CREASTA RODNEI IARNA
. Trei-patru zile, cu bivuac . Urmati strict muchia principala . Pe Buhaescu vīntul bate din senin
O tura dificila. Va recomand sa parcurgeti masivul de la est la vest, deoarece vīnturile dominante vin dinspre nord si nord-est; este preferabil sa urcati si sa coborīti fiind īmpinsi din spate sau lateral dreapta de marile mase de aer, daca ele se pun īn miscare pe perioada cīn 858v2116i d faceti acest traseu. Altfel vīntul va taie respiratia si va īneaca ochii de lapovita, ninsoare sau lacrimi.
Pe tot parcursul ne vom deplasa matematic numai pe creasta, reducīnd la minim numarul de traversari de-a latul unor fete cu zapada. Fara busola si harta, pioleti si o cordelina, sa nu va īncumetati sa intrati īn masiv.
Daca porniti dis-de-dimineata din Rodna, dupa o noapte petrecuta īn tren, veti urca cu o ocazie pe valea Vinului pīna la exploatarile miniere de sub muchia Curatel. O saa ajungeti īn creasta dupa vreo 2..3 ore de urcus serpentinat prin padure, timp īn care va veti īntīlni cu ortacii care ies din sut, muchia fiind īmpīnzita cu mai multe guri de exploatare.
Drumul pīna pe vf. Ineu (2279 m) nu pune probleme tehnice deosebite, dar atentie īn caz de vizibilitate proasta sau furtuna. Recomandarile ce urmeaza au īn vedere tocmai aceste situatii nefaste. Deci, avīnd directia de mers sud-nord, nu va va veni de loc usor sa faceti traversarea necesara la stīnga (vest) pentru a intra pe Coasta Neteda si sa prindeti astfel linia crestei principale a masivului. Veti avea tendinta sa urcati si sa coborīti Ineul si va veti trezi pe o creasta descendenta, īngusta st foarte expusa, care se numeste Piciorul Plescutei. Vīrful Ineu e marcat printr-un paralelipiped din piatra cimentata. Va īntoarceti de la ei īnapoi (spre sud) -prin saua Ineut - si mergeti cīt mai aproape de marginea cornisei circului glaciar din dreapta, pīna simtiti ca directia vīntului s-a schimbat si ca va abateti la dreapta fata de urmele pe care le-ati facut urcīnd dinspre muchia Curatel. Intrati astfel pe Coasta Neteda. Desi este destul de subtire si ascutita, nu ridica probleme tehnice deosebite; ajungīnd aproape de capatul ei veti īnīlni o despicatura. E singurul punct din īntreaga creasta principala a masivului unde va va fi absolut necesar pioletul pentru a avea trebuinciosul punct de sprijin suplimentar la coborīre. Va veti asigura atent pe acesti 15-20 de metri. Īn functie de starea vremii, de gradul de oboseala al participantilor dupa depasirea acestui punct dificil, pe stīnga, spre sud, puteti opta pentru un loc de bivuac pentru maximum doua corturi. Eu l-am folosit īntr-o iarna. Daca echipa nu e obosita si ora prea īnaintata, se mai poate merge sa punem corturile sub vf. Cisa (1950 m)., pe singura culme sudica ce porneste din el, cam la 15-20 minute de coborīre, acolo unde īnclinatia pantei va permite.
Pentru a doua zi va propunem sa parcurgeti zona de creasta ce trece prin vīrfurile Omului (2134 m) si Puzdrele (2189), pīna īn tarnita Susanului. Īn caz de vreme proasta, va sugerez sa fiti atenti la vīrful Puzdrele, īntrucīt veti fi foarte usor ispititi ca dupa ce-l urcati sa continuati drumul spre nord, catre vf. Fetii (1815 m), din cauza inexistentei unor marcaje care sa strapunga crusta ghetii si a zapezii. Deci, daca e vreme rea, preferati sa ocoliti prin sud vf. Puzdrele si prindeti muchia larga si rotunjita ce va duce īn tarnita (saua). Bīrsanului. Pīna acolo, faceti la īnceput o coborīre, destul de putin ispititoare daca e ceata. Īn tarnita Bīrsanului bivuacul e recomandat cam la zece minute de coborīre din creasta spre nord, nicidecum mai jos, sapīnd si batatorind o platforma īn panta de zapada. Īn cea de-a treia zi, īn primele ore ale diminetii, sa va pregatiti sufleteste pentru un urcus pieptis, pe o panta cu jnepeni, printre care īn functie de grosimea si consistenta zapezii, veti ajunge sa īnotati - uneori - pīna la brīu. Atentie la orientare cīnd urcati pe vīrfurile Repedea (2074 m) si Cormaia (2033 m), pentru a nu pierde linia crestei principale. Dintre aceste doua piscuri si pīna aproape de tarnita La Cruce creasta se īngusteaza si putem usor devia spre stīnga (sud), pe muchii extrem de spectaculoase si ispititoare, asemanatoare cu zona de creasta ce urmeaza sa ne duca corect pīna īn tarnita.
Apoi urmeaza ascensiunea pe vīrfurile Buhaescu (2119 m), Rebra (2221 m) si Pietrosu Rodnei (2303 m). Mergeti tot timpul la limita de siguranta fata de comisa dinspre abruptul nordic. Fiti atenti cum intrati īn caldarea glaciara a lacului Iezer, zona comisei s-ar putea sa va puna cīteva probleme. Este recomandata legarea īn cordelina pentru a preīntīmpina un accident. Pripa si oboseala de la sfīrsitul acestei zile lungi nu trebuie sa ne produca belele. Bivuacul se poate face fie ceva mai jos de creasta, fie īn zona de fund a caldarii, līnga un umar pietros, pentru a fi feriti de o eventuala avalansa. Daca ora nu e suficient de īnaintata, putem ajunge chiar pīna la Statia Meteo. Dar asta va depinde de oboseala acumulata, de grosimea si consistenta stratului de zapada, de vizibilitatea si ora la care s-a īnceput coborīrea.
Īn zona Repedea-Buhaescu directia vīnturilor se schimba foarte usor, ca de altfel si starea vremii. Īntr-una din turele de iarna, dupa ce depasisem tarnita La Cruce si ne angajasem īn urcus spre Buhaescu, ne-a fost dat sa traim o situatie tesita din comun. Eram patru. Īn mai putin de treizeci de secunde, vīntul care batuse pīna atunci cu 20-30 km/h a saltat brusc la 80 km/h. Adrian Anastasescu, care se oprise pe creasta sa īsi stearga ochelarii (minus sase la dioptrii), s-a simtit smucit peste buza caldarii nordice. Vīntul a crescut la peste 110-120 km/h. Eu, mai jos ca el cu vreo trei metri, pentru a nu fi zburat dincolo de muchie, am īnceput cu greu sa cobor versantul vestic, īnfigīnd īntīi betele de schi la 30-40 cm mai jos spre stīnga, dupa care abia-abia īmi miscam si corpul īn aceeasi directie. Vīntul avea tendinta sa ma lipeasca de panta, pentru ca prin tīrīre sa ma trimita dincolo de muchie. Chingile rucsacului ma bateau peste fata, deoarece curentul īmpingea masa de aer de jos spre muchia sub care ne aflam. Aproape ca nu mai puteam respira. Era o senzatie de vid. Pentru a inhala aer īmi coboram gura īn spatele fermoarului īnchis de la hanorac.
Daca eu ma deplasam ca un paianjen sprijinindu-ma de bete, colegii, pentru a putea sa vina dupa mine, s-au prins de brate, strīnsi umar līnga umar, pentru a rezista si īnainta īn fata presiunii neasteptat de mari a vīntului. Īn tot intervalul de timp cīt ne-a trebuit ca sa coborīm cei 30-40 de metri salvatori, pentru a iesi din raza de actiune a curentului de aer, nu ne-am putut auzi din cauza zgomotului foarte puternic facut de uriasa masa de aer īn miscare, asemanator celui scos de motorul unui avion daca i-am fi fost īn preajma. Cerul era perfect senin īn acel moment. La o ora mai tīrziu a venit un front de nori care a acoperit īntreaga zona cu un clopot de ceata, mīnata cu furie de vīnt.
Razvan Petcu
|
