Pestera Ponor-Plopa
Date istorice. Atit Intrarea Ponor cit si Intrarea Plopa sint cunoscute de localnici, dar vizitarea pesterii este evitata din cauza sifoanelor si a dornelor de pe cursul subteran care o parcurg intre cele doua intrari. Sectorul Plopa a fost cartat si descris de V. Secu (1964) si studiat sub aspect biospeologic de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967). Din cauza ca pestera este cu totul improprie cercetarilor paleontologice presupunem ca fauna fosila mentionata de T. Orthmayr (1872) si chiar cea actuala citata de E. Bokor (1921) pentru Pestera Plopa apartine de fapt Pesterii Ponor-Uscata din apropiere.
Fig. 85. Pestera Ponor-Uscata (nr. 64), dupa V. Sencu, 1963, completata de St. Negrea.
Fig. 86. Pestera Ponor-Plopa (nr. 65), dupa V. Sencu, 1963, modificata.
Localizare si cale de acces. Localitatea Steierdorf (orasul Anina, jud. Caras-Severin). Este situata in Podisul Uteris, reprezentind continuarea in subteran a Vaii Ponor. Cele doua intrari ale pesterii sint accesibile pornind din Steierdorf fie pe la Cantonul silvic Iudina, fie pe la Putul carbonifer nr. 5 (vezi traseul 2 si fig. 82). Altitudinea circa 570 m.
Descriere. Pestera mare (53 m explorati prin Intrarea Ponor si 710 m prin Intrarea Plopa), activa, descendenta (in sensul curgerii apei), sapata pe diaclaze in calcare barremian-aptiene de catre piriul Ponor in urma unor captari carstice succesive (vezi Pestera Ponor-Uscata) (fig. 86).
Dupa ce parcurge traseul de la suprafata, piriul Ponor patrunde printr-o crapatura orizontala foarte scunda in baza unui perete inalt de vreo 30 m care-i bareaza calea: este Intrarea Ponor. Strecurindu-ne cu greu prin gura plina de busteni putem inainta cu ajutorul unei barci pneumatice pina la un lac-sifon permanent situat la 53 m de la intrare. Pe parcurs ne retine atentia calcarul alb al tavanului si peretilor, in care sclipeste negrul carbunos al benzilor si nodulilor de silex, unii enormi. Piriul subteran reapare in lacul-sifon permanent din fundul galeriilor accesibile prin Intrarea Plopa, iese din pestera, mai parcurge vreo 20 m prin niste chei inguste (Cheile Plopa) si se varsa in Minis. Portiunea dintre cele doua sifoane permanente isi asteapta exploratorii cu scafandru autonom.
Inaintind prin albia bolovanoasa a piriului ajungem in fata deschiderii triunghiulare, inalta de Mm, a Intrarii Plopa. Chiar de aici punem barca pe apa si vislim impotriva curentului pina la capatul primei dorne, lunga de 18 m. La 54 m de la intrare se desface pe stinga o galerie mai ingusta si inalta de 5 - 6 m, cu peretii lustruiti, prezentind pe alocuri lingurite daltuite de apa viiturilor mari. Navigam pe ea 150 m pina dam de un sifon. Ne intoarcem la galeria principala si tot cu barca plutim pe cele 6 dorne adinci pina la 4 m, formate de baraje stalagmitice asezate in trepte. Dupa ultima dorna dam de un enorm baraj concretionar inalt de 3 m, format din scurgerile proeminente ale celor doi pereti opusi care, unindu-se, tind sa astupe toata sectiunea galeriei pe aproape 10m. Lasind barca aici incercam sa escaladam obstacolul sau mai bine sa ne strecuram printr-un canal strimt, pe jumatate inecat, din baza barajului. In continuare galeria ramine la aceeasi inaltime ca si deasupra dornelor (4 - 5 m) pina dincolo de Sala cu Nisip. Aceasta sala este o dilatare a galeriei in care apa - stag-nind la viituri in spatele barajului nr. l-a depus movile mari de nisip fin. Dupa o strangulare a galeriei (0,6 m latime si 1,9 m inaltime) patrundem intr-o sala frumos concretionata, apoi ajungem la o intersectie de galerii unde reintilnim cursul subteran. Portiunea de galerie parcursa de la marele obstacol si pina aici se caracterizeaza prin frumusetea stalactitelor inclinate sau drepte, a baldachinelor, a scurgerilor parietale colorate in negru, cafeniu, aramiu, roz sau alb, a domurilor si a stalagmitelor. La 350 m de la intrare, dupa un cot brusc al galeriei se aude zgomotul puternic al unei mici cascade, iar dincolo de ea se afla lacul-sifon prin care piriul Ponor isi face aparitia in sistemul de galerii ale sectorului Plopa.
Ponor-Plopa este o pestera calda (9 - 10°C in profunzime, iulie - septembrie), foarte umeda (100%) si fara curenti de aer sesizabili.
Nota specifica a acestei pesteri este data de succesiunea celor sase lacuri subterane de baraj natural. Fauna parietala retine atentia vara prin abundenta dip-terelor. Fauna terestra din galeria subfosila, concentrata mai ales pe resturile vegetale din Sala cu Nisip, este deosebit de interesanta prin citeva specii endemice troglobionte (Bulgarosoma ocellaium, Lithobius dacicus si Onychiurus romanicus), precum si prin specii troglofile (Oxychilus glaber, Mesoniscus graniger si Nemastoma sillii). Recent s-a descris din aceasta pestera o subspecie de gasteropod noua pentru stiinta, Daudebardia cavicola ponorica. In bazinasele cu apa din galeria subfosila traiesc doua specii tipic hipogee, Dendrocoelum botosanea-nui si Niphargus maximus, iar in apa care imbiba nisipul de linga bazinase, Bathynella natans.
Conditii de vizitare. Pestera neocrotita (desi ar merita sa aiba statut de rezervatie speologica), neamenajata si nedegradata gratie cursului de apa subteran cu dorne adinci. Pentru vizitarea ei este nevoie de o barca pneumatica de 2 persoane, cizme de cauciuc lungi, casca, salopeta si lanterne etanse. Mentionam ca la viituri, pestera este accesibila numai pina la barajul nr. 1, in dosul caruia se formeaza un lac temporar adinc de 2 m. Timp de vizitare 4 - 5 ore.
|
