Resurse bancare - Resursele atrase
Bancile care tind la o dezvoltare rapida, prin cresterea depozitelor bancare , trebuie sa ia in considerare factorii esentiali in cresterea depozitelor, factori care pot fi controlati (efectul de promovare, serviciile oferite, dobanzile bonificate) si factori care nu pot fi controlati - de natura economica.
Toate bancile au posibilitatea sa-si controleze depozitele prin intermediul ratei dobanzii. Nivelul depozitelor trebuie corelat insa cu posibilitalile privind plasamentele profitabile si oportunitatile de investitii, precum si de situatia economica a tarii.
Pentru atragerea de depozite, bancile au inceput sa faca apel la serviciile de marketing de dezvoltare a produselor bancare, precum si prin bonificarea unor dobanzi atragatoare in functie de natura depozitelor si prin oferta agresiva de certificate de depozit de economii.
Pana la constituirea Fondului de Garantare a depozitelor in sistemul bancar, nu toate bancile erau agreate de clienti, insa odata cu crearea Fondului, deponentii s-au vazut nevoiti sa-si diminueze economiile in limita plafonului garantat, depunand practic la orice banca.
Plafonul mic de garantare a dus la o dispersie a economiilor in sistemul bancar, a marit numarul de operatiuni si a limitat concurenta in sistemul bancar, reducand si sansele bancilor de a promova afaceri mari.
1. Categorii de resurse atrase
In functie de caracteristicile acestora pot fi grupate in:
Resurse depozit; sunt acele resurse pe care banca le poate avea in portofoliul ei, dintre acestea amintesc:
conturile de disponibilitati ale agentilor economici, persoanelor fizice, institutiilor financiare si publice, ale bancilor si trezoreriei statului reprezinta resursa cea mai ieftina pentru banca. Prin aceste conturi se deruleaza toate incasarile si platile, prin virament si in numerar in contul si in numele titularului de cont.
Posesorii pot dispune in orice moment de sumele existente in sold, sunt bonificate in procente mici de catre banca.
Aceasta resursa se incadreaza in categoria pasivelor cu volatilitate ridicata, banca putand dispune temporar in limita unui sold mediu permanent (sold care ramane in contul clientilor).
Aceste solduri permanente sunt folosite de banca fie pentru fructificare, prin acordare de credite pe termen foarte scurt, fie ca surse de lichiditati.
Daca clientii au putere economica mare, sumele vehiculate prin aceste conturi sunt mari, iar soldul mediu permanent va fi mare, deci o resursa ieftina de care banca poate profita. Pentru atragerea acestori clienti, bancile trebuie sa reduca comisioanele aferente operatiunilor facute din aceste conturi si sa creasca calitatea serviciilor oferite acestor clienti.
depozitele de economii la vedere sunt depozite ale persoanelor fizice si juridice, cu grad ridicat de lichiditate pentru posesorii lor, de aceea banca bonifica dobanzi mici.
Utilizarea acestora ca resurse de creditare se face eu precautie de catre banca, deoarece aceste depozite au un grad ridicat de volatilitate.
Pentru a le utiliza pe perioade mai mari de timp, unele banci impun clientilor sai sa fie anulate cu cateva zile inainte in cazul in care se solicita retragerea unor sume mai mari. Acest tip de depozit constituie o resursa ieftina pentru banci.
depozitele de economii la termen ale persoanelor fizice si juridice cu maturitate la 30 zile, 90 zile, 180 zile, 1 an, sunt bonificate de banca la dobanda pietei. Pentru a stimula depunatorii sa opteze pentru perioade de maturitate mare, banca bonifica mai mult pentru termene mai mari.
Retragerea acestor depozite de catre deponenti inainte de termen atrage bonificarea dobanzii la vedere de catre banca.
certificatele de depozit au fost create pentru a concura fondurile mutuale, au maturitate mica 91 zile si dobanda fixa, pot fi fructificate pe piata interbancara sau achizitionarea de titluri de stat;
depozitele publice de economii la vedere ale institutiilor financiare au volatilitate mare, pot fi fructificate pe piata interbancara pe termen foarte scurt;
depozitele corespondente ale altor banci au volatilitate mare, sunt utilizate cu precautie de banca;
sumele in tranzit intre unitatile bancii au grad ridicat de volatilitate, pot fi fructificate pe termen foarte scurt.
Resurse nondepozit: sunt acele resurse pe care banca le poate procura in situatii dificile, cum ar fi lipsa de lichiditati, dintre acestea amintesc:
imprumuturi de la Banca Nationala - credite de refinantare;
Refinantarea societatilor bancare de catre Banca Nationala este o operatiune de creditare pe termen scurt, de regula de maxim 90 zile calendaristice, cu exceptia cazurilor in care Consiliul de Administratie al B.N.R. decide un alt termen.
Creditele de refinantare ce se pot acorda de B.N.R. in calitatea de imprumutator de ultima instanta a societatilor bancare sunt: creditul structural, creditul de licitatie, creditul special si creditul lombard (overdraft).
Creditul structural, este o forma de refinantare prin care o societate bancara trage succesiv sume in cadrul unui plafon stabilit de B.N.R. pe perioada de acordare.
Nivelul ratei dobanzii este la nivelul taxei oficiale a scontului si se calculeaza la soldul angajamentelor zilnice efective, garantarea creditului se face cu efecte de comert sau alte hartii de valoare agreate de B.N.R.
Creditul de licitatie reprezinta principala forma de refinantare acordata de B.N.R. societatilor bancare. Creditul se acorda pe o durata de cel mult 15 zile calendaristice si este garantat cu titluri de stat si hartii de valoare acceptate de B.N.R. Rata dobanzii se determina in cadrul sedintei de licitatie la care iau parte societatile bancare solicitante plecand de la nivelul de pornire stabilit de B.N.R.
Creditul special este o forma exceptionala de refinantare acordata de B.N.R. societatilor bancare aflate in criza de lichiditate. Creditul se acorda pe o perioada de maxim 30 zile si este garantat cu titluri de stat, acordarea creditului este conditionata de existenta unui program de redresare financiara agreat de B.N.R. Nivelul ratei dobanzii se stabileste de B.N.R.
Creditul lombard (overdraft) este o forma de finantare ce se acorda peste noapte societatilor bancare pentru asigurarea platilor zilnice a acestora. Nivelul creditului lombard este determinat de soldul debitor inregistrat la inchiderea zilei in contul curent al societatii bancare deschis la B.N.R.
Creditul lombard se acorda in limita unui plafon de 75% din nivelul fondurilor proprii al societatii bancare. Nivelul ratei dobanzii este stabilii B.N.R., garantarea creditului se face cu titluri de stat si hartii de valoare agreat B.N.R.
imprumuturile de pe piata interbancara de la alte banci sunt scumpe, regula bancile apeleaza la ele cand sunt in criza de lichiditati;
vanzarea temporara a bonurilor de trezorerie si a obligatiunilor guvernamentale sau a altor hartii de valoare pe care banca le are in poriofoliul ei in vederea satisfacerii nevoilor de lichiditati sau a unor solicitari de credite.
Determinarea costurilor diferitelor tipuri de resurse care pot constitui fonduri pentru banca impune luarea in considerare si influenta fiecarei resurse asupra riscurilor activitatii bancare - riscul de lichiditate, riscul ratei dobanzii, riscul de credit si riscul insolvabilitatii.
Riscul de lichiditate este determinat de posibilitatea ca depunatorii sau creditorii bancii sa-si retraga fondurile din banca; acest risc difera in functie de tipul de depozit, pe de o parte, iar, pe de alta parte, de conjunctura economica.
Bancile bonifica resursele in functie de probabilitatea retragerii lor, astfel:
pentru conturile de disponibilitati si depozite la vedere care prezinta un grad ridicat de volatilitate pentru banca cu influenta majora asupra riscului de lichiditate, bancile platesc mai putin;
pentru depozitele la termen, bancile platesc mai mult, iar in cazul cand sunt retrase inainte de termen bonifica dobanda la vedere.
Riscul ratei dobanzii - toate tipurile de depozit sunt reevaluate zilnic. Pentru resursele nondepozit - credite de refinantare, obligatiuni guvernamentale sau neguvernamentale - banca isi asuma un risc de dobanda, acestea nefiind reevaluate zilnic.
Totodata, riscul de lichiditate si riscul ratei dobanzii sunt diferite pentru diferite resurse. Deci, alegerea resurselor de catre banca se face tinand cont de costul resursei si de contributia resursei la lichiditatea bancii.
Riscul de creditare trebuie analizat in functie de efectele acestuia asupra creditorilor si asupra bancii.
Astfel, costul ridicat al fondurilor achizitionate are un efect benefic asupra celor care au imprumutat banca, dar, pe de alta parte, banca, pentru a-si asigura o marja de profit acceptabila, isi asuma un risc de creditare mare.
Riscul insolvabilitatii - resursele bancii au un impact direct asupra riscului de insolvabilitate si nivelului de indatorare a bancii. Banca isi poate mari profitabilitatea capitalului propriu, prin cresterea nivelului de indatorare, nivel, care atrage insa cresterea riscului de insolvabilitate.
Asigurarea depozitelor diminueaza efectul riscului de insolvabilitate al bancii asupra creditorilor bancii, dar mareste costul resurselor pentru banca.
Deci, managementul bancar la alegerea resurselor atrase trebuie sa tina cont de:
- costul resursei (dobanda bonificata de banca);
- cheltuielile suplimentare privind asigurarea resursei;
contributia resursei la mentinerea lichiditatii bancii;
sensibilitatea resursei la fluctuatiile ratei dobanzii.
|
