Inferentele si tipurile de inferente

Inferentele si tipurile de inferente

Un argument este o colectie de propozitii destinate sa sustina o concluzie. Ne putem gândi la un argument ca la o cladire : construim un argument asa cum construim o casa. Pentru ca o casa sa stea în picioare, avem nevoie de o fundatie solida, de niste grinzi de sustinere etc. Acoperisul casei ar putea fi concluzia ; grinzile de sustinere si fundatia ar fi atunci premisele 545d33f argumentului. Spunem despre concluzie ca rezulta din sau ca este sustinuta de premise.

6.1 Inferenta

Exemplu :

Care este conexiunea între premisa si concluzie în acest caz ? Ea pare evidenta. Putem însa s-o explicam, s-o generalizam, eventual, pentru alte exemple?

Daca am spune: "Ioana este obosita pentru ca azi-noapte a fost luna plina" , cum am reprezenta acest rationament? Ce legatura ar mai fi între premisa si concluzie. Nici una aparenta, evidenta, etc.

Raspunsul logicianului la exemplul de mai sus este urmatorul[1] : ori de câte ori spunem ca premisa sustine concluzia, sau stabileste concluzia, invocam, de fapt, autoritatea unui principiu general. În primul caz, principiul general, nespus, dar evident, este : « Toti oamenii care nu dorm destul peste noapte sunt obositi a doua zi ». Cu alte cuvinte, argumentul nostru nu avea doar o premisa si o concluzie ci doua premise dintre care una cu valoare de principiu general, si implicita.

Toti oamenii care nu dorm destul peste noapte sunt obositi a doua zi.

Ioana a dormit prost azi noapte

Deci Ioana este obosita.

În al doilea exemplu, care ar fi principiul general ? El este mai putin evident. Ar putea fi ceva de felul : « Luna plina afecteaza somnul ». S-ar putea sa nu fie nici macar adevarat (sau în orice caz, nu e adevarat pentru toata lumea, asa ca nu putem formula o propozitie universala de tipul « Toti oamenii dorm prost în noptile cu luna plina »).

Ce trebuie sa clarificam este raspunsul la urmatoarele întrebari :

ce este un principiu ?

Ce înseamna sa invocam un principiu ?

Cum lucreaza un principiu pentru a conecta premisele si concluzia ?

1. Principiile sunt reguli

Cunoasteti cu siguranta multe feluri de principii : legale, morale, stiintifice, filosofice sau principii orientate înspre atingerea unor scopuri personale (principii de igiena, de organizare personala, etc.etc.). Toate acestea sunt reguli care prescriu un anumit tip de comportament. Ele au doua trasaturi : în primul rând sunt generale. În al doilea rând, sunt conditionale.

Generalitatea principiilor

Propozitie singulara

« Aceasta înghetata este dulce » - e o propozitie singulara, ne ofera informatii despre un anumit caz particular.

Propozitie (regula ?) generala

« Înghetata este dulce » ( cu sensul : toate înghetatele posibile, orice înghetata este dulce) - ne ofera o regula generala valabila pentru toate situatiile. Atentie, exista grade de generalitate. (Propozitia « Totul este dulce » este chiar mai generala decât toate de pâna acum. ÎN acelasi timp, însa, este si falsa).

2. Ce înseamna sa invocam un principiu?

Un principiu ne da posibilitatea sa trecem de la o premisa la concluzie. În acest punct ar putea fi utila o analogie: daca aveti carnet de conducere stiti ca trebuie sa-l aveti asupra voastra ori de câte ori va aflati la volan. Pe de alta parte, singura data când scoateti efectiv carnetul de conducere este atunci când va opreste un politist si va cere carnetul de conducere. Tot asa si cu principiile generale. Foarte adesea construim inferente fara sa mai explicitam principiile. Doar atunci când cineva ne întreaba "pe ce te bazezi" trebuie sa fim pregatiti sa scoatem principiul.

2. Cum lucreaza un principiu pentru a conecta premisele cu concluzia?

Criterii de atribuire a principiilor

Cum gasim legea generala sau principiul care stau în spatele unei inferente? Adesea facem inferente fara sa explicitam aceste legi generale si ne întelegem foarte bine, probabil pentru ca împartasim un mare numar de astfel de legi generale "evidente", sau "adevarate". Totusi, când suntem în situatia de a explicita o astfel de regula ne aflam adesea în încurcatura. Exista niste reguli pe care le putem urma:

Orice astfel de lege este o propozitie conditionala de tipul "Daca....atunci", în care antecedentul (ceea ce sta dupa "daca") se aplica premiselor, iar consecventul se aplica concluziei.

Orice astfel de principiu este mai general decât cazul pe care se aplica

Fiecare principiu (lege) trebuie sa aiba un înteles bien definit. Printre altele, este necesar ca variabilele care apar în consecvent sa apara de asemenea si în antecedent, si sa fie folosite în acelasi mod.

Când mai multe principii satisfac conditiile precedente, trebuie ales cel care se potriveste cel mai bine cazului particular în discutie

Exemplu de aplicare a criteriului 4: Daca cineva va spune: "În seara asta ma duc la film pentru ca m-am plictisit în casa toata ziua", puteti formula legea generala: "Daca o persoana X se plictiseste, merge la film". Un astfel de principiu ar satisface criteriile 1-3, însa nu ar fi, în mod necesar, principiul implicat în inferenta în discutie. Mult mai bun ar fi "Daca cineva se plictiseste, va cauta vreo forma de amuzament".

5. Fiecare principiu trebuie sa aiba sens de unul singur (fara explicitarea prin alte propozitii)

Tipuri de rationamente

În mod clasic, rationamentele sunt împartite în doua mari categorii: deductive si inductive. Foarte pe scurt, primele merg de la general înspre particular, celelalte pornesc de la cazuri particulare pentru a ajunge la legi generale.

1. Rationamente deductive

Rationamentele deductive merg de la general la particular. Ele se întemeiaza pe o lege generala. Cea mai mare parte a logicii se ocupa cu studiul acestor rationamente.

Exemplu: Cum pot formula un rationament a carui concluzie sa fie: Daca arunc aceasta bucata de creta din mâna, ea va cadea pe pamânt? În general, de unde stiu acest lucru? Care este motivul pentru care pot face aceasta afirmatie? Am doua posibilitati de a rationa: pot spune:

Orice obiect din univers se supune legii atractiei universale ( de fapt, orice obiect macroscopic aflat în imediata apropiere a pamântului este atras de pamânt si, daca nu este tinut de nimic, va cadea pe pamânt)

Aceasta bucata de creta este un obiect macroscopic situat în apropierea pamântului.

Deci, aceasta bucata de creta va cadea sub influenta fortei gravitationale.

Principiul general invocat este legea atractiei gravitationale.

Dar daca nu stiu legea atractiei gravitationale? (probabil ca oricum n-o stiti, însa ati auzit de ea. Ce spuneau oamenii în vremea când nu auzisera înca de ea?) O solutie ar fi sa rationez inductiv, pe baza experientei mele trecute si sa scot din acestea o lege generala:

Toate bucatile de creta pe care le-am scapat din mâna au cazut pe pamânt.

2. Rationamente inductive

3. Rationamente ipotetico-deductive

4. Rationamente prin analogie

Arguments and Explanations

Now that we know how reasons connect to conclusions, we need to ask a deeper question. Why do we connect reasons to conclusions? What, exactly, are we trying to achieve when we do this?

To begin to answer this question, recall the general way we characterized the study of logic: it is the study of how we can reliably increase our knowledge and understanding of the world. If you were reading this very closely you might have wondered whether knowledge and understanding were actually different concepts, or whether we were just saying the same thing in two different ways. The answer is that they are very different concepts and we will employ them now in articulating the two different functions of reasoning: argument and explanation.

The basic idea is this: you can know something without understanding it. For example, you can know that there is a stench in the air without understanding why there is a stench in the air; you can know that the sun is hot, without understanding why the sun is hot; you can know that you don't like someone without knowing why you don't like someone.

The distinction between knowing something and understanding it gives rise to different kinds of reasons: evidence and cause. When we ask "How do you know?" we are asking for evidence. When we ask "Why is it so?" we are asking for a cause.

Now let's develop this distinction a little more systematically. In the previous section we developed the following model of reasoning.

This structure is what, from now on, we will call a rationale. A rationale is any example of a reason connected to a conclusion by a principle.

Now we can formalize the distinction between knowing and understanding as follows. There are two kinds of rationales. The first we call an argument, the second we call an explanation. An argument is an attempt to answer the question "How do you know C (the conclusion) is true?" or "Why should one believe C to be true?" When we ask a question like this, we are thinking of the conclusion as a person's opinion and we are looking for a reason to believe that opinion. A reason to believe something is what we call evidence.

An explanation is an attempt to answer the question "Why is C so?" or "How did C come to be?" When we ask a question like this, we are usually convinced that the conclusion represents a fact, but now we are looking for the reason for its existence. Reasons of this sort we call causes.

All of what we have just said is represented in the diagram below:

The distinction between argument and explanation is absolutely fundamental to the study of logic and it is essential to become good at seeing the difference between them. In order to develop this ability you need to realize that any statement that describes the world can be understood as expressing a fact or as expressing an opinion. It all depends on the context in which the statement is made. Take, for example, the statement:

(k) This squirrel isn't afraid of people.

Now, considered as a conclusion of a rationale, would you be inclined to regard this statement as expressing an opinion or an accepted fact? Well, the answer, is that you really don't know until you hear the reason that is given for it. If I had said "The reason this squirrel isn't afraid of people is that people are always feeding it," you would say that (k) expresses an accepted fact, because I have just told you why (k) is so. On the other hand, If I had said "This squirrel isn't afraid of people. See, it eats right out of your hand," then you would say that (k) expresses an opinion, because I have just tried to convince you of (k) by giving a reason for thinking (k) is true.

The important thing to realize is that the distinction between explanation and argument is a fundamentally contextual distinction. Whether we call something an explanation or an argument depends upon what the person doing the reasoning is trying to accomplish with it.