Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Regimul socialist totalitar in Romania (1948-1989)

istorie




Regimul socialist totalitar īn Romānia (1948-1989)


Periodizare:




1. 1948-1964- etapa instalarii efective a comunistilor la putere īn Romānia, īn cadrul unui proces specific de stalinizare - dominata de personalitatea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej;

2. 1965-1989- etapa relativei destinderi interne (pāna īn 1971) si a unor contacte internationale - īn care regimul condus de Nicolae Ceausescu a marcat evidente tendinte de īnchistare atāt pe plan intern, cāt si pe plan extern; mai este cunoscuta si sub numele de epoca de esenta "neostalinista".

Prima etapa (1948-1964):

- crearea partidului unic al clasei muncitoare prin absorbtia PSD īn rāndurile PCR si aparitia Partidului Muncitoresc Romān (PMR) - februarie1948;

- promulgarea primei Constitutii comuniste alcatuite dupa modelul Constitutiei sovietice īn vigoare- 13 aprilie 1948; īn art. 1 RPR era decretata "stat 414s1810e popular, unitar, independent si suveran"; observatia de fond este ca termenul national disparea din caracterizarea statului romān. Īn textul Constitutiei se evidentia clar rolul predominant al statului īn toate domeniile de activitate;

- īn iunie 1948 a fost decretata nationalizarea "principalelor mijloace de productie" prilej cu care 8.894 de īntreprinderi de profiluri diferite au intrat īn proprietatea statului; īn noiembrie 1948 controlul statului s-a extins asupra cinematografelor si spitalelor iar īn 1950, asupra farmaciilor, īntreprinderilor chimice si asupra unei categorii largi de locuinte;

- īn iunie 1948, a fost creat Comitetul de Stat al Planificarii destinat planificarii economiei nationale (la īnceput pe cāte un an, apoi pe cāte cinci ani-faimoasele "cincinale");

- īn martie 1949, īn lumea satelor a fost lansat procesul de colectivizare fortata īncheiat īn 1962 soldat cu grave abuzuri, violente si condamnari a peste 80.000 de tarani; colectivizarea a fost un experiment importat din URSS īn care au excelat o vreme cotele obligatorii din produsele agricole impuse taranilor (1949-1956);

- tot dupa model sovietic, īn iulie 1950 s-a renuntat la organizarea teritoriala administrativa a Romāniei īn judete si s-a trecut la īmpartirea teritoriului Romāniei īn regiuni, raioane, orase si comune;

- īn septembrie 1952 a fost adoptata o noua Constitutie a Romāniei īn textul careia servilismul autoritatilor fata de URSS a devenit o realitate indubitabila. Īn capitolul introductiv, se arata ca "Republica Populara Romāna a luat nastere ca urmare a victoriei istorice a URSS asupra fascismului german si a eliberarii Romāniei de catre glorioasa armata sovietica". De asemenea, se preciza ca "prietenia si alianta cu marea Uniune Sovietica asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea si īnflorirea RPR". Īn capitolul II se arata ca Romānia este un stat democrat popular "o forma a dictaturii proletariatului exercitata de Partidul Comunist".

- sintagma partid-stat s-a concretizat treptat avānd īn vedere legea fundamentala īn stat. Forul suprem de conducere pe linie de stat era Prezidiul Marii Adunari Nationale care l-a avut īn frunte pe Constantin I. Parhon (1948-1952), Petru Groza (1952-1958) si Ion Gheorghe Maurer (1958-1961) apoi, acest organism a fost īnlocuit cu Consiliul de Stat.

Aceasta prima etapa a excelat īn actiunea de demascare a celor considerati agenti ai imperialismului, elemente dusmanoase antisovietice, chiaburi, tradatori, sabotori. Īn consecinta, īnca din august 1948 s-au creat organele de represiune - Directia Generala a Securitatii Poporului, īn decembrie acelasi an, Trupele de Securitate si īn iunie 1949, Militia. Īn iunie 1952 s-a īnfiintat Procuratura RPR. Īn structurile de baza ale Securitatii s-au aflat multa vreme agenti ai serviciilor sovietice de spionaj, ca: Nikolski, Pantelimon Pintilie Botnarenco si Sergei Niconov. Alaturi de ei a excelat din 1952, Alexandru Draghici devenit ulterior, ministru de interne. Īntre masurile represive ale epocii, un loc īnsemnat l-a ocupat constituirea universului concentrationar format din īnchisori si lagare de munca, asa cum au fost cele de la Gherla, Sighet, Aiud, Pitesti, Rāmnicu Sarat, Portita sau cele de la Canalul Dunare-Marea Neagra. De altfel, īn acest din urma caz, statul socialist totalitar, la sugestia sovieticilor a īncercat īn intervalul 1949-1953 sa realizeze un obiectiv economic ce depasea capacitatea economico-financiara a tarii, īn acea vreme.

-masuri represive antidemocratice pe linie confesionala:

- august 1948- Legea cultelor religioase, prin care biserica devenea supusa statului;

- decembrie 1948- desfiintarea culturi greco-catolic (arestarea episcopilor scetui cult);



- dislocarea si stramutarea fortata a unor sate īntregi (1948-1951).

- deportari ale populatiei de etnie germana sau tatara;

Viata partidului unic a fost sinuoasa, Gheorghe Gheorghiu-Dej reusind sa-si īnlature pas cu pas adversarii, īn intervalul amintit: eliminarea gruparii Pauker-Luca-Georgescu īntre anii 1948-1952; eliminarea lui Lucretiu Patrascanu si executarea lui īn 1954.

Pe acest fundal īnsa, au existat totusi, din partea lui Dej anumite īncercari de reconsiderare a valentelor nationale romānesti exprimate īntre anii 1948-1957, dar mai ales prin atitudinea adoptata īn 1964 fata de planul Valev si prin Declaratia din aprilie 1964 a Comitetului Central al PMR, considerata un adevarat act de independenta ideologica, de iesire din coloana.

Īn particular, mult mai interesante ne apar trimiterile cunoscute la tinutul dobrogean, inserate īn faimosul plan sovietic, intitulat Problemele dezvoltarii economice a raioanelor dunarene din Romānia, Bulgaria si URSS, elaborat de profesorul sovietic E. B. Valev si publicat īn nr. 2/1964 al revistei Vestnik Moskovskogo Universiteta, revista universitatii "L. M. Lomonosov" din Moscova.

Zamislirea "Planului Valev" a fost plamadita si precedata ideatic de preocuparile de la īnceputul anilor '60 (poate chiar mai īnainte), conturate īn cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), unde, conform aprecierilor foarte pertinente ale lui Emil Bodnaras (din martie 1964, destainuite lui Liu-Sao-Tzī), "protagonistii foarte activi īn aceasta actiune erau aparent bulgarii, nemtii, cehii, īnsa curios, destul de prost mascat, ei vizau Romānia ". Īn acest context, emisarul romān (membru al delegatiei PCR, condusa de Ion Gh. Maurer, care a vizitat China īn ziele de 2-10 martie 1964) amintea de īntālnirea cu seful statului bulgar, Todor Jivkov, care, īn cadrul unei conferinte comune desfasurate la Varna, la īnceputul anului 1961 (rod al unor repetate refuzuri ale Bulgariei de a trata cu Romānia problema frontierei pe Dunare), spunea "foarte staruitor" sa le cedam si o parte din teritoriul nostru, vreo 6000 ha si cāteva insule". Liderul comunistilor bulgari considera atunci ca "toata conceptia asupra Dunarii, privind frontiera, trebuie revizuita, ca Dunarea nu este frontiera, Dunarea este un bun comun, care trebuie tratat ca atare si de aceea, ei nu sunt de acord sa se īntālneasca la Comisia mixta pentru identificarea frontierei".

Semnarea tratatului romāno-sovietic, privind regimul granitei, la 27 februarie 1961, a creat impresia unei stabilizari a regimului frontierei, cel putin īntre Romānia si URSS. La 20 iunie 1961, prin Decretul 163 semnat de Gh. Gheorghiu-Dej, Consiliul de Stat al RPR ratifica traseul prin care Insula serpilor, teritoriu romānesc, ramānea definitiv īn granitele URSS, conform "documentelor de marcare din 1948-1949".

Numai ca, sosit īn vizita la Bucuresti, īn zilele de 18-25 iunie 1962, Hrusciov, dupa cum īsi amintea acelasi Bodnaras, a declarat oficialilor romāni ca "Bulgaria este gata sa se alipeasca de Uniunea Sovietica si ca, din punct de vedere al oportunitatii, nu este bine sa se faca (sic) dar ca ei sunt gata sa se alipeasca si, sigur, īn calea acestei orientari, pozitia Romāniei este o piedica". Cu acest prilej, Hrusciov a acuzat opozitia romāneasca fata de ideea unei colaborari supranationale, īn cadrele generale oferite de CAER. La scurt timp īnsa, liderul de la Kremlin a trimis o scrisoare guvernantilor Romāniei, īn care "propunea valorificarea multilaterala si complexa a Dunarii, prin construirea si administrarea īn comun a tuturor centralelor care se vor face pe Dunare, a terenurilor de irigatie, a baltilor de pescuit (sic!) etc. Atunci mi-am dat seama - recunostea Bodnaras - ce a fost cu explicatia tov. Jivkov la Varna, īn 1961, ca Dunarea este un bun comun".

Īn planul "Valev" s-au facut referiri concrete la tinutul romānesc dintre Dunare si Mare, deoarece practic īntreaga Dobroge era inclusa īn prevederile sale, cele doua harti anexa fiind cele mai bune dovezi īn acest sens. Erau prevazute, astfel, īn cadrul problemei exploatarii comune, "stufarisurile īn lunca si īn special īn Delta Dunarii", planul dezvoltarii industriei de ciment īn care aparea orasul Medgidia, a industriei chimice specificāndu-se necesitatea largirii productiei de īngrasaminte "fosfatice (īn Dobrogea - Navodari)". Valev scria atunci despre punerea īn functiune de "noi capacitati (termocentrale), inclusiv pe seama noii trepte a cascadei dunarene la Cernavoda, pe teritoriul Romāniei", despre problema īmbunatatirii transportului pe Dunare, unde, īn viziunea lui, "din raionul Delta Dunarii se transporta īn amonte cantitati mari de minereu de fier, carbune si alte īncarcaturi masive". Vorbind despre ridicare nivelului apelor pe Dunarea Superioara, cu referire speciala la bratul Sulina, "chiar si cu cātiva metri", Valev considera ca aceasta "o va face accesibila pentru vase maritime medii. Īn acest scop, se proiecteaza bararea cursului Dunarii de Jos, la Portile de Fier, īn īnca trei locuri, si anume pe linia Izlaz-Samovitz, la Cernavoda si Ismail-Tulcea (sau, dupa o alta varianta, Orlovka-Isaccea)". Īn final, consideratiile sale reconfirmau interesul constant al sovieticilor cel putin pentru Delta Dunarii: "probleme importante se ridica īn legatura cu necesitatea dezvoltarii economice a regiunii Deltei Dunarii si a folosirii rationale a surselor sale de sol, vegetatie si peste. Aici sunt deosebit de importante eforturile comune ale Romāniei si Uniunii Sovietice".



Proiectul "complexul interstatal al Dunarii de Jos" a primit o replica neasteptata īn chiar paginile revistei romāne amintite. "Revelatoare mi-a fost revista Viata Economica - scria, īn 1964, Pamfil seicaru, aflat, īn acel moment, departe de granitele tarii - īn care s-a publicat acea splendida replica data planului rusesc, conform caruia trebuia sa se creeze un spatiu interstatal destinat sa fie nodul streangului menit sa spānzure Romānia. Serierea argumentelor, logica, un accent de revolta care evita exuberanta retorica, cadenta clasica a frazelor,ca si ideatia, sunt o īncāntare intelectuala".

Replica romāneasca la planul "Valev", nesemnata īn textul revistei, intitulata Conceptii potrivnice principiilor de baza ale relatiilor economice dintre tarile socialiste. Despre complexul economic interstatal, īn general, si despre concretizarea lui Dunareana, īn special, demonstra ca sase regiuni ale Romāniei, īntre care si Dobrogea, reprezentānd 42% din suprafata tarii si 48% din populatia Romāniei ar fi fost cuprinse īn calculele documentului incriminat. Un singur exemplu īl consideram suficient pentru a demonstra, īn fond, inechitatea promovata de planul sovietic, īn cazul Dobrogei: "Īntinderile stufarisului din lunca si īn special Delta Dunarii, pe care le mentioneaza E. B. Valev, se īmpart astfel: pe teritoriul romānesc al Deltei, 250.000 ha, din care 120.000 ha suprafata stuficola exploatabila; pe teritoriul URSS, 30.000 ha, din care urmeaza a fi puse īn exploatare 19.000".


A doua etapa - 1965-1989

Dupa moartea lui Dej la 19 martie 1965, la 22 martie a fost desemnat ca succesor, Nicolae Ceausescu īn fruntea partidului conducator. Baza regimului ceausist a constituit-o noua Constitutie a Republicii Socialiste Romānia adoptata īn august 1965. Noua lege fundamentala a consacrat fundamentele economiei nationale bazate pe proprietatea socialista si rolul conducator al partidului īn īntreaga viata a societatii. si īn aceasta Constitutie, Romānia a fost considerata "stat al oamenilor muncii de la orase si sate, suveran, independent si unitar" cu un teritoriu "inalienabil si indivizibil".

Īn 1968 a fost decisa o noua organizare administrativ teritorial al tarii, judetele redevenind unitati de baza.

Īn primii ani ai regimului ceausist (1965-1968) au fost promovate unele masuri cu caracter liberal care au dus la relativa relaxare a regimului politienesc, a relatiilor de proprietate sau a deplasarii persoanelor īn strainatate. Īn aprilie 1968, Ceausescu a decis reabilitarea unor personalitati condamnate īn vechiul regim. Treptat, īnsa, dupa 1968 (si īn mod deosebit dupa prestatia sa laudata īn cazul din Cehoslovacia īn care a condamnat interventia sovietica- 21 august 1968), Ceausescu si alaturi de el Elena Ceausescu si-a amplificat ambitiile si setea de putere. Cea mai buna dovada a īnceputurilor megalomaniei neostaliniste a constituit-o lansarea Tezelor din iulie 1971 emise dupa īntoarcerea lor dintr-o vizita īn extremul Orient (China si Coreea de Nord). A īnceput sa se dezvolte cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, cladit īn cele mai īnalte foruri de partid si de stat. Īncet dar sigur, s-a creat un regim bazat pe o politica de familie care a subordonat totul: partid, stat, popor.

Posibilii sai contracandidati au fost īnlaturati discret (Ion Gheorghe Maurer-1974, Constantin Pārvulecu-1979 si stefan Voitec-1980, etc). Angrenarea īn constructia de obiective economice megalomanice a fost de asemenea, o problema grava a regimului ceausist (constructia Transfagarasanului, Canalului Dunare-Marea Neagra, Casa Poporului, Metroul).

Achitarea integrala si rapida a datoriei externe (īn 1983 era de 11 miliarde dolari) a fost o ambitie a lui Ceausescu. Poporul facānd tot mai greu fata exigentelor impuse de regim. Nemultumirea populatiei s-a accentuat vizibil, dānd nastere fenomenului dizidentei intelectuale si politice, revoltelor minerilor din august 1977, constituirii Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romānia (martie 1979) si, nu īn ultimul rānd, manifestarilor anticeausiste din 1987 īnregistrate īn februarie la Iasi si īn noiembrie la Brasov.

Toate acestea au culminat cu marile demonstratii īn zilele de 16-22 decembrie 1989 de la Timisoara, Bucuresti, Cluj Napoca, Arad, Brasov, Sibiu soldate cu numeroase victime. La 22 decembrie regimul ceausist s-a prabusit si, dupa fuga cu helicopterul de pe cladirea Comitetului Central, Nicolae si Elena Ceausescu au fost prinsi, judecati sumar si executati la 25 decembrie 1989 la Tārgoviste.

Noul organ al puterii īn statul romān a devenit Frontul Salvarii Nationale care a gestionat problemele tarii pāna la primele alegeri de dupa evenimentele din decembrie 1989.












Document Info


Accesari: 4638
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )