Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























GELOZIA IN RANDUL COPIILOR

Copii




GELOZIA ÎN RÂNDUL COPIILOR

As dori sa abordez acum eterna problema a geloziei în rândul copiilor, sau cum o numim noi psihologii, rivalitatea între copii de acelasi pat.



De fiecare data când un nou fratior sau surioara intra în familie, copilul reactioneaza într-un mod precis.

Sa facem împreuna urmatoarea supozitie: sa presupunem ca mâine, sotul dumneavoastra urmatoarea veste foarte placuta: " Draga mea, vechea mea prietena Roxanne va veni sa se instaleze la noi. Bineînteles ca eu pe tine te iubesc. Voi fi cu tine lunea, miercurea si vinerea. Martea, joia si sâmbata voi sta cu ea. Pentru duminica, tragem la sorti." În plus, când aceasta rivala vine sa se instaleze la dumneavoastra acasa, descoperiti ca nu are nici cea mai mica intentie de a va ajuta în gospodarie. Citeste toata ziua, si bea racoritoare. Ce sentimente veti încerca în fata acestei Roxanne?

Ei bine, cam acelasi lucru simte un copil de vârsta prescolara la nasterea unui alt copil. Se simte lezat, înselat, lasat de-o parte.

Se simte abandonat de mama lui când aceasta pleaca la spital pentru a naste. Când se întoarce acasa cu noul-nascut, are foarte putin timp sa se mai ocupe si de celalalt. Apartine în întregime acestui intrus. si, în plus, toate rudele si prietenii care vin în vizita se extaziaza în fata noului-nascut, lasând la o parte pe fratiorul cel mare (sau surioara). Ne putem mira, dupa toate astea ca un copil resimte ostilitate fata de fratiorul sau surioara lui?

Daca este imposibil sa împiedicati copilul sa resimta aceasta ostilitate, puteti macar sa o atenuati putin. Va puteti preveni copilul cu mult timp înainte despre aceasta nastere în asa fel încât sa nu fie o surpriza completa pentru el. Nu-i vorbiti despre asta cu noua luni înainte. E prea lunga perioada pentru el. O luna este suficient. Va puteti ajuta copilul sa se elibereze de sentimentele pe care le are fata de nou-nascut. Faceti-i cadou o papusa si un leagan.

În functie de vârsta si sexul copilului mai mare, acesta se va ocupa de papusa, o va lovi, sau îsi va exterioriza sentimentele în diverse maniere.

Înainte de a pleca la spital, puteti ascunde câteva cadouri prin casa. Sunati de la spital si spuneti-i unde poate gasi o surpriza. Se va simti mai putin abandonat. Va simti ca va gânditi întradevar la el, chiar daca sunteti departe. La întoarcere, pregatiti-va , atât dumneavoastra cât si sotul, sa nu va aratati prea impresionati de noul-nascut si nu neglijati copilul mai mare. Faceti-va timp sa îi dovediti dragoste si atentie.

În general, un copil de vârsta prescolara poate reactiona în doua feluri la nasterea unui fratior sau a unei surioare. Vrea imediat sa redevina mic, sa faca pe bebelusul. Este un reflex de aparare pe care toti îl folosim, din când în când, pentru a înfrunta situatii dificile. Avem în acele momente un comportament infantil. Marea majoritate a parintilor fac exact contrariul a ceea ce ar trebui sa faca atunci când copilul manifesta aceasta dorinta. Încearca sa-i arate avantajele de a fi mare, în timp ce copilul nu poate percepe aceste avantaje. Tot ce poate vedea, este ca si-a dat osteneala sa învete sa manânce singur, sa nu faca pipi în pat, pentru ca acum aceasta mica "marmota" sa vina si sa atraga atentia tuturor si sa privesca cum mama îi da sa manânce si cum îl schimba. Este ca si cum si-ar spune: " Poate ca daca încep sa ma port ca un bebelus, o voi putea obliga pe mama sa îmi dea putin din aceasta atentie!" Din acest motiv poate începe sa se murdareasca, sa ceara biberonul sau sa vrea sa fie luat în brate si leganat.

si care este reactia tipica a parintilor în fata acestei tactici? Ei spun: "hai, esti baiat mare, înceteaza sa mai faci pe bebelusul!" Aceasta reactie din partea parintilor nu are alt efect decât de a-l traumatiza mai mult pe micut.

Ce-i de facut? Dati-i copilului posibilitatea de a reveni înapoi. Daca doreste acest lucru. La nasterea primului meu baiat, fetita mea avea 6 ani. Ma aseptam sa vrea sa revina la atitudinea de bebelus, si de fapt asa s-a si întâmplat. Îmi cerea mereu biberonul, iar timp de patru-cinci zile a baut sucul numai din biberon. Câteva zile mai târziu a abandonat aceasta tactica. Aceeasi experienta am avut-o când baietelul avea sase ani, iar fratiorul sau abia venise pe lume.



Fiul sau fiica dumneavoastra mai mare vor simti initial ura fata de noul nascut. Din nefericire, multi parinti îcearca, vorbindu-i, sa-l (s-o) indeparteze de aceste sentiment, când, din contra, ar trebui sa-l (s-o) lase sa îsi exprime liber ura sau gelozia. Este unul din cazurile în care se poate folosi cu succes reflectarea sentimentelor. Se poate, deasemenea sa fie util, sa exagerati putin, spunându-i copilului ceea ce se poate reprosa bebelusului (oricum nu riscati sa-l vexati, pentru ca nu întelege înca tot ce-i spuneti). Îi veti da astfel sentimentul ca poate spune fara riscuri tot ceea ce nu-i place la nou-nascut.

Pentru a ilustra cele spuse anterior, iata cum descrie o mama reactiile unui baietel de 17 luni la nasterea surioarei lui:

"Când m-am întors acasa cu Jenny, Mark m-a privit întâi ca si cum as fi fost o straina. A început sa plânga foarte tare când sotul meu a luat-o pe Jenny din masina pentru a o aduce în casa. A ramas la distanta câteva ore. Ma asteptam sa-l vad pe Mark gelos, dar ma gândeam ca acest sentiment va fi îndreptat catre mine. N-a fost asa. Cu prima ocazie, a înaintat catre Jenny, cu fata crispata si a încercat sa o bata. Parea foarte hotarît sa o stearga pe micuta de pa fata pamântului si în acelasi timp era foarte nefericit din cauza gestului sau, încât a început sa spuna "nu, nu!" în timp ce se apropia de patut. Totul a reintrat în normal dupa o saptamâna. Spalam rufe, iar Jenny si Mark ma priveau din bratele bunicii lor. Jenny scotea un sunet usor pe care l-am imitat spunândui lui Mark: " Câte prostii spune bebelusul asta!". Deodata, Mark a afisat un surâs larg si a spus: "Plostiii.". Fara îndoiala, tocmai descoperise ca eram de partea lui, ca eram împreuna, amândoi, râzând de bebelusa. Dupa aceasta nu am mai avut nici o problema."

Trebuie sa semnalam faptul ca rivalitatea între frate si sora se manifesta în ambele sensuri, de la cel mai mare la cel mic si invers. Nu o putem împiedica, o putem doar atenua. Parintii se întreaba mereu de ce copiii se cearta si se bat atâta între ei, când uneori se joaca atât de linistiti împreuna, fara cearta cu un alt copil. Raspunsul este ca vecinul nu le face concurenta vis-ŕ-vis de aceeasi mama.

Fiecare copil doreste la un moment-dat sa dispara toti ceilalti copii din familie pentru a avea o mama si un tata doar pentru el singur. Ce puteti face pentru a atenua aceste sentimente de gelozie între copii dumneavoastra? Încercati sa petreceti în fiecare zi câteva momente singuri cu fiecare copil. Faceti-l sa înteleaga ca acela este timpul pe care nici un alt copil nu i-l poate rapi. Spuneti ca nu aveti timp? Mama lui John Wesley, fondatorul metodismului, avea 11 copii si gasea timp sa faca acest lucru pentru fiecare dintre ei.

O alta metoda pentru a atenua rivalitatea si crizele de gelozie în calatorii sau în vacante, consista în a lua cu dumneavoastra un prieten al copiilor. Veti fi surprinsi sa constatati ce mult se diminueaza tensiunile între frati si surori.










Document Info


Accesari: 2086
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )