Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























PRINCIPATELE ROMANE SI PROVINCIILE ISTORICE ROMANESTI INTRE 1822-1848

istorie




PRINCIPATELE ROMÂNE SI PROVINCIILE ISTORICE ROMÂNEsTI ÎNTRE 1822-1848

DOMNIILE PĂMÂNTENE (1822-1828). -




REGULAMENTELE ORGANICE (1831-1832).

DOMNIILE REGULAMENTARE.

ROMÂNII DIN TRANSILVANIA, BUCOVINA, BASARABIA SI DOBROGEA ÎN
PERIOADA PREPAsOPTISTĂ.

MIsCAREA POLITICĂ PREPAsOPTISTĂ.

Domniile pamântene (1822-1828). în succesiunea aproape imediata a )lutiei de la 1821 si în contextul unor puternice contradictii între Rusia si eriul Otoman, memoriile adresate Marilor Puteri, atât de interesate de viitorul ilor Române, si-au atins telul.

La 23 iulie 1822, Poarta hotaraste numirea a doi domni pamânteni, care fi instalati însa abia în toamna. Secolul fanariot lua sfârsit si se împlinea fel principalul deziderat al revolutiei de la 1821.

Spre deosebire de predecesorii lor, lonita Sandu Sturdza (în Moldova) si gore D. Ghica (în Ţara Româneasca) s-au aflat, de la început, într-o situatie ja. Ei au fost nevoiti sa se supuna suflului înnoitor inaugurat de revolutia de la 21 si sa.guverneze în spiritul acestuia. Pe de alta parte, bunele lor intentii si /oia acuta de schimbare s-au lovit de obstacole de tot felul, multe insur-mtabile, precum rivalitatea ruso-otomana sau conflictul politic si ideologic între ierimea mare si cea de rang inferior, acum declansat si acutizat.

Nu au dat,deci, rezultatele asteptate, nici masurile fiscale care urmareau o ii corecta asezare a birului, inclusiv asupra privilegiatilor, nici încercarile de a ;e ordine în administratie (lupta împotriva venalitatii si coruptiei a înregistrat un ec) si nici cele care urmareau o noua împartire administrativ-teritorialâ, ;lusiv o evidenta exacta a supusilor straini sau a scutelnicilor si poslusnicilor.

Contemporanii au retinut doar ca, în timpul acestor domnii, birul a depasit oportiile avute în vremea lui Caragea Voda, rezerva mosiereasca a sporit si, irespunzator, si unele obligatii ale clacasilor.

în politica externa a Ţarii Românesti retine, totusi, atentia corespon-înta activa a domnului cu cavalerul von Gentz, secretarul lui Metternich; prin termediul acesteia Austria a câstigat o posibilitate noua de a influenta poli-:a Portii în Principate caci informatiile epistolare erau, firesc, transmise la onstantinopol.

Razboiul ruso-otoman încheiat cu pacea de la Adrianopol a impus „pro-sctoratul" Imperiului Rus asupra Principatelor, inaugurat cu o ocupatie militara are se va prelungi pâna în 1834.

TRATATUL DCLA ADRIANOPOL

ÎNCHEIAT INTKC RKSIâ SI TBRCTl1.3 2'14 StPTCMBRK «29

PRŁV6D€RI IN fATORH TARILOR RO(1Ϋ6

fluTONOMtt ADMINISTRA, HM PtNTKii TARIlt ROfllSe.

ItttPOKRSl CCLOR TREI fHWLe (BfHILâ OttlKfiW tSKNU «SGHReLe ) D€UMITÎNtM!-SŁ PRŁCJS HOTARa TARII Pt TrtL" VEOKL DKWAmi

pentru tarile momîmc kasiorgawiw la

de terast mnim maKraTi

LlKRT4T€S C0MERT8I.BI TARILOR BOMÎH€ C8 CCIMTE TARI.

ÎBRCIi NU M3I 4H ORCPTBL S3 CfiU» MIA TARILE RO-MCMe APROVIZIONĂRI POtTRM aKHJTA SAM P6HTRU COH-SFANTINOPOl. Sf NICI SaUHORI

TaHCia ReCUNOAsTE V,lL3BIIJTaTea KŁGULSf1€«TŁLOR

ce se vor Face in timpbl awwiSTKWiei kmsc pehtrh 0KGa«Z4Rea tarilor romInc

Boemii vor fi cONSTiTuncwaLt si pamIntem. RecaNoasTesea paviliomvuu rom în d€ cstre

T03TC STATeLE C«RO« 24424l1110y Ne.

Regulamentele Organice (1831-1832). în anii 1829-1831, o mai veche initiativa, impusa înca la Akkerman, încercata si de Grigore Chica, avea, în cele din urma, sa izbândeasca: elaborarea Regula­mentului Organic.

„Tratatul de la Adrianopol"

Geneza lor, pentru ambele Principate, relativ îndelungata si complexa, este cunoscuta: o ancheta rusa dupa ocuparea Principatelor, care a format obiectul unui raport general, sintezele consulilor imperiali de la Bucuresti si lasi, propunerile si memoriile boieresti si, desigur, instructiunile speciale ale curtii de la Petersburg, toate la dispozitia celor doua comisii speciale de redactare, care au functionat la Bucuresti si la lasi sub presedintia consulului general rus Minciaki. în mod esential, în elaborarea Regu­lamentului s-a dorit ca reformele sa nu modifice radical structurile so-cial-politice interne, dar sa sustina unitatea celor doua provincii românesti.

Acest principiu, precum si cele mai multe dintre revendicarile cuprinse în memoriile boieresti, dovedesc ca Tratatul de la Adrianopol si Regulamen­tele Organice nu reprezinta începutul unei noi societati, cât, mai ales, împlinirea unor deziderate pe care jocul de interese ale Marilor Puteri abia acum le recunosteau.

Proiecte/e de Regulament, amendate de Curtea protectoare, erau adoptate de Adunari/e obstesti extraordinare din Bucuresti si lasi, în mai si octombrie 1831. La acea data, multe din dispozitiile lor fusesera deja puse în practica de generalul Kiseleff, oficial însa doar de la 1/13 iulie 1831, pentru Ţara Româneasca si, respectiv, 1/13 ianuarie, pentru Moldova.

Astfel, separarea puterilor în stat, solicitata în „Cererile norodului românesc", si-a gasit o expresie mai apropiata de necesitati. Domnul, care detinea puterea executiva, era ales pe viata de Adunarea obsteasca extra­ordinara. Contrar acestor reglementari, primii domni regulamentari au fost desemnati de Rusia tarista si de Imperiul Otoman, doar târziu, în 1842, Gheorghe Bibescu fiind instalat, conform procedurii stabilite.

Puterea legislativa apartinea unei Adunari obstesti care, alcatuita din boieri favorabili domniei, era departe de a putea limita excesele acesteia. între Prerogativele ei erau si acelea de a elabora legile si de a prezenta domnului rapoarte despre starea tarii. Spre deosebire de Ţara Româneasca, unde în forul le9islativ s-a manifestat o puternica opozitie fata de puterea protectoare, în Moldova, Adunarea nu a luat atitudine împotriva lui Mihail Sturdza, a carui Politica filo-tarista era cunoscuta.


Sistemul judecatoresc s-a reorganizat: tribunalele judetene si instantele de au fost pentru prima oara constituite. Practicile moderne încep sa înlo-ca arbitrariul justitiei medievale prin înfiintarea corpului de avocati si a iraturii. înaltul Divan Domnesc, instanta superioara, confera autoritatea lu-ijudecat, ceea ce împiedica reluarea infinita a unei cauze o data cu schim-i domnului.

în domeniul administratiei s-au creat departamentele, a fost modernizat mul fiscal prin instituirea unei dari unice pe cap de familie, categoriile pos-cilor si scutelnicilor fiind desfiintate; a fost instituit bugetul si lichidate vami/e ne. Totusi, boierii si clerul continuau a fi exceptati de la impozite, iar vechiul m al solidaritatii la bir s-a pastrat.

Armata a fost reinstituita, scolile organizate pe o baza nationala, arhivele i câstigat dreptul la existenta. „Nedespartita unire", acum pentru prima oara arata, se instituie ca preambulul fericit al adevaratei uniri, nu prea partate.

Caracterizarea de ansamblu a acestei prime legi fundamentale a celor

a tari evidentiaza doua elemente: pe de o parte, se îngaduia modernizarea

'etatii românesti, sub incidenta unei situatii care nu mai astepta tergiversari,

ie alta, se consolida puterea politica si economica a marii boierimi, vechiul ei

3m de privilegii, si apasatorul „protectorat" al Rusiei. înlaturarea vechilor

Drturi sociale si a unor institutii se desfasura în conditiile în care, în sectorul

nomiccel mai important, în agricultura, marii proprietari devin stapâni asupra

i treimi din mosie, iar claca este constant majorata. Acesta este motivul

itru care, peste avantajele pe care le ofereau, Regulamentele Organice au

at noi obstacole în calea progresului general. Puterea oligarhica a boierimii si

imul clacii au ridicat împotriva, în marea miscare politica de la 1848, toate

ele dinamice ale societatii românesti.

Donc-vU rcg-jij- .«.--.to<- Numiti de puterea protectoare si suzerana în ilie 1834, Alexandru Ghica si h/lihail Sturdza, au devenit efectiv domni în ie, dupa obisnuita calatorie de învestitura la Constantinopol.

Dintr-un bun început, noile capetenii ale Principatelor s-au confruntat cu iri dificultati. Preluau conducerea tarilor lor dupa lungi ani de ocupatie straina, re le afectasera grav resursele, si suportau consecintele sociale ale aplicam igulamentelor Organice: o activa rezistenta a taranimii si nemultumirea cres-nda a boierimii, mijlocii si mici, fata de marea putere a aristocratiei funciare, i adauga permanenta imixtiune a puterii protectoare si atitudinea cel mai Iesea rigida, cu deosebire în chestiuni de reforma sociala si economica, a lunarilor obstesti, în fond, bastioane ale privilegiatilor.

în pofida acestei situatii, domnii regulamentari au actionat constant în insul modernizarii institutiilor si societatii, s-au aratat interesati de îmbunata-ea raporturilor dintre tarani si proprietari, precum si de consolidarea autonomiei rii. Astfel, de numele lui Alexandru Ghica (1834-1842) se leaga o activitate imarcabila în domeniul judiciar (lichidarea proceselor restante, revizuirea sndicii civile, si adoptarea celei comerciale de inspiratie franceza), în vreme ce rmasul sau, Gheorghe Bibescu (1842-1848), a luat decizii importante în plan nanciar si judecatoresc, s-a preocupat de dezvoltarea învatamântului si a efec-lat un control eficace în problema veniturilor eclesiastice. Spre deosebire de Al

Receptie la curtea domnitorului Gheorghe Bibescu

Ghica, recunoscut pentru relatiile sale dificile cu Adunarea obsteasca, Gheorghe Bibescu a suspendat-o (1844), inaugurând o guvernare prin decrete domnesti.

Personalitatea cea mai interesanta a epocii regulamentare ramâne însa domnul moldovean Mihail Sturdza (1834-1849). Contradictoriu, ca timpurile în care a trait si a guvernat, a fost apreciat pentru spiritul sau gospodaresc, pentru calitatile intelectuale si simtul politic, dupa cum, în egala masura, a fost condamnat pentru felul în care a înteles sa-si sporeasca averea, pentru modul în care a încurajat coruptia si venalitatea, pentru atitudinea sa de extrema duritate fata de actiunile opozitioniste, ori de unde ar fi provenit ele.

Peste meritele si limitele lor, domnii celor doua tari române si-au concertat actiunile, în multe situatii masurile adoptate fiind identice. încoronarea unor asemenea initiative - desfiintarea vamii dintre Moldova si Ţara Româneasca, hotarâta în 1847 dar aplicata în chiar anul revolutiei de la 1848, deschidea Perspectiva pietei unice între cele doua Principate, conditie esentiala pentru unirea politica de mai târziu.

în politica externa a perioadei prepasoptiste merita insistat asupra a doua Momente semnificative: respingerea de catre Adunarea obsteasca din Ţara Româneasca a articolului aditional la Regulamentul Organic si initiativa „partidei nationale" muntene, care a oferit domnia acestei tari lui Mihail Sturdza, foarte a9reat de puterea protectoare, în speranta înfaptuirii, o clipa mai devreme, a unirii.

Este astfel cunoscut ca legile fundamentale, puse în aplicare în anii 1831-1832, dupa ce fusesera semnate de catre Adunarile obstesti extraordinare, au


nfirmate de puterea suzerana abia în 1833, într-un moment în care Rusia socotea oportun sa le completeze potrivit intereselor sale în Principate. \sa a aparut articolul aditional, astfel formulat: „în viitor orice modificatie ar faca Domnul la Regulamentul Organic nu se vor putea înfiinta si a se n lucrare decât dupa o într-adins deslegare a înaltei Porti si cu primirea Rusiei." Devenit consul al puterii protectoare la Bucuresti, în 1835, baronul nann a insistat sa se supuna spre aprobare forului legislativ al tarii noul Regulamentului, cu toate adaugirile.

actorii autohtoni de decizie se pun însa greu în miscare. La 27 iunie 1836, torul cere Adunarii sa numeasca o comisie care sa adauge textului vechi gulamentului legile noi, în vederea unei redactari cuprinzatoare. Varianta ;e pregateste întâmpina, de la început, o puternica opozitie, din rândurile , va lua nastere o „Partida nationala" condusa, energic, de Ion Câmpi-i, mare boier prahovean. Toate presiunile exercitate asupra acestuia si a care i se alaturasera s-au dovedit neputincioase. Dupa ce la 15 iulie 1837 area a respins „articolul aditional", la 21 iulie 1837 lucrarile forului legislativ iuspendate, iar consulul rus, ofensat, pleaca la Constantinopol spre a cere i suzerane sa cheme la ordine pe opozanti. La 9 mai 1838, cu prilejul chiderii Adunarii, era citit un „înalt împaratesc firman", care condamna lea din anul anterior, amenintând cu represalii pe nesupusi. Se impunea, , din afara si „de sus", cu acordul puterii suzerane, „articol aditional"; 'da nationala" era învinsa iar dreptul de interventie al Rusiei tariste rat.

Adunarea, dominata de marea boierime, atât de putin receptiva la initia-de reforma ale domnului, se aratase însa disponibila pentru a afirma ui la autonomie politica.

A doua initiativa a „Partidei nationale" muntene, explicit prezentata într-o ratie de principii, ■ era, semnificativ initulata, „Actul de unire si inde-'enta".

în a doua jumatate a anului 1838, Alexandru Ghica a plecat din tara, tentia declarata de a-si îngriji sanatatea în strainatate. în absenta sa, din se anunta, la 20 ianuarie 1839, ca o parte dintre boieri sunt hotarâti sa-l ja domn pe Ion Câmpineanu, candidatura însa repede abandonata în lipsa imitatii.

Atunci s-a nascut ideea de a oferi tronul celor doua Principate, reunite, lui '// Sturdza. Desi domnul Moldovei nu avea renumele unui liberal, si nici nu îmarcase în apararea autonomiei tarii, se spera, astfel, sa se puna capat ilor boieresti si sa fie anihilata preponderenta tarista. Ion Ghica, emisarul 'idei nationale", a fost trimis la lasi cu mandat precis. /. Câmpineanu renunta litiv la tron în schimbul angajamentului lui Mihail Sturdza ca va obtine, de ia rea suzerana, Unirea Principatelor si desfiintarea protectoratului rus. Domnul moldovean s-a aratat interesat de propunere; în ce priveste unirea, a convins ca nu se putea realiza fara sprijinul Frantei si Angliei. în relatii mai ise decât Al. Ghica cu puterile occidentale, M. Sturdza întelegea ca ersul unionist nu poate avea succes decât însotit de o puternica presiune nationala asupra puterii protectoare si a celei suzerane. Misiunile diplo-

I

matice întreprinse la Constantinopol si mai apoi la Londra si la Paris, de Ion



Câmpineanu(în cursul anului 1839), nu au reusit.

Românii din Transilvania, Bucovina, Basarabia si Dobroge j în perioa­da prepasoptista. |n imperiul Habsburgic, sub domniile împaratilor Franc/se II (1792-1806; din 6 aug. 1806 Francisc //renunta la coroana „Sfântului Imperiu Roman de natiune germana, ramânând doar împarat al Austriei sub numele de Francisc I.) si Ferdinand V (1835-1848), dar cu deosebire în vremea cance­larului Metternich (1809-1848) revenirea la absolutism se produce în forta. Centralizarea, germanizarea si catolicizarea devin armele principale ale guver­narii sprijinite pe autoputernicia politiei secrete si cenzurii. Confruntat cu extin­derea valului de actiuni sociale si nationale, guvernul habsburgic se vede obligat sa intensifice apasarea economica si fiscala.

Este si situatia Transilvaniei, subminata atât prin subordonarea ei politica (Dieta nu a mai fost convocata pâna în 1834, conducerea revenind unui guvernator si înaltilor functionari, coordonati de cancelaria aulica de la Viena), cât si printr-o consistenta exploatare a resurselor ei materiale si umane.

Clasa politica ramâne nobilimea maghiara, de certa orientare conser­vatoare, desi vehement antihasburgica.

în aceste conditii, viata politica a Transilvaniei s-a desfasurat în Dieta redeschisa în 1834 (evident, fara participare româneasca) si prin raporturile acesteia cu „Guberniul" si cu Curtea de la Viena. Cele mai importante decizii, aici adoptate, au survenit în anii 1841-1843 si mai apoi în 1847, când s-a încercat, fara succes, sa se oficializeze limba maghiara si o legiuire urbariala care nesocotea complet dreptul la pamânt al taranimii iobage. si într-un caz si în celalalt opozitia româneasca a fost deosebit de puternica. în 1842, într-un celebru memoriu, „O tocmeala de rusine si o lege nedreapta", Simion Barnutiu protesta împotriva înlocuirii limbii române cu limba maghiara în Biserica Greco-Catolica din Transilvania. I s-a alaturat învatatul sas din Medias, stefan Ludwig Roth, care scria: „nu vad nevoia de a impune o limba oficiala tarii, caci noi avem deja o limba a tarii. Nu este nici limba germana, nici cea maghiara, ci este limba româna".

în cea ce priveste legea urbariala, G. Baritiu a caracterizat-o drept „o sterpitura nascuta dintr-un egoism orb lipsit de sentimente umanitare ca si netinând cont de adevaratele interese ale tarii". Prezent la dezbateri, Avram lancu, exasperat de orbirea cercurilor reactionare care conduceau Transilvania, ar fi exclamat: „Nu cu argumente filosofice si umanitare se pot convinge tiranii ci cu lancea ca Horea."

Absolutismul habsburgic si pozitia reactionara a nemesimii maghiare au ascutit constant conflictele sociale si nationale din Transilvania.

Bucovina, vechi pamânt românesc, care alaturat Moldovei cuprindea tinutul Cernautilor si o parte din cel al Sucevei, a fost „rapit" de Imperiul Habsburgic în 1775!

Dupa 10 ani de ocupatie militara, în 1786 a fost înglobata Galitiei devenind 51 19-lea ei cerc administrativ. Cu toate eforturile clasei politice autohtone si " potriva patentei imperiale din 29 septembrie 1790, care hotara separarea Bucovinei, aceasta situatie se va mentine pâna la 4 martie 1849 când, prin constitutia austriaca, teritoriul din Norduf Moldovei a fost declarat provincie' auto­noma a Casei de Austria.


pirea la Galitia a avut importante consecinte social-pohtice, etnice si

,e Cancelaria aulica de la Viena a preluat prerogativele Consiliului aulic

oi iar autoritatea guberniului de la Liov s-a extins si asupra provinciei în

careia a fost asezat un capitan districtual, cu resedinta la Cernauti

Dndenta între autoritati se purta în limba germana

jtontatile habsburgice au urmarit sa asimileze boierimea moldoveana din

ia celei poloneze din Galitia în consecinta, o mare parte a proprietarilor

s-a retras la lasi Intre cei ramasi, la ioc de frunte se asaza familia

zaki, cu un rol eminent în lupta pentru afirmare nationala a românilor

leni în întreg secolul al XIX-lea Casa si mosia lor de la Cernauca au

;ntat un loc de refugiu pentru moldovenii izgoniti din tara pentru

genle lor democratice, dar si un model de viata, de multe ori elogiat de

iporani

Raporturile sociale au fost reglementate prin Ordonanta imperiala din 22 1787, care a instituit proprietatea mica taraneasca (rusticala), prin împro-ma cu loturile aflate în folosinta, si cea mare boiereasca (domimcala) e supuse impozitului funciar Vechile obligatii de dijma si robota se vor ie însa pâna la 1848

Jnirea fortata cu Galitia a înlesnit slavizarea progresiva a Bucovinei o data runderea masiva în regiune a hutu/ilors\ ucraimenilor Imperiul Habsburgic a recunoscut Biserica Ortodoxa si credinciosii ei s-au bucura de exercitiul liber al acestei religii Prin patenta imperiala din 5 iulie Episcopia Bucovinei, asemenea aceleia a Transilvaniei, era asezata în dinea Mitropoliei Ortodoxe sârbesti de la Carlowitz (Karlowitz) Pnntr-un lament din 1786, mentinut vreme de 7 ani, era afirmata obligativitatea amantului primar, înfiintarea, întretinerea si, implicit, subordonarea lui ui ortodox român

Dupa 1815, catolicizarea scolii a avut grave repercusiuni asupra înva-

ntului în limba nationala, restaurat pnntr-o recunoastere partiala abia la

La 26 septembrie 1826 a fost înfiintat, la Cernauti, un Institut Teologic si

eminar clerical, cu limbile de predare latina, greaca si germana

Basarabia fusese încorporata de Rusia tarista la capatul razboiului ruso-oto-

din 1806-1812, masura 45 629,9 km p si, dupa o statistica din 1817, care

niaza caracterul preponderent românesc al provinciei, numara 83 848 de

iu, ceea ce reprezenta 419 240 locuitori (urmeaza în procente, incomparabil

loare rutenii, evreu, lipovenii, grecii, armenii, bulgarii si gagauzii)

Initial, imperiul Rus a pastrat în Basarabia vechea împartire româneasca în

nuturi, în cuprinsul carora se aflau cinci cetati, 17 târguri si 685 de sate De

nenea, sunt mentinute administratia moldoveneasca si întreaga legislatie

■noara In fruntea regiunii a fost numit un boier moldovean, dublat de un

landant militar rus, tinuturile sunt, de asemenea, încredintate, spre

ducere unor boieri autohtoni Din 1816, functia de guvernator civil este

'ordonata unui loctiitor al tarului

Dupa 1818, tendintele de suprimare a autonomiei Basarabiei de catre enul Rus au devenit tot mai evidente, la 29 februarie 1828 a intrat în vi-ire noua organizare administrativa si conducere a provinciei Basarabia încorporata Guberniei Novorosnsk, firesc, organele de conducere auto

nome erau suspendate, limba rusa fund singura admisa în administratie si justitie

în pofida unei ocupatii militare, întinse pe durata a 6 ani, si a „protectiei" exercitate asupra celor doua Principate, practic, pâna în 1856, Imperiul Rus nu s-a putut extinde pâna la Carpati si la Dunare Astfel, doar românii din Basarabia au fost expusi deznationalizarii si pierderii treptate a identitatii si asimilam în marea masa a populatiilor supuse slavismului

Pâna la 1877, Dobrogea s-a aflat sub stapânirea Imperiului Otoman Dupa desfiintarea raialelor (1829) ea a fost inclusa în noul pasalâc al Dunarii, în care intra si Bulgaria Invaziile repetate si razboaiele, starea generala de nesiguranta, explica conditiile grele de existenta ale locuitorilor pamântului dintre Dunare si Mare

Investigatiile dobrogene ale lui Ion lonescu de la Brad, e drept ulterioare anului 1848, dar în strânsa legatura cu situatia regiunii în întreaga prima jumatate a secolului al XIX-lea, pun în evidenta preponderenta românilor alaturi de otomani, cei mai vechi dar si cei mai stabili locuitori Asezati cu deosebire pe malul Dunarii, tarmul Marii Negre si în zonele paduroase din nordul si sud-estul Dobrogei, ei reprezinta o majoritate demografica si în Delta

De-a lungul anilor, fluxul demografic românesc s-a manifestat constant dinspre celelalte provincii istorice, aportul cel mai ridicat fund cel din Tran­silvania Nu fara temei s-a spus ca, aici, ardelenii au facut una dintre „cele mai trainice si mai semnificative descalecari" Prezenta pastorilor transhumanti - mocanii - cu deosebire a celor din Ţara Bârsei si din partea Sibiului în Dobrogea, era apreciata de Ion lonescu de la Brad la 6 000.de persoane anual Cel din urma autor se arata impresionat si de contributia lor la pastrarea nationalitatii „ prin intermediul lor cauza nationala poate sa progreseze pretu­tindeni unde ei merg"

H             m.i întregul rastimp cuprins între cele doua

revolutii este caracterizat de lupta intensa dintre fortele politice, din perspectiva cailor de urmat pentru modernizarea societatii românesti Conflictul intern dar si cu sustinere internationala, implica practic întreaga lume româneasca aflata într-un moment de rascruce al existentei sale

Ansamblul memoriilor boieresti, de dinainte si imediat dupa 1821, adresate Marilor Puteri, a condus la obtinerea domniei pamântene Situatia conjuncturala creata de evenimentele din 1822 a favorizat categoriile de rang inferior ale boierimii Ele elaboreaza proiectul sau, asa-zisa „constitutie carvunara", pre­zentat spre sanctionare domnitorului moldovean lomta Sandu Sturdza, în toamna anului 1822 Puternic influentat de „spiritul veacului" si de ideile revolutiei franceze, în cele 77 de articole ale sale statuau autonomia statului si separarea Puterilor, principalele drepturi si libertati cetatenesti, la proprietate si la Petitionare precum si ale tiparului si învatamântului Daca ar fi fost acceptat de marea boierime si de catre Poarta, ar fi servit drept baza legislativa Pentru guvernarea tarii Desi domnitorul simpatiza cu „carvunarii", el n-a putut aPlica proiectele datorita opozitiei marii boierimi sprijinita de forte absolutiste externe

Tot în deceniul trei, filosoful Iurfiinist Eufrosin Poteca, profesor la scoala de fa Sfântul Dava (1825-1832), propunea un program din care nu lipseau ega-


Gheorghe Asachi

Gheorghe Lazar

j la numirea în functii, libertatea tiparului, impozitul proportional cu averea. I astfel preconizat ar fi fost o republica burgheza Eforturilor fortelor ;e, constiente de necesitatea modernizarii societatii românesti si recrutate ândurile boierimii si tinerei burghezii li s-au adaugat cele ale maselor esti nemultumite de reglementarile regulamentare: în primavara anului , în Moldova, la Sabaoani, Hârlau si Herta, când tunurile armatei de atie au ucis peste 300 de rasculati si la Islaz, în sudul Ţarii Românesti, în

Tumultul luptei nationale a cuprins treptat toate provinciile istorice locuite xnâni. La Sibiu, în cuprinsul monarhiei habsburgice, era descoperita, la , o „Societate revolutionara secreta româno-polona" condusa de Adolf

d, un emigrant polonez. Frgntasii actiunii nationale din Transilvania, Banat si Româneasca militau pentru „republica româneasca, cuprinzatoare, asezata parte si alta a Carpatilor". Cinci ani mai târziu, la 1839, în Moldova, era descoperita „Conjuratia

ederativa", a comisului Leonte Radu, care preconiza, în vederea con-

Jrarii Marilor Puteri vecine, unirea federativa a Moldovei, Ţarii Românesti

îrbiei.

Dar cele mai semnificative actiuni în directia nationala vor fi întreprinse de ui gruparii reprezentând aceste interese în Adunarea obsteasca a Ţarii lânesti - Ion Câmpineanu. Partida sa - frecvent numita „nationala" - a ela-it doua documente de incontestabila semnificatie: „Actul de unire si •pendenta" (13 noiembrie 1838) si „Osabitul act de numire a suveranului anilor" (17 noiembrie 1838). Semnatarii primului text contesta legalitatea

Regulamentelor si a domniei în fiinta si denunta legaturile de vasalitate fata de Poarta, pe care le-ar dori rascumparate printr-o contributie generala. Ei se pronunta, de asemenea, pentru Unirea Principatelor.

„Osabitul act" prezinta prerogativele exceptionale ale domnului pe durata razboiului de independenta. în partea a doua, sub influenta ideologiei revolutiei franceze, se solicita drepturi si libertati cetatenesti, completate cu votul universal si rezolvarea problemei agrare prin abolirea clacii si instituirea libertatii în învoielile dintre tarani si proprietari.

Obiective, în egala masura, nationale si sociale au calauzit si miscarea din 1840, organizata de o societate secreta în conducerea careia, de la început, s-au aflat D. Filipescu, E. Murgusi J.A. Vaillant. Un Comitet Patriotic, în rândurile caruia se numarau multi tineri, coordona activitatea de la Bucuresti. Scopul actiunii, extinsa si asupra Moldovei si Transilvaniei era „de a realiza întru totul dorintele si trebuintele poporului".

Se urmarea astfel, consolidarea autonomiei si chiar „o anumita situatie de independenta". în cea ce priveste obiectivele sociale, se preconizau: lichidarea proprietatii de tip feudal si a relatiilor servile, desfiintarea statului „ciocoiesc" si constituirea altuia nou, pe principiul „domniei democratice"; programul agrar prefigura o lunga dezbatere teoretica, încununata în 1864 cu „legea rurala" a lui Cuza si Kogalniceanu: emanciparea clacasilor si împroprietarirea lor cu loturile în folosinta, în schimbul unei despagubiri, „o renta în bani în locul rentei în munca obligatorie... statornica o data pentru totdeauna în raport cu valoarea pamântului cedat de veci". Descoperiti, „complotistii" au fost anchetati de domnitorul Alexandru Ghica, judecati si condamnati în primavara anului 1841.

înfrânta si suprimata o data cu arestarea organizatorilor, miscarea din 1840 avea sa renasca sub înfatisarea societatii secrete „Fratia", organizata în 1843 de Nicolae Balcescu, Christian Teii, Ion Ghica si CA. Rosetti. Relativ repede si-a constituit o filiala la Paris, al carei secretar avea sa fie CA. Rosetti, „Societatea studentilor români", în 1845, si, foarte probabil, o alta la lasi, sub înfatisarea .Asociatiei patriotice". Dupa esecul de la începutul deceniului, „partida revolu­tionara îsi margineste lucrarea la propaganda tainica si pe fata a ideilor; cu scrieri literare si cauta a pregati revolutia viitoare si a formula sinteza ei", avea sa scrie N. Balcescu.

Anii premergatori anului 1848 sunt destinati, deci, unor intense cautari teoretice, dar, în egala masura, si descoperirii, în toate tinuturile românesti, a celor capabili sa-si asume programul social si national al acelui timp. Astfel, Balcescu este prezent în Banat si în Transilvania, în 1845, iar în anul urmator, la lasi. Fructuoase contacte între tinerii despartiti de Milcov, „balaurul care trebuie Privit", au loc la Mânjina, în 1845 si 1846, la conacul lui Costache Negri, care se adresa lui Costache Filipescu îndemnându-l sa lucreze pentru a pune bazele solide ale Unirii „între doua popoare mici care nu trebuie sa formeze decât unul singur".

în fine, la 1 ianuarie 1847, în fata studentilor români aflati la Paris, Bal­cescu formula, cu toata claritatea, obiectivul major al viitoarei revolutii, sinteza aspiratiilor întregului nostru popor: „Ţinta noastra, domnilor, socotesc ca nu Poate fi alta decât Unitatea Nationala a Românilor. Unitate mai întâi în idei si în


nte, care sa aduca apoi cu vremea unitatea politica... La crearea acestei itati, la o reformare sociala a românilor... trebuie sa tinteasca toate noastre."

BARIŢIU despre nationalitate

unirea si uniunea nationala sunt bunuri mari, importante si însufletitoare, care nu cer mai it vointa tare de a fi si a ramâne un singur popor... toti frati, vorbitori ai unei limbi pastrate ni si veacuri... lubiti-va si aparati-va unul pe altul, cunoasteti ca sunteti frati si aceasta e atea".

DES PREZdespre Moldo-Valahia si miscarea româneasca.

stuala situatie a românismului, ca si întreaga sa istorie, se vadeste limpede în aceasta itre patriotismul latin al moldo-vlahilor si intrigile greco-ruse. Prost slujit de oamenii pe care a putere, persecutat cu înversunare de greci si rusi, slab înconjurat de turci, românismul uieste si prospera; el domneste în Moldo-Valahia, stapâneste Bucovina, Ungaria ia, Transilvania, în ciuda maghiarilor, Basarabia, în pofida rusilor si a stabilit între toate âne o legatura de idei si interese nu mai putin puternice decât cea de sânge".

iMĂ:

Prezentati statutul politico-juridic al Principatelor Române între 1822-1841 fata de puterea

protectoare si cea suzerana.

Care a fost contributia Regulamentelor Organice la opera de modernizare a Principatelor

Române? .

Caracterizati dezbaterea în jurul articolului aditional si ecoul ei în plan politic.

Identificati principalele forme de lupta ale românilor din provinciile aflate sub stapânire

straina în perioada prepasoptista.











Document Info


Accesari: 9250
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )