DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR IN ANTICHITATE

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR IN ANTICHITATE

DESCOPERIRILE CHINEZE PlNĂ ÎN SECOLUL AL II-LEA Î.E.N.

Aproximativ 1500 de ani înaintea erei noastre a luat fiinta în bazinul cursului mijlociu al fluviului Huanhe unul dintre cele mai vechi state din lume - Statul chinez Centrul acestui stat se afla în regiunea situata la apus de Marea cîmpie a Chinei, acolo unde Huanhe primeste din dreapta pe marele afluent Veihe sî apoi, cotind spre rasarit, patrunde în ses. In cursul mileniului I î.e.n., chinezii si-au extins foarte mult posesiunile, învingînd popoarele "barbare" vecine, fie prin forta armelor, fie retra-gîndu-se vremelnic din fata acestora si biruindu-le totusi prin puterea civilizatiei lor mai înaintate, vechii chinezi s-au raspândit în Asia de ra­sarit pe un teritoriu întins, de la deserturile si stepele din zona temperata, la nord, pîna la zona silvic 11111t1920l a tropicala, la sud, cuprinzînd si bazinul flu­viului Iantzî.

Cu cîteva secole înaintea erei noastre, chinezii au înaintat spre ra­sarit pîna la marile periferice ale oceanului Pacific si au navigat pe aceste mari. Pe tarmurile marii Galbene ei au descoperit peninsulele sandun, Liaodun si Coreea, iar apoi, trecînd peste larga strîmtoare a Coreei, au descoperit principala insula japoneza Hondo (Honsiu) si insulele Kiusiu si Sikoku din sudul Japoniei. Inaintînd spre sud, chinezii au descoperit întregul litoral continental al marii Chinei de rasarit, au traversat tropi­cul nordic si, trecînd peste o strîmtoare larga, au descoperit insula Tai-van. Mergînd mai departe, spre sud-vest, ei au descoperit marea Chinei de sud cu golful Tonkin, întreaga Indochina de nord-est, bazinul fluviului Rosu (Song-Koi) insula Hainan si zona rasariteana de pe litoralul penin­sulei Indochina. în secolul al II-lea î.e.n., sub domnia împaratului U Di, chinezii au cucerit Vietnamul. Spre apus, în secolul al III-lea î.e.n., chi­nezii au extins granitele statului lor pîna la lantul Nansan si muntii Sino-Tibetani, adica pîna la marginile de nord-est si de est ale podisului Tibetan.

înaintînd spre sud si spre vest, chinezii au descoperit în secolul al III-lea î.e.n. aproape toate teritoriile de pe cursul mijlociu si inferior al marilor fluvii care se varsa în marile oceanului Pacific - de la Ialu, la granita cu Coreea, pîna la Mekong în Indochina. Vechii chinezi aveau

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

Dtiuni dintre cele mai fantastice despre cursul superior al marilor din Asia de rasarit, precum si despre podisul Tibetului, de unde ;c ele.

secolul al III-lea î.e.n. chinezii aveau o idee foarte vaga despre .ile situate la nord de Marea cîmpie a Chinei si de cotul fluviului e, precum si la vest de acest cot. Or, tocmai din aceasta directie a fost amenintata timp de multe secole de primejdia cea mare a unilor întreprinse de nomazii razboinici. Pentru a se apara îm-l lor, chinezii au început sa construiasca în secolul al IV-lea î.e.n., a premontana situata la apus de cotul fluviului Huanhe - Marele nezesc. în secolele III-II î.e.n. ei au prelungit zidul spre rasarit anhe pîna la golful Liaodun din marea Galbena, iar spre apus, ingul granitelor sudice ale desertului Alasan. în felul acesta zidul ia cursul superior al riului Edzin-Gol si ajungea pîna la trecatoarea iintre muntii Beisan si Nansan. Ridicarea acestei constructii - i mare din istoria antica - a fost posibila numai în urma unei cer-seografice si topografice minutioase a regiunilor prin care trecea

r aceasta constructie de o amploare nemaivazuta, cu fortarete,

de paza si un zid de 1000 de mile, n-*a putut sa apere China îm-

incursiunilor triburilor nomade din stepa. La hotarul dintre se­rii-II î.e.n., cei mai primejdiosi dusmani ai chinezilor erau hunii. I 206 î.e.n., unul dintre conducatorii hunilor, Mode, a o-ganizai o ca uniune militara de triburi si a fost proclamat saniui (mare ator) al hunilor. Curînd, Mode a început incursiunile spre sud-ipotriva Chinei si spre vest împotriva vecinilor sai - iuecizii, po-mad care vorbea una dintre limbile iranice. în istoria antica, ei nascuti si sub numele de kusani. (Persii antici numeau triburile e cu kusanii - saki, iar grecii antici le spuneau sciti-mas-

în acea vreme iuecizii stapîneau în stepa o tara care se întindea )us de cotul fluviului Huanhe pîna la rîul Sulehe inclusiv, între

Nansan (la sud) si Altaiul din Gdbi (la nord). La începutul seco-l II-lea î.e.n., hunii i-au alungat pe iuecjzi departe spre apus, în

lacului Lobnor, pe teritoriul situat între Tiansanul de est si po-ibetului. Dar si acolo i-au urmarit si i-au înfrînt (anul 177 î.e.n.), îu-i prin foc si sabie sau supunîndu-i pe toti". Dupa aceasta în-î, fiul capeteniei iuecizilor ucise de huni, a pornit cu poporul sau departe spre apus, dincolo de Tiansanul central, pe teritoriul dintre

Sîr-Daria si Amu-Daria.

aceasta perioada, si China a avut foarte mult de suferit din pri-mrsiunilor hunilor. împaratii chinezi din prima dinastie Han (sau s) au fost nevoiti sa încheie cu ei tratate înjositoare "de pace si

> adica sa dea de sotii capeteniilor hunilor principese chi- si sa le trimita în fiecare an tribut. Dar cu toate ca primeau

evul mediu (secolele XIV-XVII) s-a construit un alt zid, situat mai Ia sud, rol cotului fluviului Huanhe, care s-a pastrat mai bine. EI este de asemenea îdesea Marele zid chinezesc.

DESCOPERIBILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR

Marele zid chinezesc

tribut, hunii continuau sa navaleasca în posesiunile chineze, pustiin rapind vitele, omorînd sau luînd în captivitate locuitori pasnici. ~ a lupta împotriva acestui popor care îsi petrecea viata pe cai, erai de unitati de cavalerie mari si bine instruite. Calaretii chinezi, îi» - ca toti soldatii chinezi - erau recrutati din rîndurile saracimii^Tii sau ale taranilor lipsiti de cai, nu se puteau compara cu huniffte sa calareasca din copilarie. Cu hunii puteau lupta cu succes triburi nomade, la fel de mobile ca si ei. Chinezii au fost n caute aliati printre nomazii ostili hunilor.

stirea despre înfrîngerea totala a iuecizilor de catre repede în China. Au trecut însa mai bine de 30 de ani pînâ Chinei, care se întarise duca urcarea pe tron a împaratul 140 î.e.n.), s-a botarît sa foloseasca acest eveniment în ir>+^ încheie o alianta cu iuecizii în vederea unei lupte mai hunilor.

DESCOPERIREA DE CĂTRE CHINEZI A REGIUNIL' (CĂLĂTORIILE LUI CIAN ŢIAN)

'zdrobit

Chinezii stiau numai foarte vag în ce regiune i#. _uCise cu iuecizi si nu stiau de loc încotro pornise fiul capei/⁶ . _considerau ce mai ramasese din poporul sau. Qr, cîrmuitorii *^ⁿ

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

sau urmasii lui pot fi acei aliati de nadejde, mult asteptati îm-usmanului comun. în primul rînd trebuiau gasiti iuecizii. S-a 1 la cei doritori sa plece în cautarea lor. Alegerea cazu asupra o- din garda imperiala - Cian Ţian, poate din pricina ca acesta ea prin rezistenta si o mare putere fizica.

mea era grea, întrucît chinezii nu cunosteau pe atunci geografia trale, si totodata foarte primejdioasa: oriîncotro plecasera iue-nti, era neîndoielnic ca ei se îndepartasera mult spre apus, din-tep'a uriasa sau de deserturile care se întindeau pe mii de li¹ si stapîni deplini erau hunii.

Hian Ţian i s-a dat o suita de 100 de oameni. Printre tovarasii am se afla si hunul Tanî. El a devenit prieten apropiat si tova-îcios al lui Cian Ţian, ajutor, calauza si translator de neînlocuit, la început, pîna cînd Cian Ţian a învatat limba hunilor. Ţian si-a început calatoria în anul 138 î.e.n. Împreuna cu ;1 a pornit din capitala Chinei, situata pe cursul inferior al rîu-■ (afluent al lui Huanhe), spre apus, iar dupa ce a trecut Huanhe ptat spre nord-vest. înaintînd spre nord de-a lungul muntilor el a trecut Marele zid chinezesc si a fost prins îndata de huni. u adus întreaga solie la cartierul general al capeteniei lor (sa-treilea mare conducator al uniunii militare de triburi a hunilor, tenia a poruncii ca solia sa fie retinuta. El a crutat însa pe toti sai, nepedepsindu-1 nici macar pe Tanî, pe care putea sa-1 con-msfug. Iar curînd dupa aceea, lui Cian Ţian i s-a dat de sotie i nobil hun, care i-a nascut un fiu. Solul chinez a trait vreo în mijlocul hunilor, bucurîndu-se de toata libertatea. Cian Ţian ; de aceasta pentru a strînge informatii precise despre popoarele iau în apus si despre drumurile pe care se putea ajunge pîna la inteles, cel mai mult îl interesau iuecizii.

nul 128 î.e.n., profitînd de un moment favorabil, Cian Ţian a

la huni împreuna cu sotia si micul sau fiu, cu credinciosul sau

Panî si cu o parte a suitei sale. Timp de cîteva saptamîni fugarii

spre apus. Ei au trecut mai ântîi de la o oaza la alta, de-a lungul

rilor sudice ale muntilor Tian-san de rasarit, apoi prin terito-

îilor nomazi care ,,sînt confundati de obicei cu hunii", prin vaile

i si trecatorile de mare altitudine din Ţian-sanul central, pîna au

malul sudic al lacului Issîk-Kul, în orasul Cigu - resedinta ca-

tribului usunilor. De aici, prin trecatorile de mare altitudine

ea Narînului (unul dintre izvoarele fluviului Sîr-Daria), chinezii

^t în valea Fergana, în tara Davan si au ajuns în capitala ei,

(Kassan).

în Partea de apus a vaii Fergana, s^au întîlnit pentru prima storie caile batatorite de reprezentantii a doua mari popoare an-.ecii si chinezii: în anul 328 î.e.n., exact cu 200 de ani înainte de lui Cian Ţian dinspre rasarit, s-a apropiat dinspre apus de valea

li este egal eu 0,6 km. ■ ;

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR 1J

Fergana una dintre armatele lui Alexandru Macedon. Ostenii lui Alexan­dru au strabatut- însa tari cu o civilizatie înalta, teritorii bine cunoscute de persii antici si cucerite dinainte de ei, în timp ce Cian Ţian a trecut prin regiuni de desert, prin stepa sau munti înalti cu totul necercetati.

Cîrmuitorul din Davan, o tara agricola destul de dezvoltata, 1-a pri­mit cu ospitalitate pe Cian Ţian, nadajduind sa lege cu ajutorul lui re­latii comerciale directe cu îndepartata China. El i^a dat lui Cian Ţian calauze care sa-1 duca la tribul nomad kanghiui, care traia în stepele din regiunea fluviului Sîr-Daria, la nord-vest de Davan. Kanghiuii l-au ajutat pe Cian Ţian sa-i gaseasca, în sfîrsit, pe iuecizi, care traiau la sud de ei, între desertul Kîzilkum si Amu-Daria. Cartierul general al iuecizilor - Kusania - se afla pe valea cursului mijlociu al rîului Zeravsan. Cian Ţian n-a mai gasit acolo pe urmasii capeteniei ucise de huni, la care fu­sese trimis cu zece ani în urma. întretimp, nepotul capeteniei întreprin­sese o expeditie spre sud, dincolo de fluviul "Guisui" (Amu-Daria), su­pusese regatul greco-bactrian, în descompunere, situat în partea de ra­sarit a podisului Iranului si ramasese acolo (capitala sa se afla la Bactria, care mai tîrziu a primit numele de Balh).

Cian Ţian a ajuns în regatul cucerit de iuecizi pe care el îl numeste "Dasia". Dar regele nici nu se gîndea sa se razbune pe huni si respingea însasi ideea unei aliante cu îndepartata China. Cian Ţian a ramas în Dasia timp de un an de zile. Regele nu si-a schimbat hotarîrea, dar solul a profitat de acest timp pentru a strînge informatii despre aceasta tara. Spre uimirea sa, Cian Ţian a gasit în Dasia marfuri din China centrala (pînzeturi si bete de bambus din bazinul cursului mijlociu al fluviului Iantzî). Aceste marfuri erau aduse de negutatorii localnici dintr-un oare­care stat indian "sendu", situat "la cîteva mii de li de Dasia spre sud-est".

în anul 127 î.e.n., Cian Ţian a pornit înapoi. El a ocolit pe la nord Pamirul, pe care îl numeste Ţunlin (muntii Cepei). El a observat ca Pa-mirul reprezinta o mare cumpana a apelor; de aici unele rîuri curg spre apus, iar altele spre rasarit, în directia Chinei. Prin valea Alai, Kasgar si Iarkend, Cian Ţian a ajuns la Hotan. înaintînd de la o oaza la alta de-a lungul marginii sudice a desertului Takla-Makan, el a ajuns într-o imensa depresiune unde se afla lacul ratacitor, fara scurgere - Lobnor.

în anul cînd Cian Ţian a fost acolo, apa lacului era sarata si el 1-a denumit chiar lacul Sarat. Probabil ca a auzit de la localnici ca lacul dis­pare uneori si a ajuns la urmatoarea concluzie: "De la Iuitian (Hotan) rîurile curg spre rasarit si se varsa în lacul Sarat (Lobnor). Lacul Sarat se strecoara sub pamînt si la sud izvoraste din el fluviul Galben (Hu-anhe). Fluviul Galben curge spre împaratia de mijloc" (China).

. Acum stim ca aceasta concluzie era o mare (greseala geografica. La­cul Lobnor este situat la o altitudine de numai 780 mtr., iar izvoarele fluviului Huanhe - lacurile cu apa dulce Djarin-Nur si Orin-Nur din partea de rasarit a podisului Tibetului - se afla la aproape 800 de km sud-est de Lobnor, la o altitudine de peste 4 230 m. în acea vreme, însa, în secolul al II-lea î.e.n., concluzia gresita a lui Cian Ţian constituia un

o^v* t,i.uui.t,

JE ALE POPOARELOR ANTICE

Itinerariul aproximativ al lui Cian Ţian.

nte în comparatie cu stravechea legenda chineza dupa care Hu-izvorî din fantasticul munte Kunlun, înalt de 2 500 li (circa n).

iunea situata la rasarit de lacul Lobnor era stapînita de huni,

i retinut din nou pe Cian Ţian. Abia peste un an el a izbutit sa

familia sa si cu credinciosul Tanî. Nu aveau cu ei nici un fel de

Adesea scapau de foame numai datorita faptului ca Tanî era

it tragator cu arcul. "Cînd nu mai aveam încotro, el ucidea pa-

are si aducea hrana". In anul 126 î.e.n., Cian Ţian s-a întors cu

>a în patrie dupa o absenta de aproape treisprezece ani. Dintre

nembri ai soliei sale nu s-a întors în China decît Tanî.

ivit calculelor lui Cian Ţian - destul de precise pentru epoca

a strabatut în timpul peregrinarilor sale circa 25 000 de li, adica

n. El a fost primul care a adus în China informatii exacte despre

deserturile din Asia centrala, despre marile lanturi de munti -

si Pamir (muntii Cepei), precum si despre marile rîuri din Asia

ce izvorasc din acesti munti: Sîr-Daria si Amu-Daria, care se

"Marea de apus" (el confunda marea Arai cu marea Caspica) si

■e se varsa în Lobnor. El a fost primul care a descoperit drumul

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR

din Extremul Orient spre "Ţinutul de apus", iar de acolo spre India. si tot el a fost primul care a aratat ca din China în India duc si alte drumuri mai scurte si, dupa parerea lui, mai putin primejdioase, prin muntii de sud-vest din bazinul cursului mijlociu al fluviului Iantzî (Sîciuan) peste podisul Iunanului.

împaratul U Di a poruncit în primul rînd sa se trimita în India patru solii din diferite puncte ale bazinului cursului mijlociu al fluviului Iantzî. Aceste solii n-au ajuns la tinta: dupa ce au strabatut 500-1 000 km au fost nevoite sa se întoarca din cauza împotrivirii muntenilor ostili. încer­carea neizbutita de a descoperi drumurile sudice spre India (iar prin ea spre Dasia si Davan) a silit din nou guvernul chinez sa-si îndrepte aten­tia spre drumul nordic catre tarile din apus. între timp, Cian Ţian a fost numit comandant al unui mare detasament militar si în jurul anului 123 î.e.n. a participat la o noua expeditie împotriva hunilor. Expeditia a fost încununata de succes, datorita faptului ca Cian Ţian cunostea perfect "locurile bogate în iarba si apa", astfel ca oastea n-a dus lipsa de nimic. La întoarcere, el a capatat titlul de print. în anul urmator, însa, oastea chineza a fost înfrânta de huni. Cian Ţian a fost acuzat ca înfrîngerea s-a produs din vina lui, i s-a retras titlul de print, a fost degradat si con­damnat la moarte, dar "platind o suma drept rascumparare, a devenit om simplu" (anul 122 î.e.n.).

Totusi, împaratul U Di a continuat sa se sfatuiasca în problemele privitoare la regiunile apusene cu marele calator cazut în dizgratie. în jurul anului 106 î.e.n., Cian Ţian a fost trimis în orasul Cigu (Tian-sanul central) cu un detasament de 300 de calareti, cu cirezi uriase de vite cor­nute mari si mici, cu o suita numeroasa si cu multe daruri pentru cape­teniile usunilor. El 1-a convins pe conducatorul suprem al usunilor sa încheie alianta cu China. Din Cigu el si^a trimis ajutoarele la regii si ca­peteniile de triburi din Asia centrala precum si în "Ansi" (Partia) si "sendu" (India). în felul acesta, China a stabilit pentru prima oara rela­tii directe cu tarile din Asia anterioara si de sud. în jurul anului 105 î.e.n. Cian Ţian s-a întors în China si peste un an a murit (104 sau 103 î.e.n.).

LEGĂTURILE CHINEI CU APUSUL LA ÎNCEPUTUL EREI NOASTRE

Rezultatele economice ale calatoriilor lui Cian Ţian au fost conside­rabile. La hotarul dintre secolele II-I î.e.n., aproximativ pe calea urmata de el a luat fiinta ramura sudica a drumului comercial de importanta mondiala - Marele drum al matasii - din China rasariteana spre tarile din Asia centrala si apuseana¹. în directiile indicate de el au fost organi­zate si doua cai internationale extrem de însemnate, care duceau din

Mai tîrziu a început sa fie folosita ramura nordica a acestui mare drum de cara­vane. Ea se abatea spre nord-vest de itinerariul lui Cian Ţian, .dincolo de lacul Barkul, mergea de-a lungul regiunii premontane nordice a muntilor Tian-san de rasarit si ajun­gea în stepele de lînga Balhas, pe valea rîului IU.

fc /. "." -

Cavalerie veche chineza

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR

China în Asia de sud, ocolind podisul Tibetului: la apus, drumul prin regiunea Pamirului care ducea în India de nord-est în valea Indului, iar

Jniai tîrziu la rasarit, prin Iunan, drumul care ducea în Indochina de vest, în valea fluviului Irawadi. Asadar, legatura terestra dintre cele doua mari tari cu civilizatie straveche - China si India - situate relativ aproape una de alta, se facea pe un drum ocolit. Chinezii, însa, preferau sa oco­leasca pe la apus podisul Tibetului, decât sa treaca în rasarit peste siru­rile de munti acoperiti cu paduri tropicale dese. Dar înaintarea chinezi­lor spre apus a întîrziat cu aproape doua secole din cauza ascutirii contra­dictiilor de clasa interne si a marilor rascoale taranesti.

în timpul celei de-^a doua dinastii Han (sau de Apus) pe la mijlocul secolului I e.n., când imperiul feudal timpuriu chinez si-a restabilit pu­terea militara, el a înfrânt o parte dintre triburile hunice ce traiau la nord de Marele zid chinezesc. In ultimul patrar al secolului I e.n. a fost trimis

^epre apus, la Hotan, comandantul militar Ban Ciao. Dupa ce a stat acolo cîtiva ani, folosind metodele diplomatice ale lui Cian Ţian, el a încheiat 'o alianta împotriva hunilor cu triburile care locuiau în muntii Tian-san de rasarit si cu sprijinul lor a zdrobit pe hunii din apus (anii 91-94). Desf asurîndu-si cu succes operatiile, Ban Ciao a pornit mai departe spre vest, a coborît în Asia centrala, pe teritoriul dintre fluviile Sîr-Daria si Amu-Daria, a trecut Amu-Daria si a ajuns în anul 97 în orasul Antiochia Margiana (vechiul Merv, situat la varsarea rîului Murgab, în prezent în R.S.S. Turkmena).

în cronica chineza la anul 97 se spune: "Gan In, trimis de Ban Ciao spre apus, a ajuns pîna la marea de Apus si s-a întors. Pâna atunci nici un chinez nu patrunsese atît de departe. Gan In a descris multumitor clima si raritatile din tarile strabatute de el". într-o alta însemnare din acelasi an se spune: "Guvernatorul Ban Ciao 1-a trimis pe Gan In ca sol la Datin (Roma). Cînd a ajuns la Tiaoci, la marea cea Mare, a vrut sa porneasca mai departe. Dar proprietarii de corabii de la granita de apus "a tinutului Ansi i-au spus ca marea e foarte întinsa si ca pentru a face un ocol, în caz de vînt prielnic, va avea nevoie de trei luni, iar daca vîn-tul va fi slab, cam de doi ani... Cînd auzi acest lucru, Gan In renunta la planul sau".

Este putin probabil ca descrierea tarii Tiaoci, din aceeasi cronica, în care se vorbeste despre misiunea lui Gan In, sa se refere, în partea-<;itata mai jos, la Asia mica, dupa cum presupun unii comentatori: "Se gasesc aici lei, rinoceri, zimbri, pauni si struti cu oua mari cît o cana. Catre miaza-noapte de aici, iar apoi catre rasarit la înca 60 de zile de drum ■calare, se afla tara Ansi...". Este mai veridica presupunerea ca prin marea de Apus trebuie sa întelegem golful Persic. Alti comentatori iden­tifica Tiaoci cu Mesopotamia sau cu Arabia de sud-est. Mai probabil este însa ca în descrierea tarii Tiaoci sînt amestecate caracteristicile câtorva tari de pe litoralul Asiei de sud-vest.

~ - Istoria descoperirilor geografice L-II.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

CĂLĂTORI CHINEZI IN INDIA IN SECOLELE IV-VII E.N.

'e drumul lui Cian Ţian au pornit la începutul erei noastre, din

spre China, primii misionari budisti, oare au raspândit noua religie

■_e popoarele din Asia centrala si de est. în directia inversa, pe ace-

rum batatorit, greu, dar relativ scutit de pericole, se îndreptau mai

spre India "la locurile sfinte", pelerini chinezi. In anul 399 chine-

a Sian - calugar budist - a început un astfel de pelerinaj. El a

prin Asia centrala în India de nord-vest, a petrecut în India multi

rîngînd manuscrise si relicve budiste, a vizitat în acest scop locurile

budiste din multe regiuni ale tarii, în special din India de nord.

an s-a întors în patrie pe mare. El s-a urcat pe corabie în delta

4ui a vizitat Ceylonul si lava, iar de acolo a plecat spre China,

a ajuns în anul 414. Fa Sian a întocmit lucrarea "Fo go tzi" (în-

iri despre vizitarea tarilor budiste), care a ajuns pîna în vremurile

-e, fiind tradusa într-o serie de limbi si reeditata cu comentarii

. Ea cuprinde, în afara de prezentarea destul de amanuntita a locu-

;i cartilor sfinte, scurte descrieri ale tarilor strabatute de el si ale

localnicilor.

ot pelerin a fost si marele calator chinez din secolul al VH-lea,

Ţzan. Calatoria lui Siuan Ţzan a durat 16 ani (629-645). în Asia

la el a repetat aproape 'întocmai itinerariul lui Cian Ţian. La sud

îu-Daria (din regiunea orasului Balh) el a trecut muntii Hinducus

ea rîului Kabul, a strabatut trecatoarea Haiber spre fluviul Ind si a

sat catre rasarit Punjabul. El a vizitat apoi toate tarile din India

d pîna în Bengal inclusiv, a fost într-o serie de regiuni de pe lito-

>eninsulei India (în afara de partea cea mai sudica), iar la înapoiere

t pe cursul inferior si mijlociu al Indului pîna în Punjab, s-a întors

pe malurile fluviului Amu-Daria, iar de acolo- în patrie.

î baza materialelor strânse în timpul calatoriei, Siuan Ţzan a în-

lucrarea "însemnari despre tarile din apus", care s-a bucurat de

isa popularitate timp de mai multe secole. "El a fost un adevarat

itor al noilor tari în acceptia moderna a acestui cuvînt" (E. Reclus).

i istoricii din evul mediu timpuriu, "însemnarile" au constituit unul

cele mai importante izvoare pentru studierea tarilcxr din Asia cen-

i mai cu seama a Indiei. "Descrierea lud Siuan Ţzan reprezinta o

ata comoara de date despre situatia politica si despre religia In-

perioada Harsi" (secolul al VH-lea î.e.n.) - spun cunoscutii istorici

. N. K. Sdnha si A. C. Banerje. Poporul chinez a creat multe legende

calatoriile si aventurile lui Siuan Ţzan. în secolul al XVI-lea,

ui chinez U Cen-en a strîns aceste legende si le-a prelucrat crea-

cunoscutul sau roman fantastic "Calatorie în apus".

lerinii-exploratori chinezi din prima jumatate a secolului al VII-

mai ocoleau podisul înalt al Tibetului, unde domnitorul Srontzan-

introdusese budismul. Pelerinii budisti chinezi si tibetani au ex-

drumurile mai scurte din China de rasarit spre India si, în a doua

te a secolului al VH-lea, armata tibetana trimisa de Srontzan-

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE CHINEZILOR

din Palembang spre Sumatra

zid chin

570 km

Calatoriile lui Siuan Ţzan si I Ţzin.

gambo, aliata cu China, a trecut muntii Himalaia prin pasurile situate la mare altitudine si a coborît în valea Gangelui.

Legatura regulata dintre China si India se mentinea si pe mare. în anul 689 a plecat din China spre India pe mare, cu un vas comercial, pe­lerinul budist I Ţzin. El a mers de-^a lungul tarmurilor Indochinei si pe­ninsulei Malacca pîna în Sumatra, iar de acolo, spre sud, pîna în capitala statului srividjaia (în prezent Palembang), unde a locuit cîteva luni si a studiat limba sanscrita (capitala statului srividjaia era unul din centrele culturii budiste). Apoi, înaintînd spre nord de-a lungul tarmului rasari­tean al Sumatrei, I Ţzin a ajuns,, prin strâmtoarea Malacca, în oceanul Indian, a traversat golf ui Bengal, iar în anul 691 a sosit în delta Gangelui. Dupa ce a întreprins un pelerinaj în mai multe locuri sfinte budiste din India de nord, I Ţzin s-a întors în anul 695 în patrie, unde a întocmit o descriere amanuntita a calatoriei sale.

Probabil ca în primele secole ale erei noastre, vasele comerciale chi­neze vizitau Filipinele si unele insule din Indonezia, navigau spre Cey­lon si ajungeau chiar în tari mai îndepartate de China, situate în jurul marii Arabiei si poate în Africa de rasarit. Dar, ca si navigatorii medite-ranieni (de pilda, fenicienii sau grecii), chinezii au ajuns în Asia de sud dupa ce acolo se formasera state eu o civilizatie înalta. De aceea nu se

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

ite vorbi de descoperirea Indiei, Iranului si Mesopotamiei, ci numai de îoasterea acestor tari: de catre chinezi dinspre Extremul Orient si de re popoarele mediteraniene dinspre apus.