Pestera de dupa Cirsa
Date istorice. Intrarea este cunoscuta crasovenilor sub acest nume, iar cind se refera si la Pestera Valeaga din fata cirsiei, li se spune Trei Cuptoare. Cercetarea s-a realizat in doua etape: 1955- 1961 (Val. Puscariu, T.Rusu si I. Viehmann, speomorfologie) si 1961 - 1967 (A.Negrea si St. Negrea, biospeologie).
Localizare si cale de acces. Comuna Carasova (jud. Caras-Severin). Pestera este sapata in versantul sting al Cheilor Carasului, in 747b15h apropierea locului in care riul paraseste cheile pentru a intra in Depresiunea Carasova. Din dreptul barajului morilor din comuna se urmareste poteca de pe malul sting care intra in chei (marcaj banda albastra, vezi traseul 2 si fig. 66) si numai dupa 300 m se ajunge la deschiderile Pesterii Valeaga. inainte de a ajunge la ele se urca pe versantul abrupt pina in dreptul unei doline de prabusire, in fundul careia (12 m adincime) se afla gura pesterii, larga de 4,5 m si inalta de 3,5 m, orientata spre nord. Altitudine 225 in; 32 m deasupra riului.
Descriere. Pestera mijlocie (363 m)*(* Grupul de speologi amatori din Resita a adaugat in 1974 inca 373 m de galerii, pestera totalizind in prezent 736 m. Este vorba de Sala Inferioara si in special de galeria denumita de noi, dupa numele descoperitorului. Galeria Karban, prin care s-a interceptat, la nivel inferior, sistemul activ obturat de sifoane. Din lipsa de spatiu ne limitam la completarea schitei noastre cu cea a noilor galerii, pusa la dispozitie de G. Karban (fig. 76), suborizontala (portiunile ascendente alterneaza cu cele descendente), subfosila, dezvoltata pe diaclaze si fete de strat in calcare malmiene cu slabe incluziuni de silex. Ea a fost creata de apele de infiltratie prin fundurile de dolina si fisurile tectonice. Inainte de formarea dolinei de prabusire de la intrare, Pestera Valeaga si Pestera de dupa Cirsa alcatuiau o singura pestera. Galeriile si salile formeaza un sistem cu multe cotituri, care se desfasoara pe directia vest-est. Prima portiune este practic orizontala si la un nivel superior restului pesterii, tavanul fiind pe alocuri (Galeria cu Miriapode) foarte scund, iar pe podea existind sol, guano (Sala cu Guano) sau argila.
Fig. 75. Pestera Liliecilor (nr. 56), cartata de I. Viehmann si V. Puscariu, din L. Botosaneanu & al., 1967, completata de V. Sencu si St. Negrea.
Intre punctele 35-36 se coboara o panta de 4 m pe o scurgere de argila si se intra in sistemul subfosil al pesterii. La topirea zapezilor si la viiturile mari apa patrunde sub presiune de jos in sus prin capatul galeriei (punctul 1), spalind din cale depozitul de nisip care uneori obtureaza sectiunea pina in punctul 4, urmeaza traiectul meandrat al galeriei, coboara panta din punctele 28-29, parcurge Galeria Karban si dispare in sistemul activ. La debite mari se formeaza un lac amonte de punctul 36, adinc pina la 4-5 m, inecind marile depozite de argila existente in aceasta portiune si atingind pe alocuri plafonul inalt de 5-6 m. Nivelul lacului este bine marcat pe pereti de un strat gros de argila, care imbraca in locurile mai joase bogatele formatiuni stalagmitice de pe plafon. Urmele piriiasului temporar se vad pretutindeni in galeria subfosila: peretii lustruiti pe alocuri, jgheaburi cu pietris rulat, marmite, septe, lingurite, hieroglife, noduli de silex, tuberculi de argila si "piele de leopard'. Galeria subfosila este relativ saraca in concretiuni: exista formatii vechi, masive, in parte prabusite, aratind ca pestera a trecut printr-un stadiu de fosilizare, intrerupt de reaparitia cursului de apa, precum si formatii mai noi: stalactite de tip "macaroana', candelabre, scurgeri parietale, stalagmite, domuri, coloane suple si mici gururi pline cu apa de picurare (fig. 76).
Pestera calda (12,2-13,5°C intre punctele 1 -15, august-noiembrie), foarte umeda in sistemu subfosil (100%) si lipsita de curenti.
Fauna parietala contine unele specii rare: Mimetus laevigatus, Saloca kulczynski si Ischnoscia borreonella. Primavara domina numeric Metamenardi, iar toamna Culex pipiens. Fauna de pe planseu este mai variata si mai bogata in portiunea fosila. Ea contine si unele specii troglobionte (Lithobius dacicus, Onychiurus romanicus) si troglafile (Arrhopa-lites pygmaeus) . In apa marmitelor traiesc speciile hipogee Elabhoidella phreatica si Niphargus maximus. Liliecii (rinolofi) apar izolati.
Conditii de vizitare. Pestera se afla in perimetrul ocrotit al Rezervatiei Cheile Carasului. Nu este amenajata. Datorita pozitiei sale retrase si accesului destul de dificil este rar vizitata. Se poate intra cu lampa de carbid, casca, salopeta si cizme de cauciuc. Pentru puturi trebuie corzi si scari. Atentie la portiunile alunecoase din cauza argilei umede. Timp de vizitare (exclusiv puturile): 1 ora.
|
