LECTURA: ACT SUBIECTIV - RATIONAL

Pozitia de dominat apartine a celor care nu au si nici nu si-au construit o filosofie unitara, devenind "prizonieri" ai câmpului. Obiectivul lor principal este de a dobândi o experienta simbolica: ".cartile mi-au... mi-au umplut viata si mi-au dat o experienta pe care altfel..." Marina Cionca) sau de autodezvoltare: "citeam asa [.] ca sa-mi îmbunatatesc, ma rog, cunostintele si întelegerea. (Lazar Corneliu) Coordanata principala este aceea de a sti.

Cele doua pozitii reflecta statutul cititorului: de "producator" sau consumator. Astfel, se genereaza doua tipuri de culturi: una a rusinii si una a vinovatiei în raport cu câmpul literar. Diferenta este data de modul de situare a Sinelui: în primul caz Ideea graviteaza în jurul Sinelui, iar în cel de-al doilea ordinea se inverseaza.

Caracteristicile culturii rusinii: alegerea este determinata de un principiu intrinsec, individul îsi este siesi instanta: ".din interior a plecat totu'." (Traian Burulean) Dependenta nu este atât fata de carti, cât de filosofia unitara personala: ".am selectat acele carti cu care, daca mor sau daca cineva mi-ar da voie sa le iau cu mine, atuncea numai pe alea le-as lua. (Adela Muntean) Îsi definesc preferintele pe termen lung: "din clasa a noua a început sa ma intereseze si religia si. istoria religiilor. Kovacs Elisabeta

Indivizii care apartin unei culturi a vinovatiei se raporteaza nu la ei însisi, ci la valorile cartii si la efectele pe care aceasta la avut asupra lor. Se lasa prinsi într-un joc al seductiei: ".asta ar fi motivatia principala, deci subiectele care ma interesau si practic ma cucereau, si-mi ocupam timpu'. (Lazar Corneliu)

Acceptarea gratuita a unei teorii este determinata de perceptia cartii ca o autoritate prin intermediul careia individul se înstraineza, consecinta a incapacitatii de a se baza pe sine: ".mi-au oferit posibilitatea sa-mi limpezesc propriile mele gânduri, propriile mele rabufniri si sa nu devin ridicol sustinând o idee pe care oameni calificati au putut sa o infirme sau sa o afirme." (Mircea Bârsan

[4] al preferintelor. În acceptiunea lui Bourdieu habitusul "este un principiu generator si unificator care retraduce caracteristicile intrinseci si relationale ale unei pozitii într-un stil de viata unitar" si el este un "principiu generator de practici distincte si distinctive." Desi am preluat conceptul asa cum este definit de Bourdieu, trebuie sa specific ca în analiza mea el nu se refera la conditiile sociale care l-au produs, ci la cele literare, si reflecta strict acest gen de preferinte.

Desi sunt doua moduri diferite de raportare la aceeasi realitate, indivizii ambelor categorii au acelasi obiectiv: de fi altfel decât ceilalti. Formarea acestor tipuri de culturi este influentata si de contextul în care indivizii au trait, însa asupra acestui subiect voi reveni mai târziu.

3.1. Informatiile extratextuale

În cele ce urmeaza ma voi ocupa de relatia cititorului cu sursele exterioare discursului si cu ajutorul carora primul îsi diminueaza costurile de cautare, dar si de comprehensiune sau legitimare a decodificarii facute în urma lecturii.

Apelul la informatii extratextuale nu diminueaza ascendenta individualizarii, dimpotriva este o modalitate de a-si facilita atingerea obiectivului. Însa fiecare sursa are grad diferit de importanta.

Astfel, rolul criticului este de a micsora distanta fata de Idee, ofera un plus de certitudine interpretarii lectorului. Transferul de autoritate se realizaeaza deoarece acesta face deja parte din lumea Ideilor, iar credibilitatea lui nu este pusa la îndoiala: "Mai citeam si cronici, si-atunci completam, ca era parerea criticului si într-adevar, ce-am înteles eu completam cu cel de specialitate, care normal ca.era mai aproape de adevar ca mine. " (Lazar Corneliu)

Relatia cu bibleotecarul este asemanatoare, dar are o alta finalitate. Unul din roluri este acela de facilitator în alegerea anumitor carti. Avem de-a face cu un transfer de responsabilitate în luarea deciziei a ceea ce ar trebui lecturat: ".a fost unu' din marile mele câstiguri în materie de. literatura, pentru ca am beneficiat partial si de. o îndrumare în. lectura marilor. autori si din partea bibliotecarelor." (Marioara Coman)

Achizitia de carte reflecta relatia cu librarul si strategiile care se creaza în jurul acestuia. Se joaca un joc de "n" runde, tocmai de aceea interactiunea este caracterizata de elemente afective sau exprimat altfel ea devine personala, pentru ca "librarul era un pasionat de carte. (Reit Valeria) Nostalgia absentei unui asemenea personaj este resimtit în prezent: ".degeaba intri intr-o librarie [.] n-ai cu cine sa discuti, nu sti ce sa cumperi, deci ori vrei ceva anume, deci stii ce cauti, ori altfel este o mare dilema. Rolul acestuia nu se rezuma numai la a vinde, ci si la a sti ce vinde.

Pozitia "gestionarilor" este una de putere, deoarece ei detin cunoasterea, si implicit controlul asupra cititorului. Ei reprezinta "porti" prin intermediul carora costurile de acces în lumea a treia sunt diminuate.

Influenta în alegere nu va fi la fel de puternica atunci când lectorul si-a construit filosofia unitara, mai mult din acest punct de vedere acesta din urma se va desprinde total, deoarece va citi ceea ce este în concordanta cu propria sa filosofie, niciodata finalizata. Discursurile sunt într-o relatie de intertextualitate, unul trimite la un altul semanator (premergatorului), creându-se o logica a actorului. Însa relatia de putere se va mentine deoarece cititorul este dependent de ei în ceea ce priveste achizitia de carte. De aceea relatia capata conotatii personale, fiind o strategie a lectorului pentru a-si facilita comportamentul de cautare.

Exista cititori pentru care nu conteaza ce citesc, ci cunoasterea pe care o dobândesc, de aceea nu se simte dependenta fata de gestionari de orice tip: ".am citit ce mi-a cazut în mâna asa n-am n-am nu pot sa spun ca m-ar fi dirijat cineva în directia literaturii, ce sa citesc." (Aurel Rotariu) Însa lipsa unei filosofii unitare nu înseamna si absenta dointei de individualizare.