Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Romanele lui Slavici - prezentare generala

literatura romana




Romanele lui Slavici - prezentare generala


Ca romancier, Ioan Slavici se impune mai ales prin "Mara" dar opera lui de prozator este mult mai vasta. A mai scris īnca sase romane, "naratiuni istorice" - dupa cum le numea autorul - cum sunt: "Din batrāni", doua volume: "Luca" si "Manea" (1902-1906); "Vāntura - Ţara" (1922-1923), dedicat vietii pline de peripetii a lui Petru Cercel. Celelalte sunt romane inspirate din cele mai diverse medii: "Corbei" (1906-1907) reflecta aspecte din Transilvania de la mijlocul secolului trecut; "Din doua lumii" (1908-1909) are actiunea plasata īn lumea meseriasilor din Bucuresti; "Cel din urma Armas" (1923) are ca tema decaderea vechii boierimi; "Din pacat īn pacat" (1924-1925) cu actiunea plasata la Iasi, īn anii premergatori Unirii Principatelor Romāne.



Se evidetiaza cumva, sub raportul realizarii artistice, "Cel din urma Armas", care ofera si elemente de cronica a vietii si societatii romānesti din deceniul opt al veacului trecut, inclusiv a unor evenimete legate de Razboiul de Independenta din 1877-1878. De asemena se mai remarca unele tablouri din istoria secolelor V-VI īn romanul "Din batrāni", numeroase elemente de fresca sociala, prin prezentarea mediilor si a moravurilor din secolul al XIX-lea. Prin elementul social si mai ales etnografic - lumea tārgului transilvanean, viata breslelor, a calfelor, obiceiurile la culesul viilor īn Podgoria Aradului, īnrolarea īn oaste - prin oglindirea realista a societatii transilvanene 141d36b , romanul "Mara" capata si istoricitate.

Slavici priveste cu compasiune personajele din lumea Bucurestiului: mici slujbasi, meseriasi, pensionari si tarani veniti aici cu speranta ca īsi vor constitui o viata mai buna. Ele sunt considerate de autor victimele orasului, desradacinati, desprinsi de viata canonizanta etic a satelor si saraciti sufleteste datorita lumii īn care traiesc, o lume saraca moraliceste, fiind preocupati de lucruri marunte, nesmnificative, condamnati la o existenta dornica de a avea un trai mai bun. Exista un numar mare de personaje (de exemplu Mara) care sunt preocupate de agonisirea averii ban cu ban, care calculeaza mereu cresterea acestui capital si care duc o viata singuratica fiind caracterizate prin zgārcenie si avaritie. Personajele lui nu sunt atrase si nici nu au legaturi cu ogorul, de aceea ele nu vor avea suferinte tragice, dar nici bucurii adānci, oamenii sunt iremediabili condamnati la planitudine. Lumea buna o vede Slavici de la distanta, cun un ochi aspru, de la o distanta care era aceea a lui īn societatea bucuresteana.

Īn romanul istoric "Din batrāni", Slavici īsi pastreaza forta de a crea oameni īn miscare vie, reuseste sa patrunda īn meandrele sufletesti ale personajelor sale, are darul evocarii si al realizarii atmosferei de epoca. Se converteste aici etnograficul īn arhaic. Dar distanta īn timp este prea mare si lipsa substantei de viata este prea mare.dupa cum spune Ovidiu Papadima, ca sa umple golul inevitabil, Slavici contureaza vaste fresce istorice, acoperind o zona de la crestele Bucegilor pāna la califatele arabe din Asia Mica. Viata sufleteasca a personajelor principale se complica cu disputele teologice ale epocii, Slavici istoricul intra in disputa cu Slavici cunoscatorul de oameni. " Din batrāni" este un roman istoric reusit, net superior cu putinele romane de acest fel anterioare, o opera superioara īn amploare si profunzime umana, Slavici fiind un deschizator de drumuri īn acest sens.

Romanul "Corbei" reia o tema frecventa īn nuvelistica lui Slavici si anume aceea a singuraticului care se īnchide īn sine pentru a se apara de lumea īnconjuratoare si care se deschide sufleteste tārziu, sub farmecul eternului feminin si al tineretii acesteia. Slavici este preocupat de descifrafrea mecanismului acestui proces sufletesc, dar convingerea lui ca oamenii nu se pot salva doar prin ei īnsisi, complica acest proces printr-o revelare in paralel a binefacerilor religiei crestine īn sufletul personajului principal. Corbei astfel prototipul eroilor de roman care se zbat īntre trup si minte, īntre ceea ce simt si ceea ce gāndesc, care de cele mai multe ori intra īn contradictie deoarece una simte omul si nu īsi poate controla sentimenetele de cele mai multe ori, si alta gāndeste, īn functie de mediul īn care s-a format.

Aceeasi pecete o poarta si romanul "Din pacat īn pacat". Este vorba aici tot de un erou singuratic, un bucovinean care vine la Iasi si care vede lumea de aici imorala īn toate componentele ei. Īnsa el nu īsi apara integritate morala izolāndu-se in interiorul sau, ci se adapteaza mediului, sub influenta altei trasaturi a eternului feminin si anume senzualitatea. Cānd ajunge la limita si se afla pe marginea prapastiei este salvat de autor printr-un artificiu, Slavici calugarindu-l.

Īn romanul "Cel din urma Armas" Slavici continua o cale batuta īn epoca noastra, este un roman al caderii neamurilor, a prabusirii morale si sociale a boierimii. Eroul este un mosier cu studii, care vrea sa se īntoarca acasa la parinti si sa-si cultive cu mijloace moderne mosia. Este captat īnsa de tentatiile Capitalei si ajunge īn cele din urma sa-si piarda averea la Paris. Cānd se descopera un urmas nedemn si nemernic al neamului Armas, se sinucide. Slavici īsi pastreaza cheile descifrarii sufletului omenesc dar aceasta scriere este si unul din romanele-cronica din viata capitalei - abundānd la noi dapa primul razboi mondial - dar cu actiunea stramutata de asta data. Romanul este interesant prin fresca vietii literare din Bucuresti īn care apar principalele personaje ale Junimii, īn frunte cu Maiorescu si Caragiale. Aceasta parte nu se īmbina prea bine cu destinele eroilor din opera, ea ramāne exterioara, o ampla evocare, dar nu mai putin atractiva.

Ioan Slavici a mai scris un roman, "Musculita", care a fost confiscat īn 1916, la īntemnitarea scriitorului la Vacaresti.

Cānd Slavici debuteaza īn literatura ca romancier, īn 1894, romanul romānesc avea o experienta de jumatate de veac. Primele īncercari le-au apartinut lui I. Ghica si M. Kogālniceanu, prin "Manoil" (1855), lui D. Bolintineanu, C.D. Aricescu, lui C.Barouzi si I.M. Bujoreanu. Romanul romānesc ajumge la vārsta maturitatii cu "Ciocoii vechi si noi" (1862-1863). Īn ceea ce priveste problematica istorica se evidentiaza B.P.Hasdeu cu "Ursita" (1864). Dar romanul romānesc de pe atunci, desi avea peoblematica sociala nu avea eroi care sa se evidentieze, si dintre toate romanele istorice dintre 1849-1894, se desprinde si ramāne memorabila figura lui Dinu Paturica.

Slavici vede atfle personajele unui roman. Personajul trebuie sa impresioneze prin actiune si prin fapte marete. El trebuie sa fie capabil sa mute si muntii din loc pentru apararea principiilor īn care cred, sa lupte pāna la capat pentru a obtine ceea ce vor si īn ceea ce cred cu dārzenie.

Discutānd romanul lui I. Negruzzi, īntr-o scrisoare catre acesta datata īn 10 martie 1874, Slavici afirma: "Eroul unui roman este prea iubitor de resoane, prea las ori prea putin predominat de amor, cānd el sta tupilit lānga o cruce, pentru ca sa astepte mireasa. Unde este viforul afectelor ? unde este taria unei vointe purtate de pasiuni? Este erou acela, care 24 de ore sta nehotarāt si apoi lesina? Nu, eroii nici cānd nu lesina. Ei darma munti, nebunesc, se ucid, dar nici cānd nu sunt capabil de lesin."

Slavici se opreste asupra amanuntelor vietii, asupra lumii comune, cu parti bune si rele, oameni care sufera de durerile lor dar si de ale altora. Dar pentru ca acestia sa devina eroi, sa fie demni de acest statut, nu trebuie sa se complaca si sa fie lasi, trebuie sa se lase īn voia pasiunii pentru a savārsi fapte marete, chiar daca fac fapte nebunesti cu un anumit scop, trebuie sa fie memorabil.

Scriitorul considera romane acele scrieri ce aspira si se īndrepta spre fresca sociala, care sunt construite pe actiuni umane, de faptele savārsite de oameni īn anumite situatii critice sau mai putin critice, cu multe episoadesi cu personaje capabile sa "mute muntii". Slavici priveste cu strictete īncadrarea unei opere īn genul literar si īn ceea ce priveste alte opere dar si cānd este vorba de ale sale. Considerānd ca romanele sale nu īndeplinesc toate conditiile, īn special cea de fresca sociala, el apeleaza la termenul de "naratiune istorica". Foloseste termenul de roman pentru scrierile sale destul de tārziu, īntelegāndu - se prin ea orice naratiune ceva mai extinsa.

Romanele lui Slavici, sau "naratiunile" dupa cum le numeste el, cu exceptia "Marei", pot fi clasificate, īn ceea cxe priveste problematica lor, īn doua perioade de creatie: 1902-1909, cānd apar "Din batrāni", "Din batrāni. Manea", "Corbei" si "Din doua lumi", si a doua perioada de creatie cuprinsa īntre 1922-1925 cānd publica "Vantura-Ţara", "Cel din urma Armas" si "Din pacat īn pacat"

Activitate de romancier a lui Slavici este oarecum inegala, de la "Mara" trece la "naratiune istorica", ajunge apoi la romanul popular si chiar la romanul cronica īn ceea ce priveste consemnarea de date si īntāmplari.

Slavici s-a oprit la diferite momente din istoria poporului nostru: īn romanul "Din batrāni" gasim astfel referiri la vremea navalirii popoarelor migratoare; date despre viata si domnia lui Mihai Vitezu īn "Vāntura-Ţara"; anii de dupa revolutia din 1848 si dinaintea principatelor sunt cuprinsi īn "Corbei", "Din pacat īn pacat" iar cei ai razboiului pentru independenta īn "Cel din urma Armas".

Slavici merge pe urmele īnaintasilor, "naratiunile" lui multe elemente care fac din scriitor un precursor a multor scriitori romāni cum ar fi: Sadoveanu si Agārbiceanu, Rebreanu, I. Teodoreanu si G. Calinescu. Ramāne īnsa cunoscut si apreciat ca romancier mai ales prin "Mara", considerat de multi critici literari cel mai bun roman al nostru īnainte de "Ion".






























CAPITOLUL III

Romanul social


Slavici a pus īntotdeauna accent pe mediul social si pe faptul ca acesta ocupa un loc foarte important īn vietile oamenilor si acest lucru se reflecta īn īntreaga sa cariera de romancier. Scriitorul este un fin moralist, īnclinat oricānd sa-si īmpinga eroii spre cazuistica dar si un analist care se straduieste sa realizeze si sa reproduca framāntarile sufletesti ale oamenilor simpli din popor. Īn ceea ce priveste locul pe care īl ocupa socialul īn opera lui Slavici, Pompiliu Marcea afirma ca "se poate afirma, cu absoluta convingere ca daca scrierile romānesti ale lui Slavici, si īn primul rānd Mara, dar nu numai romanele, ci si nuvelistica sa de valoare se salveaza atāt de eticism, cāt si de psihologism, aceasta se datoreaza ponderii pe care determinismul social o are īn gāndirea artistica a scriitorului nostru"



Īn linii generale, se poate spune ca Slavici a fost un conservator si un antiburghez. Se poate observa consecventa obstinanta a lui Slavici si opiniile sale limpezi care nu s-au schimbat de-a lungul īntregii sale vieti si pe tot cuprinsul operei sale literare.

Conceptia sociala a lui Slavici nu este altceva decāt un aspect al conceptiei sale etice, care īsi are originile īn sensibilitatea morala a scriitorului, īn credintele autohtone, din Rousseau, din voluntarismul schopenhauerian, din moralele lui Confuciu si, nu īn cele din urma, din religia crestina.

El a trait īn sat printre oameni care aveau si alte nationalitati, si care trebuiau sa se īnteleaga, aceasta fiind conditia de baza a existentei lor. Acest tip de viata precum si filozofii studiati īn perioada studiilor dar si dupa aceia - Rousseau, Schopenhauer, Kant, Confucius, i-au creat o mentalitate pasnica fata de cei din jurul sau, toleranta si o larga īntelegere.

Relele sociale pe care Slavici nu si le poate ignora si care sunt exemplificate si condamnate peste tot īn scrierile sale, nu se datoreaza organizarii sociale, ci raului congenital: "Raul e īn oameni, si numai īn oameni, care abuzeaza, risipesc, le strica toate, se īncurajeaza unii pe altii īn relele apucaturii si se dusmanesc īntre dānsii"

Asadar, daca sāmburele egoismului este specific conditiei umane, atunci nu spre structura sociala trebuie sa ne īndreptam si sa o modificam, ci spre educarea individului, din oricare strat social, spre moralizarea acestuia si aici intervine atitudinea moralistica a lui Slavici. Īntelepciune dupa care se ghideaza autorul consta īn satisfacerea fireasca a trebuintelor, adica fara abuz si cu dreapta masura. Cumpatarea are pentru scriitor o importanta etica fundamentala, de ea depinde fericirea sau nefericirea omului, viata petrecuta īn moralitate sau imoralitate. Placerea, fireasca fiintei umane, degenereaza daca nu este cenzurata de masura. Aceasta mentalitate este īntālnita pretutindeni īn operele scriitorului, el militeaza pentru acest lucru mai ales īn "Mara" dar si īn nuvele si alte opere si sunt foarte usor de observat decaderea, nefericirea, anxietatea, chinurile si suferintele prin care trec personajele cānd nu-si mai pot stapāni pornirile, sentimentele si gāndurile: " Lipsa de cumpat lasa īn suflet neastāmparul, si neastāmparul acesta este frica, de care vrei mereu sa scapi prin noua fapte lipsite de cumpat. Astfel, acela care a scapat o data frāul merge dus ca de un blestem mai departe si tot mai departe cu desfrāul si numai norocul lui īl mai poate scapa, dāndu-i iar frāul īn māna."

Daca analizam opera literara a lui Slavici, se poate cu usurinta observa ca numeroase personaje sfārsesc tragic - Ghita, Ana, Lica Samadaul din "Moara cu noroc"; Mos Marian din "O viata pierduta" ; Fira din "Doua lumi"; Hubar din "Mara"; etc. - tocmai din cauza ca nu au stiut sa fie cumpatati si sa-si īnfrāneze la timp pornirile.

Romanul " Din pacat īn pacat" ilustreaza de asemenea tezist, ideea cumpatului caci fondul moral al lui Palea, eroul principal pare totusi ca rezista asalturilor viciilor dar izbucneste la un moment dat si apoi dispare, caci autorul īsi calugareste personajul, pentru a propaga, bineīnteles, īnfrānarea. Ca si Ana din "Moara cu noroc", Fira din "Doua lumi" pacatuieste pentru ca nu-si poate stapāni sentimentele si pentru ca tentatia unei alte lumi este mai mare decāt vointa ei, dar, ca īn toata literatura lui Slavici, autor moralist, pacatele se platesc de cele mai multe ori prin pedeapsa suprema, adica prin moarte. Hubar este ucis chiar la sfārsitul romanului de plodul caruia i-a dat viata si pe care l-a renegat. Copilul este rezultatul unei neīnfrānari din tineretile sale, fructul pacatului cu o servitoare, pacat ce īl va urmari toata viata.

Iubirea este notiunea etica pe care o putem aseza pe acelasi plan cu cumpatarea īn ceea ce priveste conceptia lui Slavici.

Dupa Slavici, ideea de iubire este universala, ea se rasfrānge de la un individ asupra īntregii omeniri, indiferent de religie, rasa, nationalitate ori clasa sociala dar esential este ca si aici sa intervina masura deoarece doar atunci ea se transforma īn tarie si nu īn slabiciune.

Un alt sentiment pe care Slavici īl accentueaza cu insistenta este mila despre care spune - influentat de crestinism si budhism - ca se contopeste si chiar se identifica cu iubirea. "Caritatea este cea mai dulce dintre toate pornirile omenesti, podoaba cea mai mare a firii noastre" . Iubirea fara fapta nu are rost īnsa, si Slavici īl citeaza pe Budha, care si-a īmpartit bogatiile celor saraci si pe Hristos care a savārsit minuni ca sa-i faca fericiti pe semeni. Scriitorul ajunge chiar sa proclame mila ca o solutie de īndreptare a starilor sociale imperfecte reflectānd asupra faptului ca daca bogatii ar renunta, nesiliti de nimeni la bogatiile lor, atunci relele societatii s-ar curma.

Educat de mic īn spirit religios, Slavici a ramas toata viata un sustinator al credintei, pledānd pentru acest lucru, īn scrierile sale, deoarece, de cele mai multe ori, personajele īntelepte care se razima pe Dumnezeu, duc o viata linistita si sunt departe de un destin tragic. Pentru el religia a fost mai ales o necesitate legata de conditiile sociale din epoca īn care a trait, o perioada de miscari sociale si de avānt al ideologiei socialiste, si nu neaparat o trebuinta a conditiei umane.

Cu burghezia Slavici nu s-a īmpacat niciodata, iar repulsia sa fata de aceasta clasa sociala are mai mult un fundament moral decāt o conceptie sociala avansata, el a pledat īntotdeauna pentru demascarea modului de viata al burgheziei, pledānd īnsa, īntotdeauna, pentru o noua asezare īn care totul sa fie mai moral, mai drept.

Scriitorul este mai degraba un socialist utopic, caci el a visat si si-a īnchipuit īntotdeauna o societate ideala care sa se guverneze dupa principiile de īntelegere, sinceritate si iubire reciproca.

S-a apropiat de viziunea socialista spre sfārsitul vietii, dar sub aceiasi viziune utopica, bineīnteles:" Vrut-am si vrut-am ca timp de sute de ani vrajba si asupririle sa īnceteze, ca oamenii pe care soarta i-a orānduit sa traiasca azi ca īn trecut si-n viitor īmpreuna sa aiba parte de binefacerile pacinice convietuirii īmpreuna, sa nu se mai asupreasca unii pe altii, ci sa se bucure de aceleasi drepturi, fiind supusi acelorasi datorii, fie ei romāni, fie ei maghiari, fie sasi, jvabi, sārbi, rutenii ori evrei. Aceasta au voit-o parintii, bunii si strabunii tai, pentru aceasta ti-ai jertfit tu destul de lunga viata, si urgisitii de socialisti nu voiesc nici ei altceva." Dar vigoarea taraneasca a lui Slavici a īnvins.

Īn universul creat de Slavici pe plan social guverneaza forta distructiva a banului, pe plan afectiv domnesc pasiunile, pe care scriitorul le proiecteaza īntr-o lumina tare, de admiratie amestecata cu teama.

Sub valul discretiei si al unui comportament delicat, eroii lui Slavici sunt īn general oameni sobri si tacuti, sunt bāntuiti de pasiuni puternic, de simturi arzatoare si de avānturi de senzualitate, traduse prin reactii organice violente. Ei se īnchid īn sufletul lor, dar uneori clocotul interior al pasiunilor, iese la iveala pe neasteptate.







DIN DOUĂ LUMI



Slavici scrie acest roman īntr-o perioada īn care aveau loc multe schimbari importante īn activitatea sa pe plan social-politic. Este un roman interesant īn toate privintele, desi sfortarile moralistice, sunt si aici nelipsite.

"Din doua lumi" reprezinta, pentru mentalitatea sociala a scriitorului, un mare progres, deoarece, pāna atunci Slavici nu avea o strānsa legatura īntre problematica morala si relatiile sociale, morala fiind pentru el, situata oarecum deasupra oamenilor, eterna, indivizibila si de necontenit. Romanul este menit sa ilustreze orientarea spre lumea muncitorilor si sa ofere cititorului secvente din doua lumi diferite, din lumea "de jos" si din cea "de sus". Scriitorul reia īn acest roman descrierea vietii meseriasilor, subiect care este dezbatut si īn "Mara", unde este surprins procesul de īnflorire a breslelor, punctul lor culminant. Aici procesul este total opus, este prezentat un īnceput de dezagregare a breslelor muncitoresti. Copiii mesterului parasesc munca īn ateliere, se īndreapta spre unele īndeletniciri mai intelectuale, de meserii mai nobile, sunt atrasi īn mrejele unei alte lumi.

Peisajul social cuprinde meseriasi dar si alte categorii ale burgheziei, atāt din mediul urban cāt si din cel rural. Cel mai interesant aspect al romanului īl constituie formarea muncitorului īn aceasta lume, formarea lui Dinu, personajul principal, este īndelung urmarita. Dinu este un personaj complex, reprezentant al lumii "de jos", calfa care nu se lasa īnvins de greutatile vietii. El este logodnicul Firei, fiica mesterului Costache si ocupānd aceasta pozitie īn familie īnseamna ca este capabil din toate punctele de vedere de acest statut. Paraseste īn final casa mesterului sau, pleaca īn lume, dar tot cu vointa neīnfrānata si nefiind doborāt de drama pe care a trait-o, asa cum patesc alte personaje.

Slavici avea convingerea certa ca relele de care lumea suferea īn aceasta perioada puteau fi īnlaturate doar cu ajutor din partea miscarii muncitoresti. Rascoalele taranesti din 1907 īi īntaresc si mai mult aceasta convingere. Īn iunie, acelasi an, publica articolul "Socialismul" īn care da o definitie a acestuia si din care se poate deduce atitudinea clara a scriitorului fata de problemele societatii īn care traia - "Socialism īn īntelesul cel adevarat si bun al cuvāntului, e purtarea de grija a tuturora, ca fiecare sa se poata bucura de viata potrivit cu firea lui individuala" . Romanul "Din doua lumi" cu care Slavici inaugureaza partea literara a "Minervei" este menit sa ilustreze aceasta orientare a scriitorului spre lumea "de jos".

Cele doua lumi prezentate īn roman au nu numai individualitate etica, ci si una sociala. Ele se deosebesc prin mentalitati, trairi si viziuni asupra vietii. Personajele sunt structurate īn doua lumi, apartin de doua lumi diferite. Astfel Vlaicu, Palea, Tanase, Valeanu, alcatuiesc lumea "de sus", a burgheziei, iar Dinu, Marghioala, Costache, Florea si Ana Colac sunt reprezentanti ai lumii simple, a taranilor mai mult sau mai putin oropsisi de vatra. Probleme etice si morale, suferinte si bucurii apar īn ambele lumi, dar reactiile si solutiile gasite sunt altele īn fiecare strat social. Romanul este cea mai elocventa dovada cu privire la adeziunea si devotamentul lui Slavici pentru oamenii din popor si cu privire la dispretul si ura sa impotriva exploatatorilor si a lumii burgheze īn general.



Actiunea romanului se petrece, īn cea mai mare parte, īn casa fierarului Costache. Atāta vreme cāt familia traieste īn mediul ei, īn propriile ei conditii, toate merg bine si nimic nu perturba linistea familiei si mersul firesc al lucrurilor. Oamenii sunt multumiti de munca lor de fierari, care le asigura o existenta demna si respectul, aprecierea celor din jur.

Īn casa lui Costache, ucenicii si slugile sunt priviti ca membri ai familiei, sunt tratati ca atare si li se asculta parerile. Lina, nevasta lui Costache, pregateste īn fiecare zi masa pentru toti, fiind ajutata de Marghioala, slujnica mereu devotata, si de fiica ei Fira. Marghioala se ocupa cu mare afectiune de Fira, fata fierarului, personaj care are si un rol important īn roman.

Referindu-se la Marghioala, Pompiliu Marcea observa ca, cerāndu-i-se explicatii de catre un anume, ea raspunde īn felul īn care ar fi raspuns oricare slujitor: " Nu tin anume la ea, numai la ea, ci la toti, la casa īn care nu ma simt straina si-n care nimeni nu ma socoteste sluga. As putea oare, urma ea peste putin, sa fiu mai bine la o casa boiereasca ori la vreun restaurant, decāt aici, unde fac ceea ce m-am desprins de a face la parintii mei? Cum as putea sa nu tin la stapānul casei, care s-ar supara ca nu i-as zice - Nea Costache? Cum as putea sa nu tin la cucoana Lina care munceste alaturea cu mine si alege totdeauna partea cea mai grea? Cum as putea sa nu iubesc copiii, care-n toate nevoile alearga la mine parca le-as i sora mai mare? Dumneata de ce ai sta aici cincisprezece ani si esti gata sa stai toata viata?"

Relatiile sunt situatii ideale dar pe care toata lumea le priveste ca facānd parte din normalitate: "Relatiile idilice, nediferentiate social, amintesc oarecum de acea lume a breslelor feudale, prezenta si īn "Mara", precum si īn unele schite, ca de pilda Sān Vasii, unde ucenicul s-a casatorit cu fata patronului, si tuturora faptul li s-a parut īn firea lucrurilor."

Tot īn aceasta normalitate a lucrurilor este prezentata si relatia dintre Fira si Dinu. Nu este nimic deosebit, nimic ce atrage atentia sau poate fi interpretabil īn faptul ca cei doi sunt sortiti unul atuia printr-un consens tacit, cel putin īn concptia tuturor membrilor familiei.

Fira, frumoasa fata a macelarului este destinata, printr-un tacit si unanim consens, virtuosului si harnicului ucenic, Dinu, dar situatia capata o īntorsatura radicala īn momentul īn care aceasta cunoaste un tānar, Valeanu, reprezentat tipic al burgheziei, personaj care īl anunta pe Iorgu Armas, din romanul istoric "Cel din urma Armas".

Facem cunostinta cu o lume patriarhala, īn care factori predominanti sunt linistea, stabilitatea si siguranta. Destramarea acestei lumi īncepe īn momentul īn care personajele īncearca sa se depaseasca, atunci cānd acestea īsi parasesc vatra.

Īn partea intāi a romanului, īn capitolul intitulat "Fierarul", este prezentata toata familia lui Costache, iar cina, masa este un prilej de īntālnire si de reunire a tuturor membrilor familiei: "Lina sedea ca stapāna īn capul mesei; lānga dānsa, la stānga, era scaunul Firei, īn fata Firei sedea Dinu, dupa Fira sedeau ceilalti trei copii, Fanica, Leanca si Costea, iar dupa Dinu urmau Iorgu, ucenicii si tocmai la celalalt capat al mesei, īn fata Linei, era locul lui Andrei, care se uita cam pe sub gene la Dinu." Scena este asemanatoare cu scena cinei din "Morometii", unde sunt īnfatisati toti copiii familiei Moromete, baietii īndreptati spre usa, ca semn al apropiatei si inevitabilei īndepartari de casa, iar īn fruntea mesei este asezat Ilie Moromete, pe un scaun mai īnalt, ca un stapān al tuturor. Scena simbolizeaza īn mod clar stabilitate casei īn care predomina linistea, atāta timp cāt nimic nu se schimba.

Īn romanul " Din doua lumi" schimbarea intervine īn momentul īn care personajele īsi parasesc casa, pentru ca aceasta iesire īn alta lume īnseamna de fapt si abandonarea fondului de moralitate a carei detinatoare era. Calatoria pe care o īntretine Costache la Valea - Prahovei si la Busteni pentru a-si īntregi sanatatea este un bun prilej pentru Fira de a-si forma noi cunostinte si de a intra īn contact cu alta lume. Aici īl cunoaste pe Valanu, descendent al unei familii nobiliare, fecior de bani gata, cu apucaturi si ambitii donjuanesti si care reuseste destul de usor sa frānga inima fetei

stiindu-se harazita lui Dinu, dar atrasa de cursele abile ale domnisorului. Fira este sfāsiata de o puternica drama iar īnsemnele nu īntārzie sa apara. Fata de numai saisprezece ani, Fira cunostea numai oameni care o pazeau ca lumina ochilor, si asa īi vedea dānsa pe toti oamenii, si pe Valeanul dar nu se mai afla īn cercul strāmt īn care īsi petrecuse pāna atunci viata.

Valeanu īnsa, baiat de bani gata, care traia numai de dragul de a trai, nu mai cunoscuse īn viata lui fete ca dānsa si lua usurinta copilareasca a ei drept īndrazneala staruitoare si nu se mai satura sa o descoase.

Deosebirea fundamentala dintre cei doi este privita cu usurinta si superficial de Fira. Pe de o parte Dinu, care nici macar duminicile nu-si paraseste treburile si nu are timp si pentru dānsa, iar pe de alta parte Valeanu, care alearga mereu sa o gaseasca si se gāndeste totdeauna si pretutindeni la dānsa. Dar la faptul ca acesta din urma nu are alta treaba, nu se mai gāndea Fira.

Obligatiile fata de ucenicul tatalui sau erau bine īntemeiate, pentru ca Dinu, daca renuntam la aparentele rudimentare si la īnfatisarea mai grosolana, ascunde un suflet ales si distins, capabil de a fi generos si de a se sacrifica, capabil de trairi intense si nuantate. Pentru ca sa faci ceva īnsa īn viata, nu este destul sa vrei ci trebuie sa si starui din toate puterile, sa īnvingi greutatile care īti ies īn cale, sa fii om, iar Valeanu este un personaj care stie numai sa doreasca. Fira īl pune īn gāndul ei pe Dinu mai presus de orice si mai presus de toti si daca ar fi cazut īn apa sau daca i-ar fi luat hainele foc, pe el l-ar fi hemat sa o salveze, iar daca nu l-ar fi stiut pe el prin apropiere s-ar fi simtit parasita de īntreaga lume. O stia si Dinu aceasta, dar tineretile sunt īntotdeauna navalnice si nimeni nu stie de ce e capabila sa faca o fata de saisprezece ani cānd īi vin toanele.

Criticul literar Pompiliu Marcea face o observatie interesanta īn ceea ce priveste slabiciunile Firei pentru Valeanu, sustinānd ca aceasta nu are o reactie imprevizibila: "Ca pentru orice femei aparentele se substituie adesea fondului. Gesturile curtezane, complimentele exaltate, manierele si rafinamentul discutiilor cu Vleanu o ametesc si-i dau iluzia unei viitoare fericiri." Tot analizānd-o pe Fira, criticul mai observa ca " fata fierarului nu este īnsa un spirit facil, nenumarate sunt momentele īn care īsi da seama ca numai Dinu, prin munca sa cinstita, prin bratele vānjoase poate sa-i dea o adevrata fericire." Neputānd alege īntre cei doi, neintegrāndu-se īn totalitate īn lumea nici unuia, Fira traieste o adevarata drama si nu putine sunt personajele lui Slavici care se pierd cānd sunt puse īn aceasta situatie.

Dupa īndelungate framāntari, remuscari dureroase si ispite respinse, Fira, fata patimasa din fire, cedeaza lui Valeanutu, unde a mers sa se trateze īn urma unei caderi nervoase.

La fel procedeaza Slavici si cu Persida īn momentul īn care aceasta este prinsa īn iubirea distrugatoare pentru Natl. Nemairezistānd presiunii, si Persida actioneaza la fel ca si Fira, caci se refugiaza īn manastire, sub ocrotirea maicutelor, īncercānd sa scape de ispite si sa se ascunda de lume dar mai presus de orice de ele īnsele si de blestemul care a cazut asupra lor.

Slavici īsi pastreaza dogmele etice care apar īntr-o foarte mare parte din literatura sa. Fira este pedepsita pentru ca nu se poate stapāni - acest lucru īl putem deduce si din manualele de morala dar si din creatia artistica a autorului - iar cei care abuzeaza si nu stiu sa pastreze dreapta masura sfārsesc de cele nai multe ori tragic.

Cānd Dinu afla ca Fira va fi mama decide, printr-un act de sacrificiu si de generozitate, amestecat īn acelasi timp cu dispret, īn care intra constiinta superioritatii morale, sa se cunune cu ea. El este superior moral tuturor celorlalte personaje si de aceea nu cedeaza nicicānd. Dinu ajunge sa fie acuzat ca nu ar fi tinut īn regula averea lui Costache, dupa moartea acestuia, iar Fira, īn sufletul careia se prabusesc toate principiile īn care mai avea puterea sa creada, moare, fiind secatuita de toate puterile si nemaiavānd nici macar un singur motiv de a mai trai. Eroul va ramāne cu Marghioala, servitoarea vesnic buna, desteapta, atenta si prevazatoare. Acestia doi sunt si singurele personaje care impresioneaza prin moralitatea de care dau dovada iar finalul pe care scriitorul ni-l ofera este destul de multumitor.

Acesti servitori sunt singurii care ramān nepatati, sunt singurii eroi care supravietuiesc tuturor nenorocirilor soartei. Au fost tot timpul drepti, sinceri, au rasplatit raul ce li s-a facut cu bine, au māngāiat pe ce care au avut nevoie si au fost alaturi de cei care sufera.

Slavici īl creeaza pe Dinu, īn spiritul unui sentimentalism crestin, el este tipul ideal de om īn conceptia scriitorului.

Merita mentionat momentul īn care Valeanu īl cunoaste pe Dinu, moment īn care ne putem forma o impresie despre ce fel de om este Dinu iar īn descrierea acestuia se face simtita maniera subiectiva a scriitorului "Stetea omul trait īn trāndavie si molesit de placeri si se uita cu un fel de sfiala religioasa la muncitorul cu brate vānjoase, care lua drugi de fier si umbla cu ei parc-ar fi trestie, si nu obosea niciodata. si tare ca bratul īi era si sufletul: vorba lui scurta nimerea ca barosul drept la tinta si nu sovaia nici la dreapta si nici la stānga. Ce putere de om! Ce frumoasa viata!"

Īn galeria eroilor lui Slavici, Dinu este un adevarat exemplu moralizator, un om de virtute si simplu, asemenea lui Sofron din "Padureanca". Se subīntelege īn sfārsitul romanului, ca Dinu īsi va īntemeia un camin bazat pe adevaratele calitati umane, alaturi de Marghioala. Cei doi se merita īn adevaratul sens al cuvāntului. Din lumea lor fac parte si alti tarani; mai ales Ana lui Florea Colac, femeia autoritara si cu mult simt al adevarului si dreptatii.

Tragedia eroinei este ca ea nu face parte din nici o lume, nu apartine lumii " de sus" dar nici cea "de jos" din care face parte nu o multumeste. Ea sufera destule nenorociri, iar moartea ei este oarecum nedreapta nefiind justificata suficient, ea moare pentru ca nu mai rezista situatiei iar Slavici lasa impresia ca destinul ei trebuie sa sfārseasca tragic prin pedeapsa suprema, prin moarte.

Lume opusa "muncitorimii" este aceea a lui Valeanu, o lume pe care sciitorul o vede cu dispret, ca fiind o lume vulgara si pe care o condamna vehement si alte scrieri ale sale. Conceptia autorului despre boierime este ca traiesc pe spinarea altora, ca sunt absorbiti de patimi si de preocupari marunte, nu sunt deloc integri si nu cunosc si nici nu stiu sa aprecieze adevaratele valori ale vietii. Valeanu este opusul lui Dinu, el nu are nici pricepere si nici destula dorinta de a face mai mult cu viata lui. Odrasla boiereasca este tot timpul la cheremul lui Vlaicu, un personaj de un mare cinism si de o mai mare josnicie, tipul parvenitului, un gen de personaj abordat si de alti scriitori īn operele lor. Valeanu este expresie a declinului clasei sale sociale. El nu este tratat cu repulsie de catre autor ci cu o anumita doza de indulgenta īn care se simte regretul pentru decaderea boiereasca. El cade victima īnscenarilor lui Palea si Vlaicu si acest lucru īl scuza oarecum. Dar este o victima fara glorie, deoarece, si daca ar fi trait nu ar fi reusit sa lase nimic īn urma sa.



Īn general, atitudinea lui Slavici fata de personajele pe care le creeaza are la baza complexitatea omului, pornind ca si Dostoievski, de la premisa ca īn fiecare om se afla "un graunte de adevar", De aceea atrage atentia Vlaicu, care este un personaj negativ in totalitate, caruia nici un critic literar nu i-a putut gasi o insusire pozitiva. El este vazut doar din perspectiva laturilor negative care mai sunt si amplificate. Este intrigant versat, nu unul oarecare, oricānd gata sa compromita vietile oamenilor de treaba daca acest lucru este īn folosul sau, chiar apelānd la brutalitate daca este nevoie, speculeaza diabolic, atāta orgolii, planuieste calomnii si chiar crime.

Daca īn opera lui Slavici īntālnim totusi numerosi oameni viciosi, cu adevarat demni de dispret, cu multe trasaturi respingatoare, nici unul, cu exceptia lui Vlaicu nu este construit īn totalitate negativ. Mai īntālnim alte doua personaje īn opera care au īnsusiri negative si care fac parte din aceeasi clasa respingatoare pentru autor, din lumea īnalta a boierimii. Palea, deputat si om de mare suprafata si īn umbra cariua actioneaza si īsi tese planurile diabolice Vlaicu, si Tanase, fratele Firei, care este demn de dispret, fiind amantul unei femei cu influenta, profitor al vremi, gazetar cu diploma falsa de doctor īn Drept si cu totul īnstrainat de familia sa.

Cele doua lumi se afla īntr-o totala opozitie. Slavici le descrie pe ambele, prin prisma opiniilor lui, iar rolul īntregii sale opere este de a educa, de a arata ce este bine si ce este mai putin bine, ce primeaza si ce trebuie sa pretuim.

Slavici a avut etern devotament pentru oamenii din popor, oameni simpli, si tot un etern dispret fata de exploatatori si īn general fata de tot ceea ce constituia lumea burgheza.

Aproape īntotdeauna chipurile de arendasi sau de parveniti din literatura noastra au fost create dintr-o mare ura a scriitorilor fata de asemenea exemplare, aversiune care avea la baza īn primul rānd moralitatea: "Parven itismul a īnsemnat totdeauna pentru scriitori limita de jos a moralitatii. Poate si de aceea scriitori nostri, mai ales cei din secolul trecut au reflectat acest fenomen cu o neretinuta ura, īntr-un mod cāteodata direct, subiectiv."

Romanul " Din doua lumi" a fost conceput pentru moralizarea cititorului, el prezinta exemple concludente, militeaza uneori chiar ostentativ pentru pastrarea si pretuirea valorilor pozitive ale societatii, fi direct, prin intermediul autorului, fie indirect, prin procesul descrierii personsjelor. Romanul impune īn primul plan personaje pozitive - Dinu si Marghioala - pentru ca morala sa fie mai accentuata.


































D. Vatamaniuc, I. Slavici; Opera literara, Editura Academiei, Republicii Socialiste Romānia, 1970, p. 181-182

Marcea Pompiliu, Ioan Slavici, Editura pentru literatura, 1965, p.307

Slavici Ioan, Educatiunea nationala.. p.117

Slavici, Ioan, Fapta omeneasca, .. p. 1033

Slavici, Ioan, Educatia nationala. p.55

Slavici, Ioan, Īnchisorile mele, p.184


Slavici, Ioan, Opere, volumul VIII, Editura Minerva, Bucuresti, 1976, p.......... ..... ...... .................

Slavici, Ioan, Opere, Volumul VIII, Editura Minerva, Bucuresti, 1974, p ............

Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, Editura pentru literatura, 1965, p.322.

Slavici, Ioan, Opere, Volumul VIII, Editura Minerva, Bucuresti, 1976, p. 13.

Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, editura pentru literatura, 1965, p. 322.

Marcea, Pomoiliu, Ioan Slavici, Editura pentru literatura, 1965, p. 333.


Slavici, Ioan, Opere,Vol VIII, Editura Minerva, Bucuresti, 1976, p....................

Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, Editura pentru literatura, 1965, p. 325.











Document Info


Accesari: 62703
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )