Aparitia formatiunilor prestatale romanesti

Aparitia formatiunilor prestatale românesti

Formarea statelor feudale de sine statatoare

romanitatea

crestinatatea

astfel încât el este mentionat ca popor vorbitor de limbă 959b15j ; romanica de catre autorii epocii, cum ar fi Constantin Porfirogenetul care îi numeste romani pentru a-i deosebi de celelalte populatii nelatine.

Formarea statelor feudale românesti

Ţara Româneasca - Basab I uneste teritoriul din stânga si din drepta Oltului si formeazs un stat unitar, deocamdata sub vasalitate maghiara.

1330 - batalia de la Posada în care Basarab învinge trupele regelui maghiar Carol Robert de Anjou si obtine independenta.

Moldova

1364 - voievodul maramuresean Bogdan îi înlatura pe urmasii lui Dragos si creeaza Statul feudal al Moldovei care în 1386 obtine independenta fata de mongolii Hoardei de Aur.

Trasilvania

Datorita patrunderii ungurilor înca din sec. IX - X, nu s-a putut organiza un stat feudal de sine statator, ci doar un voievodat autonom al Transilvaniei sub vasalitate maghiara.

Dobrogea - numita în actele vremii si Ţara Cavarnei, a avut o existenta independenta destul de scurta, fiind integrata de Mircea cel Batrân Ţarii Românesti si apoi inclusa în Imperiul Otoman.

Formarea dreptului feudal nescris. Legea Ţarii

dupa cancelaria polona - "Voloschi Zacon"

cancelaria sârba - "Zacon Vlaschi"

cancelaria maghiara - Ius Valahicum/ Lex Olahorum.

Toate aceste denumiri se traduc prin dreptul valahilor.

Acest lucru se explica prin faptul ca strainii îi priveau pe români sub aspect etnic si identificau dreptul lor ca fiind un drept personal (adica drept dupa care se conduce o anumita categorie de persoane). Românii însa au desemnat dreptul lor nescris cu numele de "Legea Ţarii" aratând prin aceasta ca este un drept teritorial, adica al unei populatii organizate politic pe un anumit teritoriu. Deci Legea Ţarii are un caracter unitar fiind denumita la fel în toate cele trei tari române si având un continut similar. Are caracter teritorial, dupa cum am aratat si este o creatie originala a poporului român.

Cu privire la formarea si continutul Legii Ţarii s-au formulat mai multe teorii:

Teorii cu privire la formarea Legii Ţarii

Un grup de istorici (Hasdeu, Tocilescu, Pârvan) si juristi (Longinescu, Peretz, Radulescu) au afimat originea pur romana a dreptului nostru feudal nescris, astfel încât juristul stefan Longinescu a afirmat ca în timpul stapânirii romane în Dacia s-au format un fond si o mentalitate juridica romana.

Alti istorici (Andriesescu, Densusianu) si juristi ca Nadejde, Fotino au sustinut originea traca a Legii Ţarii. Ioan Nadejde a aratat ca sunt multe institutii de sorginte tracica în dreptul nostru feudal precum:

dreptul de protinis

aldamasul

înfratirea

proba cu juratori

juramântul cu brazda etc.

Alti istorici ca D. Cantemir, N. Iorga au afirmat originea daco-romana. Iorga a vazut în normele dreptului roman si ale celui dac cele doua radacini profunde ale vechiului drept feudal românesc.

Istorici ca Onciur, Xenopol si juristi ca Negulescu si Dissescu au cautat originea dreptului în normele slave.

O opinie ramasa izolata sustine si influente germane si maghiare.

În realitate dreptul feudal s-a format pornind de la normele dreptului roman unite cu obiceiurile geto-dace si primind influente în particular slave datorita coabitarii îndelungi cu acest popor.