Pestera Zmeilor de la Onceasa
Date istorice. Desi de mici dimensiuni, aceasta pestera a fost cunoscuta si vizitata destul de intens din cauza numeroaselor resturi de Ursus spelaeus. E. A. Bielz o descrie in 1852, iar In 1863 A. Schmidl intocmeste un plan al ei. R. Jeannel si E. G. Racovita (1929) aduc completari de ordin biospeologic.
Localizare si cale de acces. Este situata pe versantul drept al Vaii Ponor, afluent sting al Somesului Cald amonte de Ic Ponor. Se poate merge cu masina dinspre Ic Ponor pe Valea Ponor pina dedesubtul pesterii (drum forestier carosabil), de unde se urca prin padure, pieptis, pina la ea. O alta cale de acces, dealtfel cea mai frecventata, o reprezinta itinerariile turistice marcate ce duc la Poiana Onceasa, situata la altitudinea de 1300 m pe versantul de sud al Muntilor Vladeasa. La Poiana Onceasa se ajunge fie urmind marcajul banda albastra (Cabana Vladeasa - Poiana Onceasa - Cabana Padis), fie marcajul cruce rosie ce pleaca din Saua Cumpanatelu (situata la 3 ore de mers de la Padis sau de la Stina de Vale pe marcajul banda rosie). De la Poiana Onceasa se urmareste in continuare marcajul cruce rosie timp de 15 min spre est pina la pestera. Pentru vizitatorii care urca din vale se recomanda folosirea unui ghid, altfel este destul de greu de gasit (vezi fig. 42).
Descriere. Intrarea (alt. 1320m) triunghiulara, lata de 7,5 m si inalta de 3,5 m, este situata la baza unui perete stincos, in mijlocul padurii de pe versantul drept al Vaii Piriul Ponor. Se coboara o panta acoperita cu grohotis, care duce intr-un spatiu mai larg: Sala Domului. Portiunea terminala a acestei sali, situata in extremitatea sud-vestica, este bogat concretionata si detine un prim zacamint mai important de oase de urs. Printre bolovani si blocuri de calcar se patrunde, spre nord-vest, prin intermediul unui spatiu usor ingustat (lat de circa 6 m), in ramura nordica (Galeria Nordica), dezvoltata pe o lungime de 100 m. Aceasta ramura este orizontala, concretionata, cu zacaminte bogate de oase de urs pe podea. Din ea se deschide in peretele vestic o scurta galerie laterala, curbata. Tot in aceasta zona terminala a pesterii se poate observa un remarcabil planseu stalagmitic suspendat, care tradeaza existenta in trecut a unui etaj. Lungimea totala a pesterii este de 250 m (fig. 42).
Prin prezenta martorului reprezentat de planseul fragmentat amintit, pestera poate constitui un exemplu clasic pentru ilustrarea si cercetarea in continuare a unor faze importante in speleogeneza. Biospeologic, ea se remarca, pe de o parte, prin bogatul zacamint de oase de Ursus, Felix, Hyena, Canis si din care multe muzee din tara si din strainatate detin importante esantioane, iar pe de alta, prin valoroasa fauna actuala, din care mentionam specia Pholeuon (s. str.) angusticolle angusticolle.
Conditii de vizitare. Pestera usor accesibila, ce necesita doar mijloace proprii de iluminare.
|
