Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Economia si societatea din Romania in perioada comunista

istorie




Eseu: Economia si societatea din Romania in perioada comunista




A doua jumatate a secolului al XX-lea aduce īn jumatatea estica a Europei un regim politic impus de Uniunea Sovietica cu ajutorul Armatei Rosii "eliberatoare".Īn Romānia acest lucru a avut loc dupa lovitura de stat din 23 august 1944, īn urma careia a fost arestat maresalul Ion Antonescu īmpreuna cu membrii guvernului dintre o coalitie alcatuita din RN.L, RN.Ţ, P.S.D si Partidul Comunist Romān, coalitie unita Blocul National Democrat sprijinita de regele Mihai.

Avānd ca scop eliberarea tarii si continuarea razboiului antihitlerist, lovitura in 23 august nu a avut, la īnceput, urmari pe placul sovieticilor pentru ca regele Mihai a format un guvern din toate partidele Blocului, guvern care era decis sa stabileasca monarhia constitutionala si regimul parlamentar, iar īn tara se extinsese miscarea de partizani aparuta īn momentul īn care sovieticii patrunsesera īn Bucovina.

Īn 6 martie 1945 comisarul Vāsinski, bazāndu-se pe "Acordul de procentaj" sabilit la 9 octombrie 1944 īntre Churchill si Stalin, l-a obligat pe rege sa-l numeasca prim-ministru pe dr. Petru Groza. Acesta conducea un guvern controlat de comunisti, beneficia de sprijinul unei disidente liberale conduse de Gheorghe Tatarescu, a uneia taraniste īn frunte cu Anton Alexandrescu si a īnceput sa ia masuri pentru instaurarea regimului comunist. Impunerea de catre sovietici a guvernului condus de dr. Petru Groza (6 martie 1945), guvern sprijinit de disidenti liberali, a declansat odata cu masurile de impunere a regimului comunist: suprimarea ziarelor, mentinerea cenzurii, īnfiintarea tribunalelor populare si a lagarelor de munca, extinderea la nivel national al rezistentei armate manifestata īnca de la patrunderea trupelor sovietice īn Bucovina. Cum rezistenta romānilor s-a extins īn zone subcarpatice din Muscel, Gorj, Brasov si Hunedoara si īn conditiile īn care odata ajunsi la guvernare, comunistii au folosit argumentul epurarii antifasciste pentru a aresta oamenii pentru colaborationism, a-i condamna si deporta īn Uniunea Sovietica.

Īnsa, anul cheie pentru preluarea puterii este 1948, pentru ca la 30 decembrie 1947, obtinusera abdicarea regelui Mihai si proclamasera Republica Populara Romāna, iar īncepānd cu noul an, comunistii au introdus modelul stalinist īn toate sectoarele vietii economice si politice; conform acestui model ca adepti ai centralismului economic, au confiscat proprietatea privata prin nationalizare si colectivizare. Toti cei care s-au opus celor doua masuri au fost deportati sau condamnati la munca fortata.. La impunerea tuturor acestor masuri au contribuit activistii si cele doua institutii create īntre 1948-1949: securitatea si militia populara. Securitatea chiar a devenit rapid un instrument de teroare si represiune politica īndreptat īmpotriva oricarui opozant al noului regim. Īn aceasta calitate ea era coordonata de generali- agenti ai serviciilor sovietice de spionaj.

Īn acest context a fost impus si monopolul ideological celor care credeau ca filozofia marxista putea deveni un mod de viata. Aceasta se īntāmpla mai ales īn stiinta, īnvatamānt si cultura. Cultura se dezvolta de acum aproape exclusiv pe baza unui nou curent cultural, prolecultismul curent care trebuia sa īnlocuiasca vechiul sistem de valori contribuind la construirea "omului nou". Īn acest scop a fost nevoie de o infuzie masiva de valori marxist-leniniste, de o campanie de rusificare si interzicerea a peste 8.000 de titluri si reviste

Masurile luate de comunisti īncep din 23 martie 1945, odata cu exproprierea terenurilor mai mari de 50 de hectare pentru realizarea unei reforme agrare si continua cu suprimarea libertatii presei prin interzicerea ziarelor de opozitie, impunerea legii epurarii aparatului de stat, crearea de tribunale populare, īnfiintarea sovromurilor si desfiintarea Senatului. Lor li se adauga lichidarea prin teroare politieneasca a vechilor elite politice si culturale, precum si a oricarei opozitii, inclusiv a celei din interiorul partidului folosind ca metode arestarile pentru colaborationism, condamnarile si deportarile īn Uniunea Sovietica īncepute cu liderii si functionarii regimului antonescian (1946).

Pentru a pune capat protestelor aliatilor fata de aceste masuri, īn 19 noiembrie 1946 guvernul organizeaza alegeri pe care le falsifica obtinānd 78,64% din voturi, astfel putānd sa treaca la etapele III si IV ale comunizarii tarii: dizolvarea partidelor politice si procesul liderilor ei (elita P.N.Ţ. este condamnata īn 1947, liderii liberalilor si ai social-democratilor īn 1948 si fruntasii Bisericii greco-catolice īn 1948) si abdicarea silita a regelui Mihai (30 decembrie 1947).

Īn 1948 comunistii īncheie preluarea puterii politice odata cu Constitutia din 13 aprilie si īncep lupta īmpotriva proprietatii private prin nationalizarea a 1060 de īntreprinderi industriale si miniere, reprezentānd 90% din productia tarii si transformarea lor īn sovromuri. Pāna īn 1950 sunt confiscate si restul de unitati economice, social-culturale si locuinte care se alatura proprietatii statului īmpreuna cu terenurile agricole colectivizate īncepānd din martie 1949.

Dupa doua reforme agrare semnificative 57% dintre gospodarii aveau mai putin de 5 hectare, dar comunistii protestau "īmpotriva exploatarii capitaliste la sate". Colectivizare a s-a desfasurat īn perioada 1949-1962. Scopurile acesteia au fost distrugerea chiaburilor si organizarea gospodariilor agricole colective (GAC), dupa modelul sovietic al colhozurilor si al sovhozurilor. Colectivizarea a determinat protestele taranilor, opozitia lor manifestata si prin atacarea "autoritatilor" comuniste si mai mult a declansat rezistenta taraneasca concretizata pe parcursul īntregii perioade dintre 1948 si 1962 printr-un lung sir de rascoale īn toate zonele tarii (Botosani, Suceava, Nasaud, Galati, Arad, Vrancea, Dāmbovita, Ialomita, Vlasca, Ilfov) Pāna īn 1950 sunt confiscate si restul de unitati economice, social-culturale si locuinte care se alatura proprietatii statului īmpreuna cu terenurile agricole colectivizate īncepānd din martie 1949.

Dupa doua reforme agrare semnificative 57% dintre gospodarii aveau mai putin de 5 hectare, dar comunistii protestau "īmpotriva exploatarii capitaliste la sate". Colectivizarea s-a desfasurat īn perioada 1949-1962. Scopurile acesteia au fost distrugerea chiaburilor si organizarea gospodariilor agricole colective (GAC), dupa modelul sovietic al colhozurilor si al sovhozurilor. Colectivizarea a determinat protestele taranilor, opozitia lor manifestata si prin atacarea "autoritatilor" comuniste si mai mult a declansat rezistenta taraneasca concretizata pe parcursul īntregii perioade dintre 1948 si 1962 printr-un lung sir de rascoale īn toate zonele tarii (Botosani, Suceava, Nasaud, Galati, Arad, Vrancea, Dāmbovita, Ialomita, Vlasca, Ilfov). īn aceste conditii metodele folosite pentru īnfiintarea G.A.C.-urilor mergeau de la brutalitati, confiscari, arestari, deportari pāna la corupere, campanii de presa si izolare. Ca si īn urma nationalizarii proprietatilor particulare, fostii proprietari, numiti chiaburi, au fost deportati īn zone slab populate sau internati īn lagarele de munca.

Campania s-a bazat pe voluntariat. Primele GAC s-a īnfiintat īn iulie 1949,dar īn 1958 doar 17,5% din terenurile agricole intrase īn GAC-uri. Īn 1953 au fost adoptate alte metode: confiscarea inventarului agricol si a recoltei, restrictii comerciale, interdictii etc. Īn 1958 s-a revenit īn forta la modelul stalinist pentru ca īn 1962, 96% din suprafata arabila a tarii sa faca parte din GAC- uri. Īn aceste conditii colectivizarea a fost declarata īncheiata. Dar colectivizarea nu a dus la cresterea nivelului de trai datorita atāt productiilor destul de mici obtinute cāt si a lipsei de utilaje agricole performante. La aceasta se adauga faptul ca existau putini specialisti care lucrau īn agricultura. Calitativ, Romānia a īnregistrat cea mai joasa productivitate pe suprafata cultivata, comparativ cu statele din lagarul socialist.

Īn paralel cu procesul de colectivizare s-a trecut si la industrializarea fortata. La 11 iunie 1948 a īnceput nationalizarea mijloacelor de productie. Dupa model sovietic, a fost adoptat sistemul planurilor cincinale (primul cincinal 1951-1955). Noua linie economica a regimului a constituit obiectul unei intense propagande politice. Au fost importate modelele sovietice stahanovismul sau munca brigadierilor pe santierele tineretului. Īn 1949 Romānia a devenit membra a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, dar URSS i-a cerut acesteia sa ramāna printre tarile agricole ale lagarului socialist, īn semn de protest Gheorghiu-Dej a īnceput aplicarea unui masiv proiect de industrializare. Cānd U.R.S.S. propune planul Valev (1964), iar Romānia īncepe industrializarea cu construirea combinatului siderurgic de la Galati.

Regimul Ceausescu a dat un nou impuls industrializarii. Acesta a considerat ca Romānia a devenit o tara mediu dezvoltata si se trecea la societatea socialista multilateral dezvoltata.

Ramurile preferate erau industria grea, constructoare de masini si petrochimia. Au fost construite multe combinate industriale. Se īncerca amplasarea echilibrata a capacitatilor industriale pe īntreg teritoriul tarii. Romānia a aderat la Fondul Monetar International si avea relatii economice privilegiate cu Comunitatea Economica Europeana. Dupa 1970 Nicolae Ceausescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei fara a tine cont de indicatorii economici reali. Acestia au fost supliniti de un dirijism economic absolut care, pe termen scurt, s-a resimtit pozitiv, dar pe termen lung s-a dovedit o politica falimentara datorita specializarii unor īntregi regiuni, distrugerea accentuata a mediului si depopularea satelor. Pentru ca Romānia producea marfuri de calitate inferioara cu costuri mari a crescut datoria externa si aceasta problema nu a fost rezolvata nici prin eforturile admnistrativ-birocratice, permanenta reorganizare si rotire a cadrelor, accentuarea izolarii economice si a stalinismului.

Dupa revolutia din Ungaria, īn 1958 se retrasesera trupele sovietice din Romānia ceea ce a permis reorientarea regimului Gheorghe Gheorghiu Dej si distantarea de Moscova condusa de antistalinistul Nikita Hrusciov si Declaratia din aprilie 1964. Prin aceasta declaratie Partidul Comunist Romān īsi rezerva dreptul de a edifica socialismul īn conformitate cu realitatile nationale. Astfel, pe plan diplomatic si economic se reiau relatiile cu Occidentul, iar pe plan intern este desovietizata cultura si sunt eliberati detinutii politici (1962-1964).

Dupa 1964, regimul īnchisorilor si exterminarea fizica a opozantilor au fost īnlocuite de metode mai subtile de supraveghere a societatii īn ansamblu: o puternica retea de informatori si īncurajarea delatiunii, ascultarea convorbirilor telefonice, domiciliul obligatoriu sau dosarul personal.

In 1989, desi Romānia anunta rambursare datoriei externe, criza economica devenise acuta īn toate sectoarele, puterea politica era concentrata īn māinile lui Nicolae Ceausescu si a sotiei sale, Elena. Securitatea avea un caracter extrem de represiv īmpiedicānd formarea unei disidente īn partid sau a unei opozitii interne si era izolata pe plan international. Īn aceste conditii īncep miscari īmpotriva regimului comunist la Timisoara si Bucuresti. Acestea se extind īn toata tara si se finalizeaza cu prabusirea regimului comunist.






loading...








Document Info


Accesari: 9184
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )