MENIPEE
(SATIRĂ)
= Denumirea M. sau satira M.
(numita uneori si satira varroniana) deriva de la
numele filozofului cinic grec Menippos (sec. III ī.e.n.), considerat a fi
creatorul acestei specii literar-filozofice. Opera lui s-a pierdut; īnsa
f 23523t1923x ormula a fost reluata de grecul Lucian si de latinul Varro (Saturae
Menippeae). M. este originar o varianta a satirei (v. )
īn versuri, īn care se introduc interludii īn proza. Specia satirei M.
a pastrat pāna tārziu, īn timpurile moderne (Thomas Love Peacock),
obiceiul de a intercala versuri īn naratiune. M. satirizeaza
īndeosebi atitudini ale spiritului uman. Tipurile caricaturizate īn M.
antica sunt de obicei parvenitii, lacomii, sarlatanii, dar
si pedantii (philosophus gloriosus). Pot fi considerate M.
acele structuri narative ale Antichitatii (Petronius - Satirikon,
Apuleius - Magarul de aur) sau ale timpurilor moderne (operele
narative ale lui Rabelais, Swift, Voltaire, Peacock) īn care accentul nu este
pus pe faptele eroilor, ci acestea devin un pretext pentru exercitiul
liber al unei fantezii intelectuale. Personajele apar de cele mai multe ori ca
reprezentanti ai unor idei sau conceptii abstracte. De aici (mai
ales īn M. moderna) frecventa cu care apar anumite tipuri
intelectuale prin care se satirizeaza īndeosebi malformatiunile
psihice sau spirituale (pedanterie, bigotism, incompetenta
intelectuala, falsa virtuozitate etc.). Personajele M. fiind
adeseori reprezentante ale unor structuri spirituale sau morale vicioase,
satira sau caricatura determina o stilizare a lor. M. nu face apel
la modul de caracterizare realist sau naturalist decāt īn subsidiar sau ca o
masca, pentru a scoate mai bine īn evidenta unele
trasaturi. Viciile urmarite nu sunt dealtfel decāt rareori cele
sociale, de cele mai multe ori fiind adevarate forme morbide ale
intelectului. Īn structura M. se produc dislocari frecvente ale
firului narativ, ceea ce confera operei o aparenta dezordine. Sunt,
de asemenea, dese dislocari īn logica naratiunii. Forme particulare
ale M. sunt dialogul (v.) sau colocviul satiric (Lucian, Erasmus,
Voltaire), īn care se confrunta, sub o forma dramatica,
atitudini intelectuale traite ca atitudini de viata. M.
ia uneori alura pamfletului (v.) politic (de ex. La Satire Ménipée -
Satira menipee, opera colectiva a unor juristi, ecleziasti
si poeti din secolul XVI). Structura M. este descoperita
īn opera lui Dostoievski, de M. Bahtin, care releva asocierea
"carnavalescului" cu trasaturile traditionale ale M.