acorda facilitati (scutiri sau reduceri).

Pierderile pot fi reportate. In primul rand, pierderile pana la o suma de 511 500 de euro pot fi suportate din profitul anului precedent celui in care acestea s-au produs. Pentru orice pierdere in exces o reportare nelimitata se poate acorda. La cerere, unele companii isi pot reporta pierderile fara a le fi „trimis” in exercitiile precedente. O companie nu are dreptul sa reporteze pierderile daca: mai mult de 50% din actiunile sale sunt transferate sau activitatea companiei continua cu mai mult de 50% active innoite.

In cazul pierderilor de capital, compensarea sau reportarea acestora este limitata daca scopul principal al achizitionarii sau creatiei de noi surse de venit este de a obtine beneficii fiscale. Pierderile de capital din vanzarea actiunilor catre alte companii, rezidente si non rezidente si din lichidarea sau reducerea capitalului nu se compenseaza.

Rata de impunere a profiturilor, atat a celor retinute, cat si a celor distribuite este 25%, majorata la 26,38%, prin aplicarea suprataxei de solidaritate de 5,5%. Inainte de implementarea noului sistem de impunere, rata de impozit pentru profitul retinut era de 40%, majorata prin suprataxa la 42,2%, in timp ce profitul distribui era impozitat la rata de 30% (31,65% in urma suprataxarii). Se remarca, asadar, derularea unui proces de reformare a sistemului impunerii companiilor, in scopul diminuarii presiunii fiscale suportata de acestea.

Dividendele si alte distributii de profit, platite de companiile rezidente, sunt obiect al unei impuneri cu o rata de 20%, care ajunge faptic la 21,1%, prin aplicarea suprataxei de solidaritate. Unele dobanzi (ca cele provenind din obligatiuni convertibile, obligatiuni purtatoare de profit, imprumuturi de participatie) si venitul provenind din participatiile partenerului „tacut” in comert sau afaceri sunt supuse unei rate de impunere de 25% (26,38% incluzand suprataxa de solidaritate). Dobanzile platite de banci si cele din anumite obligatiuni ale rezidentilor se impun cu 30% (31,65% prin suprataxare).

Perioada impozabila este anul calendaristic. Venitul impozabil este venitul companiei din anul financiar care coincide cu anul calendaristic. Daca anul financiar este diferit de anul calendaristic, venitul impozabil este venitul anului financiar care expira pe parcursul anului calendaristic.

Contribuabilii au obligatia de a depune la organele fiscale o declaratie de impunere pana la data de 31 mai a anului urmator celui pentru care impozitul este datorat. Aceasta data poate fi amanata la cerere.

Companiile rezidente trebuie sa efectueze patru plati in avans in contul impozitului pe beneficiu la datele de 10 martie, 10 iunie, 10 septembrie si 10 decembrie a fiecarui an. Diferenta de impozit ramasa de achitat se plateste la o luna dupa ce contribuabilul a primit de la organele fiscale decizia de impunere anuala.

Elementul de finalitate al asietei impozitului pe profit este capacitatea acestuia de a genera venituri bugetare. Un astfel de efect este analizat prin intermediul ponderii pe care o detine impozitul in produsul intern brut. Acest indicator, pentru orizontul de timp 1995 – 2004, este prezentat in tabelul de mai urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, tendinta de evolutie inregistrata de indicatorul amintit este urmatoarea:

2 Impozitul pe venit

Rezidentii sunt obligati la plata impozitului pentru veniturile realizate in intreaga lume. Nerezidentii sunt, in general, obligati si ei la plata acestui impozit in legatura cu anumite venituri provenite din surse germane. Un individ este, indiferent de nationalitate, rezident al Germaniei daca domiciliul sau locuinta este in aceasta tara. Domiciliul este o locuinta mentinuta pe termen lung. Locuinta este o locatie in care persoana este prezenta fizic pentru o perioada neintrerupta mai mare de sase luni. Sotii rezidenti, care locuiesc in comun, sunt evaluati impreuna numai daca ei nu aleg impunerea separata. Venitul copilului nu se include in baza impozabila a parintilor, dar este impus separat.

Indivizii rezidenti sunt subiecti ai impozitului pe venit, asezat asupra venitului obtinut din intreaga lume, care se include in urmatoarele categorii:

venit din agricultura si activitati forestiere;

venit din comert sau afaceri;

venit din servicii profesionale;

venit din angajare;

venit din investitiile de capital;

venitul renta, provenit din proprietati imobiliare si anumite proprietati mobile tangibile, precum si venitul din drepturile de autor;

alte venituri (venituri din tranzactii private, pensii alimentare, anuitatile).

Metoda de a calcula venitul impozabil difera de la o categorie la alta. Pentru primele doua categorii, metoda generala este metoda compararii valorii nete (net worth comparison method), conform careia venitul impozabile este diferenta dintre valoarea neta a activelor la sfarsitul anului financiar si cea de la sfarsitul anului anterior. Metoda generala pentru celelalte categorii este metoda venitului net (net income method), conform careia venitul impozabile este calculat prin scaderea din venitul brut a cheltuielilor efectuate pentru obtinerea sa. Pentru veniturile profesionale se poate utiliza prima metoda, numai la optiunea expresa a contribuabilului.

Rezultatele nete ale tuturor categoriilor de venituri sunt agregate. Venitul global, mai putin deducerile personale, reprezinta baza impozabila la care se aplica alocatiile si ratele de impunere.

Urmatoarele tipuri de venit sunt exceptate: platile pentru asigurarile de sanatate, asigurarile pentru accidente si asigurarile pentru dizabilitati si pentru varsta inaintata; un numar de distributii sociale; o suma globala a platilor pentru scheme de pensii; burse pentru activitatea de cercetare, stiintifica, educatie artistica si antrenare.

Venitul salarial reprezinta orice castig in bani sau in natura primit de un angajat pentru munca prestata. Angajatorul trebuie sa retina impozitul pentru salariat, majorat cu o taxa de solidaritate si contributiile sociale, fiind obligat sa le vireze catre fondurile bugetare. Castigul pentru munca suplimentara este, in general, impozabil. Oricum, castigurile suplimentare pentru munca prestata duminica, in perioada de vacanta a bancilor si pe timp de noapte nu este impozabil, daca este platit in completarea salariului de baza si nu depaseste anumite procente prestabilite. De asemenea, unele alocatii sunt exceptate, pana la anumite plafoane.

Salariatii pot deduce toate cheltuielile ocazionate de obtinerea si mentinerea venitului, acestea fiind, insa, in unele cazuri limitate. Daca volumul cheltuielilor legate de munca nu depaseste un anumit plafon, angajatul poate deduce o suma globala fixa, prestabilita la nivelul acestui plafon. Pentru deplasarile la locul de munca o deducere standardizata, limitata la o suma data, se aplica, indiferent de mijlocul de transport folosit si indiferent daca s-au efectuat sau nu cheltuieli curente. Daca se utilizeaza pentru deplasare masina personala se solicita o deducere majorata. Alte cheltuieli deductibile includ: contributiile la asociatiile profesionale si comerciale; cheltuielile ocazionate de mentinerea a doua gospodarii, limitate la o perioada de doi ani daca locul de munca nu se schimba; cheltuielile pentru uneltele si hainele de lucru; deprecierea activelor producatoare de venit. Cheltuielile aferente venitului scutit nu sunt deductibile.

Beneficiile in natura primite de un angajat, in completarea salariului de baza, sunt tratate ca venit din angajare si evaluate normal la valoarea de piata, incluzand taxa pe valoarea adaugata. Un set de reguli exista pentru stabilirea valorii anumitor beneficii, cum sunt cazarea si masa, cu aplicabilitate anuala. De asemenea, exista foarte clar stabilita o procedura de impunere globala a anumitor beneficii in natura, reguli pentru evaluarea si impunerea utilizarii masinii companiei in interes personal, precum si pentru actiunile distribuite preferential salariatilor.

In completare cu schemele de pensii prin efectul legii, anumite tipuri de scheme de pensii bazate pe contractul dintre angajator si angajat exista in Germania. Cele mai importante astfel de scheme sunt:

1. angajatorul confirma ca angajatul este indreptatit la o pensie platita de acesta;

2. angajatorul se obliga sa asigure o pensie angajatului prin efectuarea unei asigurari directe;

3. angajatorul plateste prime la un fond de pensii, iar angajatul primeste un drept legal fata de acest fond;

4. angajatorul plateste prime la un fond facultativ, dar angajatul nu obtine nici un drept legal fata de acest fond.

Orice pensie poate fi platita ca o suma globala sau sub forma de anuitati. Pensiile primite prin efectul legii in suma globala sunt scutite de impozit.

Pensiile mentionate in cele patru categorii, precum si pensiile vaduvelor si orfanilor, platite ca anuitati sunt considerate venit din angajare si sunt in intregime impuse. O alocatie reprezentand 40% din acestea, dar limitata la o suma fixa anuala, este acordata. Veniturile provenite din pensiile prin efectul legii, dar platite sub forma de anuitati, se includ in categoria alte venituri si se impun. Baza impozabila este excedentul fiecarei plati peste o parte proportionala din capitalul investit, in functie de durata de viata asteptata a beneficiarului. Surplusul este fixat ca procent din plati si depinde de varsta la care beneficiarul primeste prima anuitate sub forma de pensie. Aceleasi reguli se aplica si la pensiile din asigurare directa si din fondurile de pensii (categoriile 2 si 3 enumerate mai sus). Pe parcursul derularii schemei de pensie, primele platite de angajator, pentru fiecare din cele doua categorii, sunt venituri salariale pentru angajat si impuse ca atare.

Contributiile de pensii si primele de asigurare platite de angajat sunt deductibile ca si cheltuieli speciale, pana la o anumita limita.

Directorul este tratat ca un angajat daca este director executiv si este membru al comitetului de conducere. Aceasta presupune ca el trebuie sa includa toate remuneratiile in categoria venit din angajare. Daca persoana este membru al „consiliului supervizor”, fara atributii executive, venitul sau este tratat ca venit din servicii profesionale.

Pentru venitul din agricultura si activitati forestiere si venitul din comert sau afaceri metoda generala de a calcula venitul impozabil este metoda compararii valorii nete. Daca profitul anual al fiecarei dintre aceste categorii nu depaseste o anumita suma si venitul nu depaseste o alta suma, metoda venitului net poate fi aleasa. Sub ambele metode, cheltuielile ocazionate de obtinerea venitului impozabil sunt, in general, deductibile. Restrictiile se aplica, in particular, pentru cheltuielile cu caracter personal (cadouri, case de oaspeti) si pentru cheltuielile de deplasare casa - loc de munca folosind masina afacerii.

Pentru venitul din servicii profesionale metoda venitului net este cea mai frecvent utilizata. Cealalta metoda poate fi uzitata doar optional.

Venitul din investitiile de capital include dividendele si dobanzile, la fel ca si drepturile de autor si venitul din proprietatea imobila. Pentru acestea o alocatie fixa anuala (dublata pentru sotii impusi impreuna) este acordata. In general, cheltuielile ocazionate cu obtinerea venitului din investitii sunt deductibile. Daca au un cuantum scazut, se accepta deducerea unei sume globale fixe. Dubla taxare economica este diminuata pentru actionarul individual de catre asa numitul „half-income system” (sistemul injumatatirii venitului), in care numai jumatate din dividende sunt incluse in venitul individual impus.

Castigurile de capital provenite din derularea unei afaceri sunt tratate ca venit normal din afaceri. Pentru usurarea sarcinii fiscale, asupra castigurilor din bunuri, altele decat actiunile, se aplica aceleasi reguli ca si in cazul companiilor. Pentru castigurile din actiuni diminuarea sarcinii fiscale este valabila pana la o limita de 5000 000 de euro. Aceasta reducere poate fi folosita pentru scaderea costurilor de achizitie sau producere ale unor active noi (actiuni si alte active mobile depreciabile, cladiri achizitionate intr-un interval cuprins intre doi si patru ani). Cand actiunile vandute sunt inlocuite de altele, pretul de achizitie este redus din suma totala a castigului.

Castigurile de capital provenind din tranzactii private sunt, in general, scutite. Astfel de venituri se impoziteaza doar daca depasesc o anumita suma anuala si daca provin din: vanzarea proprietatii imobiliare, inclusiv a drepturilor partiale asupra acesteia in zece ani de la data achizitionarii; vanzarea proprietatii mobile, actiuni si obligatiuni, in interval de un an de la achizitie; tranzactii derivate, daca contractul este pe o perioada de un an sau mai putin.

Castigurile din instrainarea unei proprietati imobiliare nu sunt impozabile daca aceasta a fost folosita ca locuinta personala o anumita perioada de timp. Mai mult, castigurile de capital din actiunile companiei sunt obiect al impunerii daca actionarul detine (sau a detinut) direct sau indirect in cinci ani precedenti o participare substantiala, peste 1% din capitalul firmei. Vanzarea unei asemenea participari nu este tratata ca o tranzactie privata, ci ca una de afaceri. Cand sunt impozabile, aceste castiguri din actiuni sunt tratate ca si veniturile din dividende (se acorda injumatatirea de 50%).

Un contribuabil care a ajuns la varsta de 55 de ani sau care nu este capabil sa mai munceasca poate opta pentru o scutire din castigurile de capital rezultate din vanzarea sau lichidarea afacerii sale, pana la o anumita suma fixa, care se reduce daca respectivele castiguri sunt peste un anumit nivel. Aceasta reducere se acorda o singura data in viata. Tot o scutire in suma fixa, dar diferentiata de la caz la caz, se acorda si pentru vanzarea actiunilor unei companii pe actiuni sau partilor sociale ale unei societati cu raspundere limitata. Optional, unele castiguri de capital pot fi considerate extraordinare si supuse uni regim fiscal preferential (mai lejer). Astfel de venituri extraordinare sunt cele provenind din vanzarea: unei afaceri din domeniul agricol sau forestier, integral sau partial; activelor detinute pentru servicii profesionale etc.

Cheltuielile speciale si extraordinare sunt costuri personale care sunt deductibile din venitul agregat impozabil. Cheltuielile deductibile speciale includ: pensiile alimentare, pana la o anumita limita; contributiile obligatorii la asigurarile de sanatate, de accidente si boli profesionale, la asigurarile de dizabilitati si varsta inaintata, primele pentru asigurari similare private, contributiile obligatorii si voluntare la schemele de pensii prin efectul legii, asigurarile de somaj, toate acestea limitate la o suma anuala data; taxele de cult; onorariile consultantilor; donatiile pentru anumite scopuri, precis prevazute in legea fiscala, in limite prestabilite s.a. Cheltuielile extraordinare pot fi deduse daca sunt necesare, indispensabile si daca depasesc cheltuielile unui grup de contribuabili cu un venit comparabil. Acestea se refera, in particular, la costurile datorate imbolnavirii. Pentru anumite tipuri de cheltuieli extraordinare (cheltuielile pentru pregatirea copilului si pentru ajutorul casnic acordat celor in varsta sau bolnavi) deducerile sunt stabilite in suma fixa. In completare, o deducere este acordata parintilor pentru costurile privind cresterea copilului pana la 14 ani sau cu handicap, daca demonstreaza ca aceste costuri depasesc un anumit prag.

Contribuabilii au dreptul sa beneficieze de alocatii anuale. O alocatie de baza, in suma fixa (7 664 de euro pentru o singura persoana sau 15 329 de euro pentru o familie), care se scade din baza de calcul a impozitului, se acorda fiecarui individ rezident. De asemenea, pentru fiecare copil aflat in intretinerea contribuabilului se acorda deduceri anuale globale (acestea sunt in suma fixa si se acorda doar daca beneficiile lunare insumate ale copilului sunt sub nivelul acestei deduceri; copiii primesc de la statul german lunar o suma fixa sub forma de beneficiu, similara alocatiei pentru copii din tara noastra).

In general, pierderile inregistrate de un contribuabil, pana la un anumit nivel maxim, pot fi reportate asupra veniturilor exercitiului financiar precedent. Peste acest plafon se reporteaza asupra veniturilor viitoare, fara limita de timp.

Venitul anul global impozabil este supus unor rate progresive. Transele de venit, cotele de impunere si impozitele datorate de un singur contribuabil si de o familie sunt redate in tabelele urmatoare:

- un contribuabil singur -

- o familie -

O suprataxa de solidaritate de 5,5% se aplica asupra impozitului calculat dupa algoritmul de mai sus.

Impozitul pe salarii se plateste de angajator prin stopaj la sursa. Dividendele se impoziteaza cu o rata de 20% (21,1% prin aplicarea suprataxei). Unele dobanzi (ca cele provenind din obligatiuni convertibile, obligatiuni purtatoare de profit, imprumuturi de participatie) si venitul provenind din participatiile partenerului „tacut” in comert sau afaceri sunt supuse unei rate de impunere de 25% (26,38% incluzand suprataxa de solidaritate). Dobanzile platite de banci si cele din anumite obligatiuni ale rezidentilor se impun cu 30% (31,65% prin suprataxare).

Perioada impozabila este anul calendaristic. Contribuabilii care obtin venituri din comert sau afaceri pot opta pentru un an financiar diferit de cel calendaristic.

Subiectii impozitului pe venit au obligatia de a depune anual o declaratie de impunere, pana la data de 31 mai a anului financiar urmator. Pe baza acesteia, organele fiscale realizeaza evaluarea finala a materiei impozabile. Contribuabilii rezidenti care obtin doar venituri din salarii sunt evaluati pentru acestea, fie din oficiu, fie la cerere. Din oficiu evaluarea materiei impozabile se realizeaza cand se constata o eroare de impunere.

Impozitul este incasat in decursul anului, fie prin stopaj la sursa, fie prin plati anticipate directe. Acestea din urma se platesc in patru transe, la datele de 10 mai, 10 iunie, 10 septembrie si 10 decembrie. Dupa regularizare, diferentele de platit sau de restituit trebuie efectuate in termen de o luna de la primirea deciziei de impunere de catre contribuabil.

Ponderea detinuta de impozitul pe venit in totalul produsului intern brut, la nivelul Germaniei, in perioada 1995 – 2004 este urmatoarea:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, situatia se prezinta astfel:

3 Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este o taxa generala asupra consumului de bunuri si servicii in Germania.

Persoanele taxabile (subiectii impozabili) sunt toti antreprenorii, inclusiv persoanele care exercita o profesie liberala si importatorii. Daca o firma nerezidenta ofera bunuri sau servicii in Germania, este considerata antreprenor pentru ratiuni de politica fiscala in domeniul taxei pe valoarea adaugata si supusa impunerii.

Urmatoarele tranzactii sunt taxabile:

 oferta de bunuri si servicii in Germania de catre un antreprenor in cursul desfasurarii afacerii sale;

 achizitia intra-comunitara de bunuri de catre un antreprenor in cursul afacerii;

 importul de bunuri (din exteriorul Uniunii Europene) in Germania sau in zonele Jugholt si Mittelberg din Austria;

 achizitia intra-comunitara de noi mijloace de transport realizata de orice persoana.

Suma taxabila (baza impozabila) o reprezinta pretul (tariful), exclusiv TVA, pentru bunurile oferite si serviciile executate. Pentru bunurile importate suma taxabila este valoarea importurilor incluzand datoriile vamale  si alte cheltuieli de asigurare (pentru asigurare, transport, etc), atat timp cat sunt implicate tari din afara Uniunii Europene.

In calcularea datoriei finale, taxa platita pentru cumpararea de bunuri si servicii poate fi dedusa de catre antreprenor sau rambursata de catre autoritatea fiscala, astfel incat, in consecinta, numai valoarea adaugata este impozabila.

Cele mai importante scutiri includ activitatile bancare, activitatile de asigurare si vanzarea sau inchirierea proprietatii imobile.

Un antreprenor poate opta pentru taxarea anumitor tranzactii financiare si a operatiunii de vanzare sau inchiriere a proprietatii imobile daca clientul este un antreprenor care foloseste oferta pentru afacerile sale. Optiunea pentru plata taxei pe valoarea adaugata in aceste cazuri are avantajul ca ofertantul poate recupera TVA deductibila inregistrata in legatura cu tranzactiile sale.

Rata standard a taxei pe valoarea adaugata este de 16%. O rata redusa de 7% se aplica bunurilor esentiale si serviciilor, cum ar fi hrana si bauturile nealcoolice (pentru acestea 16% daca sunt consumate pe loc), produsele farmaceutice, ziarele, cartile, serviciile de teatru, muzeele si salile de concert.

Rata zero se aplica in principal exporturilor si ofertelor  intra-comunitare.

Un antreprenor non-rezident, care face in mod exclusiv aprovizionari ce nu sunt taxabile, in care nu e indreptatit la rambursarea TVA, poate fi reprezentat de catre un reprezentant fiscal.

Un antreprenor strain poate obtine o rambursare a taxei pe valoarea adaugata in Germania numai daca:

e el nu a facut oferte in Germania;

e face numai oferte taxabile carora li se aplica regulile de impunere;

e operatiunile sale sunt efectuate in legatura cu bunuri si servicii ce sunt transportate peste granita.

Si in sistemul german de impunere taxa pe valoarea adaugata detine locul principal in cadrul impozitelor indirecte. Ponderea incasarilor bugetare de aceasta natura in produsul intern brut in decursul perioadei anilor 1995 – 2004 este evidentiata in tabelul ce urmeaza:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, trendul evolutiv este surprins in continuare:

4 Contributiile de asigurari sociale

Urmatoarele contributii de asigurari sociale sunt platite de catre angajatori:

(1)  asigurarea de pensii - de 9,55%, asezata asupra salariului lunar pana la 4 500 de euro (3 750 de euro in 5 state federale);

(2) asigurarea de sanatate - de 7% (in medie; variaza in functie de asigurator) asezata asupra salariului lunar pana la 3 375 de euro;

(3) asigurarea de somaj - de 3,25%, determinata asupra salariului lunar pana la 4 500 de euro (3 750 de euro in 5 state federale);

(4) asigurarea de dizabiliate si varsta inaintata - de 0,85% (0,35 % in Saxonia) calculata asupra unui salariu lunar pana la 3 375 euro.

La randul lor, angajatii suporta aceleasi contributii de asigurari sociale, asezate asupra acelorasi baze impozabile si in aceleasi conditii, cu mentiunea ca in Saxonia, pentru angajati, asigurarea de dizabiliate si varsta inaintata este calculata in cota de 1,35% si de 0,35%.

In anumite circumstante, liber profesionistii pot fi asigurati voluntar in cadrul acestui regim obligatoriu pentru asigurarile mentionate la punctele (1), (2) si (4). In asemenea caz, ratele sau suma contributiilor sunt fixate de catre companiile de asigurare. Ei pot, de asemenea, opta pentru asigurarea privata, situatie in care ratele sunt de asemenea fixate de catre companiile de asigurare.

In orice caz, liber profesionistul trebuie sa plateasca intreaga contributie in nume propriu.

Contributiile de asigurari sociale au cea mai mare pondere in totalul veniturilor publice in Germania. Ponderea detinuta de acestea, in expresie cumulata, precum si diferentiat pe cele doua categorii principale de contributori, respectiv angajatori si angajati, in produsul intern brut, in perioada 1995 – 2004 este reflectata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, evolutia celor trei indicatori este evidentiata in continuare: