Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRESCOLAR ANALIZA FACTORILOR CE INTERVIN IN EDUCATIE LA VARSTELE TIMPURII ALATURI DE GRADINITA

gradinita


UNIVERSITATEA DIN BUCUREsTI

DEPARTAMENTUL ID - CREDIS

Grupa - PPP - II



Semestrul II




PEDAGOGIA ĪNVĂŢĂMĀNTULUI

PREsCOLAR




ANALIZA FACTORILOR CE INTERVIN ĪN EDUCAŢIE

LA VĀRSTELE TIMPURII ALĂTURI DE GRĂDINIŢĂ






Profesor coordonator:   

Lector Univ.



Student:



ANUL 2008 - 2009

Analiza factorilor ce intervin īn educatie la vārstele timpurii

alaturi de gradinita


"cheile" prin care isi structureaza si isi organizeaza coerenta propriei persoane, īn raport cu lumea in care traieste.

Īn termeni de teorie a īnvatarii, putem spune ca de la nastere la 8 ani este o perioada de viata īn care copilul īnvata predominant facānd, desi nu vom neglija nici faptul ca el īnvata si prin observare si ascultare.

Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informala (īn familie, īn relatii de vecinatate, īn relatii comunitare, prin mass-media), ca educatie formala (īn crese, gradinite si alte institutii de ocrotire si educatie) si sub forma educatiei nonformale (in cluburi sportive, cluburi ale copiilor, dar si prin biblioteci, muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale, etc.).

Fiecare copil este o persoana unica cu un temperament individual, stil de īnvatare, mediu familial, si modelul si temporizarea cresterii. Pe masura ce se dezvolta copiii, au nevoie de tipuri diferite de stimulare si interactiune pentru a-si exersa abilitatile de evolutie si a-si dezvolta unele noi. Este important sa observam ca abilitatile mentionate sub ''ce fac copiii'' nu ar trebui considerate drept universale, īn special īn termenii manifestarii lor īn actiunea copiilor. De altfel, abilitatile au nevoie sa fie adaptate pentru a reflecta consideratiile culturale si sansele disponibile copiilor pentru a-si dezvolta abilitatile, cunostintele, si abilitatile īn general asociate cu o varsta data.

Educatia este procesul prin care se realizeaza formarea si dezvoltarea personalitatii umane. Ea constituie o necesitate pentru individ si societate.

Educatia timpurie este educatia care priveste copiii de la nastere pana la 6-7 ani si care le ofera acestora conditii specifice pentru dezvoltarea lor generala īn concordanta cu caracteristicile individuale si de varsta.

Educatia timpurie este cruciala pentru dezvoltarea si educarea ulterioara a copilului si se realizeaza prin folosirea unei metodologii si a unui curriculum adecvate, precum si a unui personal calificat īn strānsa colaborare cu familia si serviciile de sanatate si protectie a copilului.

Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aceasta este perioada cānd copiii se dezvolta rapid , si daca procesul de dezvoltare este neglijat īn acest stadiu este mult mai dificil si costisitor sa compensezi aceste pierderi mai tarziu. Alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti si societate īn copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influenta asupra progresului individual al copilului.

Educatia timpurie , ca prima treapta de pregatire pentru educatia formala , se ocupa de formare copilului de la nastere pana la intrarea īn sistemul de īnvatamānt obligatoriu, 6-7 ani, si tine cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltarii fiecarui copil.

Fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice si particulare.

Īntre factorii si conditiile care intervin īn educatia copilului am putea aminti trei considerati fundamentali īn dezvoltarea psihica: ereditatea, mediul, educatia.

Ereditatea este un factor necesar al dezvoltarii psihice a copilului pentru ca ea asigura baza organica a fiecarui fenomen sufletesc. Ea actioneaza mai puternic la vārstele timpurii, īn cazul formarii unor procese si functii psihice asa cum sunt cele senzoriale, perceptive, motrice, contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalitatii cum ar fi temperamentul si aptitudinile.

Ereditatea este fundamentul pe care se construieste ulterior, este temelia care poate asigura o sustinere si poate creea un context favorabil sau dimpotriva poate genera fragilitate si vulnerabilitate catre o slaba capacitate de a construi si chiar catre o dezorganizare.

Fiecare copil vine pe lume cu o structura ereditara (se face un transfer al caracteristicilor parintilor, bunicilor, strabunicilor catre nou nascut), deci orice copil mosteneste prin ereditate o anumita configuratie anatomica, dar vine si cu anumite particularitati individuale, cu o anumita zestre intelectuala, zestre ce reprezinta premizele dezvoltarii lui ulterioare. Aceste predispozitii reprezinta doar puncte de plecare, ele pot evalua īn directii diferite. Mediul si educatia sunt cele care hotarasc directiile īin care se vor realiza premisele īnascute. Deci acelasi fond īnascut poate forma īn conditii de mediu si de educatie profiluri diferite. Temperamentul este determinat ereditar, aptitudinile si inteligenta sunt ereditare, dar se dezvolta prin educatie: un copil care s-a nascut cu sensibilitate pentru muzica daca mediul si educatia nu fac posibil transferul predispozitiei īn aptitudini, acestea īl blocheaza pentru ca aptitudinile se dezvolta numai prin exersare, īnvatare.

Mediul social si cultural contribuie la realizarea premiselor ereditare. Īn copilarie pāna la intrarea la scoala o importanta influenta o are asupra dezvoltarii personalitatii mediul familial.

Pe de alta parte, mediul social este cel care lasa loc īncurajarii si amenajarii potentialului cu care este īnzestrat copilul. Mediul poate ajuta copilul īn dezvoltarea sa oferindu-i resurse, contacte, posibilitati sau dimpotriva poate functiona ca o restrictie, anulānd sansa copilului de a se dezvolta si de a progresa prin absenta unor resurse sau a unor beneficii.

Mediul cognitiv, cultural si afectiv - specific familiei - joaca un rol determinant pentru stimularile precoce, pentru achizitiile limbajului, pentru dezvoltarea intelectuala.

Īn acest sens sunt cunoscute cazurile "copiilor salbatici" parasiti de parinti imediat dupa nastere, crescuti de animale. Ele ofera un argument solid in legatura cu influenta mediului familial īn dezvoltarea ontogenetica a individului.

Mediul este primul mare "transformator" care actioneaza asupra fondului ereditar al fiecaruia, īl activeaza si īl face sa contribuie la dezvoltarea psihica. Este factor de socializare pentru ca īin mijlocul celorlalti fiecare īnvata sa comunice, sa coopereze si sa colaboreze cu cei din jur.

Mediul poate exercita atāt influente pozitive cāt si negative care trebuie contracarate cu cel de-al treilea factor fundamental, educatia. El este un factor necesar, dar nu suficient pentru dezvoltarea deplina a fiintei umane. Influentele mediului au īn general un caracter spontan,neorganizat; nu au o dirijare sistematica.

Educatia constituie o forma organizata si sistematica de influentare. Ea este parte integranta a mediului social-cultural si orienteaza procesul formarii omului asigurānd o corelatie si unitate īntre om si mediu.

Educatia este īnsasi motorul dezvoltarii. Ea este cea care da o forma proprie si structureaza ceea ce copilul a dobāndit nativ sau prin experienta nemijlocita cu mediul din jurul sau. Fie ca este informala (dobāndita īn familie, īn parc, la joaca, la muzeu) sau formala (la gradinita, locuri special amenajate), educatia ofera copilului acces la principalul instrument de crestere si perfectionare īn directia proprie fiecaruia īn parte.
Educatia este un proces deliberat de dezvoltare a capacitatii native ale indivizilor si de inzestrare cu valori, comportamente, cunostinte utile pentru integrarea in societate. Este o activitate creatoare, de constructie a fiintei umane, este un proces evolutiv.

Actul educativ - act exterior - provoaca un act de īnvatare ce vine din interior si care sta sub influenta urmatoarelor conditii interne:

experientei anterioare de cunoastere, de actiune, de viata;

fondului genetic, luat ca ansamblu al predispozitiilor native,

intereselor, motivatiei.

aptitudinilor,

atitudinilor personale,

particularitatilor personalitatii sale,

stadiului de dezvoltare phisica si fizica atins la un moment dat,

stadiului de maturizare fizica si psihica.

ĪIn concluzie, efectele educatiei sunt īn functie de īntreaga istorie a devenirii individuale a fiecarui copil.

Familia, radacina educatiei, este un factor primordial de informare si de creare a copiilor. Ea are rolul de a-l introduce pe copil īn societate, de a implementa practici educative, constructii cognitive. Familia implementeaza mai mult valori practice, decīt teoretice.

Familia este mediul cel mai sanatos si are o influenta mare asupra copilului, care se dezvolta multilateral, cuprinzīnd mai multe ramuri de activitate. Un mediu tonifiant, va ajuta la o īntelegere mai adecvata a societatii, omenirii, o educatie buna va ajuta la crearea unui individ util societatii. O societate prospera va favoriza īmbogatirea individului cu valori si conceptii noi.

Familia are rol mai mult sa formeze decīt sa aduca la cunostinta. Este foarte importanta educatia din copilarie, deoarece individul, ia primele impresii din mediul īnconjurator, care, la vīrsta frageda a copilului, este familia. Tot din mediul familial, copilul, ca un burete, mai ia conduitele si obiceiurile celor din jur. Copilul va repeta si va imita oamenii din jur, va avea aceleasi pareri, idei, conceptii. Copilul va mima, gesticula exact ca persoanele din jur. Pe masura īnaintarii īn stadiul prescolaritatii, se constata diferentele individuale existente la nivel intelectual si socio-afectiv. Parintii se straduiesc sa fie cāt mai buni cu copii lor. Muncesc pentru a reusi sa le ofere celor mici, ceea ce poate lor, le-a lipsit, dar uneori, īnsa, apare un usor dezechilibru īntre ceea ce parintii ofera copiilor si nevoile reale ale acestora, nevoi de comunicare, afectiune si siguranta.

Parintii fac totul pentru a-i educa pe cei mici, atāt cum stiu si cāt pot de bine. Acest -totul- semnifica pentru fiecare parinte, altceva. Adultul īsi construieste o strategie educativa pe masura ce copilul sau creste, strategie care fie se asemana cu cea adoptata īn copilarie de parintii lui, fie este opusa acesteia. Aceasta practica educativa este dependenta de nivelul de cunostinte al parintelui, de atitudinile si convingerile sale, de conceptia acestuia despre lume si viata.

Stilul parental adoptat īn educatia copilului īsi pune amprenta asupra dezvoltarii psihice a acestuia, principalele domenii comportamentale care o definesc fiind cel cognitiv si social-afectiv. Este adevarat ca vorbind despre interactiunea parinti-copii se au īn vedere atāt influentele parintilor asupra copiilor, cāt si ale copiilor asupra parintilor. Influentele exercitate de ambele parti pot lua forma unei -spirale- relationale a carei continuitate depinde īnsa de eficienta stilului educativ parental. Este unul din factorii care influenteaza calitatea interactiunii parinte-copil.

mijloace de influentare:

a) reglarea directa a comportamentului copilului (de exemplu, īncurajari, controlul efectuarii temelor, supravegherea executarii sarcinilor primite etc);

b) comunicarea cu copilul (schimbul de informatii, comunicarea de opinii, confidente etc);

c) cooperarea, participarea la activitati comune (vizite, iesiri, jocuri etc.).

Contributia familiei la realizarea acestor sarcini poate fi foarte diferita, de la o familie la alta, īn functie de caracteristicile particulare ale familiei respective.

Gradinita este un alt factor ce intervine īn educatia timpurie a copilului. Copilul, la intrarea īn gradinita, are de īnfruntat dificultatea integrarii īntr-un colectiv mare, diferit de cel familial, trebuie sa īnvete sa actioneze alaturi de copii de aceeasi vārsta si sa tina seama de indicatiile educatoarei. El nu manifesta dorinta de a se juca cu alti copii ori nu si-o exteriorizeaza din cauza timiditatii. Sub īndrumarea educatoarei, el īnvata sa se joace tot mai mult cu ceilalti. Se obisnuieste cu viata de colectivitate, desi la īnceput se teme putin de ceilalti copii. "Ceilalti" reprezinta pentru el o amenintare, ca pe cineva    care īl poate deranja, īi poate lua jucariile sau rasturna constructiile. Copilul trebuie sa gaseasca la gradinita un climat de siguranta ca sa se poata simti bine. Dificultatile īnceputului sunt absolut normale. Ele nu trebuie nici negate, nici minimalizate.

Īn principal, obiectivele socializarii copiilor īn gradinita urmaresc familiarizarea copilului cu joaca si lucrul īn echipa si vizeaza interiorizarea unor valori morale si a unor comportamente specifice altor grupuri sociale decāt familia. Este important ca īn cadrul grupului de prescolari sa se creeze un climat psihoafectiv benefic pentru valorificarea potentialului fiecarui copil īn parte, iar acest lucru trebuie realizat īnca de la intrarea copilului īn invatamāntul prescolar.

Un alt factor care intervine īn educatia timpurie este Mass-media. Este vorba despre un ansamblu de mijloace de comunicare īn masa bazate pe limbaje oral-vizuale, accesibile si cu o mare forta de influentare.

Cele mai cunoscute tipuri de "media" sunt: televiziunea, radioul, presa, cinematograful, tiparituri de mare tiraj (postere, benzi desenate, ilustratii s.a.) si chiar spectacole montate īn aer liber care se adreseaza unui public foarte numeros.

Functiile mass-media īn societatea contemporana sunt diverse:

. informare (exemplu, informatii politice, stiintifice etc.)

. culturalizare (mijlocire a "īntālnirii" cu poezia, teatrul, artele plastice etc.)

. socializare (stimulare a interactiunii sociale)

. educatie (de exemplu, programe educative de tip "tele scoala", documentare stiintifice etc.)

. divertisment (īntālniri sportive)

Pentru copilul mic televizorul are influente mai mult negative decāt pozitive. Aparent inofensive si distractive, desenele animate īncep sa-I īngrijoreze pe parinti din cauza limbajului si imaginilor violente."Boule, animalule, am sa-ti rup māinile si picioarele! " suna o replica dintr-un desen animat pentru copii. Personajele mint, īnseala si īsi adreseaza replici nepotrivite. Cu toate acestea cei mici urmaresc īn continuare serialele de desene animate. La fel ca si īn filme exista si desene animate cu multa violenta, oameni care ucid cu arme de foc, fete care se bat cu baieti, īmpartind pumni si picioare celor care sunt īmpotriva lor.

Violenta desenelor animate trece īn realitate. Parintii au o mare raspundere de ceea ce vad copiii lor. Ei trebuie sa ,"selecteze" programele pentru copii, pentru ca la aceasta varsta copiii au admiratie pentru cei puternici si curajosi (acesta este un lucru foarte bun) dar ei se pot identifica si cu personaje deosebit de agresive care folosesc lupta ca scop īn sine si ne mai miram de ce copiii nostri sunt atāt de agresivi si au un comportament total neadecvat.

Computerul, poate fi un dusman al copilariei fericite atunci cānd este folosit īn exces. Cercetatorii de la Universitatea Tohoku din Japonia au descoperit ca jocurile pe computer stimuleaza doar acele parti ale creierului responsabile cu miscarea si perceptia vizuala, si nu ajuta dezvoltarea altor arii importante.

Totusi, sa recunoastem ca putem obtine avantaje īnsemnate din utilizarea computerului de catre copii. Copiii care-l folosesc sunt mai inteligenti, deoarece īsi exercita mai mult mintea. Este mai ales un pretios mijloc de reformare, rapid si comod.

Exista factori care influenteaza educatia copilului si care se situeaza īn afara unui cadru organizat: civilizatia urbana, viata a satului, grupuri de vārsta. Dupa ultimele analize si strada educa, si cartierul educa, si magazinele cu vitrinele lor, si metroul fac educatie.

Īn concluzie, actiunea educativa a adultului, respectiv a parintelui asupra copilului, facuta cu responsabilitate, seriozitate, exigenta si afectiune este cea mai buna cale de urmat īn formarea personalitatii copilului, īn procesul de īnsusire a unui comportament pozitiv.



Bibliografie:   

  • Revista īnvatamāntului prescolar Nr.3 , Ed. Didactica si Pedagogica, 2007
  • Revista īnvatamāntului prescolar Nr.4 , Ed. Didactica si Pedagogica, 2007
  • Paun Emil, Iucu Romita -"Educatia prescolara īn Romānia", Ed Polirom, Iasi 2002
  • Dr. Baran, Pescaru, Adina - "Familia azi. O perspectiva sociopedagogica", Ed. Aramis, 2004
  • Voiculescu, Elisabeta -    "Pedagogia prescolara", Ed. Aramis, 2001
  • Ioan Cerghit - Fundamentele Pedagogiei, Ed. Credis 2007
  • Tinca Cretu - Psihologia Copilului, Ed. Credis 2005




Document Info


Accesari: 8951
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )