RELATIA DOUA PERSONAJE NUVELA "ALEXANDRU LAPUSNEANUL
Personajul literar, "fiinta de hartie"care traieste doar in lumea fictiunii, dupa cum opina Roland Barthes, este o instanta definitorie a comunicarii narative, indiferent de multiplele sale ipostazieri. Acesta nu se va construi insa numai singularizat , ci si in asociere cu un complementar al sau, relatia dintre aceste doua entitati narative devenid nucleul operei. Cuplul de personaje va deveni in timp o ipoteza de gandire si de lucru pentru toti marii creatori epici, indiferent de epoca sau curentul in care au fost integrati. Epoca pasoptista nu a ramas opaca la aceasta tendinta unanima tuturor scriitorilor.Aflata sub imperiul directiilor impuse de catre Mihail Kogalniceanu in programul 'Introductie' al 'Daciei Literare',directii ce constau in inspirrae din trecutul poporului,frumusetile patriei,folclor si in critica tarelor societatii contemporane si anterioare,perioada pasoptista va genera prin aparitia unor opere reprezentative,autentic originale,deschiderea unei adevarate galerii de personaje literare deosebite.In acest sens,un exemplu elocvent il reprezinta nuvela 'Alexandru Lapuseanul' din volumul 'Fragmente istorice' integrat oper 848i87i ei lui Costache Negruzzi,restransa sub contratilul 'Pacatele tineretilor'.Aceasta opera literara apare pentru prima data la data de 30 ianuarie 1840 in revista 'Dacia Literara' si reprezinta prima reusita artistica a nuvelisticii romanesti si un model de valorificare a istoriei,deoarece este o specie literara a genului epic in proza,avand o constructie riguroasa,cu o actiune mai dezvoltata ca a schitei si a povestirii,pusa pe seama mai multor personaje,ale caror caractere se desprind din conflicte puternice si printr-o intriga complexa.Datorita faptului ca perioada pasoptista se afla la confluenta benefica a clasicismului,a romantismului francez si a realismului,aceasta nuvela are un caracter proteic,presupunand numeroase elemente clasice precum simetria,echilibrul tablourilor,concizia,procedeul 'epitetului general'-Tudor Vianu :'toata pompa domneasca','sfanta slujba','elemente de paratextualitate'-Gerard Genette,ce sunt reprezentate de mottouri,faptul ca personajele apartin,de regula aristocratiei,sentimentele nobile cu care sunt inzestrate anumite personaje,prezenta valorilor morale si a limbajului elevat,atitudinea detasata a naratorului,sobrietatea auctoriala,mesajul educativ al operei si economia de mijloace artistice.De asemenea aceasta nuvela prezinta si trasaturi romantice ca prezenta unui personaj exceptional,Alexandru Lapuseanul,situat in conjuncturi exceptionale,existenta unei serii de opozitii,faptul ca spectaculosul nuvelei consta in zicerile memorabile,reprezentate de mottouri si in gestul teatral menit sa colpleseasca,sursa de inspiratie ce este reprezentat de o pagina din istoria Moldovei,ultimii cinci ani de domnie ai lui Alexandru Lapuseanul,ca substanta a cartii,descrierea amanuntita a cetatii Hotinului,anumite trasaturi ale personajului principal,precum viclenia si disimularea,modul in care este realizat exitusul personajuli Alexandru Lapuseanul :moartea prin otravire,faptul ca raul este pedepsit,ca prezenta personajelor antitetice:doamna Ruxandra,Stroici,Spancioc si motoc,culoarea locala si tema istorica,dar este totodata si o nuvela realista prin verosimilitatea aspectelor prezentate,veridicitatea scenelor,stilul sobru si impersonal,faptul ca in prezentarea faptelor naratorul 'tinde sa ajunga la impersonalitatea camerei fotografice'-Norman Friedman,prin omniscienta naratorului,prin 'comparatia nobila'-Tudot Vianu,culoarea locala,viziunea auctoriala,izvorul de inspiratir,caracterul scenic dat de concizie,prin faptul ca eroul sta sub semnul timpului,prin tehnica detaliului,observatia psihologica si sociologica,caracterul pictural al unor scene si surprinderea psihologiei multimii revoltate.
Teama nuvelei este evocarea unui episod zbuciumat din istoria Moldovei si anume,cea de-a doua domnie a lui Alaxandru Lapuseanul,dand prioritate ratiunilor artistice ale esteticii romantice.Astefel,unele personaje au corespondent in rtealitatea istorica a veacului al XVI-lea,altele sunt inventate,pentru a sustine conflictele si tensiunea epica.
Actiunea se desfasoara intr-un ritm alert si structurarea materialului epic in patru capitole confera nuvelei caracterul dramatic.Faptele prezentate in nuvela converg la realizarea unui personaj emblematic in literatura romana,personaj ce reprezinta tipul domnitorului feudal,tiran si avid de putere,in jurul caruia graviteaza personaje secundare si episodice,dar puternic individualizate,cu care domitorul se afla in relatii conflictuale.Din reteaua relatiilor dintre personaje sedistinge cea a cuplului domnesc:Alexandru Lapuseanul si doamna Ruxandra.Prezentate in antiteza,personajele alcatuiesc un cuplu romantic tipic,in care trasaturile unuia le reliefeaza pe ale celuilalt.Este foarte interesant felul in care Costache Negruzzi transfigureaza artistic personalitatea istorica a domnitorului si a sotiei sale pentru a le transforma in personaje literare.
Surse cronicaresti au stat la baza inspiratiei lui Negruzzi,punctul de plecare fiind 'Letopisetul Tarii Moldovei' de Grigore Ureche,dar si cronica lui Miron Costin,pe care de altfel autorul o si indica in text ca izvor de informatie.Intr-una din epistolele din volumul 'Negru pe alb' scriitorul se refera la aspecte ale personalitatii domitorului,care nu transpar si in nuvela. Intr-o perioada istorica framantata,in care turcii se amestecau in treburile interne si boierii alegeau domnitori care sa le slujeasca interesele ,urca l atronul Moldovei 'un oarecare Petre Stolnicul,om simplu si necunoscut'.Sub numele de Alexandru Lapuseanul,domnitorul va duce o politica de limitare a privilegiilor boierilor,'va sparge cuibul si va strivi acest furnicar de intriganti',dar nu va avea suficienta pricepere de a folosi forta poporului.Desi numeroase nuante apreciative transpar in epistola amintita,Negruzzi alege sa valorifice in opera aspecte care transforma personalitatea istorica intr-un personaj cu un destin spectaculos,un erou exceptional care actioneaza in situatii iesite din comun.
Biografia doamnei Ruxandra se construieste in nuvela in capitolul al doilea,al carui motto este:'Ai sa dai sama,doamna!' aducand personajul feminin 'in luminile rampei'.Fiica a lui Petru Rares,deci descendenta a marelui Stefan,Ruxandra ramane orfana la o varsta frageda si creste sub tutoratul fratilor ei Ilias si Stefan.Primul ajunge la domnie pentru o scurta perioada,dupa care pleaca la Constantinopol si se converteste la mahomedanism.Al doilea frate Stefan conduce tara mai rau decat Ilias,silind strainii sa se lepede de catolicism.Proasta politica de stat si desfranarae lui au atras mania boierilor care l-au ucis.Ramasa unica descendenta a lui Petru Rares,Ruxandra devine moneda de schimb in jocurile politice,fiind sortita unui anume Jolde,ales de boieri la tron.Acesta este momentul aparitiei lui Alexandru Lapuseanul,care il invinge pe Jolde si se casatoreste cu Ruxandra.
Deoarece este tot o 'fiinta de hartie'-Roland Barthes,Alexandru Lapuseanul va fi construit pe baza a doi parametri:ca instanta narativa si ca referent uman.Astfel,din punctul de vedere al incadrarii intr-o anumita ideologie,ca instanta definitorie a comunicarii narative,el este un personaj principal,datorita ocurentei pe parcursul discursului narativ,protagonist,deoarece el centreaza diegeza,central prin rolul care-i incumba in transmiterea mesajului operei,'tridimensional'-Wayne C.Booth,'mobil' sau 'rotund'-E.M.Forster,deoarece el este privit evolutiv,nefiind dat in intregime de la inceput,eponim,titlul nuvelei fiind reprezentat de numele sau.Naratorul a dorit si aici sa-si individualizeze personajul,el articuland substantivul propriu pentru a-l uniciza.Dar cea mai pregnanta incadrare este cea care vizeaza statutarea acestuia ca personaj romantic,exceptional,situau in circumstante exceptionale si beneficiind de un destin de exceptie.Acest destin este prezentat pe baza firului epic distribuit regulat in cele patru capitole ale nuvelei.Lapusneanul nu reprezinta neaparat o exceptie in raport cu mentalitatea epocii medievale,dar care impresioneaza prin cruzimea sa cititorul modern,neobisnuit cu metodele de guvernare absolutista,intr-un stat dominat de anarhie feudala.Se poate spune totusi ca personajul depaseste categoria damnatului romantic,a eroului 'osandit de Providenta sa verse sange si sa nazuie dupa mantuire'-G.Calinescu.
Biografia doamnei Ruxandra insista asupra acelor aspecte care contureaza un personaj tipic romantic:descendenta ilustra,umbrita de un destin nefericit,orfana,lipsita de sansa de a-si determina soarta si mai presus de orice frustrata de iubire.Feminitatea fragila,sensibilitatea,caracterul slab,neparticiparea la viata cetatii sunt in mare parte clisee ale prozei romantice,dar si trasaturi care evidentiaza statutul femeii in evul mediu.Autorul ii rezerva totusi un rol spectaculos,desi neverosimil,transformand-o in 'mana criminala' din finalul nuvelei.Intrarea domnitei pe scena evenimentelor se produce intr-o circumstanta care reuneste tripla ei ipostaza:de doamna a tarii,de sotie si de mama.Ea nu actioneaza din proprie initiativa,ci impulsionata de amenintarea rostita de vaduva unui boier ucis de Lapusneanul,care o considera vinovata ca nu satvileste setea de sange a sotului ei.
Intrarea doamnei Ruxandra in sala tronului ii da autoruluiprilejul descrierii vestimentatiei impresionante,'cuvenita unei sotii ,fiice si surori de domn:zobon de stofa aurita,benisel de felendres,colan de aur cu paftale de matostat,silic de samur,salba de margaritar'.Ea respecta ritualul de curte si saruta mana domnitorului,care o ridica tandru si o saruta pe frunte,luminandu-se si numind-o 'frumoasa mea doamna'.Surprins de prezenta ei matinala
intr-o zi cand nu este sarbatoare,Lapuseanul vrea sa afle motivul vizitei.Faptul ca i se adreseaza sotului ei cu formule elogioase ca:'bunul meu domn','viteazul meu sot,preaputernic' nu diminueaza mania domnitorului,care isi schimba brusc atitudinea,uimit de indrazneala femeii de a se amesteca in treburile domniei.Registrul lingvistic se schimba,doamna devine 'muiere nesocotita' si Lapuseanul isi reprima cu greu impulsul de a scoate jungherul din teaca pentru a-i pedepsi cutezanta.Marturisirea slabiciunii femeii il indupleca pe aprigul domnitor,care ii promite ca de poimaine nu va mai vedea capete taiate si ca de maine ii va oferi 'un leac de frica'.Doamna se intoarce la treburile casei,'cum se cuvine unei bune gospodine',iar domnul isi continua planurile machiavelice.
Finalul nuvelei aduce din nou impreuna cele doua personaje,de data aceasta in conditii si mai tensionate,la patru ani dupa evenimentele precedente.Calugarit,in stare de inconstienta,Lapusneanul isi revine si se considera victiam unui complot al doamnei Ruxandra si al mitropolitului Teofan.In furia lui dezlantuita,profereaza amenintari cumplite:'pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei,ca sa nu mai sculte sfaturile boaitelor si a dusmanilor mei.Vazand amenintata viata fiului ei,Ruxandra cedeaza presiunilor lui Spancioc si Stroici si aluziilor mitropolitului si duce paharul cu licoarea mortii.Desi a devenit agentul crimei,doamna nu a suferit o schimbare de caracter.La fel ca in scena precedenta,ea nu actioneaza din vointa proprie,ci mai mult influentata si silita de firi mai voluntare decat a ei.
Cuplul Alexandru Lapusneanul-doamna Ruxandra este construit pe antiteza romantica demonic-angelic,marcata de o stereotipie care face discutabil termenul 'evolutie'in relatia celor doua personaje.Niciunul dintre personaje nu este propriu-zis privit in evolutie si nu are adancime psihologica,iar relatia din cuplu nu intereseaza autorul decat in masura in care lumineaza din alt unghi cartacterul demonic,tiranic,crud si disimulat al domnitorului in fata unei fiinte nobile,fragile si lipsite de aparare cum este doamna Ruxandra.
|
