Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































CADRUL ISTORIC - oras Baile Olanesti

istorie




CADRUL ISTORIC - oras Baile Olanesti


1. PRIMII LOCUITORI










[10]. Unii cercetatori au emis ipoteza gresita ca prima atestare documentara ar fi in hrisovul domnesc din 27 august 1582 prin care voievodul Mihnea Turcitul intarea Neagai si lui Manea ocine in mai multe locuri, printre care si in Dosul Copacelului, la Gurguiata: de la localitatea Copacel pana la Gurguiata din Olanesti este o distanta in linie dreapta de cel putin 20 km, deci documentul nu se refera la satul nostru .



[14] precizam ca in Tara Romaneasca si Moldova ea constituia un procedeu juridic folosit de familiile si de obstile taranesti pentru a impiedica infiltrarea strainilor in mosia parinteasca si in comunitatea sateasca. In aceasta vreme feudalii s-au infratit cu taranii pentru a legaliza acapararea pamanturilor taranesti. S-a mai practicat infratirea intre soti, intre parinti si copii cu scopul de a-si pune bunurile proprii in comun pentru ca oricare dintre ei sa le poata stapani singur dupa moartea celuilalt, excluzand astfel rudele indreptatite la mostenire sau ,,pradalica” (trecerea in patrimoniul statului –n. n.). Vechile documente istorice probeaza infratiri intre veri, cumnati, nasi si fini, intre persoane neinrudite, intre tarani si boieri.

[15]. In aceeasi zi, dupa castigarea procesului, in fata Domnului, Iarciu din Iaroslavesti se infrateste cu varul sau Iarciu din Mihaesti, pe mosiile lor Aceste date istorice ne indreptatesc sa afirmam ca Radu Goran era din Olanesti .

[17] si jumatate cu 100 de bani; de la feciorii Voinesei partea lor din Coasta cu 60 de bani; Stoica si Manea au cumparat mosia din Muscel, de la Olanesti, cu 1.200 de aspri . De retinut in acest document este toponimul Muscel sau Muscei - folosit pana in zilele noastre.


[20]”. La inceput pamantul era masurat cu unitati de lungime, nu de suprafata, masurandu-se de obicei latimea. Spre sfarsitul secolul al XVII-lea, cand hotarnicirile se inmultesc, pamanturile se masurau de obicei prin 3 locuri: la capete si la mijloc. Aceasta era regula. Numarul masuratorilor depindea nu numai de obicei ci si de configuratia terenului ce trebuia masurat. Facem aceste precizari deoarece de-a lungul a zeci de ani reprezentanti ai boierilor Olanesti au fost trimisi de autoritati sa hotarniceasca diferite mosii, in judetul Valcea, dar si in alte judete.



[23]. Unele toponime s-au pastrat pana in zilele noastre, ca de exemplu ,,Varful Rapuroasei”.

[24]. La 4 mai 1610 intr-un document apare ca martor pentru Parscoveni-Romanati acelasi Istfan din Cheia .




[30], fapt ce insemna iesirea din devalmasie; ceilalti, saracii, fie ca ajung in stare de servitute, fie ca se pierd in randurile taranimii libere fara ocine, a oamenilor zisi ,,cu invoiala”. Acestei destramari interne i s-a adaugat patrunderea masiva a elementelor straine pe pamanturile devalmase. Cea mai obisnuita forma de intrare in obste o constituie in aceasta vreme cumpararea unor parti de ocina in hotarul satului. Ocolind dreptul de preemtiune (protimisis = intaietate, -n. n.) prin vanzari-cumparari deghizate, in obstea din Olanesti si in cea din Cheia au patruns boieri, slujitori domnesti, negustori si chiar tarani liberi, fara ocina, veniti din alta parte.


[32]”. De remarcat o serie intreaga de toponime ce au corespondent si azi, prezenta vadurilor de moara - ceea ce presupune si existenta morilor, elesteu - sigur era si peste in el-, precum si mentionarea pentru prima data a localitatii Tisa.

[33]. Falcile de cumparatura erau spre locul numit Secaturile, la Jaraste unde i-a fost via, in Curaturi, langa lazul (loc curatit de tufe si maracini -n. n) boierilor, langa via Bocai. Ca martori din Olanesti intalnim pe Albu cel Batran, Bucur postelnic, Parvul logofat, Vlad si Radul de jos, Preda, Vlad mesterul, Ionascu postelnic si alti megiasi. De remarcat prezenta lui Vlad „mesterul”, pe care regretatul cercetator istoric Preot Dumitru Balasa il considera fabricant de olane, de unde unii cercetatori presupuneau ca deriva denumirea localitatii Olanesti; ipoteza gresita dupa opinia mea.


[37]; al doilea act din 23 mai prin care Dumitru cu fratele sau Ivasco Mihaila din Cacova, nepotii lui Stan, vand de buna voie marelui ban Radu Nasturescu plaiul din hotarul Cheia de sus din hotarul Cacovei pana in Munte cu 10 taleri . Hotarele sunt dupa cartea din 1612-1613 (7121) a lui Radu Mihnea vv: Malul Cerbului, Gura Valcului, Gura Calugarului, Valea Lunga, Baerile Sarnului, Piatra lui Dude, Coliba de pietre, Stalpul Neacsului. Plaiul fusese cumparat de mosul Oprea, de fratele sau Dan si de altii de la Nasturea din Cheia, partea lui fiind o jumatate.

[39]. O parte este cumparata de la un anume Barbu iar alta parte este donata Episcopiei de boierii Saracinesti. Deposedarea taranilor a continuat intr-un ritm intens astfel ca un document din anul 1724 mentiona ca in acest sat „nu a mai ramas nici un mostean cu mosia lui nevanduta”. Ulterior, rumanii din acest sat s-au rascumparat, insa numai cu capetele, fara mosie, cum arata acelasi document. In fondul documentar al Episcopiei Ramnicului Noului Severin de la A. N. I. C., intre 6 iulie 1596 si anul 1839 am gasit 52 de referiri in care este vorba de intariri domnesti, vanzari de rumani, vanzari de mosii, zalogiri de mosii - cu trimitere directa la satul Comanca.

[40]. Rezistenta obstii din Cheia a fost darza, luand adesea forme violente .

[42]. Si pentru satul Olanesti situatia este cam aceeasi.

[43], interventia abuziva a autoritatilor in defavoarea mosnenilor . Lupta mosnenilor pentru apararea hotarelor mosiei insemna de fapt lupta pentru propria lor existenta, mijloacele utilizate (legale sau nelegale) fiind explicabile. Obstile din Cheia si din Olanesti intra in categoria celor numite, conventional, mixte. Spre deosebire de satele aservite, parti din mosiile acestor sate sunt stapanite de feudali laici si religiosi: boierii Olanesti in satul Olanesti, consilierul Ilie Stirbei si mai tarziu schitul Iezerul la Cheia .

[48]. Un document din 3 noiembrie 1711 atesta ca locuitorii din satul Olanesti dadeau zapis la mana logofatului Radul Olanescu si fratilor sai ca daca s-ar mai ivi vreo pricina de neintelegere nu vor vinde nimic din mosia lor logofatului Barbu, ci numai la cei din ceata lor .





4. OLTENIA SUB ADMINISTRATIA AUSTRIACA


[53]. Statistica intocmita 9 ani mai tarziu indica cu aproximatie aceeasi situatie. Astfel, in „Catastihul de Conscriptionalul judetului Valcea de Valahia” satul Olanesti avea 41 familii contribuabile iar Cheia 49 . Vaduvele si nevolnicii nu plateau impozite, ca si tinerii in primul lor an de casatorie.

[55]. Staruintele marilor proprietari ca sa li se recunoasca vechile privilegii nu sunt luate in considerare si Gen. Virmond, directorul Olteniei hotara la 16 decembrie 1721 ca „oamenii dependenti sau iobagi nu se recunosc nimanui in Oltenia, cu exceptia tiganilor . Deci, taranii dependenti sunt scosi de sub jurisdictia ispravnicului de plasa si a vornicului de judet


[59]. Domniile lui C. Mavrocordat, 6 in Tara Romaneasca si 4 in Moldova, aduc mai multa liniste in viata chinuita a oamenilor . Incasatorii de biruri sunt infranati cu severitate, fiind trecuti la ,,dare cu tara ”. Sub urmasii lui Constantin Mavrocordat, pana la sfarsitul domniilor fanariote (1821), au mai fost si alte reforme. Imbracate in „forme europene, (dar) intemeiate pe un fiscalism neiertator si de o filantropie adeseori mincinoasa”, ele nu vor aduce nici o indreptare a starilor de lucruri din tara .




[64]. Din pacate, nu am descoperit pana acum liste cu numele celor asezati aici in decursul vremurilor. Traditia locului arata ca locuitorii din Pietris si Comanca au venit din Comanca de Romanati, iar in catunul Valea de Case din Olanesti Sat s-au stabilit oameni veniti din stanga Oltului, fugiti de frica turcilor.

[65], apoi de parcalabi si alesii obstii. In obstea dependenta parcalabul nu mai este alesul ei, ci el e numit de boieri sau de egumenii schiturilor si manastirilor; este un drept pe care il pastreaza stapanii de pamant pana cand austriecii, in anii primei lor ocupatii a Olteniei, asaza o noua administratie. Atunci, odata cu scoaterea rumanilor de sub puterea juridica a feudalilor laici si religiosi, numirea parcalabului revine Administratiei chesaro-craiesti, fixandu-i drepturi si indatoriri potrivit legiuirilor intocmite de ea. Satele sunt conduse de pe un parcalab sau provizor si un numar de jurati . Parcalabul, ajutat de 2 jurati, avea dreptul sa judece micile neantelegeri dintre sateni, sa globeasca dupa caz cu sume pana la 1-2 florini si sa-i bata pe vinovati cu 20 de lovituri. Pe langa pastrarea linistii in sat, parcalabii mai erau datori sa intocmeasca listele privind obligatiile in bani, tinand seama de puterea de plata a fiecarei familii. Sub regimul fanariot, reinstalat in Oltenia dupa plecarea austriecilor, parcalabul va fi numit iar de feudalii laici si religiosi, randuiala ce va dainui pana la secularizarea averilor manastiresti in 1863.

[67]. Ele sunt consemnate si in cartea de memorii a generalului von Bauer: Olanesti apare sub denumirea ,,Oloneschti”, sat cu o biserica, situat pe raul Olanestilor, iar Cheia apare grafiat Koe sau Keja, sat cu o biserica de piatra si una de lemn, dar e situat gresit pe raul ,,Olonestilor (in loc de raul Cheia, cum e corect -n. n.).



[71]. Un document din 1726 atesta ca doi egumeni au cercetat si au stabilit care sunt adevartele hotare intre satele Cheia si Olanesti, dupa marturiile oamenilor batrani si actele ce le-au fost prezentate. Stim ca in timpul lui Constantin Brancoveanu la 30 septembrie 1711 se mai facuse o hotarnicie. Din 13 iunie 1737 avem o Carte de hotarnicie a lui Draghici Bujoreanu care impreuna cu inca trei boieri aleg hotarul mosiei Cheia pe trei mosi, in trei funii: Puiasca, Barzaceasca (Bazaceaca - n. n.) si Maghereasca, impartind-o pe mosneni .

[73], cumparata in aceeasi zi de la mosnenii cheieni . Intelegerea dintre cheieni si consilierul Ilie Stirbei n-a durat mult. Ilie Stirbei il asociase pe Constantin Strambeanu la mosia sa din Cheia dupa o inrudire fictiva cu el . Mosnenii din Cheia vandusera din partea lor de mosie lui Ilie Stirbei doua parti; la 16 septembrie 1731 cheienii reclama ca in hotarnicia cumpararii lui Ilie Stirbei s-a impresurat mai mult pamant; graful Devalis cere Episcopului Inochentie al Ramnicului sa mearga sa cerceteze adevarul .

[77]. Dupa aceasta data, Comanca devine un sat de clacasi. Abolirea serbiei nu a adus nici o modificare regimului stapanirii pamantului in interiorul domeniului feudal si nici nu a desfiintat servitutile feudale asupra pamantului .


[80]. S-au ales 100 de stanjeni ai schitului Saracinesti si partea lui Ilie Stirbei, cumparata de Climent episcopul Ramnicului, din care jumatate a schimbat-o cu schitul Iezerul pentru niste odoare; apoi se impart 787 de stanjeni pe mosi in trei funii: Puiasca, Maghereasca si Bazaceasca de 152 stanjeni la deal, 152 stanjeni la mijloc si 102 stanjeni la vale. Mosnenii Codin Andronescu n-au vrut sa recunoasca partea lui Stirbei vanduta, dar s-a dovedit stapanirea acestei parti. Partile din Tisa spre rasarit si silistile din Gurguiata Mare si Gurguiata Mica se aleg pe trei funii, iar partea de jos a lui Zavricea, cumparata de popa Matei sa se stapaneasca de schitul Iezerul, in funiile Puiasca si Maghereasca .

[83]. Din 12 aprilie 1783 avem o hotarnicie cu foaie de imparteala din iulie 1795, in care se arata suma stanjenilor pe 3 funii: Maghereasca, Pauneasca si Cazaceasca (poate Bazaceasca -n. n.), funii mari in tot hotarul Cheia. Din funia Pauneasca sunt 6 mosi, cu cate 26 stanjeni fiecare, cu silisti si livezi. Unul dintre mosi este Marin Torea din Cheia .

[85]. La 28 noiembrie 1794 Caimacamia Craiovei porunceste fostului clucer de arie Vladutul Tetoianu si lui Socoteanu (Costandin; ispravnicul judetului - n. n.) sa mearga la fata locului si sa lamureasca pricina pe care polcovnicul Ilie Olanescu o avea cu mosnenii pentru o mosie din hotarul Olanesti, sa le cerceteze scrisorile si alte dovezi si sa aleaga partile de mosie ale fiecaruia, urmand hotarul intocmai ,,dupa ceasta mai dinainte carte” de la 10 iunie 1793 prin care Divanul Craiovei oranduise pe fostul clucer de arie Chiriac Gaianu si pe clucerul Raducanu Babeanu sa cerceteze pricina, dar partile ramasesera nemultumite. Ilie Olanescu sustinea ca aproape jumatate din hotarul Olanestilor este al sau, asa cum e scris in cartea de hotarnicie a 12 boieri data in zilele lui Constantin Brancoveanu vv .

[87]. La 29 iunie 1795 cei doi intaresc, prin semnatura lor, zapisul de impaciuire pe care l-au dat mosnenii din Olanesti polcovnicului Ilie Olanescu si cetasilor sai.

[91]. Se stie ca pandurii si dorobantii care facusera parte din tabara generalului Ghe. Magheru, dupa plecarea acestuia la Sibiu si dizolvarea taberei de la Raureni, s-au raspandit prin satele lor, luand cu ei si armamentul personal. La 3 octombrie 1848 administratia judetului cerea sa se ia grabnice masuri pentru ,,strangerea armamentului si munitiei ramase de la panduri si voluntari ”.

[93]. Tot in aceeasi zi se intocmeste o lista de boieri si fii de boieri, cu proprietati de peste 300 de falci, inscrisi ca alegatori, care puteau alege si sa fie alesi. Printre ei figureaza si serdarul Iordache Olanescu de 60 ani, pamantean, proprietar al mosiilor Olanesti si Cazanesti . Tot in 30 iunie 1857 se intocmeste o lista de boieri si fii de boieri cu proprietati intre 100-300 de falci. Printre ei figureaza si paharnicul Alecu Bujoreanul, de 65 ani, inrudit cu boierii Olanesti; el stapanea mosia Comanca, cu 55 locuitori, si mosia Bogdanesti, avand un venit de 5.000 de lei . De asemenea, din Lista proprietarilor din judet cu proprietati intre 10-99 falci, ,,alegatori in al doilea grad”, la nr. 339 figureaza Ioan Olanescu din Olanesti, la nr. 340 Alecu Branescu, de 35 ani, boier de neam cu 30 pogoane, ca si Nicolae Brat (nume de familie; sau sl. ,,brat”=frate, deci fratele lui Branescu -n. n.), Simion Stroescu, Constantin Popa Preda .

[97]. Venitul de peste 1.000 de galbeni ii permitea deci lui Iordache Olanescu sa fie ales in orice parte si in orice colegiu .

[99]. La 10 iunie 1859 capitanul Postei din Ramnic, Petre Olanescu, raporta Administratiei judetului Valcea masurile luate in vederea asigurarii cu cai necesari statiilor de posta cu ocazia vizitei domnitorului .




[104]. Intrucat delimitarea proprietatilor statului a intarziat mai mult decat la cele particulare, din lipsa inginerilor topografi si din neglijenta autoritatilor administrative, in primavara anului 1865 Guvernul a comis o grava gresala, cerand prin Ordinul nr. 6.961 arendasilor Statului sa popreasca pe seama lor o treime din mosie, iar restul sa-l lase taranilor in proprietate .










[116]. Un document releva ca Dumitru Zaganescu din comuna Olanesti oferea gratuit doi cai pentru transportarea unor trasuri de la Ramnicu Valcea la Calafat .

[118]. Din Comitetul pentru strangerea sumei necesara cumpararii a 2.000 de pusti Peabody a facut parte si Petre Olanescu din comuna Olanesti .

[120]. Nu intotdeauna locuitorii se prezentau sa presteze obligatiile ce le reveneau. La 16 noiembrie 1877 subprefectul Plaiului Cozia, Catopol, cerera Prefecturii Judetului Valcea sa aprobe procesul verbal de amendare a 15 primari care nu si-au facut datoria de a rechizitona carutele necesare transportarii fanului de la Saracinesti la Slatina, printre care se regasesc si primarii comunelor Olanesti si Cheia. In aprilie 1878 inca se mai efectuau, de catre locuitori, transporturi in contul armatei .

[123]. Din informatiile culese pe teren rezulta ca la luptele de la Plevna a participat si locuitorul Gorgan Ion, care mai tarziu si-a schimbat numele in Olanescu. Pentru eroismul dovedit pe campul de lupta a fost rasplatit cu mai multe ordine, decoratii si medalia ,,Aparatorii Independentei”, brevet nr. 1.402/1878 . El va pleca din Olanesti la Bucuresti, va imbratisa cariera armelor si va deceda in Capitala avand gradul de maior (vezi ANEXELE).





[133] si Ministerul Domeniilor, prefectul Alexandru Crasnaru este categoric in favoarea taranilor. Intr-o scrisoare diin 18 august 1907 catre acest Minister prefectul arata ca reclamatia arendasului ,,nu-mi pare deloc o fapta inteleapta si cugetata”. Singura solutie pentru calmarea spiritelor este - si prefectul o sustine cu tarie - ,,trecerea mosiei in arenda asupra locuitorilor. Si ca cu cat mai devreme se va face aceasta, cu atat vom fi feriti de noi dezordini si tulburari . Ziarul valcean ,,Domnia legilor”, din 15 noiembrie 1907, scria si el in acest sens in articlolul intitulat semnificativ ,,Un instigator adevarat”: ,,de 20 de ani jupoaie de pe spinarea sutelor de oameni, imbogatindu-se din munca si averea lor ”.






[139] nerespectarea ,,ordinelor privind valorificarea economica a tarii”. Toate cantitatile de cereale produse in anii 1917 si 1918 au fost rechizitionate de catre autoritatile de ocupatie, interzicandu-se comertul cu ele. La 29 iunie 1918 se difuza in intreaga tara un ordin tiparit al Comandamentului Grupului de armate August von Mackensen prin care se cerea ca surplusul de produse agricole din Romania provenit din recolta anului 1918 sa fie predat autoritatilor de ocupatie .




[146]. Un numar de 63 locuitori din Comuna Cheia au refuzat sa mearga la Brezoi pentru a lucra la fabricile de cherestea, iar 15 sateni din Comuna Olanesti si-au parasit locurile de munca unde erau fortati sa lucreze. Refuzul cheienilor i-a atras primarului comunei pedeapsa cu 7 zile de inchisoare .






- Gheorghe Petre, O preistorie a N-E Olteniei, Editura Petras, Ramnicu Valcea, 1995, p. 37; Dragusin Constantin, Rezultatele cercetarilor arheologice in Olanesti-Valcea. Comunicare prezentata la sesiunea stiintifica „150 de ani de activitate balneara la Olanesti”, 13-14 decembrie 1980.

- D. R. H., vol. II (1501-1525), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1972, doc. 15, p. 43-48; vezi ANEXELE.

- D. I. R.,Veacul XVI, vol. II (1526-1550), doc. nr. 32, p. 34-35; D. R. H., B. Tara Romaneasca, vol. III, doc. nr. 40,

p. 66.

- D. I. R. Veacul XVI, vol. VI. B. Tara Romaneasca (1591-1600), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1953, doc. nr. 242, p. 225-227; D. R. H., vol. XI, doc. nr. 180, p. 236-238.

- Sfanta Episcopie a Eparhiei Ramnicului Noul Severin in trecut si acum, Bucuresti, 1906, p. 21-23; Anuar pe anii 1921 -1925, Bucuresti, 1924, p. 295.

- In ,,Dictionarul istoric al Olteniei” (lucrare ramasa in mss.), regretatul preot cercetator istoric Dumitru Balasa din Dragasani are aceeasi opinie privind vechimea satului Comanca.

- Este si opinia preotului cercetator istoric D. Balasa in lucrarea citata.

- D. R. H., vol. XIII (1630 – 1632), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1969, doc. nr. 207, p. 336-337.

- Corneliu Tamas, Ion Soare, Carmen Andreescu, Tezaur medieval valcean. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Ramnicu Valcea (1388-1715). Vol. I, Bucuresti, 1983, doc. nr. 1079, p 326 (in continuare, Tezaur) .

- Toma G. Bulat, Contributiuni documentare la istoria Olteniei. Secolul XVI, XVII si XVIII, Ramnicu Valcea, 1925, p. 54-81.

- D. I. R. Veacul XVI. Vol. V (1581-1590), Editura Academiei Romane, Buc., 1962, doc. nr. 76, p. 73-74.

- D. R. H. B. vol. II (1500-1525), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1972, doc. nr. 163, p. 310-319.

- D. R. H. B. vol. III, doc. nr. 40, p. 65-66; Vezi si ANEXELE.

- Gh. Cront, Institutii medievale romanesti. Infratirea de mosie. Juratorii, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1969, p. 5-6; Institutii feudale dinTarile Romane. Dictionar. Coordonatori: Ovid Sachelarie si Nicolae Stoicescu, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1988, p. 246-247.

- D. R. H. B. Tara Romaneasca. Vol. III, doc. nr. 118, p. 191-192; Indicele lucrarii arata ca Radu Goran era tatal lui Goran spatarul - v. p. 402.

- Ibidem, doc. nr. 119, p. 193-194.

- Nicolae Stoicescu, Cum masurau stramosii ? Metrologia medievala pe teritoriul Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1971, p. 135-140.   

- D. I. R. B. Tara Romaneasca. Secolul XVI. Vol. IV (1571-1580) , Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1952, doc. nr. 95, p. 90-91.

- Corneliu Tamas, Ion Soare, Carmen Manea-Andreescu, Comori arhivistice valcene. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Ramnicu Valcea (1467-1800), vol. II, Bucuresti, 1985, doc. nr. 12, p. 17 (in continuare, Comori).

Gh. Ghibanescu, 100 de palme domnesti, in ,,Arhiva”, Iasi, XIII, nr. 3-4/1902, p. 154; apud N. Stoicescu, Cum masurau stramosii ?, p. 107.

- Tezaur , vol. I, doc. nr. 173, p. 73; pentru opiniile mai vechi privind istoricul obstilor taranesti vezi: Henri H. Stahl, Contributii la studiul satelor devalmase romanesti. Vol. I-1958; Vol. II-1959; Vol. III-1960, Editura Academiei, Bucuresti; Ilie Corfus, Agricultura tarii Romanesti in prima jumatate a secolului al XIX-lea, Editura Academiei, Bucuresti, 1969; pentru opiniile recente privind istoricul obstilor vezi: Dinica Ciobotea, Istoria mosnenilor. Vol. 1. Partea I (1829-1912), Editura UNIVERSITARIA, Craiova, 1999; Gheorghe Parnuta, Stefan Trambaciu, Istoria Obstei de mosneni din comuna Rucar-Muscel, judetul Arges, Editura SEMNE, Bucuresti, 2001.

- Dumitru Balasa, Oameni si fapte din istoria localitatii Olanesti, in ,,Buridava”. Studii si materiale, Ramnicu Valcea, nr. 4/1982, p. 101-108.

- D. R. H., vol. XI (1593-1600), doc. nr. 180, p. 237-238.

- D. I. R., Veacul XVII, vol. I (1601-1610), doc. nr. 38, p. 32.

- Ibidem., doc. nr. 409, p. 461-464 (daca in primul document numele e grafiat ,,Isfan” acum apare ,,Istfan” -n. n.).

- Ibidem., doc. nr. 397, p. 449-451.

- Tezaur , vol. I, doc. nr. 256, p. 103-104.

- La inceputul feudalismului romanesc tiganii erau proprietatea domniei; vezi Nicolae Banica-Ologu, Structura habitatului citadin in Ramnicul medieval, in ,,Buridava” , nr. 4/1982, p. 76.

- St. Stefanescu si D. Mioc, Taranimea din Tara Romaneasca si Moldova in veacul al XVII-lea, in ,,Revista de istorie”, Tom 32, nr. 12/1979, p. 2285-2302; Constantin Balan, Structuri in regimul proprietatii obstilor satesti din Tara Romanesca in a doua jumatate a sec. al XVII-lea si la inceputul veacului urmator, in ,,Revista de istorie”, Tom 39, nr. 10/1986, p. 962-981.

- din cuvantul slavon ,,del” = parte, delnita fiind partea ce se cuvine unei familii care sta intr-o casa; cf. H. H. Stahl, Contributii la studiul satelor devalmase, vol. II, p. 108-110; Louis Roman, Radu Stefan Vergatti, Studii de demografie istorica romaneasca, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2002, p. 28.


- Tezaur, vol. I, doc. nr. 281, p. 112; D. I. R., vol. IV, sec. XVII, p. 481-482.

- D. R. H., vol. XXIII (1630-1632), doc. nr. 207, p. 336-337.

- Ibidem, doc. nr. 363, p. 553-554; precizez ca este vorba de satul de langa Olanesti, nu de langa Calimanesti.

- D.I.R., veacul XVI (1591-1600), vol. IV, doc. nr. 120, p. 107-108.

- Comori , vol. II, doc. nr. 58, p. 28.

- Tezaur, vol. I, doc. nr. 551, p. 193 - 194.

- Ibidem, doc. nr. 732, p. 240.

- Comori, vol. II, doc. nr. 79, p. 32.

- A.N.I.C., fond Episcopia Ramnic, pachet LXV, doc. nr. 32; vezi si Sucu I. Ion, Actele Serviciului documente istorice. Episcopia Ramnicului Noului Severin, Bucuresti, 1954, nr. 472, p. 42.

- Ion Al. Popescu, Nicolae Gorgan, Baile Olanesti. File de istorie, Editura Quark, Bucuresti, 1996, p. 48; Victoria Statescu, Ion Statescu, Contributii la cunoasterea obstilor satesti de pe valea raului Olanesti (Valcea), in ,,Studii valcene’’, VII/1985, Ramnicu Valcea, p. 57-65 ; articol retiparit si in lucrarea: Ion M. Statescu, Victoria N. Statescu, Contributii la cunoasterea istoriei satelor de pe valea raului Olanesti (Valcea), Casa de editura si librarie „Nicolae Balcescu”, Bucuresti, 2004, p. 7-18.

- T. G. Bulat, op. cit., p. 42-45; A. N. I. C., fond Episcopia Ramnic, pachet XIV, doc. nr. 49 si 50.

- Ibidem, pachet LX-bis, doc. nr. 8, 9, 12, 14, 16; Idem, mss 447, f. 297.

- Este cazul consilierului Ilie Stirbei, care si-l asociaza pe Constantin Strambeanu la mosia sa din Cheia, dupa o fictiva inrudire cu el; cf. T. G. Bulat, op. cit., p. 62-63.

- Cazul satenilor din Cheia in disputa cu Ilie Stirbei este edificator; Ibidem, p. 63-67.

- Un exemplu este oferit de mosnenii din Cheia, care au furat un hrisov al unor locuitori din Cacova - judetul Valcea si l-au falsificat in scopul adjudecarii unei mosii a lor; vezi Ion Statescu, Victoria Statescu, Din istoria unui fals, in ,,Revista Arhivelor”, nr. 3/1983, p. 293-295.

- In lucrarea ,,Contributii documentare la istoria Olteniei. Secolul XVI, XVII si XVIII” de Toma G. Bulat (cap. 3 – Cheia, p. 54-81) sunt citate o serie de acte ce dovedesc modul cum feudalii laici sau religiosi au intrat in posesia unor terenuri la Cheia.

- Tezau ,vol. I, doc. nr. 1160, p. 348.

- Ibidem, doc. nr. 1161, p. 348.

- Muzeul Judetean Valcea - Manuscris George Potra, nepaginat.

- Serban Papacostea, Oltenia sub stapanirea austriaca (1718-1739), Editura Academiei, Bucuresti, 1971; Editura II-a, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1998; Alexandru Al. Vasilescu, Oltenia sub austriaci. 1716-1739. vol I. Istoria politica a Olteniei sub austriaci, Tipografiile Romane Unite, Bucuresti, 1929; C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt austriaci., vol. I-IV. Publicate de C. C. Giurescu, Bucuresti, 1913-1947; N. Dobrescu, Istoria bisericii romane din Oltenia in timpul ocupatiunii austriace (1716-1739), Bucuresti, 1906; Veronica Tamas, Administratia Olteniei in timpul ocupatiei austriece (1718-1739), in ,,Buridava”, Ramnicu Valcea, nr. 4/1982, p. 119-125.

- H. H. Stahl, Contributii la studiul satelor devalmase romanesti. Vol. I, Editura Academiei , Bucuresti, 1958, p. 36.

- C. Giurescu, op. cit., vol. II (1726-1732), Bucuresti, 1944, p. 304-305 - Lista satelor din conscriptiunea ordonata de Virmondt la 1722.

- Ibidem, p. 309; despre Ilie Stirbei vezi ,,Arhivele Olteniei” (in continuare ,,A. O.”), Anul VI, nr. 32-33, iulie-octombrie 1927, p. 291- articolul ,,Ilie Stirbei” de Const. V. Obedeanu, p. 291-294.

- D. J. A. N. Sibiu, fond Bruckenthal, dos. L. 1-5, fila. 210.

- Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romanilor, culese de…, vol. VI (1700-1750), Bucuresti, 1878, p. 315-316.

- Generalul Damian Hugo S. R. I. Conte de Virmondt, care pana atunci fusese ambasador la Constantinopol, a fost numit la 14 iunie 1721 comandant suprem in Transilvania si director superior in afacerile politice, economice si provinciale din Oltenia; el il inlocuia pe Gen. Stefan Steinville, directorul superior al Olteniei, mort la Deva la 21 octombrie 1720; vezi Al. Al. Vasilescu, op. cit., p. 118-119.

- Serban Papacostea, op. cit., Editura a II-a, p. 191.

- Veronica Tamas, art. cit.; Corneliu Tamas, Smarand Tana, Judetul Valcea si prefectii lui, Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 2004, p. 59-81.

- C. C. Giurescu, Istoria Romanilor, vol. III, Editura ALL, Bucuresti 2000, p. 455; Florin Constantiniu, Reformele lui Constantin Mavrocordat in Moldova si Tara Romaneasca, in ,,Studii si articole de istorie”, vol. XX, Bucuresti, 1972, p. 28-35.

- Veronica Tamas, Reformele administrative-financiare ale lui Constantin Mavrocordat, in ,,Mehedinti. Istorie si cultura”.Vol. II, Drobeta -Turnu Severin, 1980, p. 73-84.

- Documente privind relatiile agrare in veacul al XVIII-lea. Vol. I, Tara Romaneasca, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1960, p. 304.

- Nicolae Iorga, Studii si documente, vol. VIII, p. 38.

- Din 1839 este atestat pe langa manastirea Saracinesti un balci ce se tinea anual la 15 august - Sf. Maria Mare. Specialistii cred ca el data cu siguranta cu mult inainte de aceasta mentiune; cf. A. N. I. C., Bucuresti, fond Vornicia din Launtru, dos. 2.173/1839, f. 315.



- Stefan Metes, Emigrari romanesti din Transilvania in secolele XIII-XX. Editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, Bucuresti, 1977, passim.

- Gheorghe Cront, Institutii medievale romanesti, Bucuresti, 1969, p. 108.

- Alexandru Al. Vasilescu, op. cit., p. 114.

- Ana Tosa-Turdeanu, Oltenia. Geografie istorica in hartile secoluluii XVIII, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1975, p. 121 si 163; Ioan C. Bacila, Oltenia sub austriaci. 1718-1739. Un document cartografic, in ,,A. O.”,Anul III, nr. 11, ian.-febr.1924, p. 111; ibidem, nr. 13, mai-iunie 1924, p. 235; T. G. Bulat, Oltenia dupa harta lui Anton Maria del Chiaro, in ,,A. O.”, nr. 2-3/1922, p. 151 - apar ,,Muntii Olanestilor”. Cele doua localitati figureaza si pe hartile intocmite de centurioni din armata imperiala la 1720 si 1724; cf. T. G. Bulat, O harta a Olteniei sub austrieci, in ,,A. O.”, nr. V / 1926, p. 175-178; pe o harta din 1724 aflata la Biblioteca Academiei Romane, fond Harti, apare grafiat ,,Keja”.

- Vezi ,,A. O.”, nr. 14, iulie-august 1924, p. 300-304, art. ,,Oltenia dupa memoriile generalului von Bauer (1778), traduse si publicate de Const. I. Karadja”.

- Comori, vol. II, doc. nr. 148, p. 45.

- Ibidem, doc. nr. 150, p. 45.

- A. N. I. C., fond Episcopia Ramnic, LXV/22; apud Alexandru Al. Vasilescu, op. cit., p. 133.

- Comori, vol. II, doc. nr. 318, p. 83; probabil ca de la acest fapt real a ramas in Cheia o legenda dupa care localitatea a fost infiintata de 3 frati (Magher, Puiu si Barzache sau Bazac) - informatie comunicata mie de fostul Invatator Nitescu Gh. si de Prof. Lucretia Deliu, prof. de Istorie-Geografie si fosta multi ani director al Scolii cu clasele I-VIII din Cheia.

- A. N. I. C., fond Episcopia Ramnic, LX bis, f. 19; Biblioteca Academiei Romane, Sectia Manuscrise, Condica Episcopiei Ramnic, doc. nr. 2.083, f. 18.

-Ibidem, f. 37-38.

- Victoria Statescu si Ion Statescu, art. cit., in ,,Studii Valcene”, nr. VII/1985, Ramnicu Valcea, p. 57-65

- Dumitru Andronie, Ion Soare, Catalogul documentelor de la arhivele Nationale din Ramnicu Valcea. Vol. III (1605-1821), Bucuresti, 1996, doc. nr. 38, p. 18; T. G. Bulat, op. cit., p. 61, 63.

- vezi mai sus, lucrarile citate la notele 59 si 60.

- Florin Constantiniu, Relatiile agrare din Tara Romaneasca in secolul al XVIII-lea, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1972, p. 134-135.

- T. G. Bulat, op. cit., p. 65.

- Comori, vol. II, doc. nr. 686, p. 162.

- Ibidem, doc. nr. 98, p. 36.

- Ibidem, doc. nr. 686, p. 162 si doc. nr. 1317, p. 294.

- Pentru cele doua documente vezi T. G. Bulat, op. cit., p. 75-76 si Comori, vol. II, doc. nr. 887 din 3 decembrie 1782, p. 204 -205.

- Comori, vol. II, doc. nr. 898, p. 206

- Ibidem, doc. nr. 1144, p. 257.

- Tezaur, vol. I, doc. nr. 1160 si doc. nr. 1161 de la p. 348.

- Comori, vol. II, doc. nr. 1239, p. 278.

- Ibidem, doc. nr. 1241, p. 278; credem ca data poate fi 3 iunie, conform cu logica actelor si potrivit datarii lor.

- Ibidem, doc. nr. 1397, p. 312.

- Ibidem, doc. nr. 1410, p. 314; alti fii ai logofatului Radu Olanescu erau Constantin si Danil - vezi doc. nr. 1112, p. 251.

- Corneliu Tamas, Masuri pentru dezarmarea populatiei valcene si a soldatilor participanti in Tabara lui Magheru, in ,,Revista Arhivelor”, vol. XXXV, nr. 2/1973, p. 324.

- D. J. V. A. N. , fond Subprefectura Plasii Ocolul-Otasau, dos. 1/1848, f. 12.

- Idem, fond Primaria oras Ramnicu Valcea, dos 183/1857, f. 31.

- Ibidem, f. 34 bis.

- Ibidem, f. 34.

- Ibidem, f. 32.

- D. J. V. A. N., fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 2/1859, f. 45; A. N. I. C., fond Ministerul de Interne, Administrative, dos. 153/1860, f. 3.

- Ibidem.

- D. J. V. A. N., fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 81/1859, f. 13, concept: Ordinul nr. 3.517/ 14 aprilie 1859.

- Ibidem, f. 34.

- D. J. V. A. N., Prefectura Judetului Valcea, dos. 8/1865, f. 198-216.

- D. J. V. A. N., Ibidem, dos. 8/1865, f. 232.

- D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dosar 28/1865, f. 139-140.

- Ibidem.

- In Plaiul Cozia tocmai murise ing. topograf Ion Putnochi, inlocuit apoi cu ing. Cazimir Borsa; vezi D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 4/1865. Vol. II, f. 253.Ca o curiozitate aratam ca locotenentul George Sontu, viitorul erou al Razboiului de Independenta din 1877/1878, numit inginer ,,delimitatoriu” la Plaiul Cozia, nu se prezentase pana la 16 ian. 1865, iar la 6 febr. 1865 telegrafia ca ,,de 5 zile stau gata a porni aici, dar zapada m-a oprit”. Ibidem, dos. 3/1865, f. 47, 109; Ibidem, dos. 6/1865, vol. I, f. 43, 157-158.

- Ibidem, dos. 31/1865, f. 24.

- Ibidem, f. 111-112.

- D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 33/1865, f. 500-502.

- D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 4/1865, Vol. I, f. 216, 217, 218; la fila 4 se vorbeste de ,,aducerea la linie a 36 de familii din Olanesti”; in dos. 3/1865, f. 124, subprefectul Plaiului Cozia informa pe prefect ca ,,nu vor sa se stramute clacasii”.

- D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 3/1865, f. 172, 174.

- D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, Dosar 7/1865, Vol. II, f. 372.

- Adresa a Avocatului Statului catre Prefectul de Valcea, D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 3/1865, f. 22.

- Ibidem, dos. 4/1865, Vol. I, f. 90; A. N. I. C. Bucuresti, fond Ministerul Agriculturii. Reforma agrara din 1864. Judetul Valcea, dos. 2.431, f. 8.

- D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 30/1866, f. 76; P. Poni, Statistica razesilor, Bucuresti, 1921, p. 187-188.

- D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 13/1878, f. 88-89 (copie); C. Tamas, Contributia clerului din judetul Valcea la sustinerea razboiului de independenta, in ,,Mitropolia Olteniei”, XXIX, nr. 4-6/1977, aprilie-iunie, p. 373-375.

- Corneliu Tamas si colab., 1877 in Judetul Valcea, Balcesti pe Topolog, 1977, passim.

- D. J. V. A. N., fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 118/1877, f. 32.

- D. J. V. A. N., fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 11/1878, f. 38-39.

- C. Tamas, art. cit., p. 382; D. J. V. A. N., fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 86/1877, f. 258.

- Ibidem, dos. 116/1877, f. 513-516.

- D. J. V. A. N., Fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 131/1878, f. 87-88.

- M. C. I. P., Eroii Razboiului de Independenta.Tabela de ostasii morti in razbelul din 1877-1878, Bucuresti, 1898, p. 1-133: nr. 20, Cheia; nr. 54, Olanesti.

- Informatori Maria Diaconu si Puiu Pavelescu, stranepoti ai eroului; vezi si Prefectura Judetului Valcea, dos. 131/1878, f. 87-88.

- C. Tamas s. a., Rascoala taraneasca din 1907 in Judetul Valcea, Balcesti pe Topolog, 1974, p. XXI

- Ibidem, p. XXII.

- G. D. Creanga, Numarul taranilor care si-au arendat pamantul de buna voie si cauzele acestor arendari, Imprimeria Statului, Bucuresti, 1907, p. 224 -227 (Ministerul de Interne).

- C. Tamas si colab., op. cit., Tabelul nr. 5.

- Ibidem, Tabelul nr. 7; vezi si P. Poni, op. cit., p. 187-194.

- D. J. V. A. N., fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 42/1907, f. 545.

- Ibidem, dos. 146/1907, f. 80; dos. 15/1908, f. 28-38.

- Ibidem, dos. 146/1907, f. 293.

- Ibidem.

- Ibidem, dos. 2/1907, f. 288.

- Ibidem, dos. 13/1907, f. 87, 87v., 88-89.

- ,,Domnia legilor”, Ramnicu Valcea, 1, nr. 10, 15 noiembrie 1907, p. 154-157.

- D. J. V. A. N., fond P. J. V., dos. 142/1907, f. 34-35, 44-48; Corneliu Tamas, Istoria municipiului Ramnicu Valcea, Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 2006, p. 293.

- D. J. V. A. N., fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 44/1916, f. 165 (concept).

- Sergiu Purece, Lupta maselor populare din Judetul Valcea impotriva ocupatiei germano-austro-ungare. 1916-1918, in ,,Studii Valcene”, nr. IV/1980, p. 63-68.

- D. J. V. A. N., fond Primaria Comunei Olanesti, dos. 1/1918, f. 89.

- Idem, fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 17/1917, f.73, orig.; dos. 9/1918, f. 457 - foaie volanta tiparita, text bilingv romano-german; fond Primaria Comunei Jiblea, dos. 1/1917, f. 98., orig.

- Idem, fond Primaria Comunei Olanesti, dos. 1/1918, f. 175-176.

- Idem, fond Primaria Comunei Pausesti Otasau, dos. 1/1917, f. 189; marturii orale culese de mine cu ani in urma de la Invatatorii Nitescu Gheorghe si Baldea Nicolae, in prezent decedati.

- D. J. V. A. N., fond Primaria orasului Ramnicu Valcea, dos. 12/1917, f. 12, orig.

- Idem, fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 18/1917, f. 66, copie.

- Ibidem, dos. 98/1919, f. 181-191, concept .

- Idem, fond Primaria Comunei Olanesti, dos. 1/1918, f. 90; fond Politia orasului Ramnicu Valcea, dos. 1/1918, f. 27.

- Idem, fond Prefectura Judetului Valcea, dos. 9/1918, f. 591, orig.

- Ibidem, dos. 98/1919, f. 181-191, concept.

- Ibidem, dos. 20/1918, f. 17-18, concept.

- Corneliu Tamas si colab., Judetul Valcea in anii Primului Razboi Mondial, Balcesti pe Topolog, 1979, vol. II - EROII, p. 12-14; cei 3 locuitori din Cheia, mentionati mai sus ca invalizi, au fost cuprinsi la Eroi, fiind decedati in primii ani de dupa razboi datorita ranilor de pe front.



loading...











Document Info


Accesari: 10477
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )