S-a nascut in 1936 la Bulzesti-Dolj. Liceul īl face la Predeal,apoi Facultatea de filologie a Universitatii din Iasi.Debuteaza in revista ,,Iasul literar''.Volume de poezii:
,,SINGUR PRINTRE POETI''-1963
,,POEME''-1965
,,MOARTEA CEASULUI''-1966
,,TINERETEA LUI DON QUIJOTE''-1968
,,TUSITI''-1970
" SUFLETE, BUNE LA TOATE" - 1972
"ASTFEL" -1973
,,LA LILIECI''- volumele I - IV īntre 1973-1998
"DECANTATOAREA" 1976
"FANTANI IN MARE" - 1982
"APA VIE, APA MOARTA" - 1987
"TRAVERSAREA" 1994
Teatru:,,
Marin Sorescu este un poet cu mare ecou la public. Poezia sa este de comunicare directa ,gasind intr-un chip fericit calea accesibilitatii.
Subiectele poeziilor sunt luate de peste tot,deoarece poetul crede ca universul lumii noastre are atata poezie,cat introducem noi intr-insul.
Poezia nu este o insusire a lucrurilor ci a individualitaii care le priveste in mod obisnuit,Marin Sorescu alege ca pretext de meditatie obiectele cele mai indepartae de prejudecata curenta. Ex:poezia ,,Lada'':
Aici o lada, alaturi de alt element, marea, poate sugera conditia vietii precare si de amara ironie in care traieste individul de rand.
Poetul isi inchipuie ca se afla pe tarmul marii si distribuie corabii.Tocmai cand temina de distibuit corabile,vin doi insi si cer si ei o corabie.El le spune ca nu mai are nave, mai cauta si repeta raspunsul.Vazand ca sunt oameni seriosi le da o lada,sfori,panza si toate cele trebuincioase pentru a-si construi o corabie. In realitate poezia este o meditatie trista , dar fantezia este inselator surprinzatoare.Marea este simbol al vietii ,omul trebuie sa pluteasca. ,, Si - mi era mila de ei / Si s -au suit in lada aia ,/Marea e aici la doi pasi, / O vede toata lumea Dar cine stie unde se termina / Si ei cu lada aia ''
Un poem pe tema sortii , a destinului care nu se stie cand are moartea ; '' Halebarda ''.
De asta data viata este vazuta ca o cursa lunga in troleibuz unde este inghesuiala mare , microbi.
Un mos tine in mana o cazma ca pe o halebarda si din cand in cand mai pocneste pe cate unul.
'' E
batran
Batranul pare politicos , vorbaret , dar treptat pocneste in cap trei sferturi din pasageri , cu toate ca-si cere scuze si blesteama cazmaua .
Drumul e plin de gropi si soferul isi face cursa, n-aude strigatele pasagerilor , avand probabil in plan sa mearga pana la capat.
La un moment dat se vede singur cu mosul.Batranul devine politicos, intra in vorba cu el. Hurducaturile se intetesc si incep sa discute despre vreme.
In poezia ''Simetrie'' intalnim mitul labirintului.Mitul acesta este cel care determina o drama a optiunii. Individul trebuie sa strabata un labirint care nu e altceva decat viata si la fiecare pas e pus in situatia de a alega intre doua drumuri. De fiecare data greseste si o ia pe drumul cel mai greu:
'' Mergeam asa
Cand deodata in fata mea
S-au facut doua drumuri
Unul la dreapta
Si altul la stanga
Dupa toate regulile simetriei ''
Individul o ia intotdeauna pe drumul nepotrivit, in fata se deschid doua prapastii, apoi doua drumuri, pana cand merindele sunt pe sfarsite, toiagul din mana l-a imbatranit deoarece '' nu mai dau din el muguri '', ca sa stea la umbra lor. Ultima perspectiva, ultima deschidere simetrica este a doua ceruri, unul la dreapta si altul la stanga. Poetul vrea sa spuna ca omul traieste intr-o tragica nehotarare si intr-o eterna eroare:
'' Toiagul din mana mi-a imbatranit
Nu mai dau din el muguri
Sa stau la umbra lor
Cand ma apuca disperarea
Ciolanele mi s-au tocit de pietre
Scartaie si maraie impotriva-mi
C-am tinut-o tot intr-o greseala ''
'' Alergatorul
'' este un poem in care se instuieste mecanismul
creatiei si al negatiei, al continuitatii si al discontinuitatii in arta.
Cultura este un asemenea sir de utopii tragice. Poetul
isi inchipuie un
'' Vine unul gafaind de muschi,
Sanatos ca un zeu nou,
Si scuipa pe ea
Pe fiecare la rand
Calca peste ele dumnezeieste
A obosit, a mers destul
Campul se intinde inainte pustiu,
Batatorit ca un drum
Alergatorul cade jos, moare
Devine carte fundamentala - ultimul cuvant
Semn peste care nu se mai poate trece ''
Peste o vreme, insa, aceasta continuitate va fi prelungita, deoarece se aude venind un nou alergator.
'' Panda '' este un poem al suspiciunii. Poetul isi inchipuie ca elementele lumii inconjuratoare se pandesc intre ele, se spioneaza.
Lumea e impartita pe echipe din care nu lipsesc cainii; sunt suspectate furnicile, nervurile frunzelor, fluturii si investigatiile continua.
Scriitorul vrea sa spuna ca pentru cei care si-au facut din neincredere o filosofie de viata, universul este suspect. Morala de final este si ea de o suspecta liniste si indiferenta.
'' Cadeam de perfect acord mutual
Ca nimic nu-ti stimuleaza mai mult pofta de mancare
Decat o lume plina de potlogarii ''
Ironie la adresa cititorilor si o aluzie la felul cum a fost
primita piesa ''
''La cele mai bune replici ale mele
Ai tusit, Scorpie batrana''
.. Acum ai molipsit
Toata sala
Piesa se petrece de la un cap la altul
Intr-o tuse magareasca. ''
In '' Nudism '' Marin Sorescu dezvaluie sursa inspiratiei sale inchipuindu-se angajat sa care namol la femeile care fac nudism.
Arta s-ar naste pornindu-se de la realitate, dar trecut printr-un filtru al indiferentei si s-ar reintoarce de unde a pornit ( inspirat ) intr-o forma binefacatoare:
'' Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism
In tinerete aveam o parere mai buna
Despre femei
Dar trebuie sa faca cineva
Si treaba asta ''.
In aceasta postura el observa ca este neglijat de obiectele adoratiei sale de odinioara si sfarseste prin a fi si el indiferent.
''Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc <<cel care aduce namol>>
Si-si vad inainte de nudismul lor
De fapt eu nici nu le mai bag in seama
Le numesc << femeile care se īnamolesc >>
Si ma gandesc la ale mele ''
Arta se naste din '' invective '', pe diferite teme:
''Uneori ma apuca din senin
O pofta grozava de injurat
Car namol si injur;
Dumnezeii tai de viata
De tinerete, de batranete
De fericire
De iubire
De casatorie
De ideal ''
Invectivitatea se transforma in arta superioara, ca si in ''Testamentul'' arghezian.
''Toti acesti Dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el. ''
In ''Tutun'' ideea ar fi ca viata trece mai usor cand te calmezi si vesnicia e mai usor de suportat, mai ales in momentele esentiale prin care trecem :
''O tigara cand ne nastem
Una cand mergem la scoala,
Alta cand ne casatorim,
O tigara pentru ca ploua,
Si pentru ca nu ploua
Alta tigara
Si uite asa, cu un tutun ieftin,
Nici nu stii
Cand ti-a trecut
Soarta ''
''Absurd'', dupa cum spune si titlul, va folosi aici tehnica absurdului. Se inchipuie legat de viata, de diferite obiecte la care nu ne-am fi asteptat. Exemplu: se inchipuie alaturi de sorcova.
Seara ar fi stat pe perete intr-un cui; casatorit cu conopida si ar fi petrecut anii cei mai frumosi sub pamant.
Daca s-ar fi casatorit cu o iepuroaica, s-ar fi dezvoltat in directia iepurilor; daca ar fi iubit-o ar fi fost foarte nefericit, deoarece nu ar fi putut deveni iepure perfect.
Cu o veverita s-ar fi catarat in copaci ca sa le demonstreze celorlalti barbati cat de sus poate sa-l inalte pe barbat o dragoste adevarata.Observam ca ipotezele de metamorfoza ascund ironii.
''Echerul'' ---devine simbol al spiritului dogmatic. Initial echerul a fost folosit in matematica. Treptat, intr-un mod surprinzator si nefericit el este folosit in arta pentru a se masura sentimentele, inteligenta, visele, sufletul. Toata aceasta tendinta de a dogmatiza seamana cu aceea in care camila ar fi silita sa treaca prin urechile acului.
''Don Juan''---Ironizarea problemelor grave a placut si place in poezia lui Marin Sorescu. El isi propune sa trateze umoristic, parodic, miturile. Asa se intampla si cu mitul lui Don Juan.
'' Dupa ce le-a mancat tone de ruj
Femeile inselate in asteptarile lor cele mai sfinte
Au gasit mijlocul sa se razbune
Pe Don Juan
Ca sa-l supuna, femeile, in fata oglinzii
Isi fac buzele cu otrava, soricioaica
Isi preseaza otrava pe umeri, pe san si
Asteapta victima. Don Juan a presimtit
Pericolul si s-a facut soarece de biblioteca
Nu mai mangaie decat editiile rare,
Cel mult brosate
Nici una legata in piele. ''
Acum are gusturi mai rafinate si femeile il asteapta otravite in cele cinci simturi, pana cand Don Juan va fi eliberat de marea lui pasiune pentru editii rare, zilnic sunt inmormantati sotii morti la datorie, care isi saruta sotia "din greseala".
Uneori, Marin Sorescu reia elemente din vechile fabule, alcatuieste altele noi, cu morala mult mai accentuata sub invelisuri umoristice. Ex. Fabula '' Perechea'', este o fabula intoarsa.
Lupul agresor si oaia victima formeaza pentru ochii curiosi ai lumii un cuplu fericit, morala este teribila:
'' Oaia ce-a mancat-o lupul
A format cu el un cuplu
Si-au ramas un lup si-o oaie
De povestea lumii-n ploaie
Ce-ai facut, cum l-ai luat ? /Oaie draga
- M-a mancat
-Lupule cum de-ai putut
Sa iei oaia?
-Mi-a placut
Oaia ce-a mancat-o lupul
A format cu el un cuplu ''
Intalnim si o varianta a lui ''Zreanta'', dar cainele devine sceptic :
''Blazare''
''Gaina oua iar,
Si-l invelea in ziar
Un ou e munca, draga,
Nu cumva sa se sparga
Grivei stia cuibarul,
Venea, citea ziarul,
Chiar il manca, cu ou,
Zicand: << Nimica nou >>
,,Suflete bun la toate'':aici se ironzeaza obisnuinta de a pune suflet in tot ceea ce facem,chiar si in ceea ce ce nu merita si ar trebui sa uzam de indiferenta
,,O,suflete bun la toate!
La privit pe fereastra
La intuneric
La mersul femeilor
Si la apreciat distanta dintre doua gāze''
Necesitatea indiferentei in iubire e intalnita in poezia ,,Segment'':
,,Tu ma vei uita poate
De-a-ndoaselea
Cel mai greu iti va fi sa renunti
La trecutul tau
Plin de inflorituri
Ca o stamba
In orice caz
Ne vom uita bine amandoi
Apoi ne ne vom spala pe maini.''
Reintalnim o definitie a lui Don Juan(modern); eternul cuceritor exerseaza in sentimente folosind femeile ca pe niste ciori.
,,Cand o dragoste/La care lucram mai demult
Mi-a reusit/Atunci o trec pe curat
Pe inima altei femei.''
,,Daca nu cer prea mult'' Cartea, vinul si femeia se dovedesc esentiale pentru viata. Poetul isi inchipuie ca ar trebui sa faca naveta intre rai si iad ca sa tina niste cursuri, pentru aceasta discutie cu Dumnezeu. Intrebat ce obiecte ar lua cu sine, el raspunde:
'' O carte, o sticla de vin si o femeie, Doamne,
Daca nu-ti cer prea mult. ''
De la inceput se face observatia ca cerinta e prea mare si Domnul ar vrea sa taie de pe lista femeia, ca sa nu-l tina de vorba. El ar vrea sa-i taie mai degraba cartea, deoarece cu o sticla de vin si cu o femeie de langa sine ar putea scrie alta. Dorinta se repeta si de fiecare data Domnul ar vrea sa-i taie femeia de pe lista. Intrigat, ''conferentiarul'' raspunde:
'' Ce tot ai cu ea
Ce atata prigoana?
Mai bine taiati-mi vinul
Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul
Inspirandu-ma din ochii iubitei ''
Nevrand sa renunte la femei, tragem concluzia ca acestea contin si celelalte elemente.
In ultima instanta poetul lamureste de ce tine atat de mult sa ia cu sine cele trei elemente:
'' As face drumul dintre rai si iad degeaba
Cum sa-i sperii si sa-i infricosez
Pe pacatosii din iad
Daca n-am femeia, material didactic sa le-o arat
Cum sa-i inalt pe dreptii din rai
Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
Cum sa suport eu drumul si diferentele
De temperatura, luminozitate si presiune
Dintre rai si iad,
Daca n-am vinul, sa-mi dea curaj? ''
Ironizarea miturilor, reinterpretarea lor este frecventa la Marin Sorescu.
'' O sa ploua '' Aici se spune ca ar ploua de vreo 40 de zile si 40 de nopti ca pe vremea potopului si dialogul are loc intre Dumnezeu si Noe ( personaj mitic al potopului ).
'' Ma cam incearca reumatismul
De vreo patruzeci de zile si patruzeci de nopti
Ehei, ma Noe, ia vino pana la gard
Sa-ti spun o vorba! ''
Alteori sunt readaptate vechi formule la situatii noi. Pornind de la forme arhaice, scrise de ctitori in tinda bisericii construite, se oficieaza ctitoria unui copil:
'' Ctitorie ''
'' Asa cum stai
Dreapta
Cu bratele moi
Pe pantecul plin
Pari o veche sotie de voievod
Tinandu-si ctitoria ''
Plamadirea unui copil este demna de veneratie, deoarece duce la prosperitatea tarii. Un glas care vine parca de dincolo de materie, sopteste:
'' Noi, Ion si Ioana,
Cu puterile noastre,
Am durat acest sfant copil
Pentru vesnica pomenire,
A acestui soare si-al acestui pamant ''.
Vechiul mit al primilor oameni il intalnim in poezia '' Adam si Eva"
Il intereseaza mai ales felul cum s-a nascut Eva din coasta lui Adam:
'' Si primului om, atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat
Trimitandu-si degetele frumos fulgerate
O noua Eva rasarise in fata lui
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze
'' Asta-i viata '' a oftat Adam
Si-a mai creat inca o Eva
Si tot asa de cate ori Eva o placea
Se-ntorcea cu spatele
Sau pleca la piata
Dupa aur,
Adam scotea la lumina o noua cadana
Din haremul lui intercostal
Dumnezeu a observat
Aceasta excentrica creatie
A lui Adam
L-a chemat la el
L-a sictirit dumnezeieste
Si l-a gonit din rai
Pentru suprarealism ''
In
volumele '' La lilieci '' Marin Sorescu scrie despre viata la
Poemele lui Marin Sorescu isi propun sa inlature toate aceste prejudecati care au tinut poetul departe de viata satului, de teama de a nu fi ridicol.
Marin Sorescu vrea sa demonstreze ca viata rurala, ca oricare alta poate deveni obiectul unei poezii. In acest sens el se serveste de lancea ironiei, cu doua capete. Cu un capat raneste, distruge, iar cu celalalt capat tamaduieste, reanima.
Cu alte cuvinte, pentru ca elementele vietii rurale sa retraiasca in poezie, ele trebuie mai intai sacrificate in parodie.
In felul acesta, parodia cuprinde aproape toate miturile compromise la '' Samanatorul '' prin lipsa de talent:
~ Copilaria
~ Instrainarea de sat
~ Viata duioasa in familie
~ Poezia naturii, poezia plugaritului
~
De exemplu poezia '' Minunea''.
Taranul Lungu pretinde ca l-ar fi vazut pe Dumnezeu stand in capul oaselor, in patuiag, cand s-a dus sa dea mancare la vite. Intamplarea are mare ecou in viata satului si taranii curiosi vor sa stie ce-a spus, ce-a poruncit Dumnezeu, cum era imbracat '' in razele alea bune, ori in alea de purtare ''. Versurile sunt voit prozaice.
Sfantul din Bulzesti se balbaie, nu poate sa scoata decat niste exclamatii, satenii cred ca i-a luat limba, i-a tulburat mintea o taranca, Veta, ii dau un scaunel sa predice, ca sa fie la īnaltime.
Sfantul din Bulzesti cu o coroana de maracini de roscovi in jurul gatului pleaca spre Caracal '' in pustie '' sa propovaduiasca.
Poetul vizeaza aici o intreaga poezie mistica, atenta la semnele, misterele, eresurile populare. O viziune a demonicului intalnim in poezia '' Dumneata ''.
Aici, Grigore a lui Tagarla intalneste intr-o noapte sub infatisarea unui cunoscut mort de vreo luna, un strigoi, vrand sa-l ia de guler, intepeneste, apoi paralizeaza. Povestind intamplarea unui alt taran specializat in alungarea strigoilor, Grigore sufera un al doilea atac si scriitorul lasa sa se inteleaga ca si el ar avea o origine neguroasa ( s-ar trage din strigoi ).
Bocetul, descantecul, jocurile de copii sunt si ele evocate umoristic in '' La lilieci ''.
Copilului i se umfla galcile si tata Anica, doftoroaia satului, e chemata sa descante, ca si in ''Amintirile'' lui Creanga, formulele n-au nici o solemnitate, ci sunt mai degraba niste glume puse in versuri:
'' Galcile motofalcile
Pleaca cu curcile
Curcile s-au intors
Galcile nu s-au intors ''
'' Ciobanul care si-a pierdut oile '' Copilul are grija de curci si mai putin de oi, iar cand oile sunt furate, se teme sa nu cumva sa fie gasite. Dispare sentimentul mistic pentru animale, sau ceea ce se numeste ''sugestia solidaritatii'' cu natura.
Alte poezii au ca tema pranzul, pomana, praznicul, masa.
Mai totul in poemele lui Marin Sorescu din ''La lilieci'' se invarte in jurul mesei. Taranii din Bulzesti, iuti la minte, au un sentiment foarte practic, sentimentul nutritiei. Timpul se scurge in functie de ora mesei si de consistenta alimentelor.
O aventura, o discutie pe podisca din fata casei se incheie cu o masa. Pregatirea pranzului cere o strategie complicata: ''Masa''.
Taranca Veta imparte ordine ca un comandant militar, trimitand copii prin vecini dupa sare, ulei si o gaina.
Pranzul acesta este de fapt o parodie a ''cinei sacre'', a Cinei cea de Taina.
"Tarziu" Un taran, care nu vrea sa se insoare, Marin al lui Petru ii aminteste de timpurile bune, cele de odinioara, cand ''beai cate un putinei de lapte batut, te stergeai la gura cu maneca'', varza e schimbata cu urzicile primavara, deoarece schimba sangele care s-a ingrosat.
Tot pe aceasta tema este prezentata o petrecere campeneasca: se bea, se ciocnesc oua rosii, femeile au fuste de borangic, iar pe cap marame.
Cea mai tipica este poezia ''La lilieci'', istoria unui praznic la cimitir.
De ziua mortilor tot satul se intinde pe iarba, la umbra bisericii, facand un chef cumplit. Vecinii se cinstesc cu tuica, rudele beau vin din aceeasi ulcica, iar copii se joaca de-a v-ati ascunselea printre cruci.
Tonul elegiac ascunde ideea mortii vazuta ca o joaca:
''E racoare la umbra bisericii batrane, care a ramas aici de cand
Era satul in padure si veneau haiducii de mancau pe furis
E bine sa fii mort aici
Printre codri, locul e ferit
Nici nu trage
Clopotul nu te deranjeaza, ca nu suna decat de sarbatori
Si duminica dimineata, cand cade in misticism,bang, bang,
Cine-o fi murit?
De rasuna mortii si stafiile
Canta pasarile
Si e un miros de lilieci infloriti
Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare
Pe vremea cand era culoarea noua
Si nu crapase ''
''Trebuiau sa poarte un nume''--- este o poezie semnificativa pentru lirica lui Marin Sorescu. A fost publicata in volumul ''Poeme'' 1965.
Poezia dezvolta ideea ca Eminescu este poetul nostru national in care poporul se recunoaste pe sine, asa cum se recunoaste in propria-i istorie si in cadrul natural. Asa cum a procedat si in alte poezii, Marin Sorescu pledeaza pentru poemul metafora prin care universul poeziei eminesciene este identificat cu imaginea legendara a patriei.
Imaginea pe care noi o avem despre Eminescu este transferata in cuprinsul viziunii populare si fabuloase asupra istoriei romanesti.
Poezia
incepe provocator, printr-o premisa absurda, care vrea sa
socheze cititorul comod si continua apoi pastrand cateva repere:
Primul vers ests un paradox: "Eminescu n-a existat
A existat numai o
La o margine de mare
Unde valurile fac nasuri albe
Ca o barba nepieptanata de crai
Si naste ape ca niste copaci curgatori
Prin care luna isi avea cuibar rotit.
Poetul continua aluziv, cu nume de voievozi ridicati dintre oameni simpli, ciobani ori plugari, viteji conducatori pe care-i cheama Mircea cel Batran ori Stefan cel Mare (voievozi cantati in poeziile lui Eminescu ).
Scrisoarea
III, Mircea cel Batran si Stefan cel Mare spiritualitatea romaneasca se
confunda cu capodoperele pe care le-a creat, carora le-a dat nastere. Poetul spune ca romanii, acest popor simplu de plugari si de
pastori recitau in jurul focului Miorita, Luceafarul ori Scrisoarea III.
Aceasta in timp de pace, deoarece cand navaleau barbarii, cainii dadeau de
veste la stana si romanii plecau sa se lupte cu cei
care primejduiau
Dupa ce granitele erau asigurate, dupa ce pacea se asternea treptat, romanii cantau din fluier, intre doua primejdii, dand nastere in felul acesta la cantecul specific spiritualitatii romanesti, doina.
|
