NUVELA PSIHOLOGICA - PLANUL CU TRASATURILE
Sondarea vietii interioare a personajelor, preocupare ce a avut ca rezultat conferirea unei dimensiuni psihologice fenomenului literar a devenit o constanta a creatorilor epici incepand cu perioada marilor clasici.
date despre Epoca Marilor Clasici
Dintre scriitorii reprezentativi ai acestei epoci de consolidare a "directiei noi" in cultura romana, vor fi preocupati de adancimea personajelor create I:L:Caragiale si Ioan Slavici, aceasta noua dimensiune a operei n 141j91b eispitindu-i pe contemporanii lor la fel de valorosi , Mihai Eminescu si Ion Creanga.
date despre opera lui Slavici, ultima "Moara cu noroc"
definitia nuvelei in acord cu opera
argument/ particularitate/trasatura o reprezinta tema care trebuie sa vizeze o problema morala, o abatere de la un precept etic :- detaliere + batrana ca instanta narativa, vorbele ei, incipit, prolog
argument/ particularitate/trasatura vizeaza faptul ca in nuvela psihologica prevaleaza conflictul interior plasat la nivelul constiintei personajului, in detrimentul celui exterior - detaliere + Conflictul interior este anticipat pe baza descrierii balzaciene care surprinde prezentarea spatiului din jurul hanului -detaliere
argument/ particularitate/trasatura este reprezentat de prezentarea gradata a conflictului, de cele mai multe ori prin climax, pe baza diegezei - definitie conflict + rezumatul
argument/ particularitate/trasatura vizeaza faptul ca personajul aflat sub imperiul acestui conflict va suferi niste transformari esentiale - detaliere citatul cu cocoasa si cu impaienjenitul ochilor
argument/ particularitate/trasatura o reprezinta faptul ca intre modalitatile de individualizare a personajelor analiza psihologica ocupa un loc esential - caracterizarea lui Ghita
argument/ particularitate/trasatura vizeaza modalitatile diverse de realizare a analizei psihologice - detaliere SD,SI, SIL
argument/ particularitate/trasatura este reprezentat de faptul ca limbajul integreaza campuri semantice ale gandirii, meditatiei, zbuciumului interior, motivarea estetica a operei fiind sustinuta de arta descrierii , a dialogului si naratiunii-detaliere +infrastructura narativa.
titlul operei, prin anticiparea mesajului educativ al operei este un alt argument..-detaliere
argument/ particularitate/trasatura o reprezinta faptul ca raul este pedepsit - detaliere
Caracterul proteic al nuvelei- detaliere elemente clasice, romantice si realiste care nu au fost surprinse pana acum
-concluzia
-finalul integrand citatul lui Calinescu nu in ultimele cuvinte
Scrie un eseu, de 2-3 pagini,in care sa prezinti particularitati ale nuvelei psihologice,prin referire la o opera literara studiata.
Sondarea vietii interioare a personajelor, preocupare ce a avut ca rezultat conferirea unei dimensiuni psihologice fenomenului literar a devenit o constanta a creatorilor epici incepand cu perioada marilor clasici. Proza realista a acestei perioade din secolul al XIX-lea se afla sub imperiul directiilor impuse de Balzac in literatura franceza prin « Comedia umana » si de G. Flaubert prin « Madame Bovary », opere care apeleaza si la o analiza psihologica a personajului. Proza romaneasca va raspunde ecourilor franceze prin Epoca Marilor Clasici, perioada fiind marcata de interferenta clasicismului, romantismului si realismului - caracterizat de verosimilitatea aspectelor prezentate, bine localizate in timp si spatiu, reflectand o stare de fapt a epocii, evidentiindu-se in aceasta perioada nuvela psihologica. Unul dintre marii creatori ai nuvelei psihologice, alaturi de I.L.Caragiale, este Ioan Slavici. Acesta va conferi o viata noua personajelor sale, o adancime care nu l-a ispitit pe contemporanul sau, Ion Creanga, operele sale urmarind si dimensiunea psihica a acestora. Maiestria autorului se evidentiaza in creatia sa, in volumul « Novele din popor » in care sunt incluse « Popa Tanda », « Budulea Taichii », « Padureanca », « Scormon » si « Moara cu noroc ». Fiind o specie literara a genului epic in proza, avand o constructie riguroasa, cu o actiune mai dezvoltata ca a schitei si a povestirii, pusa pe seama mai multor personaje, ale caror caractere se desprind din conflicte puternice si printr-o intriga complexa, opera "Moara cu noroc" , publicata in anul 1881, este o nuvela.
O prima particularitate a nuvelei psihologice consta in titlul operei ce capata valoare anticipativ-morala si in acelasi timp puncteaza numele unui topos, Moara cu noroc fiind numele unui han construit pe locul unei mori conotand un spatiu aflat sub influenta unor forte nefaste, « norocul » nefiind un apanaj al binelui, mai ales ca « o moara abandonata si iesita din uz atrage duhurile necurate si reprezinta un taram in care timpul nu mai actioneaza, materia se afla in stagnare si isi pierde sensul devenirii » -T. Panfile « Dragostea in datina tineretului romanesc », inducandu-se astfel ideea locului diabolizat de moara parasita. De asemenea sintagma aceasta contine o antifraza, ea fiind folosita in sens contrar adevarului, lucru afirmat pe parcursul tramei-hanul neaducand noroc nimanui - in raport cu cititorul, titlul acesta fiind o asteptare frustrata.
O a doua particularitate a nuvelei psihologice este tema care vizeaza o problematica morala, in acest caz infatisand procesul de dezumanizare ca rezultat al dorintei de imbogatire si repercusiunile pe care setea de inavutire le are asupra omului, determinandu-i destinul, validandu-se ca motiv anticipativ vorbele batranei din incipit « Omul sa fie multumit cu saracia sa ». O alta particularitate a acesteia consta in timpul si spatiul variabile, dar bine delimitate, actiunea derulandu-se in contextul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea, momentul patrunderii relatiilor capitaliste, pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu semnificatie religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. Rema nuvelei nu constituie o particularitate definitorie in caracterul psihologic al acesteia. Nuvela este alcatuita din 17 capitole, capitolul incipit preluand functiile prologului prefigurand tema si conflictul dominant, validate prin motivele anticipative continute. Urmatoarele 15 capitole sunt structurate intr-o compozitie de tip clasic, unitar, cu actiune gradata, momentul culminant in capitolul XVI, cu deznodamant dramatic, succesiunea momentelor dramatice dezvaluind psihologii complexe si conturand trasaturile caracteristice unei anumite realitatii: o lume cladita pe puterea banului, lipsita de onestitate, o lume in care administratia si justitia sunt corupte, un mediu social nociv. Banul este vazut ca un simbol al existentei materiale care are un ascendent fata de cea spirituala, astfel trecandu-se in anormalitate. Ultimul capitol are valoare de epilog subliniind ideea principala a operei.
O particularitate definitorie o reprezinta insa prevalarea conflictului interior pledand la nivelul constructiei personajului in prezentarea gradata a acestuia, conflict care de cele mai multe ori este climax la nivelul diegezei. Acest conflict interior este evidentiat pe baza diegezei. Astfel, in expozitiune, Ghita, cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Carciuma este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. O vreme, la Moara cu noroc, afacerile ii merg bine lui Ghita. Insa aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, la carciuma, constituie intriga si declanseaza in sufletul lui Ghita conflictul interior. Desfasurarea actiunii ilustreaza procesul instrainarii carciumarului fata de familie, care, dornic sa faca avere, se indeparteaza treptat de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri: jefuirea arendasului, uciderea unei femei si a unui copil. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot de codru si tovaras al lui Lica, pentru a-l da in vileag pe Samadau. Punctul culminant al nuvelei ilustreaza dezumanizarea lui Ghita. La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, lasand-o singura la carciuma, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui banii furati. Dezgustat de lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui Lica. Cand se intoarce si isi da seama de acest lucru, Ghita o ucide pe Ana, fiind la randul lui ucis din ordinul lui Lica de Raut. Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide in mod truculent. Singurele personaje care supravietuiesc sunt Batrana si copiii, nuvela avand astfel un final moralizator. Incipitul si finalul nuvelei, specific prozei psihologice, se afla in raport de simetrie, deoarece infatiseaza drumul care ajunge la Moara cu noroc, locul desfasurarii actiunii. Cuvintele rostite de batrana incadreaza desfasurarea propriu-zisa a actiunii, avand rol de comentariu moral: « Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. » Batrana este adepta pastrarii traditiei. In finalul nuvelei, pune intamplarile tragice pe seama destinului: "Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat".
O alta particularitate ce individualizeaza nuvela psihologica este faptul ca accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea vietii interioare a personajelor. In aceasta opera conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al personajului principal, in caracterizarea personajelor fiind folosite tehnici de investigatie psihologica: autoanaliza, monologul interior de factura traditionala. Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. Destinul sau ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si capacitatea de a surprinde fac din Ghita un « personaj rotund sau tridimensional », acesta dezvaluind si anumite trasaturi pe parcursul diegezei. La inceput, el este un om energic, cu gustul riscului. Cizmar sarac, el hotaraste luarea in arenda a carciumii de la Moara cu noroc, pentru ca doreste bunastarea familiei sale si are capacitatea de a-si suma responsabilitatea destinului celorlalti. Carciuma aduce profit, iar familia traieste in bunastare si armonie. Aparitia lui Lica Samadaul la carciuma tulbura echilibrul interior al lui Ghita. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un real pericol pentru el si familia lui, Ghita nu se poate sustrage de la tentatia imbogatirii. La inceput, crede ca ii poate tine piept acestuia si isi ia masuri de precautie: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi caini pe care sa ii asmuta impotriva turmelor de porci si isi angajeaza inca o sluga, pe Marti. Cand Lica vine pe neasteptate la Moara cu noroc, Ghita isi pune in aplicare planul de aparare. Dar dupa cum cainii se imblanzesc inaintea Samadaului, tot astfel carciumarul isi deschide lada cu bani. Lica il caracterizeaza in mod direct: « Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul, si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca tine.» Totusi, samadaului nu-i convine un om care sa nu-i stie de frica si de aceea, treptat, distruge imaginea celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Prin monologul interior sunt redate gandurile si framantarile personajului: »Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu! », acesta avand si momente de remuscare, cand ii cere iertare sotiei: «Iarta-ma, Ano! ii zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa-mi iert cat voi trai pe fata pamantului.» dar se instraineaza de ea, iar apoi o foloseste in incercarea de a-i oferi probe jandarmului Pintea in ceea ce priveste vinovatia samadaului.
O particularitate definitorie a nuvelei psihologice este naratorul preponderent extradiegetic, impersonal, omniscient, neimplicat, obiectiv, care prin verosimilitatea aspectelor prezentate, bine localizate in timp si spatiu si reflectand o stare de fapt a epocii. O trasatura specifica nuvelei psihologice se evidentiaza prin stil, analiza psihologica avand mare forta de obiectivizare de o rara profunzime, procesul de dezumanizare al personajului fiind urmarit gradat de narator prin mai multe modalitati. Este uzitat stilul indirect liber pentru redarea gandurilor lui Ghita, fie pentru autoobservare fiind prezenta analiza unui sentiment: frica omului care se crede dominat de hazard (afirmandu-se astfel subtema fricii si a norocului), fie pentru a incredinta cititorul ca Ghita, chiar constient de faptul ca banii obtinuti au o provenienta din cele mai discutabile (jaf, crima): « Caci adunase multi bani Ghita, atat de multi, incat in fiecare zi isi zicea: ,Mult a strans arendasul' dar precum aduna banii, el scapata mereu in gandul sau» ; nu are puterea sa se desprinda de acel loc si sa aleaga drumul cel corect, persistand in tovarasia lui Lica. De asemenea este folosit si stilul indirect pentru redarea gandurilor personajului. « Nu trecuse nici jumate de an de cand se afla la Moara cu noroc, si trebile mergeau din ce in ce mai bine: avea porci la ingrasare, doua vaci cu lapte, caruta pe razoare, doi cai buni, avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, pentru ca sa poate trai un an-doi dintr-insii. Dar acum, cand trebile ii mergeau mai bine, Lica voia sa-si faca rand de un alt om la Moara cu noroc », autorul folosind enumeratia multipla pentru a descrie bunastarea lui Ghita cu scopul de a releva incapacitatea acestuia, odata dominat de puterea banului, de a-si constientiza drumul gresit ales.
Prin urmare, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica avand toate trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal, urmareste procesul instrainarii lui Ghita de familie si urmareste degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii, acest "realist poporal"- Titu Maiorescu, deschizand drumul romanului realist din perioada interbelica.
|
