Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























DEZVOLTAREA CREATIVITATII COPIILOR IN PROCESUL DE INVATAMANT

Copii




DEZVOLTAREA CREATIVITATII

COPIILOR IN PROCESUL DE INVATAMANT




INSTITUTOR : SAVU NICOLETA

Gradinita O.P. Nr. 11 Constanta

Īnsusi idealul educational al scolii romānesti vizeaza formarea personalitatii autonome si creative, a unei personalitati capabila sa anticipeze viitorul, sa transforme prezentul īn directia anticiparilor sale, sa descopere si sa rezolve situatiile īmpreuna cu ceilalti.

Termenul de "creativitate" īsi are originea īn cuvāntul latin "creare", care īnsemna " a zamisli", "a fauri", "a crea", "a naste". Īnsasi originea cuvāntului ne demonstreaza ca termenul de creativitate defineste un proces, un act dinamic care se dezvolta, se desavārseste si cuprinde atāt originea, cāt si scopul. Capacitatea creatoare este greu de definit, 424n138e din cauza complexitatii sale. Expresia evoca puterea de a inova, de a fi original īn gāndire si realizari, de a manifesta un spirit flexibil, o tendinta spre prospectare activa. Ar fi, deci, mai corect sa vorbim de aptitudini creatoare. Aceasta se situeaza, dupa parerea lui Guildford, īn domeniul productiei divergente, concept care se apropie de actiunea originala de nonconformism, de evadarea din sfera ideilor curente si comune ale imitatiei sau reproducerii, pur si simplu.

Munca de creatie parcurge mai multe etape:

v    perioada de preparare, cānd se aduna informatii, se fac observatii, se delimiteaza problema, se schiteaza o ipoteza sau un proiect general ;

v    incubatia este rastimpul eforturilor, īncercarilor sterile;

v    iluminarea este momentul fericit cānd apare solutia sau, īn arta, cānd opera e vazuta integral ;

v    verificarea este necesara dupa conceptia initiala, pentru a elimina eventualele erori sau lacune. Īn realitate nu e vorba propriu-zis de niste etape riguros delimitate, ci de procese care se īntrepatrund, se suprapun pe anumite portiuni, putānd functiona fie succesiv, fie simultan.

Īn literatura de specialitate sunt consemnate trei categorii de factori favorizanti ai creativitatii: factori psihici, factori sociali (culturali, educativi si de mediu socio-economic) si factori biologici (diferente de sex, vārsta etc.); se īntelege ca, īn situatii reale, acesti factori sunt īntr-o interactiune complexa.

A.L.Taylor propune sa se distinga cinci niveluri de creativitate:

v    selectiva, atunci cānd are loc o libera si spontana exprimare a persoanei, fara preocupari de unitate sau valoare, ca īn cazul desenelor realizate de copii mici ;

v    productiva, cānd persoana si-a īnsusit priceperi si deprinderi care permit sa produca lucruri utile, dar īn care specificul ei sa fie slab exprimat ;

v    inventiva, inovatoare, emergenta.



Din punct de vedere psihopedagogic, ne intereseaza creativitatea ca structura psihica pe care gradinita/scoala e chemata sa o dezvolte, sa o formeze. Structura ei are mai multe fatete, numerosi factori concura la constituirea unei potente creatoare.

Avāntul metodelor de creativitate si rezultatele obtinute au determinat o corectie a dialecticii deja admise īntre "dat" si "dobāndit". Se considera ca prin educatie si exercitiu se pot forta limitele impuse de ereditate. Creativiatea este educabila. E o convingere rezultata īn primul rānd din ratiuni concrete, obiective; experimentele care au investigat aceasta problematica confirma faptul ca variabilele creativitatii asupra carora s-a actionat au īnregistrat īmbunatatiri evidente.

Un important factor al stimularii creativitatii īn cadrul scolar este educatorul. Cadrul didactic "creativ ofera īnvatarea autoinitiata, atmosfera neautoritara, īi īncurajeaza pe elevi sa invete suplimentar, īncurajeaza procesele gāndirii creative. Aceasta īnseamna ca el īi īndeamna pe copii sa caute noi conexiuni īntre date, sa asocieze, sa-si imagineze, sa gaseasca solutii la probleme, sa faca presupuneri nebanuite, sa emita idei, sa perfectioneze ideile altora si sa orienteze aceste idei īn directii noi. El īncurajeaza elevul sa jongleze cu elemente ce par a nu fi corelate, sa exprime teorii care par a fi ridicole, sa formeze teorii greu de crezut, sa combine materialele si notiunile īn modele noi neasteptate. Educatorul bun permite elevilor sa-si asume riscuri intelectuale, sa speculeze pe baza informatiilor neconcludente, sa sondeze relatiile structurale si spatiile dintre lucruri" (Hallman Ralph).

Educatorul creativ stie cum sa foloseasca īntrebarile. Fiecare act creativ īncepe cu īntrebari, dar acestea trebuie sa fie deschise, sa aiba sens, sa nu aiba raspunderi predominante si īndeosebi sa fie īntrebari care sa nu reclame o expunere a faptelor. Īntrebarea operationala provoaca conduita creatoare, pentru ca ea duce la explorare, dezvolta curiozitatea si stimuleaza tendintele implicate īn acestea.

Exista dovezi experimentale care atesta influenta de netagaduit a "asteptarilor cadrelor didactice privind modurile īn care elevii ar trebui sa se comporte", cāt si a preconceptiilor cu care abordeaza ei elevii.

S-a constatat experimental ca educatorii cu o īnalta motivatie creatoare si o mare curiozitate intelectuala cultiva de la sine aceleasi calitati elevilor, īn timp ce educatorii ale caror valori nu sprijina creativitatea sunt mai putini capabili sa elibereze potentialitatile creative ale elevilor.

Psihopedagogia creativitatii nu-si are īnsa centrul de greutate pe metode (a caror importanta nu e de negat), caci ele, īn functie de pregatirea cadrului didactic, pot sa alunece repede īn rutina si conventionalism. Din fericire, factorul esential pentru stimularea spiritului creator este relatia educator-prescolari, atitudinea acestuia īn clasa ori īn afara clasei. Spunem " din fericire" pentru ca modernizarea īnvatamāntului se poate dispensa aici de restructurari organizatorice revolutionare si dotari costisitoare. Totul depinde de educator si el poate face cu creativitatea copiilor aproape totul, īn conditiile actualei organizari a īnvatamāntului.

Ne īntrebam de ce se īnabusa creativitatea? Cauzele sunt numeroase, dar este una care le domina categoric pe celelalte, este atitudinea educatorului fata de elevii sai creativi. Perspectiva din care este judecata interventia elevului este cea a greselii. Aceasta este sanctionata pentru a nu se repeta si pentru ca elevul sa se fereasca pe viitor de a mai gresi. si copilul se fereste, dar uneori este atāt de profunda aceasta teama de greseala, īncāt el nu mai īndrazneste nimic cānd se afla pe un teren neexplorat. Curajul de a īncerca īl paraseste, gustul riscului l-a pierdut sau nu-l va capata niciodata pe bancile institutiei de īnvatamānt pentru ca el stie ca, gresind, nu va scapa de ironiile si admonestarile educatorului. Copilul īnvata sa nu mai īntreprinda nimic īn afara de ce este prescris si i se cere, reprimāndu-si spontaneitatea naturala. Ca prime remedii pedagogice la īndemāna oricarui cadru didactic se recomanda: instituirea unor perioade de neevaluare si īncurajarea.

Daca silim copilul sa gāndeasca sau sa compuna original, trebuie sa respectam ideile si compozitiile pe care le produce el. Sa luam īn serios efortul lui, care dovedeste ca a muncit cu sinceritate. Daca suntem fortati sa respingem creatia sa, trebuie sa indicam de ce anume. Sa ne amintim īntotdeauna ca o creatie care poate fi banala pentru noi poate fi ceva nou pentru copilul care a produs-o.

Īn fine, nu trebuie neglijata autoevaluarea. Pentru a īnvata sa fii creativ, sa fii autoactiv si autoresponsabil este nevoie de o practica constanta īn autoevaluare. Un educator bun va cultiva aceasta capacitate la copiii sai. Copiii trebuie antrenati sa se aprecieze corect, corectitudinea īnseamna de fapt raportarea propriei productii de valori interne, proprii fiecaruia, care se constituie īn acel cadru intern de evaluare al creatorului, atāt de necesar īn īntretinerea curajului de a īnfrunta opinia deseori neīntelegatoare si ostila a celor din jur. Pe scurt, evaluarea care sa raspunda exigentelor unei pedagogii a creativitatii īmbraca trei ipoteze: isi schimba caracterul; uneori se amāna (braistormingul); alteori se renunta la ea (neevaluarea).

Un prim accent ar trebui pus atunci cānd formulam obiectivele instructiv-educative. Cultivarea imaginatiei sa nu apara pe undeva, la urma, printre scopurile secundare. Ea trebuie sa figureze alaturi de educarea gāndirii. Este nevoie sa combatem īnsusi conformismul cultural, care se manifesta la educatorii care privesc exercitiile de fantezie ca pe un simplu joc, fara consecinte serioase asupra dezvoltarii intelectuale.

Comportamentul creator este cel mai complex , se desfasoara pe mai multe niveluri, putānd duce pāna la revolutionarea din temelii a cunoasterii īntregii umanitati, de aceea se impune existenta copilul creativ de azi, cel care este baza progresului societatii de māine.










Document Info


Accesari: 7771
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )