Pestera Topolnita
Date istorice. Geograful V. Dimitrescu o semnaleaza in 1880; o amintesc de asemenea in lucrarile lor G.M.Murgoci (1898), N.Densusianu (1913) si I. Vintilescu (1941), care descriu fenomenele carstice de suprafata din zona in care este sapata aceasta pestera. Pina in 1961 erau cunoscute de catre localnici si turisti deschiderile Galeriei Prosacului, zona Pesterii Femeii si au fost explorate de catre profesorul Sever Popescu Culoarul Vidrelor si o parte din Culoarul Diaclazelor.
In 1961 incepe explorarea propriu-zisa a acestui grandios fenomen carstic de catre V. Decu, caruia, in anul urmator, i se alatura M. Bleahu. 747b17h Dupa ultima campanie a acestui colectiv, Pestera Topolnita insuma 10 700 m de galerii. O descriere si planul golurilor explorate au fost publicate de M. Bleahu si V. Decu in 1964. Pina la aparitia acestei lucrari, Pestera Topolnita mai era cunoscuta si sub alte denumiri, ca: Pestera Napului, Tunelul de la Marga, Pestera Prosacul, Pestera Femeii de la Ciresu, Gaura lui Ciocirdie, Pestera Sohodol.
A urmat apoi, incepind din 1971, a doua serie de campanii de explorare a colectivului format la inceput din G. Diaconu si Tr. Constantinescu, apoi din I. Povara, G. Diaconu si C. Goran. Reluarea explorarilor a fost determinata, printre altele, de descoperirea unor noi si importante culoare in zona deschiderii Prosacului de catre D. Staicu din satul Jupinesti.
In prezent reteaua de galerii a acestei pesteri masoara aproximativ 16 000 m. In 1974, I. Povara si G. Diaconu au intocmit studiul pentru proiectul de amenajare turistica.
Localizare si cale de acces. Este sapata in calcarele malm-neocomiene din dealul Prosacului, la 400 m alt. (intrarea in Pestera Femeii) (vezi fig. 129 si traseul 1).
Descriere. Este o pestera gigantica, de tip compus, ramificata, suborizontala, dezvoltata pe un sistem de diaclaze si fracturi cu orientare generala NNE-SSV. Reteaua de galerii este dispusa pe patru nivele: doua fosile (unul superior si altul inferior), un nivel subfosil si un nivel activ si a fost sapata de trei piraie:
Topolnita, Gaurinti si Ponorat. Ea prezinta cinci guri de acces: Gura Prosacului, un impresionant portal de 67 m inaltime, Gaura lui Ciocirdie, intrarea Pestera Femeii, mult mai mica (1,5/2 m), si cele doua deschideri de la Gaurinti. Topolnita patrunde in subteran prin Gura Prosacului si iese prin Gaura lui Ciocirdie dupa ce primeste apele piraielor Ponorat si Gaurinti. Una dintre cele doua deschideri de la Gaurinti este fosila, iar prin cealalta apa patrunde la ploi mari. In sfirsit, deschiderea Pesterii Femeii este situata la vreo 85 m deasupra nivelului actual de curgere a Topolnitei (fig. 130).
Examinind schita acestei pesteri putem deosebi pe ea trei sectoare legate intre ele: sectorul Pestera Femeii, sectorul Sohodol (sau Gaurinti) si sectorul propriu-zis al Pesterii Topolnita, format dintr-o retea centrala de culoare, din care pornesc trei galerii mari: inspre N-NE, galeriile Racovita si Murgoci si inspre S-SE, Galeria Prosacului.
Sectorul Pestera Femeii corespunde etajului fosil superior al pesterii si este format din Culoarul Liliecilor, Culoarul Coloanelor si Culoarul Drept. De la deschidere, astazi inchisa cu o poarta metalica, porneste un culoar de acces descendent, Culoarul Liliecilor, care se largeste intr-o mica salita, de unde printr-o ramura puternic descendenta si ingusta se ajunge in Culoarul Coloanelor, iar printr-o alta orizontala, se trece in Culoarul Vetrelor pornind din dreptul gramezii de guano. Portiunea din Culoarul Coloanelor in care s-a prabusit Culoarul Liliecilor este acoperita de foarte multe blocuri pline cu argila umeda. Atit Culoarul Drept, cit si Culoarul Coloanelor au fost foarte frumos concretionate, insa in prezent aspectul lor este mai putin estetic din cauza distrugerilor cauzate de vizitatori.
Fig. 130. Pestera Topolnita (nr. 100), dupa V. Decu si M. Bleahu, 1967, completata de I. Povara si C. Diaconu, inedita: A -Planul schematic al retelei de galerii; B-Planul zonei centrale.
Cindva, Culoarul Liliecilor si Culoarul Vetrelor erau in legatura directa; astazi insa trecerea se face prin intermediul unui pod metalic. intreruperea legaturii s-a produs in dreptul Culoarului Coloanelor. In portiunea initiala a Culoarului Vetrelor s-au gasit citeva vetre, probabil de virsta neolitica, fapt care indica o locuire anterioara prabusirii mentionate. Este un culoar relativ ingust, foarte frumos concretionat, dar formatiunile sint in mare masura alterate (datorita curentilor de aer care il scalda) si multe prabusite. Pe pereti se vad, la tot pasul, smocuri de par de lilieci carate de curentii de aer dinspre Culoarul Liliecilor.
Culoarul Vetrelor marcheaza intrarea in Sectorul Pesterii Topolnita; el conduce intr-o retea complicata de culoare si sali. Etajul fosil superior incepe cu Sala cu Guano, de dimensiuni mari (40 X 35 m si inalta de 25 m), cu podeaua acoperita cu blocuri peste care s-a depus guano vechi si argila. Din aceasta sala se poate merge, pe de o parte, inspre est vreo 300 m, in Culoarul C. N. Ionescu, cu putine formatiuni de calcita si cu podeaua acoperita aproape in intregime cu nisip si argila si, pe de alta parte , inspre vest, in Culoarul dintre Sali si in Sala Mare. Ultima, de dimensiuni mai mari decit Sala cu Guano (69 X 36 m), este ocupata de un imens con de prabusiri care trebuie urcat si apoi coborit. Din ea se desfac inspre S si SE Culoarul Uriasilor si, respectiv, Culoarul cu Pripor, iar inspre NE, Galeria Racovita. Primul este un culoar descendent cu podeaua acoperita cu multe prabusiri. Culoarul cu Pripor este ascendent, bogat stalagmitat si ramificat la capat, unde se aude zgomotul apei (care circula, probabil, dinspre Gaurinti). Urmeaza Galeria Racovita, cea mai lunga galerie a pesterii, de aproape 1600 m. La aceasta galerie larga se ajunge plecind din Sala Mare prin Culoarul Orizontal, pina la marginea unei prapastii de 10 m (La Coarda), din baza careia porneste inspre NE Galeria Racovita. La inceput, in zona Nisipurilor inselatoare, ea este puternic colmatata cu nisip, pe alocuri acoperit cu un strat de calcita. Apoi, portiuni orizontale cu podeaua stalagmitata sau nu alterneaza cu portiuni acoperite de aglomerari mari de blocuri care fac ca parcurgerea acestei galerii sa fie destul de anevoioasa. Dar efortul este rasplatit din plin, intrucit Galeria Racovita este foarte bogata in tot felul de formatiuni de calcita, in special in stalagmite sau coloane de tip luminare, unele zone, ca Padurea de Luminari sau Lacul de Clestar fiind de o rara frumusete. Tot etajului fosil superior ii apartin si cele doua culoare descoperite de D. Staicu in 1971: Culoarul Suspendat si Culoarul Staicu. Primul se deschide in Galeria Prosacului, la 120 m de la intrare si 60 m deasupra piriului subteran; reprezinta un culoar de dimensiuni mari, cu podeaua acoperita de importante depozite de guano, probabil in trecutul indepartat calea de drenare a Galeriei Racovita inspre Galeria Prosacului. Cel de al doilea culoar, mult mai lung, este situat la aproximativ 160 m de Gura Prosacului. De dimensiuni la fel de mari ca si primul, dar cu podeaua acoperita cu nisip si blocuri de prabusire, acest al doilea culoar reprezinta probabil o prima cale de drenare a apelor inspre Gaura lui Ciocirdie inainte de saparea Galeriei Prosacului.
Din Sala Mare, prin Culoarul Uriasilor, se ajunge la etajul fosil inferior al Pesterii Topolnita, care incepe din Sala Confluentelor. La inceput se desfac din ea doua culoare scurte inspre nord: Culoarul Rasucit, ascendent si bogat concretionat, si Culoarul Barat, cu podeaua acoperita de nisip, inspre sud porneste Culoarul Sperantei, bogat in concretiuni stalagmitice, care continua apoi cu Culoarul cu Bazine.
De pe traseul Culoarului Sperantei, din punctul La Maciuca, se poate trece in Culoarul Ascuns dupa ce se urca 6 m pe peretele drept (sudic). Acesta face legatura cu Galeria Prosacului la 50 m in interior si 20 m deasupra cursului subteran. Este putin concretionat, cu podeaua acoperita de multe blocuri prabusite si sfarimaturi. Prin acest culoar se drenau inspre Galeria Prosacului apele care scaldau Culoarul Sperantei. Deschiderea lui, la Galeria Prosacului, este inchisa cu o poarta metalica. Imaginea profilului portalului Galeriei Prosacului, admirata de la deschiderea Culoarului Ascuns, este impresionanta.
Culoarul cu Bazine se termina la Bifurcatia Prapastiei, de unde continua citeva culoare care alcatuiesc etajul subfosil al pesterii, inspre NE se afla Culoarul Prapastiei, a carui podea este acoperita cu multe blocuri prabusite, argila si bazine cu apa, si Culoarul Taului, care conduce la un bazin adinc (La Tau), ce nu poate fi depasit decit cu barca; este foarte accidentat si putin concretionat. Tot inspre NE se gaseste si Culoarul de 350 m care porneste din Galeria Murgoci, dar care, cu siguranta, a fost cindva in legatura cu Culoarul Prapastiei.
De la Bifurcatia Taului inspre SV se continua Culoarul Diaclazelor, caruia un sir de diaclaze inguste, lungi si oblice, cu peretii lipsiti de concretiuni, dar presarati cu valuri de eroziune ii imprima un caracter cu totul aparte. El trece pe la Bifurcatia Sohodolului, printr-o marmita plina mereu cu apa (La Marmita) si pe la Vijiitoare, unde se aude si se vede cursul de apa din etajul activ, apoi, prin Culoarul Vidrelor, se deschide in Galeria Prosacului. Din Culoarul Vidrelor porneste Culoarul Balconului, pe care se poate merge pina la Balcon, o deschidere suspendata in peretele drept al Galeriei Prosacului.
In sfirsit, etajul activ al acestui sector il formeaza Galeria Murgoci, Culoarul Negru si Galeria Prosacului. Galeria Murgoci, cu peste 1200 m lungime, de dimensiuni relativ mari, este practic lipsita de concretiuni si are podeaua sculptata cu marmite si carene, iar peretii cu multe valuri de eroziune (lingurite) si septe de coroziune. In foarte multe locuri, podeaua impreuna cu tavanul coborit formeaza sifoane (cum este Sifonul Mare - temporar plin cu apa, Sifonul Cotit sau Sifonul Adinc - cu apa in permanenta). Cele doua capete ale Galeriei Murgoci sint inchise de sifoane (Sifonul Verde si Sifonul Adinc), accesul fiind posibil numai din Culoarul Taului. O incercare de avansare prin Sifonul Adinc cu scafandru autonom (realizata de Florin Paroiu) nu a dat rezultate, intrucit nu s-a gasit ramura ascendenta. Culoarul Negru este mai scund si mai ingust. Peretii prezinta forme de modelare hidrodinamica: valuri de eroziune, septe de coroziune si carene. In multe puncte (la Izvoare, Cascada, Culoarul Strimt si Sipotele) primeste apa si, prin Sifonul innamolit, se deschide in Galeria Prosacului. Aceasta face legatura intre Gura Prosacului si Gaura lui Ciocirdie. Lunga de 770 m, ea are inaltimi de pina la 80 m si latimi de 12-15 m.
Cheile din fata portalului, cindva galerie de pestera, au pe fund blocuri imense printre care apele Topolnitei se strecoara in subteran. In perioade de seceta prelungita nu patrunde apa prin Gura Prosacului, caci Topolnita se pierde in cea mai mare parte in subteran, in banda de calcare de la Piatra Pirciului. In asemenea perioade Galeria Prosacului primeste apa din Culoarul Negru dar si de la alti afluenti mai mici, care se deschid in aval, in peretele ei sting. Podeaua, destul de accidentata cu marmite, este complet inundata inspre Gaura lui Ciocirdie, unde exista un lac adinc peste care se poate trece numai cu barca.
Sectorul Sohodol (sau Gaurinti) este format din culoare fosile, subfosile si active. Etajul activ incepe de la deschiderea de jos a Sohodolului, trece pe la Saritoarea Mica, prin dreptul Salii cu Grohotis si continua cu Culoarul cu Spirala. Culoarele sint lipsite de concretiuni si au podeaua acoperita cu multe fragmente de calcar, argila, nisip si resturi vegetale. In etajul subfosil se poate ajunge fie din etajul activ, continuind sa inaintam dincolo de gura Culoarului cu Spirala, fie sarind de pe o platforma din Sala cu Grohotis, peste culoarul activ, in Culoarul cu Marmita. Din acesta se poate cobori in Culoarul cu Saritori prin trei puncte inainte de Saritoarea Neagra (un prag de vreo 5 m), principalul obstacol din acest sector. Culoarul cu Saritori continua cu Sala cu Blocuri din care se desfac: Culoarul Cotit, Culoarul Scurt si Culoarul Surprizelor, care la Bifurcatia Sohodolului se uneste cu Culoarul Diaclazelor. In sfirsit, etajul fosil incepe de la deschiderea de sus a Sohodolului si continua cu Sala cu Balcoane si Culoarul Faliilor. Prin Sala cu Grohotis, descendenta, se poate trece in celelalte doua etaje. Etajul fosil apare mai concretionat in special in Culoarul Faliilor, dar peste tot planseul este acoperit cu multe blocuri de prabusire si cu argila.
Putine sint pesterile in care sa se observe mai clar raportul dintre distributia golurilor si modul de tectonizare al rocii ca in Pestera Topolnita. Aproape intreaga pestera este determinata de existenta diaclazelor si a faliilor; fetele de strat au jucat un rol cu totul secundar.
Aratam la inceput ca impresionantul labirint de galerii, culoare si sali al Pesterii Topolnita este opera activitatii subterane a trei piraie din regiune: Topolnita, Gaurinti si Ponorat, dintre care doar primul este ceva mai mare. Vom incerca sa schitam, in linii mari, numai geneza principalelor culoare, intrucit noile descoperiri obliga mereu la revizuirea ipotezelor avansate asupra modului de sapare a retelei subterane. Interpretarea planului de detaliu si a cotelor diferitelor culoare din pesterile Topolnita si Epuran permite concluzia ca reteaua cartografiata pina in prezent este incompleta, explorarile viitoare putind duce la noi si importante descoperiri.
In precuaternar, Topolnita deschide primul traseu in subteran, sapind culoarele din sectorul Pestera Femeii. Aproape simultan incepe si formarea Galeriei Racovita tot de catre piriul Topolnita, care se pierde in calcarele de la Piatra Pirciului. Apele care circulau pe aceasta galerie se drenau prin Culoarul cu Pripor spre sud, pe un traseu necunoscut pina in prezent.
Intr-o faza mai recenta, Po-noratul a sapat etajul superior din Pestera lui Epuran si s-a unit cu Topolnita in subteran, in zona Salii Mari. Si tot cam in aceasta perioada, prin modelarea Galeriei Prosacului, piriul Gaurinti este obligat la un traseu subteran ce curgea initial prin
Culoarul Faliilor, apoi prin Culoarul cu Marmita, Culoarul cu Saritori si Culoarul Surprizelor. Topolnita creeaza Galeria Murgoci iar Ponoratul, etajul subfosil din Pestera lui Epuran.
In prezent, Galeria Prosacului reprezinta colectorul principal al celor trei piraie; Topolnita si Ponoratul -se unesc in amonte de terminusul Culoarului Negru (dincolo de Sifonul Deschis), iar piriul Gaurinti ajunge in Culoarul Negru prin Culoarul cu Spirala si Culoarul Strimt. Reaparitia acestor ape la suprafata se face prin extremitatea sudica a pesterii, la Gaura lui Ciocirdie.
Topolnita este o pestera calda, temperatura inregistrata in profunzimea diferitelor culoare variind intre 8,2°C si 10,8°C, iar umiditatea intre 97% si 98%. Curentii de aer se fac simtiti din plin pentru ca pestera prezinta cinci deschideri. Vara, cind diferenta de temperatura dintre atmosfera pesterii si cea de la exterior este mare, un curent de aer puternic patruns prin deschiderile Culoarului Liliecilor, Culoarului cu Saritori, Culoarului Faliilor si Gura Prosacului strabate pestera, parasind-o prin Gaura lui Ciocirdie. Iarna sau chiar primavara si toamna, cind temperatura aerului de la exterior este mai scazuta decit temperatura aerului din pestera, sensul circulatiei curentilor se inverseaza.
Pestera Topolnita prezinta un interes deosebit pentru varieta-tatea biotopilor si a elementelor care alcatuiesc biocenozele respective; in ea pot fi intilnite toate tipurile de biotopi si biocenoze subterane. Numarul speciilor troglobionte este relativ mic si dintre ele cea mai bine reprezentata este Closania orghidani. Exista, de asemenea, Trichoniscus cf. inferus, Orobainosoma hungaricum orientale, o specie probabil troglobionta, Neobisium maxbeieri si Niphargus sp. S-au gasit si resturi scheletice actuale de carnivore, insectivore si rumegatoare, precum si fosile de Ursus spelaeus.
Cu cei 16 km de galerii cartografiate pina in prezent, Pestera Topolnita ocupa al doilea loc, dupa Pestera Vintului, pe lista celor mai lungi pesteri de la noi.
Din punct de vedere geomorfologic, in ea se pot urmari toate stadiile de evolutie a unei pesteri, de la actiunea de sapare pina la aceea de colmatare prin prabusiri si concretionare. De asemenea, ca pune clar in evidenta raportul dintre tectonica si spcogeneza. Microformele de eroziune si coroziune prezinta o gama bogata, ca dealtfel si formele de concretionare, printre care stalagmitele sau coloanele de tip luminare si stalactitele cu fatete (din Culoarul Balconului si Culoarul Staicu) sint unice in tara ca numar si dimensiuni.
Pestera Topolnita prezinta si o importanta turistica. In curind va fi pus in aplicare un proiect pentru amenajarea citorva culoare si galerii.
Conditii de vizitare. Vizitarea pesterii este destul de anevoioasa in special din cauza acumularilor mari de darimaturi si a numeroaselor saritori care bareaza din loc in loc inaintarea, obligind la escaladari si coboriri. Echipament necesar: haine de protectie, bocanci, cizme de cauciuc, mijloace de iluminare, 20 m coarda, 1 - 2 scarite si barca de cauciuc pentru cei ce vor sa exploreze cursul activ. Fiind declarata monument al naturii, Pestera Topolnita a fost inchisa cu o poarta metalica, iar vizitarea, pina la amenajarea ei turistica, se face numai cu aprobarea C.M.N.
|
