Avalanse provocate de oameni.
Cum spuneam. majoritatea avalanselor pornesc singure. Insa AVALANSELE SOLDATE CU VICTIME SUNT DE OBICEI DECLANSATE DE OAMENI, de regula de cei in cauza. Vom da statistici. Expresia "i-a surprins o avalansa" e de cele mai multe ori inexacta, dovedeste incompetenta celor care spun/scriu asta 19219r1717t . Sau, daca sunt competenti, fac afirmatia asta pentru a proteja familiile celor in cauza. Daca nu vrem sa spunem adevarul, adica: " au declansat o avalansa care le-a fost fatala", cea mai "diplomatica", mai neutra afirmatie ar fi: " o avalansa a facut x victime in .". Termenul "i-a surprins" ar fi valabil in sensul ca nu se asteptau sa plece o avalansa cu ei, ceea ce dovedeste nepricepere. Dar nu e valabil decat in foarte putine cazuri sensul ca " a venit de sus chiar cand ei treceau pe acolo".
Exemple de avalanse provocate de cei in cauza, din pacate sunt destule. Statisticile straine arata ca asa sunt mai toate si credem ca si la noi e asa. Numai ca, daca nu sunt supravieuitori, nu se poate intotdeauna dovedi. Se poate de exemplu. cand urmele de bocanci sau de schiuri se termina brusc la o cornisa rupta.
Cel mai cunoscut exemplu de avalansa declansata de victime, e catastrofa de la Balea din 17 aprilie 1977, in care au pierit 23 de schiori sibieni, majoritatea tineri, care iesisera in frunte cu antrenorul lor sa bata partie intr-o zapada proaspat ninsa in cantitate mare. Vom reveni.
De obicei, avalansele provocate de oameni, fac doar 1-4 victime dintre alpinistii, schiorii si drumetii ce abordeaza muntii inzapeziti, dar astfel de evenimente triste, se produc mai des decat avalansele spontane catastrofale, despre care vom scrie pe scurt in capitolul urmator.
Sa ne amintim de impetuosul alpinist clujean Alexandru Bradut Serban- Cuxi. Daca ar fi studiat vara "cu ochi de iarna" culoarul de sub Vf. Pietrele din Retezat, ar fi observat ca acesta e un adevarat tobogan de piatra si iarba intr-o mare de jnepeni, iarna putand deveni tobogan de gheatza, pe care zapada noua sigur va pleca daca cineva o "zgandara". Tentativa lui de "a face o coborare ca-n Alpi" (cuvintele lui) pe acest culoar in 11 febr. 1983, i-a fost fatala si era sa-l coste viata si pe camaradul sau Calin C., care plecase pe bocanci inainte, ca sa vada daca nu urmeaza vreo saritoare. Unii tineri mi-au spus ca acolo schiaza hunedorenii. Le-am raspuns ca e adevarat, dar nu oricine, ci adevarati montaniarzi si nu oriunde si oricand, ci doar in partea inferioara a acestei uriase clepsidre si doar primavara, cand/daca zona de sus este degajata de zapada amenintatoare.
Revenim in caldarea Balea, unde tot pe un astfel de valcel, in prezent barat de multiple amenajari anti-avalansa, o lavina declansata de explozia genistilor, a facut 6 victime (din 12 acoperiti) printre militarii-constructori ai Transfagarasanului. La Balea Cascada ploua, dar sus in Muchia Balii, in ceatza ningea! Cand a aflat asta Nea Toma Boerescu -seful de atunci al Salvamontului sibian- a plans pe patul lui de suferinta dintr-un spital clujean, caci constructorii militari s-au simtit deranjati de acest " batranel pisalog" cand incercase sa le dea sfaturi, ii prevenise de posibile victime....
In martie 1988, Gh. Petrut, inginer electronist de la statia releu TV de pe Cucurbata Mare, a pornit singur, pe schiuri, spre Arieseni. Ceatza deasa l-a impiedicat sa urmeze traseul corect, jalonat pentru a nu se apropia de cornisa. Urmele schiurilor (avem poze) demonstrau ca virajul cu care a dorit sa evite cornisa in ultimul moment a dus la ruperea acesteia. Avalansa declansata de prabusirea cornisei si de schior, a fost incredibil de lunga si de lata pentru blanzii Apuseni. Noi, vreo 14 salvamontisti clujeni si bihoreni (echipa din Stei), colegi ai victimei si militari, am sondat sistematic doua zile pana l-am gasit. Era in pozitia normala a unui schior pe partie, cu capul la aproximativ 1 m sub zapada, cu betzele in maini si un schiu pe picior. In zapada inghetzata pe care am decupat-o de pe fata lui, o adevarata amprenta/mulaj, s-ar fi putut turna o masca mortuara.
|
