DIAFORĂ
= Termenul provine din gr. diaphora
,,deosebire, diversificare, diferenta". Figura de stil care
consta īn repetarea unui cuvānt īntrebuintat, dāndu-i-se o
s 646i88g emnificatie noua, īntr-un context adesea aforistic, precum īntr-o
maxima din Cugetarile lui Pascal: "Le coeur a ses raisons,
que la raison ne connaīt pas" (Sunt ratiuni ale inimii pe care
ratiunea nu le cunoaste"), īntr-un vers al lui Malherbe: "Et
rose, elle a vecu ce que vivent les roses" (si roza, a trait cāt
traiesc rozele) (Consolation - Consolare) sau īntr-altul, de L.
Blaga: "si-am ispasit cu suferinti - o mie. / Am
ispasit / cu cāte-o bucurie" (Inscriptie acoperita
cu muschi).