Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Centrul istoric al Romei si San Paolo Fuori le Mura

istorie




Centrul istoric al Romei si San Paolo Fuori le Mura






Într-o zona a Romei imperiale, delimitata de zidul construit de împaratul Aurelian, se afla cele mai frumoase monumente arhitectonice din Roma. Zbuciumata evolutie a orasului modern si cresterea gradului de poluare a mediului în ultimele decenii creeaza astazi, celor care se ocupa cu pastrarea patrimoniului Orasului Etern, niste probleme care par a nu avea nici o solutie.

De-a lungul vietii sale, Marcus Aurelius Antonius (121-180) a aparat vehement unitatea Imperiului Roman. În anul 190 a fost ridicat în cinstea sa, probabil în piata care astazi se numeste Colonna, un monument de patruzeci si doi de metri înaltime. Este vorba de o coloana de piatra în spirala cu reliefuri care reprezinta în mii si mii de i 757j99h magini fin lucrate principalele acte ale împaratului. Faptul ca statuia sa din bronz, o extraordinara opera de arta si singura figura ecvestra din antichitatea clasica ce se pastreaza înca în Roma, a reusit sa supravietuiasca vicisitudinilor timpurilor, se datoreaza unei erori istorice. Romanii credeau ca aceasta sculptura - initial îmbracata în aur, având greutate de sase sute patruzeci de kilograme, si care în evul mediu se afla în Piata Laterano - îl reprezenta pe Constantin, care a recunoscut si favorizat crestinismul. Acesta a fost motivul pentru care monumentul a fost respectat.

Impresionanta reprezentare a lui Marcus Aurelius, prototipul tuturor statuilor ecvestre din Europa, l-a determinat pe Michelangelo sa schiteze La Plazza Campidoglio (Piata Palatului) flancata în trei parti de palate si inspirata din acest moment. Când maestrul a terminat piata în forma de stea cu douasprezece colturi, realizata din marmura alba si gri, în centrul sau a fost asezata efigia împaratului calare, fara arme si fara armura.


"Cancerul bronzului" si dezintegrarea pietrei


Marcus Aurelius ar saluta în continuare noile generatii din înaltul coloanei daca la sfârsitul anilor '60 responsabilii cu monumentele artistice nu ar fi descoperit ca statuia era grav alterata: stratul metalic era atât de subtire încât trebuia reparat urgent. Specialistii au convenit ca era vorba despre "cancerul bronzului", cauzat în primul rând de gazele emise de tobele de esapament ale automobilelor. Noua ani mai târziu, când restauratorii si-au terminat munca, nu au fost pe deplin satisfacuti de rezultat, deoarece nu reusisera decât sâ încetineascâ evolutia rapida a corodarii. În ciuda acestora, în aprilie 1990, statuia lui Marcus Aurelius a fost reasezata în centrul istoric al Romei. Totusi, soclul monumentului, în Piata Palatului, este gol, astfel ca figura ecvestra, simbol roman prin excelenta, este pastrata în spatele unor geamuri, provizoriu, într-o mica sala a Palatului.

În centrul lumii crestine, ridicate pe sapte coline, multe lucruri s-au mentinut în forma provizorie secole întregi. Istoria a demonstrat ca, spre deosebire de oras, statuile romane, care mai demult împodobeau centrul celui mai mare si mai durabil imperiu al antichitatii, nu sunt vesnice. Într-adevar toate sculpturile care au supravietuit invaziilor barbare si cele care în evul mediu nu au fost topite pentru a fi transformate în ghiulele pentru tunuri sau folosite ca mortar pentru constructii, au fost mai grav atinse de poluarea mediului din ultimele decenii decât în cele doua milenii anterioare. Cu scopul de a proteja aceste opere de arta si pentru a le feri de "cancerul bronzului", astazi cele mai valoroase se afla la adapost în importante muzee.

Pâna în prezent nimeni nu a aflat cum se poate stopa procesul de deteriorare, destul de avansat al valorilor antichitatii fara a periclita viitoarea dezvoltare a capitalei italiene. La propunerea UNESCO, autoritatile au ales o zona de protectie care coincide cu perimetrul cuprins între zidurile construite în timpul lui Aurelianus (270-275 d.H.), împaratul care i-a invins pe germani, i-a alungat pe goti si pe vandali pâna la Dunare, s-a autoproclamat "Suveran si Zeu", a introdus cultul soarelui, si, în sfârsit, a reusit sa restabileasca unitatea vastului Imperiu Roman.

Principalele monumente arheologice din zona de protectie sunt Forumul Roman, Amfiteatrul, Templul lui Hadrian, Panteonul si diferitele terme. Totusi, în afara ariei delimitate de zidurile ridicate de Aurelian, au ramas o parte a Trastevere-ului medieval, cartierul Gianicolo, Catacombele, Via Appia precum si marile bazilici din vremea lui Constantin, exceptându-se doar San Paolo Fuori le Mura unde se pastreaza Mormântul Sfântului Apostol Pavel, singura constructie neconstantiniana din Roma care mai pastreaza aspectul unei bazilici imperiale crestine. Desi biserica a fost distrusa într-un incendiu devastator în anul 1823, arhitectul care a reconstruit-o la jumatatea secolului al XIX-lea a stiut sa reproduca perfect imaginea originala a templului. Un fapt curios este ca, la fel ca si bisericile Santa Maria Maggiore si San Giovanni din Laterano si câteva palate, San Paolo Fuori le Mura este o posesie extrateritoriala a Vaticanului, drept pentru care apartine patrimoniului umanitatii din Italia si Vatican


Epoca de aur


În timpul împaratului Augustus (27-14 d.H.) Imperiul Roman s-a bucurat de o lunga perioada de pace, traind o adevarata epoca de aur. Se estimeaza ca în acea vreme orasul de pe Tibru avea sapte sute cincizeci zeci de mii de locuitori. În Câmpul lui Marte au fost facute atunci stadioane pentru competitii sportive; Agrippa, ginerele lui Augustus, a construit primele terme publice monumentale pentru recreerea populatiei, din care se mai pastreaza câteva ruine. Teatrul lui Marcellus (13 î.H.), transformat apoi în locuinte, avea o capacitate de cincisprezece mii de spectatori. Acesta a fost ultimul din cele trei teatre din piatra construite în oras în doar patruzeci de ani. Pe Câmpul lui Marte, Senatul si poporul Romei au ridicat între anii 13 si 9 î.H. un artistic altar al pacii, Ara Pacis Augustae. În reliefurile frizelor peretilor exteriori, de aproximativ 11X22 metri patrati, sunt reprezentate procesiuni de senatori, parinti si eroi ai patriei, împaratul Augustus cu familia sa executând ritualuri de sacrificiu precum si evenimente istorice. Acest splendid monument a ramas îngropat multe secole, pâna când, în excavarile realizate în anii 1568, 1859 si 1937 muncitorii si arheologii au dat peste resturile sale si le-au asamblat la câteva sute de metri la nord-vest de amplasamentul lor initial, pe malul râului Tibru. La mica distanta de aici se ridica alt monument: mormântul lui Augustus, despre care geograful grec Strabon (63 î.H. - 20 d.H.) a scris: "cel mai interesant este Mausoleul, o colina pe un soclu înalt de piatra alba lânga Tibru si acoperita în intregime de copaci cu frunze perene". Ruinele primului mormânt monumental din vechea Roma, de optzeci si sapte de metri diametru, se afla în Piata Împaratului Augustus.





Romulus din Palatin


În inima zonei de protectie arheologica - pe care UNESCO a propus-o pentru extindere prin adaugarea sectorului cuprins între zidurile construite de Papa Urban al VIII-lea (1568-1644) - se înalta Muntele Palatin, unde se afla primul nucleu urban. În epoca celui de-al doliea Razboi Punic (218-201 i.H.) romanii au construit templul zeitei Cibela, din care se mai pastreaza câteva ruine.

În Palatin îsi aveau resedinta împaratii. Augustus a construit aici vile decorate cu magnifici fresce si pardoseala din mozaicuri. Mai târziu, Tiberius a locuit în zona Gradinilor Farnesios, unde se mai pastreaza indicii ale sederii sale. Nero a extins acest palat, care a fost refacut de mai multe ori si caruia i-a fost anexate diferite constructii, adaugându-i si Domos Aurea, "casa sa de aur". La sfârsitul secolului I d.H., împaratul Domnitian a construit uriasul Palat Flavius, bazilica palatului, sala tronului si sala de banchete numita "salonul lui jupiter" care sunt o adevarata splendoare. În antichitate, la sud de Muntele Palatin, se aflau marele hipodrom Circus Maximus, de sase sute de metri lungime si o suta cincizeci de metri latime si putin mai înspre sud-est, Termele Caracalla, baile cel mai bine pastrate. Azi, aici se celebreaza festivalul de vara al Operei din Roma. Într-o depresiune din nordul muntelui se afla marea piata a Forumului Roman.



În mijlocul Pamântului


Paznicele focului


Discursuri de la balcon


În vârful Colinei Capitoliului se ridicau templele lui Jupiter si al Junonei, construite în secolul al VI-lea înainte de Hristos. Considerat centrul politic si religios al Romei, Colina Capitoliului era tinta defilarilor triumfale pe care le cerebrau legiunile romane când se întorceau victorioase din campanii. Marea valoare simbolica pe care Capitoliul a pastrat-o de-a lungul secolelor se reflecta în faptul ca, pentru a comemora unificarea Italiei din anul 1871 s-a construit aici începând cu 1885 si pâna în anul 1911, colosalul Monument National Vittorio Emanuel II, supranumit de populatie "masina de scris".

Astazi abia se mai pastreaza în Capitoliu monumente arhitectonice din antichitatea clasica. De-a lungul secolelor al XVI-lea si al XVII-lea au fost înlocuite de trei palate. Cel central sau palatul senatorilor, a carui parte inferioara sau tabularium adaposteste vechea arhiva statala a republicii, a fost transformat actualmente în resedinta primarului Romei.

Dictatorul Benito Mussolini a ales balconul primului palat renascentist din Roma, care adapostea cartierul general al regimul fascist, din Piata Venetia, pentru a-si tine discursurile în fata poporului. Intentia sa era de a schimba radical centrul orasului, fapt pentru care a darâmat o mare parte din cartierele medievale, pentru a putea uni Palatul cu Amfiteatrul prin larga Via dei Fori Imperiali. Ruinele pietelor imperiale, excavate atunci, trebuiau sa simbolizeze legatura dintre "noua Italie" si

vechiul Imperiu Roman.

De-a lungul secolelor, Forumului Roman central i-au fost adaugate forumurile împaratilor. Cel mai important dintre toate este Forumul lui Traian, alcatuit din Columna lui Traian, al carei corp masoara exact o suta de picioare (29,6 metri) si care a fost terminata în anul 113 d.H., Bazilica Ulpia, una dintre cele mai mari sali ale justitiei din Roma antica, forumul în sine si, în sfârsit, vechea Piata a lui Traian, un edificiu semicircular cu sase etaje în forma de terasa care a ajuns sa adaposteasca o suta cincizeci de magazine alimentare publice si particulare si care a fost construit ca o anexa la Forumul lui Traian, în primii ani ai secolului al II-lea d.H. dupa planurile arhitectului Apollodor din Damasc. Lânga Forumul lui Augustus, a aparut o noua cladire sacra: magnificul Templu al lui Marte, al carui atrium se sprijinea pe opt coloane corintice; partile laterale ale templului sunt decorate, de asemenea, cu coloane. Datorita unui perete de treizeci de metri înaltime, care servea de parafoc, zona formata de edificiile din marmura a Romei era separata de cartierele sarace, în a caror constructie era folosit lemnul.



Batalie navala în amfiteatru


Lânga Via dei Fori Imperiali se înalta enormul Amfiteatru Flavium, mai cunoscut înca din evul mediu ca Colosseum datorita statuii lui Nero din apropierea sa, acum disparuta. "Când ma apropii de sublimele ruine ale Amfiteatrului si privesc în interiorul sau închis printre gratii, nu pot sa nu ma cutremur", a scris Goethe despre impunatoarele ruine ale acestui monument. Lucrarile celui mai mare amfiteatru al antichitatii au fost începute de Vespasian si terminate prin anul 80 d.H. în timpul lui Titus. Maretia si echilibrul fatadelor sale cu arcade suprapuse fac din Amfiteatru o capodopera a arhitecturii romane. Când a fost inaugurata aceasta constructie cu plan eliptic avea o înaltime de cincizeci si sapte de metri si patru niveluri cu o capacitate de aproximativ cincizeci de mii de persoane. Amfiteatrul, care gazduia jocuri pe o perioada de circa o sua de zile, a fost arena luptelor cu animale si a luptelor dintre gladiatori, precum si a spectaculoaselor lupte navale pentru care arena putea fi umpluta cu apa. Lânga Amfiteatru se înalta Arcul lui Constantin, care comemoreaza victoria împaratului împotriva rivalului sau Maxentius de pe Podul Milvio din anul 312 d.H. A fost decorat cu reliefurile edificiilor mai vechi si cu altele realizate special. La subsolul Amfiteatrului se aflau încaperile pentru încalzire si vestiarele, precum si custile fiarelor si dispozitivele tehnice.

Prin anul 1000, familia nobila Frangipani si-a construit aici castelul. Înainte de a deveni locul de cinstire a martirilor, în anul 1774, Amfiteatrul a fost folosit multa vreme drept cariera, motiv pentru care si-a pierdut aspectul sau initial din marmura. Actualmente accesul la o mare parte a acestui faimos simbol al Romei este interzis deoarece atât traficul motorizat cât si linia de metrou care circula pe dedesubt afecteaza fundamentul. Din anul 1992 s-a început refacerea monumentului, în care se includ si eficientele sisteme de scurgere care au fost construite acum doua mii de ani.










Document Info


Accesari: 2027
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )