CLIMAX
= Termenul provine din fr. climax, din
gr. klimax "scara". 1. Figura de stil care consta întro-o
gradatie (v.) ascedenta: "Gonit de toata lumea 20220c28u prin
anii mei sa trec, / Pân' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e
sec, / Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, / C-ajung
pe mine însumi a nu ma mai cunoaste, / Ca chinul si durerea
simtirea-mi a-mpietrit-o, / Ca pot sa-mi blastam mama, pe
care am iubit-o / Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor... /
Poate-i uita durerea-mi si voi putea sa mor" (Eminescu, Rugaciunea
unui dac). 2. C. e utilizat si pentru a desemna punctul
culminant (v.) al unei actiuni (v.) sau conflict (v.),
de ex.: masacrul boierilor în nuvela Alexandru Lapusneanu de
C. Negruzzi, moartea simulata a lui Despot în Despot Voda de
Vasile Alecsandri, palmuirea si înjosirea lui Razvan în Razvan
si Vidra de B.P. Hasdeu. E.A. Poe, în Principes of Composition
(Principiile compozitiei), vorbeste si de o "strofa
climax" a poemului sau Corbul. În teatrul contemporan C. are
uneori efect comic.