Modernismul
M. defineste manifestarile de exacerbare a modernitatii, tentativele ei de iesire din orice conventie. Prin radicalismul sau uneori anarhic, M. se desemneaza ca antonim al traditionalismului. In sfera conceptului modernist se insumeaza toate curentele post-romantice de avangarda literara care se opun traditionalismului, care propun forme noi de exprimare artistica: simbolismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul etc
Modernismul demitizeaza si neaga unele concepte unanim acceptate, cum ar fi frumosul, perfectiunea, monumentalul, capodopera etc
In România, curentul literar a fost initiat in 1919 de Eugen Lovinescu. Criticul este de parere ca se impune un proces de sincronizare a literaturii române cu cea europeana (principiul sincronismului). E. Lovinescu se bazeaza pe ideea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate prin imitatie. De la acestea pot fi preluate formele, care insa trebuie sa imbrace un fond autohton.
In vederea innoirii literaturii române, E. Lovinescu da urmatoarele sfaturi care stau la baza directiei moderniste:
evolutia prozei de la liric la epic;
evolutia poeziei de la epic la liric("Riga Crypto si lapona Enigel" de Ion Barbu);
tematica operelor literare sa se inspire din viata citadina ("Enigma Otiliei" de G. Calinescu);
crearea romanului de analiza psihologica ("Ion","Padurea spânzuratilor" de Liviu Rebreanu,"Concert din muzica de Bach" de Hortensia Papadat-Bengescu, "Ultima noapte de dragoste, intâia noapte de razboi" de Camil Petrescu);
intelectualizarea prozei si poeziei, adica ilustrarea unor idei filozofice profunde (sacrul si profanul in nuvela "La tiganci"de Mircea Eliade, raportul dintre om si Divin in poezia argheziana);
crearea intelectualului ca personaj literar("Ultima noapte de dragoste, intâia noapte de razboi" de Camil Petrescu);
|
