Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Marile puteri si spatiul romanesc in secolele XV-XVI

istorie




Marile puteri si spatiul romānesc īn secolele XV-XVI





          Īn primul rānd, este vorba de o presupusa expeditie a vizirului Mahmud Pasa īmpotriva Ţarii Romānesti, pe care doua izvoare italiene o plaseaza īn anul 1458 , dar, de fapt, la mijloc este o eroare de cronologie , ceea ce exclude ipoteza unei ciocniri īntre Vlad Ţepes si otomani anterioara iernii din 1461-1462.

          Īn al doilea rānd, īncetarea platii tributului de 10 000 de ducati anual , nu a avut, dupa opinia noastra semnificatia unei rupturi imediate si ireparabile cu Poarta asa cum se considera īntr-o serie de lucrari mai mult sau mai putin recente . Daca lucrurile ar fi stat altfel, daca Vlad Ţepes ar fi rupt deschis relatiile cu Poarta, probabil ca sultanul Mehmet II, care dorea sa-si īnsemneze fiecare an de domnie cu cāte o noua cucerire, nu ar fi ezitat sa atace Ţara Romāneasc 717x2312h 59;. Ce a facut īnsa el pāna īn 1462? Īn 1458 cuceresete o parte īnsemnata din Moreea , īn 1459, deci anul īn care Vlad Ţepes īnceteaza plata tributului, Mehmet II cucereste Semendria si tot ceea ce ramasese din statul sārb , īn 1460 desavārseste cucerirea Moreeii , iar īn 1461 cucereste Sinope si Trapezunt , ultimele ramasite ale Imperiului bizantin. Dupa parerea noastra, sultanul si dregatorii Portii nu au interpretat neplata tributului ca un act de ostilitate si nici Vlad Ţepes nu avea vreun interes sa provoace deliberat pe turci īntr-un moment īn care se afla īn conflict deschis cu sasii din sudul Transilvaniei si cu regele Ungariei, Matia Corvin , care sprijineau pretendenti la domnie si grupari boieresti ostile. Prin acest conflict, determinat si de importante aspecte economice , dar dominat, īn primul rānd, de cauze politice , Vlad Ţepes urmarea realizarea a doua obiective absolut necesare pentru a putea lupta cu succes īmpotriva Portii: consolidarea interna a statului si a institutiei domniei si afirmarea pozitiei independente, de facto, a Ţarii Romānesti īn fata pretentiilor de suzeranitate ale regalitatii maghiare. Ambele obiective au fost realizate prin tratatul īncheiat cu Brasovul īn jurul datei de 1 octombrie 1460 . Reconcilierea din 1460 īntre Vlad Ţepes si sasi a restituit, neīndoielnic, acestora libertatea comerciala īn Ţara Romāneasc 717x2312h 59; suprimata īn timpul conflictului . De asemenea, reconcilierea s-a produs īn cadrul revenirii lui Vlad Ţepes la alianta cu Ungaria, la pregatirea actiunii antiotomane, care a ramas, tot timpul, directia dominanta a politicii externe a domnului romān.


Este vorba de o istorie anonima pāna la 1500, La progenia della cassa de' Octomani, apud Nicolae Iorga, Acte si fragmente cu privire la istoria romānilor, vol. III, Bucuresti, 1897, p. 13 si de cronica lui Donado da Lezze, Historia turchesca (1300-1514), ed. I. Ursu, Bucuresti, 1909, pp. 24-25 care indica anul 1458 pentru expeditia lui Mahmud Pasa īmpotriva lui Vlad Ţepes, informatie considerata veridica de N. Iorga īn Istoria Romānilor, vol. IV, Bucuresti, 1937, pp. 130-131.

Eroarea de cronologie a celor doua izvoare italiene, care plaseaza evenimentele de la īnceputul campaniei din 1462 cu patru ani mai devreme, este demonstrata cu argumente solide de stefan Andreescu, op. cit., pp. 91-92 si idem, ,,Razboiul cu turcii din 1462", īn Revista de istorie, tom 29, nr. 11, 1976, pp. 1673-1674. A se vedea si Const. A. Stoide, ,,Luptele lui Vlad Ţepes cu turcii (1461-1462)", īn Anuarul Institutului de istorie si arheologie "A. D. Xenopol", XV, 1978, pp. 16-17. Noi īmpartasim aceasta parere. Confuzia din cele doua izvoare italiene poate sa derive si din faptul ca, la īnceputul lunii octombrie 1458, trupe ungare conduse de Mihail Szilagyi au īnfrānt, īn apropiere de Belgrad, o armata otomana comandata de Mahmud Pasa (I. A. Fessler, E. Klein, Geschichte von Ungarn, III, Leipzig, 1876, p. 16; N. Iorga, Geschichte des osmanische Reiches nach den Quellen dargestellt, vol. II, Gotha, 1909, pp. 107-108; C. Jireček, Geschichte des Serben, II, 1, Gotha, 1918, p. 213; Franz Babinger, Mahomet II le Conqu rant et son temps. 1432-1481. La grande peur du monde au tournant de l'histoire, Paris, 1954, pp. 189-190).

Pentru haraciul Ţarii Romānesti din timpul lui Vlad Ţepes a se vedea M. Berza, ,,Haraciul Moldovei si Ţarii Romānesti īn sec. XV-XIX", īn Studii si materiale de istorie medie, II, Bucuresti, 1957, pp. 28-29.

Istoria Romāniei, II, p. 470; N. Stoicescu, op. cit., p. 86; idem, ,,La victoire de Vlad l'Empaleur sur les Turcs (1462)", īn Revue Roumaine d'Histoire, XV, no. 3, 1976, p. 377; st. Andreescu, Vlad Ţepes (Dracula)..., p. 99; R. st. Ciobanu, op. cit., pp. 170-171; Emil Stoian, Vlad Ţepes. Mit si realitate istorica, Bucuresti, 1989, p. 79; Constantin Rezachevici, ,,Vlad Ţepes - cronologie, bibliografie", īn Revista de istorie, tom 29, nr. 11, 1976, p. 1748; idem, ,,Vlad Ţepes - Chronology and historical Bibliography", īn vol. Dracula. Essays on the Life and Times of Vlad Ţepes. Edited by Kurt W. Treptow, Columbia University Press, New York, 1991, p. 257; Kurt W. Treptow, Aspects of the Campaign of 1462, īn ibidem, pp. 123-124. Matei Cazacu considera ca Vlad Ţepes a īncetat plata tributului catre turci īn 1460 si leaga aceasta decizie de lucrarile Congresului de la Mantova din 1459 (Matei Cazacu, L'histoire du prince Dracula en Europe Centrale et Orientale (XVe  si cle), Geneve, 1988, p. 8).

Īn acest an Mehmet II a īntreprins o importanta campanie īn Moreea, reusind sa cucereasca o treime din Peninsula, cu orasele Corinth, Patras, Vostitza, Kalavryta. Cei doi despoti ai Moreeii, Toma si Demetrios se obliga sa plateasca un tribut anual de 3 000 de ducati (Denis A. Zakythinos, Le Despotat grec du Mor e. Historie politique, London, 1975, pp. 256-260).

F. Babinger, op. cit., pp. 199-201.

Ibidem, pp. 210-215; D. A. Zakythinos, op. cit., pp. 267-274. La 1 august 1460, capitanul Golfului, titulatura purtata de comandantul flotei venetiene din Adriatica, Lorenzo Moro, precum si castelanii din Modon si Coron, au primit informatii foarte clare ca sultanul are intentia sa-si stabileasca autoritatea asupra īntregii Moreei, ca este dusmanul Venetiei si ca a ajuns deja la frontierele teritoriilor venetiene din Peninsula (F. Thiriet, R gestes des délibération du senat de Venise concernant la Romanie, tome III, , Paris, La Haye, 1961, pp. 233-234, nr. 3118).



F. Babinger, op. cit., pp. 228-238; s .Papacostea, ,,Relatiile internationale īn rasaritul si sud-estul Europei īn secolele XIV-XV", īn Revista de istorie, tom 34, nr. 5, 1981, pp. 916-917; Tahsin Gemil, Romānii si otomanii īn secolele XIV-XVI, Bucuresti, 1991, p. 140.

Pentru acest conflict a se vedea Hurmuzaki, Documente, XV, 1, pp. 50-51, doc. LXXXIX; I. Bogdan, Documente privitoare la relatiile Ţarii Romānesti cu Brasovul si cu Ţara Ungureasca īn sec. XV-XVI, vol. I, 1413-1508, Bucuresti, 1905, pp. 101-103; C. C. Giurescu, Istoria romānilor, vol. II, 1, ed. a III-a, Bucuresti, 1940, pp. 43-49; Istoria Romāniei, II, pp. 468-469; N. Stoicescu, Vlad Ţepes, pp. 70-73; st. Andreescu, Vlad Ţepes (Dracula)..., pp. 66-77; R. st. Ciobanu, op. cit., pp. 150-159; E. Stoian, op. cit., pp. 60-70. Tursun bei arata ca Vlad Ţepes ,,... īncrezāndu-se īn nalta Poarta, i-a biruit pe unguri, omorānd pe multi dintre ei..." (op. cit., ed.cit., p. 68), iar Chalcocondil afirma si el urmatoarele: "si peoni (unguri - n.n.), nu putini, despre care credea ca au vreun amestec īn treburile publice, necrutānd nici pe unul din acestia, i-a ucis īn numar foarte mare" (op. cit., ed.cit., p. 283). De fapt, incursiunile lui Vlad Ţepes īn Transilvania au fost īndreptate īmpotriva tuturor celor care unelteau contra sa, boieri ostili sau pretendenti la domnie, si care īncalcau, astfel, aspiratiile de independenta ale tarii (Pavel Binder ,Itinerarul transilvanean al lui Vlad Ţepes", īn Revista de istorie, tom 27, nr. 10, 1974, pp. 1537-1542).

Una din cauzele ostilitatii sasilor, mestesugari si negustori prin excelenta, a fost, probabil, adoptarea unor masuri comerciale protectioniste de catre Vlad Ţepes (Gustav G ndisch, ,,Cu privire la relatiile lui Vlad Ţepes cu Transilvania īn anii 1456-1458", īn Studii. Revista de istorie, tom 16, 1963, pp. 684-686; Radu Manolescu, Comertul Ţarii Romānesti si Moldovei cu Brasovul (secolele XIV-XVI), Bucuresti, 1965; Dinu C. Giurescu, ,,Relatiile economice ale Ţarii Romānesti cu tarile Peninsulei Balcanice din secolul al XIV-lea pāna la mijlocul secolului al XVI-lea", īn Romanoslavica, XI, 1965, pp. 167-201; M. Cazacu, ,,L'impact ottoman sur les pays roumains et ses incidences mon tairs (1452-1504)", īn Revue Roumaine d'Histoire, XII, no. 1, 1973, pp. 188 si urm.).

Deosebit de interesanta ni se pare opinia istoricului serban Papacostea, care considera ca Vlad Ţepes nu a dus o politica protectionista fata de negustorii sasi din Brasov si Sibiu: "Relatiile lui Vlad Ţepes cu Brasovul si Sibiul, sensul conflictului sau cu cele doua orase, ca de altminteri īntreaga sa personalitate si activitate sunt deformat oglindite īn istoriografie, īn parte din pricina unora dintre izvoarele care i-au īnregistrat faptele, povestirile īn limba slava si germana, īmpletire de realitate si legenda, īn parte datorita unui demers istoriografic care a situat teza īnaintea izvorului si a cercetarii" (s. Papacostea, ,,Īnceputurile politicii comerciale...", p. 27). Īn continuarea argumentarii acestui punct de vedere se arata ca este sigur ca Radu cel Frumos, fratele si urmasul īn domnie al lui Vlad Ţepes, a instituit depozitul obligatoriu, care a īngradit considerabil activitatea brasovenilor īn Ţara Romāneasca si a interceptat, īn acelasi timp, legatura lor directa cu Dunarea de Jos (Ibidem, p. 28). Revenind īn domnie, īn 1476, si cu concursul ostilor regale maghiare, Vlad Ţepes se angaja, de fapt, sa anuleze masurile lui Radu cel Frumos ,... ca de acum īnainte scala ce a fost sa nu mai fie nicaieri īn tara domniei mele" (I. Bogdan, Documente privitoare la relatiile Ţarii Romānesti cu Brasovul..., I, pp. 95-97; s. Papacostea, ,,Īnceputurile politicii comerciale...", p. 29). Daca lucrurile stau asa, si este foarte probabil, rezulta ca razboiul lui Vlad Ţepes cu sasii din sudul Transilvaniei si cu regele Matia Corvin a avut un pur caracter politic. (s. Papacostea, ,,Īnceputurile politicii comerciale...", p. 30; G. G ndisch, ,,Vlad Ţepes und die S chsischen Selbstverwaltungsgebiete Siebenbürgens", īn Revue Roumaine d'Histoire, VIII, no. 6, 1969, pp. 981-992). Este, de asemenea, posibil ca plata tributului catre Poarta, pe care Vlad Ţepes a facut-o regulat īn primii ani de domnie, pāna īn 1459, sa fi fost interpretata de regele Ungariei si de sasii din Transilvania ca un gest de ostilitate (M. Cazacu, L'histoire du prince Dracula..., p. 5). De asemenea, īn conditiile īn care Matia Corvin purta tratative secrete cu turcii, de la sfārsitul anului 1458, pentru a īncheia un armistitiu (Monumenta Hungariae Historica. Acta extera, vol IV, Budapest, 1875, pp. 36-40; Lino G mez Canedo, Un espa ol al servicio de la Santa Sede. Don Juan de Carvajal, cardenal de Sant Angelo, legado en Alemania y Hungria (1399? - 1469), Madrid, 1947, p. 199), este foarte posibil ca sultanul sa fi vazut īn actiunea lui Vlad Ţepes un act de presiune asupra regelui Ungariei, sa-i fi dat chiar aprobarea pentru actiunile militare din sudul Transilvaniei si sa fi acceptat, ca pe ceva absolut normal, neplata tributului īncepānd din 1459.

G. G ndisch, ,,Vlad Ţepes und die S chsischen...", p. 992. Se pare ca acest acord de pace si alianta a fost o consecinta directa a unui acord anterior cu Matia Corvin (N. Stoicescu, Vlad Ţepes, p.89, n. 17; Radu Lungu, ,, propos de la campagne antiottomane de Vlad l'Empaleur au sud du Danube (hiver 1461-1462)" īn Revue Roumaine d'Histoire, XXII, no. 2, 1983, pp. 149-150).

s. Papacostea, ,,Īnceputurile politicii comerciale...", p. 29.

anunta cruciada, la 14 ianuarie 1460 (N. Iorga, Notes et extraits pour servir l'histoire des croisades au XVe si cle, IV, Bucarest, 1915, pp. 166-168). De asemenea, la 20 februarie 1460, Pius II a oferit lui Matia Corvin 40 000 de ducati īn caz de razboi cu turcii, cu conditia de a nu īncheia o pace separata cu Mehmed II (Augustino Theiner, Vetera monumenta historica Hungariam sacram illustrantia, vol. II, Roma, Paris, 1860, pp. 351, 356-357). La rāndul sau, īn timpul Congresului de la Mantova, Matia Corvin a promis prin solii sai, ca va participa la o eventuala cruciada cu un contingent de 12 000 de soldati (L. G mez Canedo, op. cit., p. 212).







Īn al treilea rānd, dupa opinia noastra, turcii īncep sa arate neīncredere si ostilitate fata de Vlad Ţepes abia īn 1461, īn timpul sau imediat dupa īncheierea expeditiei īmpotriva Trapezuntului si, īn aceasta situatie, nemai avānd de ales, domnul se hotaraste sa treaca deschis la actiune īmpotriva lor īn iarna dintre 1461 si 1462 . El se considera destul de consolidat pe plan intern, īsi dadea seama ca o confruntare cu Poarta devenise inevitabila, mai ales dupa īncercarea nereusita de capturare a sa de la Giurgiu, si conta si pe un eventual sprijin extern care putea veni fie de la inamicii orientali ai Imperiul otoman, fie de la Matia Crovin, fie de la Venetia, deoarece momentul formarii unei coalitii antiotomane care sa-i includa pe toti acestia parea foarte apropiat, īn ciuda esecului Congresului de la Mantova din 1459, la care papa Pius II (1458-1464) sperase sa puna pe picioare o mare liga antiotomana, cu o larga participare a puterilor crestine . Aici se hotarāse, printre altele, ca armata crestina sa fie condusa de ducele Milanului, Francesco Sforza, si de ducele Burgundiei, Filip cel Bun , dar hotarārea nu va avea nici un fel de urmare.

          Cronicarul contemporan Laonic Chalcocondil arata ca Vlad Ţepes nu a declansat lupta antiotomana decāt atunci cānd i s-a parut ca situatia Daciei este sigura si acest lucru s-a īntāmplat dupa campania sultanului īmpotriva Trapezuntului, īn iarna dintre 1461 si 1462 . Dar sa vedem care au fost elementele care au dus la aceasta ruptura si la marea confruntare din 1462.

          Īn a doua jumatate a anului 1460, Vlad Ţepes a restabilit legaturile de buna vecinatate cu sasii din sudul Transilvaniei, asa cum am aratat mai sus, si a īncheiat un tratat secret cu Matia Crovin , care prevedea printre altele, si casatoria sa cu o ruda a acestuia . Tot īn acest an, a trecut pe Dunare, spre Ungaria, o solie a principilor orientali din Georgia, Mingrelia, Guria, Trapezunt si a lui Uzun Hasan, stapānul turcoman al Persiei, care se pregateau sa atace Imperiul otoman si cautau aliati īn Europa. Ei erau īnsotiti de calugarul Lodovico da Bologna - legat al papei īn Georgia - si au purtat discutii īn Ungaria , la īmparatul Frederic III , la Venetia, unde au fost primiti cu mare respect si politete , apoi la Florenta, la Roma si la Filip cel Bun, ducele Burgundiei, considerat ca posibil conducator al coalitiei europene antiotomane . Dar rezultatul acestui adevarat turneu european al solilor orientali a fost nul. Fapt este ca actiunile din 1458-1461 ale coalitiei orientale de sub conducerea statului turcoman al lui Uzun Hasan, din care faceau parte Trapezuntul, Armenia, Georgia si Sinope, au dus la realizarea unor campanii antiotomane īn nordul Anatoliei, īn 1459 si 1460. Acest lucru era cunoscut de Vlad Ţepes, ceea ce ne poate face sa credem ca si el a purtat tratative cu solii orientali īn 1460, atunci cānd ei calatoreau pe Dunare. Desi nu exista nici o dovada īn acest sens, este putin probabil ca domnul Ţarii Romānesti, care se pregatea de razboi cu turcii, sa nu fi profitat de prezenta solilor coalitiei orientale, care deja exista si actiona īmpotriva Imperiului otoman, īndreptāndu-se, īn acelasi timp, spre Europa Centrala si Occidentala, unde sperau sa realizeze o coalitie antiotomana asemanatoare. Īn acest fel, Vlad Ţepes spera sa primeasca ajutoare importante si din Orient si din Occident, iar actiunea sa antiotomana, simultana cu a celorlalte doua coalitii, sa fie īncununata de succes.

          De asemenea, Vlad Ţepes īsi dadea seama ca dispersarea fortelor otomane pe mai multe fronturi, unde sa fie angajate īn lupte grele, i-ar fi favorizat propria actiune . Dar acest lucru nu s-a īntāmplat, deoarece coalitia din Orient a primit o puternica lovitura prin cucerirea, īn 1461, de catre sultan a oraselor Sinope si Trapezunt, iar coalitia antiotomana din Occident nu s-a format decāt īn 1463, dupa ce turcii au declansat razboiul cu Venetia. De aceea, atacul lui Vlad Ţepes din iarna 1461-1462 s-a desfasurat fara nici un sprijin din exterior, exact īn momentul īn care turcii erau liberi sa actioneze militar asa cum doreau, ceea ce ne face sa credem ca el nu a dorit atacul si, prin urmare declansarea ostilitatilor cu Imperiul otoman tocmai īn momentul īn care acesta nu era supus la nici o presiune din exterior. Dar asa cum vom vedea īn continuare, domnul Ţarii Romānesti nu a avut de ales, turcii nu l-au lasat sa-si aleaga momentul atacului, ci, dimpotriva, prin actiunile si intentiile lor vadite l-au provocat exact atunci cānd stiau ca pot sa-i dea o lovitura nimicitoare.

          Tratativele cu Matia Corvin si sasii din sudul Transilvaniei, la fel ca si posibilele tratative cu solii coalitiei orientale antiotomane au provocat, bineīnteles, nemultumirea Portii, pentru care neplata īn continuare a tributului īncepea sa fie considerata ca un semn de nesupunere. Marea majoritate a izvoarelor narative concorda īn a afirma ca aceasta schimbare de atitudine a Portii fata de Vlad Ţepes s-a produs īn 1461, fie īn timpul campaniei īmpotriva Trapezuntului, fie imediat dupa aceea si nu lasa sa se īntrevada nici un fel de neīntelegeri anterioare referitoare la neplata tributului. Aflānd despre acordul dintre Vlad Ţepes si Matia Corvin , sultanul a trimis, pentru īnceput, o solie īn Ţara Romāneasc 717x2312h 59; cu scopul de a-i cere voievodului sa abandoneze alianta cu Ungaria si casatoria proiectata , dar nu s-au obtinut rezultatele scontate. Vlad Ţepes a acceptat sa plateasca haraciul, dar a refuzat sa dea copii pentru ieniceri, tribut de sānge pe care tara sa nu-l daduse niciodata si a refuzat sa se prezinte īn persoana la Poarta .


Parerea ca Vlad Ţepes trece deschis la actiune īmpotriva turcilor īn 1461 si nu īn 1459 a fost exprimata de Nicolae Iorga: "Numai īn 1461 el īsi schimba purtarea: se īntoarce la politica traditionala care fusese si a tatalui sau" (Scrisori de boieri. Scrisori de domni, ed. a III-a, Valenii de Munte, 1931, p. 163) si reluata de Sergiu Iosipescu, ,,Conjunctura si conditionarea internationala politico-militara a celei de-a doua domnii a lui Vlad Ţepes (1456-1462)", īn Studii si materiale de muzeografie si istorie militara, nr. 11, 1978, Bucuresti, 1978, pp. 179-180. Dar, la cei doi istorici aceasta opinie nu este suficient de fundamentata stiintific. De aceea noi, fiind de acord cu acest punct de vedere, vom īncerca sa-l sprijinim cu toate argumentele ce ne stau la dispozitie.

G. B. Picotti, La dieta di Mantova e la politica de'Veneziani, īn Miscellanea di storia veneta, seria terza, tomo IV, Venezia, 1912. Papa Pius II, care pregatea liga antiotomana, a facut apel pentru pace īn Ungaria, sfāsiata de luptele dintre partizanii lui Matia Corvin si cei ai lui Frederic III de Habsburg (I. A. Fessler, E. Klein, op. cit., III, pp. 20-21; K. Nehring, Mathias Corvinus, Kaiser Friedrich III und das Reich. Zum hunyadisch-habsburgischen Gegensatz im Donauraum, München, 1975, pp. 15-16) si, īn ciuda opozitiei Venetiei si a delegatilor imperiali, a dat citire bulei care anunta cruciada, la 14 ianuarie 1460 (N. Iorga, Notes et extraits pour servir l'histoire des croisades au XVe si cle, IV, Bucarest, 1915, pp. 166-168). De asemenea, la 20 februarie 1460, Pius II a oferit lui Matia Corvin 40 000 de ducati īn caz de razboi cu turcii, cu conditia de a nu īncheia o pace separata cu Mehmed II (Augustino Theiner, Vetera monumenta historica Hungariam sacram illustrantia, vol. II, Roma, Paris, 1860, pp. 351, 356-357). La rāndul sau, īn timpul Congresului de la Mantova, Matia Corvin a promis prin solii sai, ca va participa la o eventuala cruciada cu un contingent de 12 000 de soldati (L. G mez Canedo, op. cit., p. 212).



Luigi Bignami, Francesco Sforza (1401-1466), Milano, 1938, pp. 275-276.

L. Chalcocondil, op. cit., ed. cit., pp. 283-284.

I. Bogdan, Documente privitoare la relatiile Ţarii Romānesti cu Brasovul..., I, p. 107; Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenb rgen, VI, Bucuresti, 1981, pp. 90-91, doc. 3237; G. G ndisch, Vlad Ţepes und die S chsischen..., p. 986-992; N. Stoicescu, Vlad Ţepes, p. 89, n. 17; st. Andreescu, ,,En marge des rapports de Vlad l'Empaleur avec l'Empire ottoman", īn Revue des Etudes Sud-Est Européennes, XIV, no. 3, 1976, p. 374; S. Iosipescu, art. cit., p. 182; R. Lungu, art. cit., pp. 149-150.

I. Bogdan, Vlad Ţepes si naratiunile germane si rusesti..., p. 78.

Lodovico da Bologna este una dintre figurile cele mai controversate ale epocii, care a īntreprins numeroase calatorii īn Orient, ca sol sau legat papal, avānd, aproape īntotdeauna, misiunea de a realiza aliante antiotomane cu puterile orientale. Astfel sunt cunoscute misiunile sale din 1437, 1454-1455, 1460-1461, 1465, 1472 si 1477. Pentru viata si activitatea sa a se vedea, printre altele, Moriz Landwehr von Pragenau, Ludwig von Bologna. Patriarch von Antiochien, īn Mitteilungen des Österreich Instituts, Wien, 1901, p. 293; B. Bughetti, ,,Nuovi documenti intorno a Fr. Lodovico da Bologna O.F.M. (1460-1461)", īn Studi Francescani, serie 3 a, 10, 1938, pp. 128-134; Angelo Bargellesi Severi, ,,Nuovi documenti su fr. Lodovico da Bologna, al secolo Lodovico Severi, Nunzio Apostolico in Oriente (1455-1457)", īn Archivum Franciscanum Historicum, annus 69, fasc. 1-2, 1976, pp. 3-22; Richard J.Walsh, ,,Charles the Bold and the Crusade: politics and propaganda", īn Journal of medieval history, III, 1977, pp. 70-72, Jean Richard, La Papauté et les misisions d'Orient au Moyen Āge (XIIIe - XVe sičcles), Paris, Torino, 1977, pp. 274-278.

I. A. Fessler, Die Geschichte der Ungarn und ihrer Landsassen, V, Leipzig, 1822, p. 77; A. Bryer, ,,Lodovico da Bologna and the Georgian Embassy of 1460-1461", īn Bendi Kartlisa. Revue de kartvelologie, XIX-XX, 1965, Paris, p. 181; Lajos Tardy, ,,Il ruolo di Venezia nei rapporti persiani e georgiani dell'Ungheria", īn vol. Rapporti veneto-ungheresi all'epoca del Rinascimento, a cura di Tibor Klaniczay, Budapest, 1975, p. 258.

L. Tardy, art. cit., p. 258.

Ibidem; A. Bryer, art. cit., p. 184.

A. Bryer, art. cit., p. 191; L. Tardy, art. cit., p. 258.

s. Papacostea, ,,Die politischen Voraussetzungen f r die Wirtschaftliche Vorherrschaft des osmanischen Reiches Schwarzmeergebiet (1453-1484)", īn M nchner Zeitschrift f r Balkankunde, 1, M nich, 1978, p. 230; R. Lungu, art. cit., p. 151.

L. Chalcocondil, op. cit., ed. cit., pp. 283-284; Critobul din Imbrosa, op. cit., ed. cit., p. 290; Ducas, Istoria turco-bizantina (1341-1462), ed. V. Grecu, Bucuresti, 1958, p. 430; Tursun-bei, op. cit., ed. cit., p. 68; semseddin Ahmed bin Suleiman Kemal-pasa-zade, op. cit., ed. cit., p. 200; Enverī, Düsturname (Cartea vizirului), īn Cronici turcesti, I, p. 42, Asīk-pasa-zade, Tevarih-i Al-i Osman (Istoriile dinastiei otomane), īn ibidem, p. 92; Mehmed Nesri, Djihannuma. Tarih-i al-i Osman (Istoria dinastiei otomane), īn ibidem, p. 125; Sa'adeddin Mehmed hodja efendi, Tadj-ut-Tevarih (Coroana istoriilor), īn ibidem, pp. 317-318; Mehmed bin Mehmed, Nuhbet-ut-tevarih ve'l ahbar (Cronica aleasa si informativa), īn ibidem, p. 406; Kodja Husein, Beda'i ul-veka'i (Evenimentele minunate), īn ibidem, p. 455; Solakzade Mehmed Hemdemi, Tarih-i Solakzade (Cronica lui Solakzade), īn ibidem, vol. II, Sec. XVI - īnceputul sec. XVIII, ed. Mihail Guboglu, Bucuresti, 1974, p. 139. Se observa ca toate cronicile otomane pe care le-am putut consulta plaseaza īn 1461 momentul declansarii luptei lui Vlad Ţepes si nu mentioneaza nici o banuiala anterioara pe care sultanul ar fi putut sa o aiba asupra acestuia referitoare la neplata tributului.

Probabil de la spionii infiltrati īn Ungaria (F. Babinger, op. cit., pp. 246-247).

Aceste detalii sunt cunoscute chiar din celebra scrisoare trimisa de Vlad Ţepes lui Matia Corvin, la 11 februarie 1462, dupa atacul īntreprins īmpotriva pozitiilor otomane de la Dunare (I. Bogdan, Vlad Ţepes si naratiunile germane si rusesti..., p. 79; N. Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, ed. cit., p. 165; Andrei Corbea, ,,Cu privire la corespondenta lui Ţepes cu Matia Corvin", īn Anuarul Institutului de istorie si arheologie ,,A. D. Xenopol", XVII, 1980, p. 677). Fara aceste detalii solia este mentionata si de L. Chalcocondil, op. cit., ed. cit., p. 282; Ducas, op. cit., ed. cit., p. 430; Enverī, op. cit., ed. cit., p. 42; Tursun-bei, op. cit., ed. cit., p. 68. Asīk-pasa-zade afirma ca solia sultanului a fost precedata de una a lui Vlad Ţepes (op. cit., ed. cit., p. 92), aceeasi afirmatie putānd fi īntālnita si la Mehmed Nesri (op. cit., ed. cit., p. 125).

Pentru acest tribut de sānge ("devsirme") a se vedea B. D. Populia, Ursprung und Wesen der "kuabeulese" im osmanischen Reich, M nchen, 1963, cu mentiunea la p. 58 a refuzului īntemeiat al lui Vlad Ţepes, apud N. Stoicescu, Vlad Ţepes, p. 91, n. 24.












Document Info


Accesari: 3699
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )