Iona de Marin Sorescu -Teatru parabolic- Teatru neomodernist -

Iona de Marin Sorescu

Teatru parabolic- Teatru neomodernist

Piesa este încarcata de simboluri, astfel existenta mai multor pesti, ca niste geamuri puse unul lânga altul, reprezinta imposibilitatea iesirii din aceasta stare: "Toate lucrurile sunt pesti. Traim si noi cum potem înauntru". Eliade considera ca aceasta izolare a fiintei umane este un mod de purificare. Închis în trupul balenei, novicele Iona se redescopera, gaseste adevaratele valori ale fiintei sale. (spatiul închis apare si în Pura, catedrala unde nimeni nu vine si în Matca, casa amenintata de potop, eroii izilându-se-ra de bunavoie.)

Desi e la mâna destinului, omul(personajul) este superior prin faptul ca gândeste, cum sustine Pascal: "Omul e o trestie, dar o trestie gânditoare" si dupa ce descopra aceasta îsi pune marile întrebari ale Existentei. Omul-personaj mai este superior deoarece poate decide singur daca sa accepte sau nu existenta, faptul ca gândeste facându-l sa-si redobândeasca identitatea. Sinuciderea este ritualica, însa nu vrea un sfârsit ca la Camus, nu e o iesire din conditia existenta, ci un nou început, este un leac al solitidinii, personajul având curajul de a se împotrivi conditiei sale de jucarie a destinului. Marea este metafora destinului, a veitii pline de capcane. Desi e "rea", i se pare frumosa lui Iona, dându-i impresia libertatii primare. Ea reprezinta ambele laturi ale existentei, binele si raul fiind la fel de imprevizibile ca aceasta: "Apa este plina de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi pesti înotam printre ele atât de repede, încât parem galagiosi. Visul nostru cel mai mare este sa înghitim una, binaînteles pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o speranta, în sfârsit ceva frumos, dar peste câteva clipe observam ca ni s-a terminat apa.    "

Gestul sinuciderii din final este o încercare de împacare între omul singur si omenirea întreaga, o salvare prin cunoasterea de sine, ca forta purificatoare a spiritului, ca o primenire sufleteasca.

6.Nicolae Manolescu, în articolul inditulat sugestiv "Triumful lui Iona", interpreteaza gestul personajului din finalul piesei, nu ca sinucidere, ci ca pe o salvare de sine, ca pe un nou început, ca o salvare.

Iona reprezinta ansamblul umanitatii împotriva tacerii si recluziunii: "si în loc de mine sunt tot o unghie, o unghie care sparge încaltamintea si iese afara în lume, ca o sabie goala ".

Acesta drama este o parabola, deoarece print-o alegorie, un sir lung de metafore, Marin Sorescu ofera o pilda de viata, din care omul simplu sa învete ca totdeauna puterea, energia si solutia de a iesi dintr-o situatie limita se afla în sine, în propria capacitate de supravietuire.