Gaura Cornii

Gaura Cornii

Date istorice. Intrarea este cunoscuta de putini locuitori de pe Valea Berzasca. Pestera a fost cartata, descrisa si cercetata abia in 1962 (L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea).

Localizare si cale de acces. Din locul denumit Chiacovat de pe Valea Berzasca (vezi traseul 1 si fi 242d38c g. 100) se urca pe o poteca din dreapta vaii pina la o culme (o ora de mers obositor), apoi se coboara in continuare spre o vale de doline. Gura pesterii se deschide in peretele primei doline a vaii ("La Gaura'), mai jos de un izvor captat. Este greu de gasit fara calauza. Altitudine circa 420 m.

Descriere. Pestera mijlocie (121 m), cu portiuni active, subfosile si fosile si descendenta (in sensul curgerii apei). Sapata pe un sistem de diaclaze in calcare din cretacicul superior de catre apa care patrunde prin ponoare, ea a devenit accesibila in urma prabusirii unui fund de dolina (fig. 101).

Prin intrarea de mari dimensiuni (10/8 m) patrundem intr-o galerie care coboara un tur de coralite terasa concretionata planseu stalagmitic etajat spira. Pe alocuri aceasta galerie se ingusteaza si devine mai scunda, in general mentinindu-se strimta si inalta (maximum 11 m in dreptul dornelor, unde aspectul este impresionant). Din ea se desfac citeva galerii laterale concretionate (Galeriile X si Y). Apa unui piriias din amonte de dolina se infiltreaza prin fisuri si apare in pestera in crestetul unui horn-ponor in forma de clopot, inalt de 12 m, de unde cade sub forma de ploaie. La baza hornului piriiasul refacut se strecoara prin galeria principala, primeste un mic afluent venit tot printr-un horn din stinga, formeaza doua cascade si doua dorne, dispare in ultima dintre acestea, reapare in fundul galeriei pentru a disparea definitiv printr-un pseudosifon. Probabil ca apa lui este cea care apare la zi dupa 2 km in capatul vaii de doline ("La Pisatoare'). La viituri puternice, apa piriiasului de la exterior se umfla si patrunde prin dolina in pestera, antrenind o mare cantitate de nisip, pietris si frunzar.

Fig. 101. Gaura Cornii (nr. 77), cartata de St. Negrea, din L. Botosaneanu al., 1967, simplificata.

Pestera calda (8,5°C in iunie), foarte umeda (100%) si parcursa de curenti destul de puternici sub hornuri.

Pestera este remarcabila nu numai prin interesantele probleme de morfologie si hidrologie carstica pe care le ridica, ci si prin fauna sa. In stratul gros de frunzar si crengi cu mucegaiuri din fundul galeriei, alaturi de specii caracteristice mediului en-dogeu, traiesc specii troglobionte endemice, ca Orobainosoma hungaricum orientale, iar in gururi, exemplare de Elaphoidella phreatica.

Conditii de vizitare. Pestera neocrotita, neamenajata, nevizitata si nedegradata. Se poate intra la ape mici cu lampa, casca si cizme de cauciuc. Cele doua saritori pot fi coborite la liber. Timp de vizitare, ¹/₂ ora.