Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























EPOCA MARILOR REFORME

istorie




EPOCA MARILOR REFORME

- DOMNIA AUTORITARĂ A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA. MARILE REFORME: LEGEA ELECTORALĂ, LEGEA RURALĂ, LEGEA INSTRUCŢIUNII, CODUL CIVIL.




-ANII 1865-1866. DECLINUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI ĪNDEPĂRTAREA SA, LA 11 FEBRUARIE 1866.

-ROLUL ISTORIC AL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI AL GENERAŢIEI PAsOPTISTE ĪN ĪNFĂPTUIREA UNIRII SI A ROMĀNIEI MODERNE.

Domnia autoritara a iui Alexandru loan Cuza. Marile reforme: legea electorala, legea rurala, fegea instructiunii, codul civil. Dupa evenimentele din 2 mai 1864 Alexandru I. Cuza a explicat motivele care l-au īndemnat spre aceasta actiune: īn primul rānd, neīmpacata opozitie īntālnita īn Adunare, care l-a īmpiedicat sa īnfaptuiasca reformele cerute de propasirea Romāniei. Erau supuse, deci, aprobarii poporului, printr-un plebiscit, Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (īn fapt o noua Constitutie) si o noua lege electorala. Statutul sporea considerabil prerogativele domnului care cāstiga initiativa legislativa, dreptul de a numi un sfert din membrii Senatului- Corp Ponderator -si pe presedintele Camerei, dar scadea, īn egala masura, drepturile Adunarii, al carei regulament era alcatuit de guvern. Elaborarea legilor cadea īn seama Consiliului de Stat, dreptul de a primi petitii īl avea numai Senatul.

Legea electorala facea sa creasca īnsa considerabil numarul alegatorilor, īn principal de doua categorii - primari, care votau prin delegatie, si directi, departajati prin posibilitatiile censitare; reforma electoratului avantaja cu deo­sebire burghezia īn formare. Desfasurat īntre 10/22 - 14/26 mai 1864, plebiscitul a confirmat regimul autoritar, peste 682 000 vontanti pronuntāndu-se afirmativ. Initial, cu exceptia Frantei, Marile Puteri garante au exprimat reactii negative fata de lovitura de stat. "Este imposibil sa-si bata joc cineva de tratatele si deciziile Europei cu mai multa lipsa de jena decāt printul Cuza" - se putea citi īntr-un ziar franco-belgian care exprima īnsa punctul de vedere al Imperiului Rus.

Dupa plebiscit, la jumatatea lui iunie 1864, Alexandru I. Cuza a facut o calatorie diplomatica la Constantinopol, ocazie īn care s-a bucurat din nou de o primire deosebita, dar, a si desfasurat trei zile discutii complicate cu repre­zentantii puterilor care īi erau ostile; rezultatele, consemnate īn acordul din 28 iunie 1864, se aratau īntru totul favorabile Romāniei. Alexandru I. Cuza se īntorcea la Bucuresti cu recunoasterea clara a autonomiei tarii.

īnainte de aprobarea legii instructiunii, care, desi votata de Adunarea dizolvata īn mai, nu fusese promulgata de Alexandru I. Cuza, era īnfiintata Universitatea din Bucuresti (iulie 1864) initial cu facultati de drept, stiinte si litere. īn acelasi timp, ca expresie a puterii autoritare, un important numar de periodice, īntre care "Romānul" si "Libertatea", editate de CA. Rosetti, erau pe rānd suprimate.


La 14 iulie 1864, Consiliul de Stat odata numit īsi putea īncepe lucrarea cu liul proiect neadoptat al legii rurale pe care l-a īncredintat unei comisii, pentru ia redactare. La 11/23 si 12/24 august 1864, īn doua sedinte plenare ale Con-lui de Stat cu participarea domnului si a guvernului, legea rurala a primit formu-a definitiva, īnsotita de o Proclamatie (14/26 august 1864) īn care se putea citi, ; altele: "De astazi voi sunteti stapāni pe bratele voastre; voi aveti o particica de īānt proprietate si mosie a voastra; de astazi voi aveti o patrie de iubit si aparat"

Textul prevedea ca satenii din Muntenia sa primeasca pamānt īn functie de 3rea lor economica exprimata īn numarul de vite posedat; se constituiau el trei categorii, dupa cum urmeaza: cei cu 11 pogoane, 7 pogoane (1 po-i = 0,50 ha) si 11 prajini (o prajina = 208,82m2), respectiv 4 pogoane si 15 pra-īn Moldova, 5 falei (o falcie = 1,43 ha) si 40 de prajini (o prajina = 179,02m2) ilci si 2 falei si 40 de prajini - ceva mai mult, pentru ca īn rele trei judete din Iul Basarabiei sa se ajunga la 6 falei si 30 de prajini, respectiv 2 falei si prajini. Pamāntul acordat taranilor nu trebuia sa depaseasca 2/3 din suprafata siei expropriate, fara a socoti padurile, si nu putea fi īnstrainat 30 de ani. Se rfiintau pentru totdeauna claca (boierescul), dijma, podvezile, zilele de me-let, carele de lemne si alte asemenea sarcini datorate stapānilor de mosii īn ura sau īn bani. Rascumpararea acestor īndatoriri era esalonata pe 15 ani si platea diferentiat pentru fiecare categorie de beneficiari.

Asa cum explicit sustine legea, rascumpararea a avut īn vedere claca si slalte obligatii, pentru ca de fapt, la acoperirea īntegrala a sumei, contra-oarea sa echivaleze cu aceea a pamāntului acordat. Marile greutati suportate de zile de taranime pentru plata acestei datorii ar fi fost mult diminuate de o ti'tutie de credit pentru tarani pe care Alexandru I. Cuza, daca īmprejurarile i-ar igaduit-o, ar fi constituit-o, fara īndoiala.

Aplicarea legii rurale a īntāmpinat o multime de dificultati. Nu a fost alcatuit

regulament clar, s-a lucrat prin circulare redactate, de regula, de primul

īistru; fiind putini ingineri-topografi, masuratorile "pamānturilor legiuite" s-au

ut cu greutate; īn fine, s-au savārsit abuzuri si, īn mai toate judetele, au ramas

arani neīmproprietariti.

Din punct de vedere economic, consecintele imediate ale reformei au fost ;jative. Lipsiti de claca, proprietarii si arendasii nu au vrut sa angajeze stalurile necesare progresului agriculturii si n-au putut face fata dificultatilor >mentului. Cum si īmpartirea pamāntului stagna, au fost si multi sateni care nu efectuat muncile agricole. Pe ansamblu, anul 1865 a īnsemnat sub aspectul iductiei un regres fata de anii anteriori.

Abia dupa 1867 hcrurile s-au schimbat radical, ambele categorii de >prietan - satenii, pe de o parte, proprietarii de mosii, pe de alta -, acum aptati noii situatii, au valorificat mai bine pamāntul. Din sporul de productie e a determinat si importante cresteri ale exportului s-au putut face acumulari "nnificative - p=irte īntrebuintate' pentru achizitia de masini agricole, parte ntru cresterea investitiilor interne. Drumul spre societatea moderna, deschis :a la īnceputul secolului, a fost astfel mult īnlesnit.

īn acelasi timp, guvernul Kogalniceanu a obtinut un alt succes notabil. La august 1864, casa Stern si Banca Otomana' acordau tarii noastre primul <prumut, cu dobānda de 12%, destinat initial despagubirilor solicitate de legea cularizarii, īn cele din urma finantarii institutiilor Romāniei moderne.


£ Universitati

f Facultati Institute si scoli speciale

Cernauti


-Af - Darabani

<- Dorohoi Radauti

oijvtngri

v"„)almeu

*"VS

Gimnazii si licee romānesti īn Transilvania

Ascoli normale

Muzee si biblioteci Activitate teatrala romāne; ▼Activitate teatrala germana Activitate teatrala maghiara

I Asociatii corale romānesti I Asociatii corale satesti

_ Sighet

Balti

Botosani Suceava

SatuMare 'Uff£S .,. , . _
Carei ' Viseul de Sus

Orhei



Debrecen Baia Mare


Valea lui Mihai ri858/68&r-<5 Falticeni

Zalau. *.Nasāud ,VatraDorpnatcani

' ure-, Piatra Neamt

Oradea


Ui7 Gherla

Tiraspol


/Salonta

Vciui A1849N6uAGheorghieni J- Tg.Lapusnei Tignina'

eius

LEGE sCOLARĂ Brad Husi Causani

Nucet

sCOLARĂ

Bārlad

Abrud

Turda /'/> JārguMures ( ( Bacau REGLEMENTARE LeOva

Nadīac

Arad

Comrat

Alba lulia Orāstie

Blaj Medias

Brad

Kikmda Jimbolia
J" Timisoara

©olgrad ii h Chilia Noua smail

Cetatea Alba Tatarbunar

Brasov Predeal

Lugoj


Hateg


1847 l

I.serpilo Sulina

Cāmpulung Rāmnicu Vālcea



Braila



Tulcea *"

■* Caransebes Resita    -

- "ploiesti

Sf.Gheorghe

BELGRAD

Pitesti

M    ' O

Filiasi " li Slatina

Tārgu Jiu Severin

BUCUREsTI

Caracal Turnu Magurele

ernavoda

Constanta

Mangalia

Craiova

Calarasi ■iilistra


Oltenita t

Centre de presa politica romāneasca Centre de presa politica romāneasca si germana

Calafat "Lom

Giurgiu    Turtucaia

Rusciuc Zimnicea

Nicopole

Centre de presa politica germana Centre de presa politica maghiara | Aparitia unor organe de presa muncitoresti Asociatii stiintifice, culturale si academice

W Periodice de cultura stiintifice

.jj L - J - -- - ~


Dezvoltarea culturala īntre

Organizarea alegerilor locale si mai cu seama a alegerilor de deputati tru noua Camera (24-25 noiembrie 1864) au confirmat succesul deosebit al ptilor politicii autoritare a lui Alexandru I. Cuza, care īngaduise īnfaptuirea

noi legi electorale si a legii rurale paralel cu continuarea programului de rme. Pāna la sfārsitul anului 1864 era adoptata, īntre altele, legea introducerii dmului de unitati si masuri metrice (septembrie), era īnfiintata scoala de uri si sosele, īn fine, erau decretate legea instructiunii (25 noiem-H decembrie), legea organizarii armatei (27 noiembrie/9 decembrie) si se pta codul civil (16 decembrie). Este de remarcat ca īn Romānia, īntre primele din Europa, instructiunea de 4 ani devenea gratuita si obligatorie. Codul civil, irui model fusesera precedentele napoleonian si cel italian, introducea casa-i si divortul civil, ambele obligatorii, si crea posibilitatea īmpamāntenirii tate prin acordarea de drepturi politice locuitorilor evrei ai tarii.

Noua Camera, īntr-o componenta mult schimbata fata de cea precedenta,
deschis la 18 decembrie 1864. Fapt cu totul exceptional, se va reusi pentru
ia oara votarea anticipata a bugetului pe anul urmator. "

Din pacate, instalarea noilor corpuri legislative, a caror atitudine nu mai sa fi īn nici īntr-un fel ostila domnului si guvernului sau, a coincis si cu jriorarea raporturilor dintre Alexandru I. Cuza si M. Kogalniceanu. Turneul nfal al primului ministru-īn Oltenia, īn august-septembrie 1864, fusese rau rpretat īn anturajul principelui. Desi pretutindeni M. Kogalniceanu a subliniat itele lui Alexandru I. Cuza īn īnfaptuirea politicii de reforme a statului, esul sau personal n-a putut fi trecut cu vederea. S-au adaugat, īn timp, o īa de animozitati personale cu membri ai guvernului sau persoane apropiate inului, totul culminānd cu demisia primului ministru la 26 ianuarie 1865, pe j Alexandru I. Cuza a primit-o imediat. Era, incontestabil, o greseala politica; āndul colaboratorilor sai nu se gasea nici o alta personalitate de talia lectuala si politica a fostului sau prim sfetnic.

Ramāneau nerealizate, datorita, īn primul rānd, opozitiei Portii, mai multe ecte pentru care Alexandru I. Cuza se aratase foarte insistent. Astfel, statul i cāstigat dreptul de a acorda decoratii si alte distinctii si nu s-a putut institui īeda nationala, romanatul. īn aceasta situatie, pe teritoriul national aveau )t de circulatie monedele tarilor vecine, leul fiind o valoare de calcul si nu un imn financiar specific.



Anii 1885-1866. Declinul domniei lui Cuza sī īndepartarea sa, ia 11 uarie 1866. Stabilizarea temporara a situatiei politice si-a aratat, pentru o rta perioada, efectele atāt īnauntrul tarii, cāt si īn relatiile noastre externe, s doua camere au votat legea privind numirea de catre domn a mitropoli-si episcopilor, care, firesc, a provocat o mare emotie la Constantinopol. asta masura, cu caracter de autocefalie pentru Biserica Romāna, era un alt semn ansolidarii treptate a statului national si al aspiratiei sale spre independenta.

Oarecum īmpotriva cursului pe care viata politica romāneasca īl luase īn lavara anului anterior, opozitia, lipsita de posibilitatea de a se exprima par-entar sau īn presa din tara, a declansat o noua campanie īmpotriva dom-ii, fiind alertata de adoptarea de catre Alexandru I. Cuza a primului dintre fiii naturali, semn, īn opinia unora, ca ar dori sa devina rege si sa instituie o istie. Fie rau informat, fie convins ca forta reala a opozitiei este neīnsemnata,

domnul s-a retras o perioada din viata publica, plecānd la un tratament balnear la Ems, īn Germania.

E ceea ce probabil asteptau opozitionistii - conservatori si burghezia liberal-radicala - pentru a actiona. E greu de crezut, totusi, ca s-a dorit rasturnarea prin forta a domnului īn absenta sa. Organizarea unor tulburari discredita īnsa pe detinatorul tronului si putea grabi īndepartarea sa prin jocul concertat al Marilor Puteri.

Incidentele din 15august 1865 par a fi fost, deci, orchestrate din umbra de vechii adversari ai lui Alexandru I. Cuza care incontestabil au pregatit atmosfera prielnica unei asemenea dezlantuiri, fapt sesizat, de altfel, de observatorii straini aflati īntāmplator la Bucuresti, īn acele zile. Pretextul evenimentelor sāngeroase care urmara l-a constituit o ordonanta a Primariei bucurestene prin care precupetii de fructe si legume erau obligati sa īnchirieze gherete spre a face comert, vānzarea ambulanta fiind interzisa. īn ziua de 15 august 1865, īn semn de protest, mai sus-numitii devastara piata si, cu concursul celor care se aduna īn asemenea situatii pentru jaf si distrugere, intrara īn localul Primariei si incen­diara arhiva. Interventia fortelor de ordine a fost prompta, generalul Florescu, ministrul de interne, a cerut trupei ca razmerita sa fie imediat oprita. S-a tras si, din rāndurile devastatorilor, care n-aveau asupra lor arme de foc, au cazut 20 de morti si multi raniti. Seara au fost arestati mai multi lideri marcanti ai liberal-radicalilor, ulterior eliberati din lipsa de probe. Alexandru I. Cuza, re­īntors īn tara de urgenta, a ezitat sa vina imediat la Bucuresti, parca mini­malizānd importanta celor petrecute, parānd sa nu acorde tulburarilor nici o īnsemnatate.

Din nefericire, actiunea din 15 august a determinat numeroase complicatii īn raporturile Romāniei cu Marile Puteri garante. Acum se profileaza foarte vizibil o racire a relatiilor cu Franta, al carei ministru de externe notifica, de altfel, agentului Romāniei, ca incidentele din 15 august 1865 erau efectul unei nemultumiri generale, datorita dezordinei financiare si a modului defectuos de aplicare a legii rurale.

Erau poate, īntāmplator, aceiasi termeni prin care marele vizir Fuad Pasa se adresase domnului, cu putina vreme īnainte. Reactia internationala puternic defavorabila, dar mai cu seama atitudinea Frantei, care sprijinise constant toate demersurile anterioare ale tarii noastre spre unitate si progres, l-au īngrijorat pe Alexandru I. Cuza.

īn aceasta īmprejurare va adresa el cunoscuta scrisoare din 1 octombrie 1865 īmparatului Napoleon al lII. Din rāndurile ei razbate intentia de a parasi tronul, daca nu se mai afla la īnaltimea misiunii sale si daca Franta nu īl mai sprijina. Lui Fuad Pasa īnsa principele i-a raspuns, la 10 noiembrie 1865, cu multa seninatate, pronuntāndu-se pentru apararea tarii pe temeiul drepturilor pe care aceasta si Ie-a cāstigat īn ultimii ani.

Desi parea ca situatia reintra īn normal, la 5/17 decembrie 1865, īn mesajul adresat Parlamentului la deschiderea noii sale sesiuni, Alexandru I. Cuza īsi descumpani toti sustinatorii prin afirmarea clara a dorintei sale de a nu īmpiedica ascensiunea spre tron a unui print strain. īndoita lui alegere, expresie a vointei statornice de unire, era considerata doar ca un depozit sacru, la care el poate oricānd renunta.


Desigur, mesajul lui Alexandru I. Cuza a īncurajat fortele de opozitie.

za la adresa domnului - nesocotindu-se motivele reale ce o determinasera -

a neglijat situatia finaciara a tarii si care, din pacate, se īnconjurase de o

arila, se īmbina cu atacurile la persoana lui Alexandru I. Cuza, a carui viata

onala era de mult subiect de comentarii si bārfe.

Pe fondul acestei actiuni sustinute de defaimare s-a organizat complotul 11 februarie 1866. Semne premonitorii se vadeau si īn cele doua Camere 3 renastea, cu alti participanti, conflictul mai vechi īntre puterea executiva si legislativa. Prin promisiuni de avansare si prin relatii de familie au fost atrasi multi ofiteri, inclusiv seful garzii palatului domnesc, maiorul Lecca.

Parca pentru a īncuraja īn ultima clipa pe cei care doreau sa-l rastoarne, la anuarie 1866 Alexandru I. Cuza a schimbat titularii ministerelor de razboi si iterne, doi generali care īi erau foarte devotati.

Desi īn Bucuresti se stia ca se asteapta o lovitura de stat, zilele de 24 larie (aniversarea Unirii) si 8 februarie (7 ani de la intrarea lui Alexandru I. ■a īn Capitala) au trecut īn liniste. īn seara zilei de 10 februarie, pe la orele 7, xandru I. Cuza a fost prevenit ca impotriva sa se pregateste un complot. īn asta situatie el a dat numai ordinul de a se dubla garda palatului, fara a sti ca a si aceasta fusese cāstigata de complotisti. īn dimineata rece a zilei de 11 uarie 1866, trupele unui regiment de linie si doua baterii de artilerie s-au eptat spre palat. Cu complicitatea trupelor de paza, mai multi ofiteri si civili patruns īn cladire si l-au silit pe Alexandru I. Cuza sa-si semneze propria icare, "conform dorintei natiunii", formulare, firesc, de circumstanta.

īn aceeasi zi, o Locotenenta domneasca si un guvern prezidat de Ion ca preluau puterea pe durata vacantei tronului. Ulterior, Senatul si Camera oroclamat ca domn pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiana. Acesta n-a acceptat coroana. Alexandru I. Cuza, care se pregatea sa-si urmeze tinul īn exil, a avut taria de caracter necesara spre a rosti la plecare: "Sa dea nnezeu sa-i mearga tarii mai bine fara mine decāt cu mine! Sa traiasca nānia!".

Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza si a! generatiei pasoptiste in iptuirea Unirii si a Romāniei moderne. Opera sa politica trebuie masurata dimensiunea epocii careia el si poporul romān i-au dat viata si īn care totul de īnfaptuit: o larga reforma care sa asigure dreptul la vot, la proprietate si la ructie, pentru categoriile sociale īn trecut defavorizate. īn continuarea ei, lastarea generala nu se putea cladi "fara a īntemeia creditul public, a des-ie drumuri, a face poduri, a īmpodobi si a sanatati orasele, a largi porturile, a ari comertul, a īncuraja industria... a īntinde linii de drumuri de fier..., a volta toate stabilimentele publice". Totodata, era de consolidat statul national a īnfaptuit printr-o politica de eficace autonomie si de chibzuita asezare pe mul independentei depline.

Meritul Incontestabil al lui Alexandru I. Cuza este de a fi actionat energic, īn isul īnfaptuirii programului unionist al Adunarilor ad-hoc, de a fi īmplinit >mnele fundamentale solicitate de modernizarea Romāniei si de a fi īnteles, nci cānd misiunea sa s-a īncheiat, sa se retraga spre a lasa succesorilor sai

posibilitatea de a realiza integral aspiratiile poporului romān: independenta si unitatea deplina.


Din declaratia lui Al. loan Cuza, la 5/17 decembrie 1865, la deschiderea Corpurilor legiuitoare

"Fiti convinsi - ca eu n-as vrea o putere care nu s-ar īntemeia decāt pe forta. Fie īn capul tarii, fie alaturi de dumneavoastra, eu voi fi īntotdeauna cu tara, pentru tara, fara alta tinta decāt vointa nationala si marile interese ale Romāniei... Niciodata persoana mea nu va fi nici o īmpiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a carui asezare am fost fericit a contribui".

īntr-o carte aparuta la Paris, īn 1930, istoricul francez Paul Henry afirma:

"Independenta īn special si unirea la tronul moldo-valah a provinciilor romānesti iridente... nu puteau fi luate īn considerare decāt dupa rasturnarea completa a statutului Principatelor si numai un strain putea sa aiba īndrazneala si ajutoarele diplomatice necesare pentru a gāndi īn mod serios la aceasta".

TEMA:

Prezentati personalitatea lui Alexandru loan Cuza īn calitate de ctitor al Romāniei
moderne.

Comentati opera sa reformatoare si implicatiile sale sociale si politice.

Care au fost raporturile dintre principe si fortele politice interne?

Care a fost ecoul ideii "principelui strain" īn Romānia, īntre 1859 si 1866?












Document Info


Accesari: 2514
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )