Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























ALAIN DE LIBERA MISTICA RENANA 2

Carti


ALAIN DE LIBERA MISTICA RENANĂ 2

De fapt, capatul final al purcederii este capatul initial al con­versiunii, purcederea neīmplinindu-se niciodata decīt daca si con-

MISTICA RENANA

versiunea este īmplinita272. Modelul incidentei normale īi permite deci sa considere dubla miscare - a purcederii si a conversiunii - ca pe una si aceeasi raza de lumina, fiindca "lux intellectua-lis", care lumineaza īn linie incidenta, lumineaza si īn linie re­flectata2".



Coincidenta celor doua linii īn una si aceeasi raza face ca orice punct al liniei este atīt un moment al coborīrii, cīt si unul al ur­carii, al īntoarcerii.

Purcederea si conversiunea nu se īntīlnesc deci la limita, adica acolo unde se īmplineste conversiunea, ci īn orice punct de pe tra­iectoria luminii.

Nu putem deosebi īn raza ceea ce emana de ceea ce revine la sursa emanatiei.

Modelul optic al unitatii purcederii conversive propus de Ber-thold are, prin urmare, avantajul ca īnlatura dintr-o data toate in-interpretarile temporale ale conversiunii. Contrar īnaintasilor lui» contrar lui Produs īnsusi, Berthold nu prezinta īmpartasirea re-versiva a originii ca pe un ciclu al absolutului.

Dubla miscare a lui Unu catre Unu este o singura miscare - ceea ce afirma toti neoplatonicienii -, dar singura ei imagine fi­dela este aceea a reflexiei unei raze de incidenta normala, iar nu a unui cerc. īntr-adevar, una permite gīndirea conversiunii ca ceea ce este mereu facut si īn acelasi timp īn curs de a se face, cea­lalta fiind mai putin capabila de a exprima aceasta paradoxala coincidenta a lui Unu cu sine īnsusi.

Superioritatea modelului optic al lui Berthold arata foarte bine ca rolul sau īn cadrul teologiei renane nu este acela al unui simplu compilator. Metafora cercului sugera ca absolutul nu este cu adevarat el īnsusi decīt odata revenit īn sine īnsusi, riscīnd ast­fel sa īnscrie īn timp o autoconstituire eminamente non-temporala. Prin incidenta normala, Berthold reuseste sa gīndeasca, sa con­ceapa caracterul atemporal al comunicarii ca autopozitionare a Absolutului.

Avem de a face nu cu o simpla ilustrare, ci cu un adevarat model, īntrucīt legea reflectarii e valabila pentru cele trei naturi diferite: fizica, intelectuala, suprasubstantiala274.

Vedem aici īntreaga plasticitate a teologiei renane. Eckhart stiuse, la vremea lui, sa primeasca teoria fizica aristotelica a ge­nerarii si alterarii pentru a demonstra omologia legilor producerii

BERTHOLD DIN MOOSBURG

in naturalibus, in moralibus si in divinis. Cītiva ani mai tīrziu, op­tica īi va furniza lui Berthold o schema de inteligibilitate a rea­lului pentru aceeasi lume "neoplatoniciana".

Dubla īntālnire, a teologiei si stiintei, arata cīt sīnt de inope­rante īn mediul renan distinctiile moderne īntre credinta si ratiune. Tot acum īntelegem mai bine de ce un Dietrich din Freiberg a putut trece simultan drept "cel mai mare carturar si cel mai sfīnt om al vremii sale". Ocupīndu-se de culoare si de lumina, el lucra de fapt īn acelasi cīmp de rationalitate care-i organiza si sustinea discursul teologic.

BILANŢ sI PERSPECTIVE

Nu īntelegem sa tragem aici vreo concluzie, adica sa īnchidem un cīmp despre care singurul lucru care poate fi spus este ca li-rnitele-i sīnt īnca foarte imprecise.

Teologia renana exista. scoala lui Albert exista. Ea este haza, radacina "misticii germane".

Aceste fapte, pe care speram sa le fi stabilit īndeajuns, epui­zeaza oare interesul pe care l-am putea avea astazi de a citi scrie­rile "discipolilor" lui Albert?

Nu.

De ce?

Daca cercetarile īn curs arata ca albertismul constituie o rea­litate istorica anterioara cu mult secolului al XV-lea, perspectiva pur "spiritualista'1 a primilor istorici ai lui Eckhart, care a preva­lat pīna acum, a contribuit cu vīrf si īndesat la minimalizarea im­portantei filozofice a lucrarilor teologilor renani din secolele XIII si XIV. Reciproc, afirmarea brutala a echivalentei demersurilor fi­lozofic, teologic si spiritual nu ar face decīt sa propuna īnca o data imaginea unei "īntelepciuni" post-albertiene, cu atīt mai greu de cernut īn ea īnsasi, pe cīt de īmbietoare s-ar dovedi din punct de vedere istoriografie.

Studiul īnceput aici nu va fi fost inutil daca el īl stīrneste pe cititor sa se īntrebe, cu privire proaspata, asupra semnificatiei gene­rale a lui "Albert" si a albertismului pentru istoria filozofiei si a teologiei. Considerata din acest punct de vedere, mai degraba eu­ristic decīt totalizator, istoria "teologiei misticii renane de la Al-frert cel Mare la Meister Eckhart" suscita tot atītea īntrebari, cīte domenii de recurenta si de coerenta īntre texte si autori īncearca s« deschida.

Unul din caracterele majore ale gīndirii renane este de a fi formulat o teologie metafizica a fluxului, articulata pe o noua doc-

MISTICA RENANA

trina a cauzalitatii, cauzalitatea esentiala, proechein-ul proclusi-ano-dionisian.

Aceasta revolutie ar trebui studiata pentru ea īnsasi. Lucru ce ar implica o lectura si o confruntare sistematica a comentariu­lui albertinian De causis cu Summa de Bono a lui Ulrich din Strassburg, precum si cu comentariul bertholdian al Elemente­lor ..., din care n-am putut oferi aici decīt vreo cīteva esantioane.

Daca izvoarele doctrinei sīnt clare, modul īn care ea s-a cons­truit, īntorsaturile pe care le-a luat, intermediarii care au mode­lat-o ramīn īn mare parte necunoscuti.

Spre exemplificare: Albert a resimtit sau nu influenta lui Scottus Eriugena? Doctrina sa despre universalul ante rem este sau nu o dezvoltare a doctrinei "cauzelor primordiale"? Daca da, atunci care este rolul exact al flux-ului avicennian īn aceasta teologie a auto-creatiei Cauzei īn Ideile ei creatoare?

Mai īncolo: Albert a optat īn mod constient pentru aceasta lo­gica a participarii, care pare sa-i fi īngaduit lui Dietrich si apoi lui Berthold sa afirme suprematia henologiei "platoniciene" asupra ontologiei "artistotelice"?

si īnca: ideea Dumnezeului īn devenire, sau a Dumnezeului nascīndu-se, īntīlnita peste tot, de la Meister Eckhart la Berthold, de la Berthold la Dietrich - idee tipic "germana" si pe care seco­lul al XlX-lea a ilustrat-o atīt de viguros -, este un dat specific al teologiei renane? Daca da - si cam asa stau lucrurile, se pare - este ea o idee albertiniana? De unde vine notiunea de ebullitio: De ce problema originii radicale a lucrurilor a fost gīndita īn ter­menii unei exuberante intelectuale a Unului-Tot?

Alte īntrebari dau navala: cum sa īntelegem utilizarea filozo­fiei "peripatetice", adica "greco-arabe", īn mediul renan? Cum sa evaluam constientizarea progresiva a distinctiei si a raporturilor īntre "stiinta divina a filozofilor" si "teologia teologilor" de la Al­bert la Berthold? Cum sa explicam īndrazneala unui comentator proclusian care, facīndu-se ca subordoneaza Providenta naturala Providentei voluntare, nu īnceteaza niciodata sa afirme absoluta autonomie a cercetarii filozofice? Cum sa īntelegem mania "augus-tiniana" a unui Dietrich si a unui Eckhart peste tot unde gīndirea, cercetarea, intentia - filozofice si teologice -, se afla la gradul lor de maxima "ciudatenie"? Cum sa apreciem, de la Albert la Ber-thold, valoarea reala a implicarii, deopotriva reciprof-o si īn cres­tere, a noeticii si henologiei, a doctrinei sufletului intelectiv si

BILANŢ sI PERSPECTIVE

Unului deiform si deiformator, pe scurt, a gīndirii "arabe" si a celei "grecesti"? Cum sa prindem adevarata masura a acestei ex­traordinare fuziuni de discipline si de probleme, de traditii si de rupturi, de amintiri si de inovatii, īntr-un mediu, pentru noi, pu­tin conjunctural, dar despre care putinul pe care-1 stim ne spune ca exista cu adevarat pentru cei care au trait īn el?

Raspunsurile prind sa se contureze. Sa riscam unul care, de­parte de a le rezuma pe toate, e chemat totusi, īntr-un anume mo­ment, de fiecare dintre ele.

Daca-i urmam pe istoricii sai, ceea ce Albert a transmis lati­nilor este adesea nebulos, uneori contradictoriu, arareori univoc. Sa acceptam diagnosticul, chiar daca e sever. Ramīne ceea ce el a transmis discipolilor germani.

Aici peisajul se schimba, caci a avut loc un dialog, un trava­liu serios, o relectura si o anumita deplasare. Germanii au mos­tenit ceva de la episcopul din Regensburg. Acest ceva e chiar fi­lozofia, apropiata sub diferitele masti si variatele exigente ale gīn­dirii neoplatonizante a grecilor si arabilor, filozofie totusi, am spune: īn sfīrsit, filozofie.

Epoca lui Albert nu este una din acele epoci de "renastere" pe care Evul Mediu le-a cunoscut īn mod aproape indefinit. Este o epoca de nastere, pur si simplu. Intrarea īn scena a lui Proclus a cristalizat un proces de formare lenta si subterana, initiat de Al­bert, comentatorul Cartii despre cauze si al lui Avicenna. Acest proces s-a īncheiat cu adevarat prin comentariul bertholdian, cīnd ideea unei complementaritati necesare a filozofiei intelectului si a filozofiei naturii īn sīnul unei aceleiasi teorii a Unului si a uni­versului si-a cerut dreptul multiplelor mosteniri care, pīna atunci, o īnabusisera sau o risipisera.

Recunoasterea intelectualitatii apare, din acest punct de ve­dere, ca momentul privilegiat al unei constientizari mai generale a autonomiei Gīndirii. Gīndirea umana, desigur, dar si, daca putem spune asa, "Gīndirea īn general". Caci tocmai despre Gīndire este vorba - altfel spus: despre libertatea si interioritatea pura, des-pre originea de neconceput, rebela oricarei ontologii regionale, opusa oricarei repartitii disciplinare, oricarei īnchideri separatoare.

Sufletul si neantul. Ar trebui sa spunem mai degraba: su­fletul (este) neant, deoarece Gīndirea nu este nici de aici, nici de acum, nici a mea, nici a ta. Este un eveniment al universului, o ,.clipa" a cosmologiei. Filozofia albertiniana este experienta Gīn­dirii. Nu este nici o teorie a Eului, nici o filozofie a naturii, nici o

MISTICA RENANA

teologie a Unului. Ceea ce renanii au cautat dupa Albert a fost sa gīndeasca Gīndirea. Acest gest nu se mai poate dizolva īntr-o psi­hologie sau teologie rationala. El nu are sens decīt īnlautrul unei henologii sau, daca preferam, al unei gīndiri a Purcederii care sa fie īn acelasi timp si īn cel mai īnalt grad o purcedere a Gīndirii.

Teoria fluxului este si o teorie a intelectului, o teorie a Unu­lui si a luminii. Aceasta bogatie nu este totusi una disparata, fi­indca, sub diferitele-i aspecte, notiunea de fluxus spune de fapt acelasi lucru: actul de a gīndi nu cunoaste nici īnceput, nici sfīr-sit; este o luare cu sine fara īntindere, fara chip, fara miscare, un traiect imuabil de la sine catre sine, o identitate fara subiect, o viata si o moarte, o umbra si o stralucire, dinspre suflet spre ne­antul sau, dinspre neant spre sufletul sau.

Daca filozofia germana moderna a putut trece, pe ici-pe colo, drept o filozofie a Spiritului, teologia renana, īnaintasa ei, va fi fost o filozofie a fluxului Gīndirii.

īncheierea Corpus-ului Philosophorum Teutonicorum Medii Aevi o va confirma fara īndoiala. Multe alte lucruri, astazi impre­vizibile, vor aparea atunci la lumina. Sa ne gīndim ca noi nu stim aproape mai nimic despre Johann Picardi din Lichtenberg, despre Heinrich din Liibeck si despre Nicolaus din Strassburg; ca Ul-rich din Strassburg si Berthold din Moosburg sīnt pe trei sferturi inediti; ca īnsusi Dietrich din Freiberg e abia pe trei sferturi edi­tat, iar opera germana a lui Eckhart oprita, ca sa zicem asa, acolo unde a īncremenit-o moartea editorului ei.

Fie ca paginile pe care le-am consacrat teologilor renani sa ajute la constientizarea interesului lor filozofic. Numai daca citi­torul modern va admite ca disocierile obisnuite īntre filozofie si teologie, noetica si spiritualitate se cer regīndite, ca dubla dicta­tura - a lui "Aristotel" si a "modului de reprezentare iudeo-cres-tin" - nu poate da singura seama de complexul filozofico-teologic pe care l-am evocat, pe scurt, daca el vrea sa priveasca o clipa neo­platonismul medieval ca pe o entitate adevarata, īn sine, noi ne vom fi atins obiectivul fixat la īnceputul acestei sinteze pros­pective.

NOTE*

Capitolul īntīi: scoala din Koln si teologia renana

Despre "mistica renana", cf. M. de Gandillac, "Tradition et develop-pement de ]a mystique rhenane", Melanges de sciences religieuses 3 (1946), pp. 37-60 si de acelasi: "Eckhart et ses disciples", īn: Fliche-Martin, Histoire de l'Eglise, 13, Paris, 1956, pp. 403-427. Vezi, de asemenea, volumul colectiv La mystique rhenane. Colloque de Strasbourg 16-19 mai 1961, Paris, 1963.

2. Expresia "Deutsche Mystik" a fost īn principal utilizata de istoricii germani din secolul XIX si de la īnceputul secolului XX, mai ales de W, Preger, Geschichte der deutschen Mystik in Mittelalter. Nach den Quellen untersueht und dargestellt, 3 voi., Leipzig, 1874-1893 si A. Spamer, Texte aus der deutschen Mystik des 14. und 15. Jahrhunderts, lena, 1912.

3. Vezi pentru acest subiect M. Grabmann, "Der Einfluss Alberts des Grossen auf das mittelalterliches Geistesleben", īn: Mittelalterliches Geistes-leben, II, Miinich, 1936, pp. 325-413.

4. Cf. L. Sturlese, "Proclo ed Ermete in Germania. Da Alberto Magno a Bertoldo di Moosburg", īn: Beihefte zum Corpus Philosophorum Teutonicorum Medii Aevi, Beih. 2: Von Meister Dietrich zu Meister Eckhart, Hrsg. von K. Flasch, Hambourg, 1984, p. 22.

5. L. Sturlese, "Proclo ed Ermete.. .*, loc. cit.

6. L. Sturlese, "Albert der Grosse und die deutsche philosophische Kultur des Mittelalters", Freiburger Zeitschrift fur Philosophie und Theologie 28 (1981), pp. 133-147.

7. Despre condamnarile din 1277, cf. R. Hissette, Enquete sur Ies 219 articles condamnes a Paris le 7 mars 1277 (Philosophes medievaux XXII), Louvain - Paris, 1979.

8. E. Filthaut, "Johannes Tauler und die deutsche Dominikanischer-^cholastik des XIII/XIV. Jahrhunderts", īn: Johannes Tauler. Ein deutscher Mystiker. Gedenken zum 600. Todestag, Hrsg. von Pr. Dr E. Filthaut OP, Essen, 1961, p. 94.

9. Despre primele polemici tomiste si literatura Corectorilor, cf. P. Glo-rieux, "Les Correctoires. Essai de mise au point", Revue de thāol. ancienne et medievale 14 (1947), pp. 287-304, care ne ofera o bibliografie completa. Pentru sursele posterioare anului 1947, cf. de acelasi autor: Les premieres polāmiques thomistes, II: Le "Correctorium Corruptorii Sciendum", ed. critica (Biblio-theque thomiste XXXI), Paris, 1956, p. 8, nota 1. De asemenea vezi M. D. Jor-°an, "The Controversy of the Correctoria and the Limits of Metaphysics*, Speculum 57 (1982), pp. 292-314.

* Citatele īn limba latina din cadrul notelor au fost traduse de Dan Ungureanu.

MISTICA RENANA

NOTE

10. Cf. pentru acest subiect L. Sturlese, "Alle origini della mistica spe­culativa t^desca. Antichi testi su Teodorico di Freiberg", Medioevo III (1977) p. 22

11. Cf. R. Heiss, "Der Aristotelismus in der Artistenfakultat K51n", īn: Festschrift zur Erinnerung an die Griindung der alten Universitat i. J. 13HH Cologne, 1938, pp. 310-312.

12. Despre Johann din Dambach (Johannes de Tambasco), cf. Th. Kaeppeli Scriptores Ordinii Praedicatorum Medii Aevi, II, Roma, 1975, pp. 400-40s!

13. Despre Heinrich din Herford, cf. Th. Kaeppeli, Scriptores.... II pp. 197-198.

14. Despre Konrad din Halberstadt, cf. Kaeppeli, Scriptores, I, Rom? 1970, pp. 276-278.

15. Cf. E. Waber, "Mystique parce que theologien: Maītre Eckhart", La vie spirituelle 652 (1982), pp. 730-749. Opozitia īntre "mistica" si . teologie", astazi consacrata, nu avea sens pentru scoala teologica renana. Asupra aces­tui punct vezi J. Koch, "Zur Einfiihrung", īn: Master Eckhart, der Predigc;. Festschrift zum Eckhartgedenkjahr. Hrsg. V. U.M. Nix und R. Ochslin, Fn-bourg/Brisg., 1960, p. 21.

16. L. Sturlese, "Alle origini.. .", p. 22.

17. īn cazul lui Ulrich, influenta decisiva, pentru a nu spune cvasi-ex-clusiva, este cea a lui Albert cel Mare, mai ales prin ale sale De causis et processu universitatis si Super Dionysium De divinis nominibus. Despre im­portanta lui De causis al lui Albert, cf. L. Sturlese, "Albert der Grosse und die deutsche philosophische Kultur...", pp. 136-137 si M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du neoplatonisme d'Albert le Grand. Aventures et mesaventures de quelques textes d'Albert dans le commentaire sur Produs de Berthold de Moosburg", Archives de Philosophie 43 (1980), pp. 635-654.

18. E. Filthaut, "Johannes Tauler...", pp. 112 sq.

19. Vezi asupra acestui punct analizele lui M. Grabmann, īn: Forschun-gen zur Geschichte der altesten deutschen Thomistenschule des Dorainikan-erordens", Mittelalterliches Geistesleben, I, Miinich, 1926, pp. 421 sq.

20. G. Gieraths, "Gerard de Sterngassen", īn: Dictionnaire de spiritualite, tome 6, col. 281.

21. Cf. Th. Kaeppeli, Scriptores ..., II, p. 40.

22. G. Gieraths, "Gerard de Sterngassen", loc. cit., col. 281.

23. G. Gieraths, col. 282.

24. G. Gieraths, ibid.

25. Citat si tradus de Gieraths, col. 282.

26. L. Sturlese, "Idea di un Corpus Philosophorum Teutonicorum Medii Aevi", īn curs de aparitie.

27. L. Sturlese, "Idea. ..", īn curs de aparitie.

28. L. Sturlese, "Idea ...", ibid.

29. Johann din Freiburg īl citeaza frecvent pe Ulrich, īn special pasaje extrase din cartea a Vi-a din Summa de suvimo Bono, īn care este tratata problema virtutilor si pacatelor. Cf. Summa confessorum reverendi Fvdris Johanni de Friburgo [...], jam primum parisiano prelo excussa impensis [...] Joh. Petit, Paris, 1519, questions 1 ā 6, 8, 10, 14 ā 18, 25 ā 27, 30, 38, 41, 42, 44, 48, 49, 50 et passim.

Capitolul II: Izvoarele teologiei renane

1. Cf. O. Berdenhewer, Die pseudo-aristotelische Schrift "Uber das reine Gute", bekannt unter den Namen "Liber de causis", Fribourg/Brisg., 1882 (reprint Francfort/Main, 1957). Editia textului latin medieval de A. Pattin, Tijdschrift voor Filosof ie 28 (1966), pp. 134-203.

2. Cf. pentru Altert cel Mare, De causis et processu universitatis, īn: Opera omnia, ed. A. Borgnet, tome 10, Paris, 1891, pp. 361-619. Pentru Toma din Aquino, cf. S. Thomae de Aquino Super Librum de causis expositio, ed. H. D. Saffrey, O. P. (Textus Philosophici Friburgensis 4/5), Fribourg-Louvain, 1954. In "Introducerea" sa, parintele Saffrey prezinta o vedere de ansamblu asupra difuzarii tratatului Liber de causis īn Evul Mediu precum si asupra dependentei sale de Produs (cf. pp. XV-XXXII).

3. Despre consecintele acestei atribuiri, cf. E. Gilson, La philosophie au Moyen Age. Des origines patristiques a la fin du XlVe siecle, Paris, 19622, p. 345.

; 4. J. Koch, "Augustinischer und Dionysischer Neuplatonismus und das Mittelalter", īn: Kleine Schriften, I (Storiā e Letteratura. Raceolta din Studi e Testi 127), Rome, 1973, p. 17. Despre sensul real al substituirii "Cauzei prfmfe" cu Unul'lui Produs, cf. analiza lui H. D. Saffrey, "Introduction",

p xxv. .■■.■■■

5. Pentru textul original al lui Produs, cf. The Elements of Theology, ed. E. R. Dodds, Oxford, 19632. Pentru traducerea latina cf. Vansteenkiste, "Elcmentatio theologica a Guilelmo de Moerbeke translata (textus ineditus)", Tijdschr. voor Filosofie 13 (1951), pp. 263-302, 491-531. Aici citam traducerea īn limba franceza semnata de J. Trouillard, Proclos. Elements de theologie. Traduction, introduction et notes, Paris, 1965. Textul propozitiei 12 se afla la pp,.68-69. Este vorba de propozitia IX din Cartea despre cauze ("Omnis intelligentiac fixio et essentia est per boniiatem puram quae est causa prima": ..Orice fixare si esenta a inteligentei este prin Bunatatea pura care este Prima cauza"). Cf. Liber de causis, ed. cit., § VIII (prop. IX), nr. 79, p. 66, 47-48. Pentru acest subiect. vezi comentariul sfīntului Toma din Aquino, Super Librum de causis expositio, ed. cit., p. 58, 4-23.

6. Cf. Trouillard, pp. 61-64.

7. Cf. J. Koch, "Augustinischer und Dionysischer Neuplatonismus. ..", loc cit, pp. 17-18.

8. De fide catholica contra haereticos, III. 3; PL 210, 404D-405A: "īn­susi Mercur, īn cartea numita Logostileos, adica Verbul perfect, scrie: «Dum­nezeul suprem a facut un al doilea Dumnezeu si 1-a iubit ca pe unicul sau fiu numindu-1 Fiul vesniciei lui binecuvīntari-. Cu eīta eleganta s-ar fi putut exprima acest Hermes Mercur daca ar fi spus «nascut» īn loc de «facut»-!" Cf. asupra acestui punct E. Gilson, La philosophie au Moyen Age, P- 313. Mentionam ca Alain citeaza Liber de causis sub titlul Aphorismi de essentia summae bonitatis, īn: De fide catholica..., I, 30; PL 210, 334C. Asclepios a fost de mai multe ori editat ca apocrif printre operele lui Apuieius, cf. de exemplu: Apulei Madaurensis opuscula quae sunt de phllo^ '.>ophia, ed. A. Goldbacher, Vienne, 1886.

9. Cartea celor douazeci si patru de filozofi (Livre des XXIV philoso-Phes), un apocrif ermetic din secolul al XH-lea, care a circulat mai īntti sub titlul Liber de propositionlbus sive de regulis theologiae. Asupra acestui

17 - Mistica renana

MISTICA RENANA

punct a se consulta editia si introducerea lui CI. Baeumker, "Das pseudoher-metische Buch der vierundzwanzig Meister", īn: Abhandlungen aus dem Ge-biete der Philosophie und ihrer Geschichte. Eine Festgabe zum 70. Geburstag Georg Freiherrn von Hertling, Fribourg/Brisg., 1913, pp. 17-40. Acelasi text este reimprimat īn Beitrage XXV/l-2 (1927), pp. 194-214.

10. Cf. Liber XXIV philosophorum, ed. Baeumker, loc. cit., p. 208; Mo-gister Alanus de Insulis. Regulae Caelestis Iuris, ed. N. M. Haring, AHDLMA XLVIII (1982), p. 127; De fide catholica ..., III, 4; PL 210, 450D.

11. Liber XXIV philosophorum, ed. cit., p. 205; Regulae Magistri Aumi ed. cit., p. 131.

12. Cf. E. Gilson, La philosophie au Moyen Age, p. 313.

13. Liber XXIV philosophorum, p. 202; Regulae Magistri Alani, p. 124. De asemenea vezi si De fide catholica..., ni, 4; PL 210, 405C-D (despre uni­tate ca origine a "pluralitatii divizibile") si Dominicus Gundissalinus, Liber de unitate, ed. P. Correns, Beitrage 1/1 (1893), p. 3.

14. "Unitatem igitur deitatem esse necesse est." ("Prin urmare, dei-tatea trebuie īnteleasa ca unitate.") Asupra acestui punct vezi R. de Vaux, O. P., Notes et textes sur l'Avicennisme latin (Bibliotheque thomiste XX), Paris, 1934, p. 89, nota 3 care corecteaza o lectura eronata a lui Haureau.

15. "Unitas est qua unaquaeque res una est, et est id quod est"; "Quidquid est ideo est quia unum est". Cf. Gundissalinus, Liber de unitate, ed. cit, pp. 3-8.

16. Pentru Boethius, cf. In Isagogen Porphyrii commenta ed sec I 10-CSEL XXXX, V, III, p. 162, 2. Pentru Avicenna, cf. Metaphysica, III, 1; Ve-' netiis 1508, fol. 78 ra. Pentru Gebirol si Plotin vezi observatiile lui Gilson, La philosophie au Moyen Age, p. 379. Mentionam ca Albert cel Mare reia aceasta formula īn Liber de praedicabilibus, ed. A. Borgnet, īn: Opera omnia, tome 1, Paris, 1890, p. 21a: "Dicunt enim quod Boethius et Aristoteles et Avi­cenna dicunt, quod omne quod separatum in natura est, ideo est quia unum numero est." ("Caci ei zic ceea ce afirma si Boethius, Aristotel si Avicenna, anume ca orice este separat īn natura este astfel deoarece este unul la nu­mar.") Asupra acestui punct cf. A. de Libera, "Theorie des universaux et realisme logique chez Albert le Grand", Revue des sciences philosophiques ct thiologiques 65 (1981), p. 57.

17. De causis, § XXXI (prop. XXXII), nr. 218, ed. cit., p. 114, 3-8. Cf. textul paralel din De causis primis et secundis et de fluxu qui consequitur eas, īn: R. de Vaux, Notes ..., p. 89.

18. Pentru toate acestea, cf. £. Gilson, La philosophie..., pp. 378-379.

19. E. Gilson, La philosophie.... p. 382. Pentru critica eckhartiana a creatiei prin Prima Inteligenta, cf. In Genesim, § 21; LW I, p. 202. Textul latin si trad. fr. īn A. de Libera, £. Weber si E. Zum Brunn, Commentaire de la Genese, § 21, īn: L'CEuvre latine de Maītre Eckhart, I, Paris, 1984, pp. 272-273.

20. Tema creatiei prin Cuvīnt este expusa clar īn In Gen., §§ 3-5; LW I, pp. 186, 6 (trad. fr. Comm. Gen., ed. cit., §§ 3-5; pp. 240-247). Este de la sine īnteles ca nu putem asimila Cuvīntul divin, a doua Persoana a Treimii, cu Prima Inteligenta a lui Avicenna.

Cu certitudine, putem nota ca Meister Eckhart identifica "Principiul creatiei in principio" cu ceea ce el numeste "natura intelectului" ("natura intellectus"), sprijinindu-se pe Scriptura (Ps. 135, 5: "qui fecit caelos in

NOTE

mtellectu") si pe Cartea despre cauze, § VII (prop. VIII), nr. 77, ed. cit., p.65, 31-33 ("Intelligentia ipsa est causa rerum quae sunt sub ea per hoc quod est intelligentia": "īnsasi inteligenta este cauza lucrurilor care-i sīnt subor­donate prin faptul ca este inteligenta"). Totusi, aceasta identificare este fo-iosita īntr-o maniera polemica contra tezei avicenniene a creatiei "ex ne-eessitate naturale" ("din necesitate naturala") expusa īn Met., IX, 4; Venetiis 1508, fol. 104 va. Asupra acestui punct vezi In Gen., § 6; LW I, p. 189, 7-15 <trad franceza, loc. cit, pp. 246-247).

21. Cf. Liber de (Xiusis, § VI (prop. VII), n° 68-69, pp. 62, 81-82, 63, 86-87 ("significatio quidem illius [intelligentiae] est reditio sui super essen-iiam suam [...] sed ipsa stat fixa secundum suam. dispositionem"; "Semni­ficatia inteligentei este reīntoarcerea sa asupra esentei sale, dar ea īnsasi sta fixa īn conformitate cu dispozitia sa".), § XIV (prop. XV). n° 124, p. 79. 50-51; n° 128, pp. 79, 65-80, 69 ("Omnis sciens qui scit essentiam suam est rediens ad essentiam suam reditione completa [... ] Et non significo per reditionem substantiae ad essentiam suam, nisi quia est stans, fixa per se, non mdigens in sui fixione et sui essentia re alia regente ipsam, quoniam est substantia simplex, sufficiens per se ipsam": "Orice stiutor, care-si cunoaste e-senta, se reīntoarce īntru esenta sa o data cu desavīrsirea acestei convertiri. si nil īnteleg prin reīntoarcerea substantei īn esenta proprie decīt faptul de a fj fixa prin sine, nefiind lipsita īn esenta sa de un alt lucru care sa o conduca, īntrucīt este o substanta simpla, suficienta siesi.") reluata de Pro-clus, Element, theol., prop. 83, in comm.; Vansteenkiste, p. 296 ("Omne enim quod in operari ad se ipsum conversivum est, et substantiam habet ad se ipsam convertentem et in se ipsa entem"), Trouillard, p. 111 ("Tot ceea ce poate sa-si converteasca īntru sine actiunea, poseda de asemenea o substanta care se concentreaza īn ea īnsasi si care īsi este siesi interioara"). "īntoar­cerea completa īntru sine" ("reditio completa") este regasita de Eckhart īn ."conversia reflexiva" ("conversio reflexiva"), "sediul" ("mansio") si "fixarea" ("fixio") Fiintei semnificata, dupa el, de enuntul din Iesirea 3, 14 ("Eu sīnt cel ce sīnt"). Dar ea ("reditio completa" - n.tr.) este, de asemenea, asimi­lata de Dietrich din Freiberg, mai ales īn De intellectu et intelligibili, ed. B. Mojsisch, īn: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, I: Schriften zur Intel-lekttheorie, mit e. Einl. von K. Flasch, Hambourg, 1977, p. 141, 50-62 (I, 8, 2) si p. 176, 32-44 (II, 38, 1).

22. Pentru acest text, cf. R. de Vaux, Notes et textes..., pp. 88-140 si ibid., pp. 63-80, "La date. Ies sources et la doctrine du Liber de causis primis et secundis". Influenta acestei opere (pastrata numai īn trei manu­scrise) asupra teologiei renane pare putin probabila. Poate Albert cel Mare s-o fi cunoscut. R. de Vaux citeaza īn acest sens un interesant fragment din Summa de creaturis (quaest. 80, a. 1; Borgnet 35, p. 648), unde maestrul scolii din K51n aduce un argument partizanilor eternitatii lumii, argument fondat pe afirmatia conform careia "Unu nu-i poate da nastere decīt lui unu" sau, altfel spus, ca "Prima cauza nu poate produce decīt un singur efect" (De Vaux, pp. 54-55). Acest argument este urmatorul: "Maestrii aduc aceasta obiectie doctrinei traditionale despre creatie: Fiind uniform īn modul sau de fiintare, identicul nu poate produce decīt identic. Dar Dumnezeu este o fiinta identica si uniforma īn modul sau de a fi. Deci īntotdeauna va crea in identitate cu sine. Daca deci a creat lumea, a creat-o din (si īntru - n.tr.) vesnicie". Principiul invocat ("Idem eodem modo se habens natum est facere )dem") este īmprumutat din De generatione et corruptione a lui Aristotel, si

259

MISTICA RENANA

NOTE

totusi, cum noteaza De Vaux, raspunsul lui Albert este "īndreptat contra dis­cipolilor lui Avicenna" (De Vaux, p. 55). Este posibil, īn aceste conditii, ca īn Īntregul sau argumentul sa releveze o "raspīndire a sistemului cosmic avi-cennian" (p. 56) la unii dintre fostii sai colegi de la facultatea de arte, ras­pīndire care se explica prin influenta tratatului Liber de causis primis et se-cundis. Chestiunea este importanta, īn masura īn care aceeasi discutie se re­gaseste la Eckhart, /n Genesim, §§ 10-12; trad. pp. 258-261. Totusi, este lim­pede ca daca Liber a exercitat o influenta asupra lui Eckhart, ea a fost pur negativa. O influenta mai pozitiva ar putea, poate, sa fie relevata īn refo-losirea cītorva fragmente din Ioan Scottus Eriugena, abundent citate in cursul īntregii opere. īnsa ne lovim aici de doua necunoscute: pe de o parte, importanta eriugenismului īn cadrul scolii din K51n (Ioan Scottus fiind un autor care nu putea fi citat decīt "implicit"), pe de alta parte, sursele cunoasterii lui Eriugena īn mediul discipolilor lui Albert. Pentru a da un singur exemplu, amintim ca determinarea influentei reale a Irlandezului asupra lui Eckhart este īnca īn curs. Unele pasaje din In Genesim īl evoca pe Ioan Scottus: am semnalat cīteva īn notele traducerii noastre (§ 3, pp. 241- 242; § 5, p. 246; § 7, pp. 248-251 etc.). De asemenea, putem sa ne gīndim si la tema dezvoltata īn predica Nolite timere eos qui corpus occidunt: "Toate creaturile se aduna īn ratiunea mea, caci eu pe toate le pregatesc spre a se īntoarce la Dumnezeu" (cf. Maītre Eckhart, Traites et sermons, trad. din germana de F. A. si J. M. cu o introducere de M. de Gandillae, Paris, 1942, pp. 244-246), care invoca clar doctrina eriugeniana despre reintegra­rea īn Dumnezeu a fiintelor care subzista īn gīndire sub forma lor inteli­gibila, prin reintegrarea sufletului uman īn Idee sau īn Cauza sa prima (cf. Gilson, La Philosophie..., p. 220). O cercetare sistematica trebuie efectuata asupra acestui punct. īn ce priveste sursele, textele lui pseudo-Honorius din Autun (Honorius Augustodunensis), citate adesea de Eckhart sau Berthold, pot reprezenta deja un intermediar suficient, īn cazul turingianului care, dupa cum vom vedea, a poposit de mai multe ori la Paris, Corpus-ul dionisian al Universitatii din Paris - plin de referiri implicite la De divisione naturae, constituie o alta sursa a carei importanta ramīne sa fie evaluata si ea (despre acest text, cf. H. F. Dondaine, O. P., Le Corpus dionysien de l'universite de Paris au Xllie siecle, Roma, 1953). Constatam din aceste scurte exemple ca "drumurile" spre Eriugena sīnt multiple. īnsasi aceasta multiplicitate pare a exclude ca Liber de causis primis et secundis a jucat un rol important īn transmiterea gīndirii Irlandezului unui mediu cultural care putea sa o abor­deze prin multe alte canale. Cit despre rolul sau īn propagarea lui Avicenna, este de la sine īnteles ca filtrul albertinian era suficient. De altfel, nu tre­buie sa uitam ca autori ca Eckhart s-au folosit efectiv de Avicenna, fara intermediar, mai ales la un nivel secund. īn sfīrsit, pentru a ajunge Ia a concluzie asupra acestui punct, daca teologia renana urmeaza īn multe pri­vinte augustianismul avicennizant, ea nu se reduce īn nici un caz la acesta, ceea ce īnseamna, īntre altele, ca marturiile augustianismului avicennizant nu' pot fi considerate mai mult decīt ca niste auxiliarii ocazionale, deci nici­odata ca surse directe ale elanului teologic neoplanizant ce caracterizeaza scoala lui Albert

23. E. Gilson, La philosophie ..., p. 383.

24. E. Gilson, p. 383. Cf. de asemenea, M. H. Vicaire, "Les Porretains et l'avicennisrne latin", Revue des sciences phil. et theol. 26 (1937), pp. 449-482.

25. E. Gilson, La philosophie..., p. 380.

26. R. Imbach, "Le (Neo-) Platonisme. medieval, Procīus latin et l'Ecole dominicaine allemand", Revue de theol. et de Phil. 110 (1978), p. 431. Despre influenta lui Proclus īn Evul Mediu, cf. M. Grabmann, "Die Proklosuber-setzungen des Wilhelm von Moerbeke und ihre Verwertung in der lateinischen Literatur des Mittelalters, īn: Mittelalterliches Geistcsleben, II, Munieh, !936, pp. 413-424.

27. R. Imbach, "Le (Neo-) Platonisme...", p. 431.

28. F. Vetter, Die Predigten Taulers (Deutsche Texte des Mittelalters XI), Berlin, 1910, pp. 300, 27-301, 1; 332, 21-23; 347, 20-21; 350, 20-22; 358, 14-16. . .

29. R. Imbach, "Le (Neo-) Platonisme...", p. 433. . -.-.

30. Cf. C. Steel, "Introduction", īn: Proclus. Commentaire sur le Paf-. minide de Platon. Traduction de Guillaume de Moerbeke, Ţome I: Livres Iā IV. ed. critica, Louvain-Leyde, 1982, p. 35. Influenta lui Proclus, asupra lui Eckhart este respinsa formal de J. Koch, Platonismus im. Mittelalter;. Krefeld, 1949, pp. 29-32. Pentru Klibansky, dimpotriva, Eckhart' ii dat-o-reaza teoria sa a "negarii negatiei" ("negatio negationis") proclusianului In Parmenidem. Cf. Eln Proklos-Fund und seine Bedeuiung. (Sitzungsber. Hei-delberger Akad. Wiss. 1928/29, 5), Heidelberg, 1929, p. 12; The Continuity of Platonic Tradition during the Middle Ages, Londres, 1939, p. 26.;.W. BeieT" waltes lasa, in ceea ce-1 priveste, problema deschisa, cf. Proklos. Grundzage seiner Metaphysik, Francfort/Main, 1965, pp. 395-398. : . '

31. Vezi aceste texte īn C. Steel, "Introduction", loc. cit., pp, 35*-36*:

32. Cf. infra, pp. 158-159.

33. Cf. pentru toate acestea L. Sturlese, "Proclo ed Ermete...", p, 24.

34. Cf. Dietrich din Freiberg, De animatione caeli, 7, 2, ed. L. Sturlese, īn: Dietrich von Freiberg, Opera Omnia. Tom. III: Schriften zur Naturphilo-, sophfe und Metaphysik, mit einer Einl. von K. Flasch (Corpus Philosoprio-rum Teutonicorum Medii Aevi, II, 3), Hambourg, 1983, p. 18, 48-57. De fapt, primul text citat de Dietrich este ■ cel al propozitiei 174 (Trouillard, p. 164K Pentru comentariul propozitiei 34, cf. Trouillard, p. 84.

35. Berthold de Moosburg, Expositio super . Elementationem theologicam Procli,.Expositio tituli, D, text citat de L. Sturlese, īn: "Proclo ed Ermete,»,'%

P. 25. :v : ■ ■ r:

38. J. Tauler, Pr. 61. Textul german īn F. Vetter, Die Predigten Taulers, P. 332. Traducerea franceza preluata din OEuvres completes de Jean Tanler, Tome V: Propre et commun des saints, Paris, 1912, p. 117. - . ; ■ :

37. L. Sturlese, "Proclo ed Ermete...", p. 24. ■ .

38. E. Gilson, La philosophie..., p. 380. .

39. J. Koch, "Augustinischer und Dionysischer Neuplatonismus...", pp. 3-35. ';. ■",""'].

40. Am studiat cīteva aspecte ale acestei influente īn A. de Libera, "A propos de quelques theories logiques de Maītre Eckhart: Existe-t-il une-tra­dition medievale de la logique neo-platonicienne?", Rev. Th&ol. et Phil. 113 (1981), pp. 1-24. Cf. mai ales pentru De Trinitate, pp. 6-13. \ '... .- i

41. J. Koch, "Augustinischer und Dionysischer Neuplatonismus..." pp. 18 sq. īn sprijinul tezei sale, Koch īi mentioneaza mai ales pe I. Scottus Eriugena (pp. 19-20) si pe Theodoricus din Charti'es (pp. 20-22). Dat- ss mai refera, de asemenea, la Ulrich din Strassburg (pp. 22-23) si la Meister Kckhart (pp. 23-25). , ; . .

MISTICA RENANA

NOTE

42. Cf. H. F. Dondaine, "L'objet et le medium de la vision beatifique ehez Ies theologiens du Xllie sidcle", Rev. Theol. ane. et med. 19 (1952), pp. 60-130. Pentru tot ceea ce urmeaza, cf. fi. Weber, "Eckhart et l'ontothao-logisme: histoire et conditions d'une rupture", īn: Maītre Eckhart a Paria. Une critique mādīevale de l'ontotheologie. Les Euestions parisiennes n° l et n° 2 d'Eckhart. Studii, texte si traduceri de E. Zum Brunn, Z. Kaluza, A. de Libera, P. Vignaux si fi. Weber, Paris, 1983, pp. 55 sq.

43. Cf. Bonaventure, In II Sent., d. 23, a. 2, q. 3, ad 4; Quarrachi II, p. 545. Formula atribuita lui Bernard īi apartine lui Guillaume de Saint-Thierry. Ea este adesea citata īn paralel cu o formula destul de asemana­toare, apartinīndu-i lui Hugo din Saint-Victor: "Iubirea este angajata de cunoastere. Ea este mai importanta decīt intelectia, deoarece iubim mai mult decīt īntelegem. Acolo unde stiinta ramīne neputincioasa, reuseste iubirea sā se apropie si sa patrunda" (Exp. in Cael. Hier., cap. VI; PL 175, 1038D). stim ca pentru curentul "caritabil", pornit de la Hugo si Richard din Saint-Victor, de la Guillaume din Saint-Thierry si Bernard din Clairvaux, "īnsasi iubirea" este cea care "este intelectie". Asupra acestui punct vezi J. Dechanet, "Amor ipse intellectus est. La doctrine de l'amour intellection chez Guillaume de Saint-Thierry", Rev. du Moyen Age lat. 1 (1945), pp. 349-374. In secolul al XHI-lea, afirmarea superioritatii iubirii asupra cunoasterii care va ali­menta polemica antieckhartiana a "augustinizantilor" ca Gonzalvus din Spania, .se īntīlneste mai ales la Bonaventura si Toma din Vercelli. Despre Toma din Vercelli, cf. F. Ruello, "La mystique de l'Exode (Exode 3, 14 selon Thomas Gallus, commentateur dionysien, tl246)", īn: Dieu et l'Btre, Exegeses d'Exode 3, 14 et de Coran 20, 11-14, Etudes Augustiniennes, Paris, 1978, pp. 213-243.

44. Vezi asupra acestui punct Grand commentaire sur la Theologie mystique de. Denys editat de G. Thery, Paris, 1934 (Prol, pp. 14.15, 5-8; cap. 1, pp. 34, 4-8.41, 10.42, 1.70, 5-11 si passim) si Paraphrase des Noms divins, cap. 7; Dionysiaca I, p. 696, n° 385. Tema "seīnteiei synderezei" va fi reluata īntr-un cu totul alt sens de Eckhart. Cf. infra, pp. 138-144.

45. Cf. Bonaventure, In III Sent., d.26, a.2, q.l, ad 2; Quarrachi III, p. 570a: "Puterea afectiva este mai strīns legata de obiectul afectiunii decīt puterea cognitiva de obiectul cunoasterii, si de aceea iubirea īl transforma pe cel care iubeste īn iubit." ("Affectiva [potentia] magis unit ipsi affectibili: quam cognitiva cognoscibili, unde "amor transformat amantem in amato".")

46. Cf. Les Noms divins, cap. VII, § 1; PG3, 865B; VII, § 3; PG3, 872B; trad. M. de Gandillac, OEuvres completes du Pseudo-Denys l'Areopagite. Tra-duction, commentaires et notes, Paris, 19802, pp. 141 si 145.

47. Vezi asupra acestui punct "Introducerea" lui R. Roques la traducerea din Denys l/Areopagite. La Hierarchie cileste (Sources chr6tiennes 58bls), Paris, 1970, pp. XXXIX-XLVIII. Cf. interesanta apropiere de Proclus pp. LXIV-LXXI.

48. Despre "metafizica conversiunii", cf. E. Gilson, La philosophie..., p. 13f si Introduction a l'etude de saint Augustin, Paris, 19493, p. 316. Mult mai specializat este studiul lui E. Zum Brunn, Le Lilemme de l'Etre et du Niant chez saint Augustin. Des premiers dialogues aux Confessions. Etudes Augustiniennes, Paris, 1969, pp. 90-97. Despre "metafizica Exodului" con­siderata de fi. Gilson ca fiind "piatra unghiulara a filozofiei crestine", ct. L'Esprit de la philosophie medievale (Etudes de philosophie medievale XXXIII), Paris, 19693, p. 51. Pentru acest subiect vezi remarcile lui W. Beier-waltes, "Dues est esse-esse est Deus", in Platonismus und Idealismus, Franc-

fort/Main, 1972, pp. 5-82. De asemenea, a se consulta E. Zum Brunn, "L'exe-gese augustinienne de «Ego sum qui sum» et la -«Metaphysique de l'Exode»", īn: Dieu et l'Etre..., pp. 141-164 si ibid. "La «Metaphysique de l'Exode» selon Thomas d'Aquin", pp. 245-269.

49. R. Roques, "Introduction", pp. XLII Sq.

50. Cf. E. Zum Brunn, Le Dilemme. .., pp. 32 sq. si 64 sq. Vezi mai ales frumosul fragment din Soliloques, II, 19, 33; BA 5, p. 154, citat si co­mentat la p. 33: "- (ratio): Sufletul este nemuritor. Sa crezi īn argumen­tele tale, sa crezi īn adevar; ele marturisesc ca el salasluieste īn tine, ca el este nemuritor, ca nici moartea trupeasca nu-i poate rapi salasul. Desprin-de-te de umbra ta, īntoarce-te īn tine («Avertere ab umbra tua, revertero in te»); pentru tine nu exista moarte decīt daca ignori faptul ca tu nu poti muri." "- (Augustin): Aud, reintru īn mine īnsumi, īncep a ma recunoaste («Audio, resipisco, recolere incipio»)".

51. E. Gilson, La philosophie ..., p. 516.

52. E. Gilson, ibid. "■

53. E. Gilson, La philosophie..., p. 512.

54. Cf. E. Weber, "La relation de la philosophie et de la theologie setort Albert le Grand", Archives de philosophie 43 (1980), p. 571 care trimite Ut Metaphysica, I, tract. 2, cap. 4, ed. B. Geyer; Editio Ooloniensis XVI/l, Mo-nasterii/Westf., 1960, pp. 21, 87-22, 6.

55. E. Gilson, La Philosophie ..., p. 514. i

56. E. Gilson, La philosophie ..., ibid.

57. Cf. supra, p. 22.

58. īn fruntea carora se afla Gonzalvus din Spania. Asupra acestui punct cf. infra, pp. 150-151.

59. Cf. infra, pp. 165-171.

60. E. Gilson, La philosophie. .., p. 136.

61. Summa theologiae, Ia Pars, tract. I, q.l, sol., ed. D. Siedler; EditJo Coloniensis XXXIV/l, Monasterii'Westf., 1978, p. 6, 52 sq: "Teologia este cu adevarat stiinta si, īnca mai mult, īntelepciune, caci ea este rezultatul cau­zelor ultime, cele pe care cu greu le poate omul cunoaste. Cel care cunoaste aceste cauze este numit de Filozof, īn cartea īntīi din Filozofia privw, īn­telept, iar aceasta cunoastere el o numeste īntelepciune." (trad. de £. Weber, "La relation de la philosophie et de la theologie...", p. 565). Cf., de ase­menea, De bono, tract. 4, q.II, a.6, ed. H. Kuhle, C. Feckes, B. Geyer ti W. Kubel; Editio Coloniensis XXXVIII, Monasterii/Westf., 1951, p. 257, 75.

62. Summa theologiae, Ia Pars, tract. I, q.3; ed. cit., p. 13, 68sq; In 1 Sent:, d.l, a.4, sol.; ed. Borgnet, īn: Opera Omnia, tome 25, Paris, 1890, p. 18.

63. Summa theologiae, Ia Pars, tract. I, q.4, sol.; p. 15, 21 sq.

64. Summa theologiae, Ia Pars, tract I, q.3, c.l, sol.; p. 10, 90 sq.

65. In I Sent, d.l, a.2, sol.; p. 16; a.3, sol.; p.17; a.4, sol.; p. 18. Pentru alte surse, cf. E. Weber, "La relation ...", p. 565.

66. Cf. Augustin, De Trinitate, XV, VII, 11; BA 16, p. 448.

67. De Trinitate, XV, XXI, 40; BA 16, pp. 532-533.

68. Cf. pentru acest subiect B. Mojsisch, Die Theorie des Intellekts bei Dietrich von Freiberg (Beihefte zum CPTMA, Beih. 1), Hambourg, 1977, p. 42, nota 21.

69. De Trin., XIV, VIII, 11; BA 16, pp. 372-373.

70. De Trin., XIV, VII, 9; BA 16, pp. 368-369.

71. De Trin., XIV, VII, 9; BA 16, pp. 368-369.

MISTICA RENANA

72. Asa cum sugereaza subtitlul traducerii din BA, loc. cit.

73. De Trin., XIV, VII, 9; BA 16, pp. 368-369.

74. B. Mojsisch, Din Theorie des Intellekts.... p. 42.

75. De Trin., XIV, VIII, 11; BA 16, pp. 372-373.

76. De Trin., ibid.

77. Cf. Augustin, in Iam Epixt. Joann., VIII, 6; SC 75, p. 350. Vom re­veni asupra acestui punct īn legatura cu teoria, "functiei constitutive a inte­lectului" la Dietrich din Freiberg. Cf, p. 300, nota 73.

78. Cf. B. Mojsisch, Die Theorie..., p. 43.

79. Asupra, "participarii la īntelepciune" distincta de "participarea la simpla existenta", cf., E. Zum Brunn, Le Dilemme..., pp. 17-41.

. ;.■.■.- 80. Pentru acest subiect cf. E. Weber, "Eckhart et l'ontotheologismo .. .", cap. III: j,Le probleme de la vie bienheureuse", pp. 55-72, mai ales pp. 64-72: "Traditionalistii pīna la Gonzalvus din Spania si Duns Scottus".

81. Albert cel Mare, De Anima, III, tract. 2, cap 1, ed. CI. Stroick; Bditio Coloniensis VII/1, Monasterii/Westf., 1968, p. 177, 59-60.

82. Despre noetica lui Albert īn ea īnsasi si īn raporturile isale cu cea a lui Avicenna,, cf.. īn special ,E. Gilson, "L'āme raisonnable chez Albert le Grand", AHDUVĪA' XIV (1943), pp. 5-72; A. C. Pegis, "St. Albert the Great and the problem of the soul as form and substance", īn: St. Thomas ana the problem of the soul in the thirteenth century, Toronto, 1934, pp. 77-120. Pentru o bibliografie mai detaliata, ct. B. Mojsisch, "La psychologie philo-sophique d'Albert le Grand et la thāorie de l'intellect de Dietrich de Freiberg. Essai de comparaison", Archives de philosophie 43 (1980), pp. 675-676, nota 1. Asupra, noeticii lui: Avicenna, a-sa consulta īn special E. Gilson, "Les.sources gr6co-arabes de l'augustinisme avicennisant", AHDLMA IV (1929), pp. 5-158 r£imp. Vrin-Reprise, Paris, 1981. Cf. de asemenea: La philosophie..., pp. 352-356.

83, Despre quod est-si-quo est, cf. E: Gilson, "L'āme raisonnable...", pp, 37-50 si'B. Mojsisch, "La psychologie...", pp. 678 sq. care citeaza un interesant'pasaj din De natura et origine anirnae a lui Albert (I, cap. 8: Ed. ■ Coloniensfs XII, p. 17, 16-24): "Aceasta deoarece īnsusi Aristotel nu afirma īn nici un caz ca sufletul este un «oarecare lucru» («hoc aliquid») ci spune, dimpotriva, ca el este o forma īn sens absolut («formam absolute»). Dar īnca si mai bine s-ar putea spune ca este o natura intelectuala («natura intelleottialis») compusa dini ceea ce este īn natura sa intelectuala («ex eo quod est de natura sua intellectuali») si din cea prin care este perfectiunea in­telectului («et ex eo quo est perfectio intellectus»-)". Pentru o confruntare īntre acest text si formularile mai radicale din Summa de creaturis, cf. B. Mojsisch "La psychologie. . .*, pp. 678-679.

84. Pentru acest subiect vezi De ente et essentia īn editia lui M. D. Rolarid-Gosseliri, O. P. (Bibliotheque thomiste VIII), Paris, 1948. Vezi, de asemenea, īn acelasi volum capitolele VIII (despre Albert) si IX (despre Tema) din studiul lui Roland-Gosselin despre "La distinction rāelle entre l'essence et l'etre". Pentru quod est si quo est la Toma, cf. īn special, pp. 185 Sq,

85. ■ Albert le Grand, Summa de creaturis, Ha Pars, tract. I, q. 55, a.4, part. 1, sol; ed. Borgnet, īn: Opera omnia, tome 35, p. 470a. Cf. īn legatura cu aceasta precizarea introdusa de Albert īn In I Sent, d.3, a.34, sol; Borgnet 25, p. 140a: "Trebuie spus ca īntr-adevar puterile (vires) su­fletului sīnt proprietati [..1 si; ca daca dintr-un punct de vedere ele sīnt

NOTE

substantiale, dintr-un altul, ele apar ca posterioare fiintei (consequentes esse). īntr-ade-var, considerīnd sufletul īn fiinta sa, īn calitatea lui de. a fi o anumita substanta spirituala, [puterile sale] sīnt posterioare fiintei si astfel se īnrudesc (principiantur), pornind de la fiinta, intelectul agent si intelec­tul posibil [...]. Daca, dimpotriva, sufletul este considerat ca fiind o sub--stanta actionīnd din exterior si īn corp, el e luat ca un "īntreg al īnsusirilor" (totum potestativum) a carui "īnsusire" (potestasj totala este compusa d4n toate īnsusirile particulare ale puterilor sale (ex particularibus potestatibus potentiarum), si astfel [aceste puteri] sint substantiale iar fara ele sufletul nu poate ajunge la desavārsirea puterii sale (in perfectione sui possef. B. Mojsisch comenteaza (īn lumina lucrarii Summa de creaturis, Ila Pars, tract. I, q.54, a.l; B.35, p.4olb): "Conform acestui text puterile sufletului sīnt parti substantiale, substantial legate de esenta sufletului, care este īn acelasi timp principiul partilor sale prin ale sale quo est si quod est - cel putin daca-1 consideram īn fiinta sa, calitate īn care el este o substanta spirituala independenta. Aceasta preeminenta ontologica a sufletului fata de partile care sīnt substantial unite cu el constituie baza psihologiei filosofice a Iul Albert" Cf. B. Mojsisch, "La psychologie ...*, p. 679.

86. Aristotel, De Anima, III, 5, 430a 10-19. Dupa cum scrie E. Gilson: ..Istoria intelectului īn Evul mediu se confunda cu cea a interpretarilor" date textului aristotelic. "Redus la ceea ce contine cīt de cīt inteligibil, acest text obscur contine" urmatoarele teze: (a) In orice fiinta, naturala sau artifi­ciala, exista un element care joaca rolul de materie, si un element care joaca rolul de forma. Unul este potential, iar celalalt actualizeaza tot ceea ce intra īn genul sau. Asadar, trebuie ca de asemenea sa existe si aici, īn suflet, un intelect capabil sa devina orice st un altul capabil sa produca orice, (b) Intelectul apt sa produca orice (nous poietikos al lui Alexandru din AfrodU

sias) este un habitus. (c) El se comporta fata de inteligibilele īn potenta pe care le actualizeaza, asa cum lumina se manifesta īn fata culorilor po.-tentiale pe care le transforma in culori īn act. (d) El este separat, (e) El este impasibil, (f) Nu este amestecat, (g) El este act prin esenta, (h) Este nemuritor si vesnic, (i) Intelectul pasiv (nous pathetikos) este, dimpotriva, coruptibil si nu poate gīndi fara primul. Cf. "Les sources greco-arabes,..", p. 6. Apropiat de anumite pasaje din Metafizica, XII, 7, 1072b, 14-21 si XIII, 9, 1074 28-35, precum si din Etica Nicomahica, X, 17, 1177b 26-34, textul aristotelic a fost interpretat de Avicenna ca identificīnd intelectul agent cu un principiu transcendent sufletului omenesc. Teoria lui Albert se desfasoara īn dinamica acestei problematici. . '...'

87. E. Gilson, La philosophie..., p. 513. . i

88. Cf. E. Gilson, "Les sources greco-arabes...", pp. 71-72.

89. Cf. E. Gilson, "Les sources greco-arabes...", pp. 79-92.

90. Ct. E. Gilson, La philosophie..., p. 515. Bl. E. Gilson, La philosophie . .., ibid.

92. E. Gilson, ibid.

93. Cf. Albert le Grand, Super Dionysii Mysticam theologiam, cap. t, ed. p. Simon; Editio Coloniensis XXXVI/2, Monasterii/Westf., 1978, p. 458, .18 sq.

94. Despre magis si minus esse, cf. E. Zum Brunn, Le Dilemme..., PP- 72 sq. si'83 sq.

MISTICA RENANA

NOTE

95. Pentru tot ceea ce urmeaza, cf. īn special E. Gilson, La philoso-phie ..., pp. 352-353. "Les sources greco-arabes ...", pp. 72-74.

96. Asupra sensului spiritual al progresului intelectual de die in diem, cf. Albert le Grand, De Anima, III, tract. 3, cap. 11; Editio Coloniensis VII/1, p. 222, 91-94 si B. Mojsisch, "La psychologie ...", pp. 683-685.

97. Despre influenta lui Averroes, cf. fi. Weber, "Eckhart et l'ontotheo-logisme...*, pp. 63 sq., īn special: "Marele Comentariu la De anima apar-tinīndu-i filozofului cordoban afirma ca intelectul «material» (receptiv, «po­sibil») discerne lucrurile infinite [De animla, III, comm. 19; ed. Crawford, p. 441, 43 sq.]. Albert a reluat aceasta idee īn al sau Liber de causis [II, tract. 3, cap. 4; Borgnet 10, p. 553]. Doctrina unui infinit real īn cunoasterea intelectiva este anuntata īnca din Comentariul la Numele divine [Super Dio-nysium De div. nom., cap. 7, § 25, ed. P. Simon; Editio Coloniensis XXXVII/l, Monasterii/Westf., 1972, p. 357, 8]. Chiar daca el scrie cu alte ocazii ca in­finitul īi repugna intelectului [... ] pentru gīndirea intelectiva īn recipro­citatea sa, Albert semnaleaza nu o data o infinita disponibilitate, (a gīn-dirii - n. tr.), si īnca, cel putin pentru darul īnnascut transmis prin Sfintul Duh (deci la nivelul creat), un caracter infinit īnteles ca atare sub influenta anagogiei dionisiene [Super Dion. De div. nom., cap. 4, § 64, ed. cit., p. 173, 74; cap. 9, § 4, ed. cit., p. 379, < 60]." Cf., de asemenea, E. Weber, "Les apports positife de la noetique d'Ibn Rushd ā celle de Thomas d'Aquin", īn: Multiple Averrois, Paris, 1978, pp. 224-227, īn special p. 225: "Pentru maestrul lui Toma, intelectul agent (uman? divin?: exista o ambivalenta ireductibila), este principiul care a īncorporat īn lucruri forma lor corespunzatoare. Con-jugīnd, nu fara complicitatea augustinianismului (Ideile iluminatoare), cercul cauzal: Cauza prima - gīndirea creata - īntoarcerea la principiu, īnlantuire specifica conceptiei dionisiene despre iluminare, si cercul intelectiei evocat de Averroes, Albert, urmat de Toma, īnvata ca sufletul intelectiv aduna, īn realul exterior si sensibil, lumina izvorītā din intelectul agent".

98. Dionisie, Les Noms divins, cap. 9, § 5; PG 3, 912 D; trad. M. de Gan-dillac, p. 156.

99. Cf. G. Engehardt, Die Entwicklung der dogmatischer Glaubenpsy-chologie in der mittelalterlichen Scholastik vom Abaelardstreit (um 1140) bis zu Philip dem Kanzler (gest. 1326), Beitrage XXX/4-6, Munster/Westf., 1933, p. 436.

100. Albert cel Mare. In III Sent, d. 23, a. 10, sol.; Borgnet 28, p. 424b si Ibid. a. 8, sol.; p. 419b: "Fides [...] est lumen informans intelleetum." Cf. pentru acest subiect, E. Weber, "La relation de la philosophie et de la theo-logie . . . ", pp. 577 sq.

101. Cf. In III Sent., d. 29, a. 17, sol.; ed. cit., pp. 434b-435b.

102. In I Sent., d. 1, a. 15, sol.; Borgnet 25, p. 36a.

103. In IV Sent., d. 49, a. 5; Borgnet 30, p. 670b: "īn locul de origine, exista īn inima intelectului lumina slavei care inunda īn īntregime sufletul si raspīndeste viata vesnica. Sub atingerea acestei divine lumini sufletul fulgerator se-ntoarce spre Dumnezeu, neprimind de la El nimic altceva decīt pe el īnsusi. Unit oarecum cu El «īntr-un duh~ īl cunoaste". si ibid. ad 1-2: "Necircumscriptibila lumina a deitatii, care este īnsusi Dumnezeu, se uneste īn lacul originar cu intelectul nostru agent. Ea se raspīndeste īntr-un mod substantial asupra īntregului suflet pentru a-1 īmplini. Aceasta (slava divina

- n. tr.) este plina de Dumnezeu īnsusi, care-i este sfintenia. Este ceea ce īn chip obscur au afirmat filozofii spunīnd ca sufletul, dupa moarte, intra īn -«contact» («continuaretur») cu Primul motor, aceasta fiind spre īmplinirea sa". Analiza acestor texte īn fi. Weber, "La relation ...", pp. 579 sq.

104. Les Noms divins, cap. II, § 9; PG 3, 648B. M. de Gandillac traduce prin "experienta traita" ("experience vecue"), (p. 86). R. Roques, "Introduc-tion...", traduce prin "patimea īn sine īnsusi efectele" (unirii mistice - n.tr.) (p. XXX).

105. Super Dionysii Mysticam theologlam, cap. 1, ed. cit., p. 460, 74.

106. Super Dion. Myst. theol, ibid., p. 462-23.

107. fi. Weber, "La relation ... ", p. 580.

108. Textul integral īn germana medievala al acestui "Dit de Coblence", publicat de Droncke īn 1837 (īn: Anzeiger fur Kunde der teutschen Vorzeit 6 1837, p. 75), este reluat si analizat īn detaliu de L. Sturlese, "Alle origini.. .*. pp. 28-29. Dietrich din Freiberg este desemnat drept "cel mai mare preot si cel mai sfīnt dintre toti oamenii din toate timpurile" ("by sinen ziten der groeste pfaffe und der heiligesten man").

109. L. Sturlese, "Alle origini... ", p. 28 pentru textul original.

110. Textul original īn Sturlese, "Alle origini...", pp. 31-32, dupa C. HSfler, "Gedicht auf Meister Eckhart", Germania 15 (1870), pp. 97-99.

111. Vezi comentariile lui L. Sturlese, "Alle origini... ", pp. 32-36.

112. Cf. infra, pp. 131-138.

113. Textul in L. Sturlese, "Alle origini...", p. 32, Despre Eckhart si Dietrich, cf. de asemenea "Dits des douze maītrs", textul īn A. Spamer, Texte aus der deutschen Mystik..., pp. 175-177. Analiza īn L. Sturlese, "Alle origini... ", pp. 36 sq.

Capitolul III: Hugo Ripelinus din Strassburg

Asupra lui Hugo Ripelinus, cf. īn special Th. Kaeppeli, Scriptores..., II, pp. 260-269; M. Grabmann, "Literarhistorische Unterschungen uber Ulrichs schriftstellerische Tatigkeit. - Die Autorfrage des Compendium theologiae veritatis", īn: "Studien uber Ulrich von Strassburg. Bilder wissenschaftlichen Lebens und Strebens aus der Schule Alberts des Grossen", Mittelalterlich.es Geistesleben, I, pp. 174-185; L. Pfleger, "Der Dominikaner Hugo von Strass­burg u. das Compendium theologicae veritatis", Zeitschr. f. kathol. Theol. 28 (1904), pp. 429-440; K. Schmitt, Die Gotteslehre des "Compendium theologi­cae veritatis", Diss., Miinster, 1940.

2. "Frater Hugo Ripelinus de Argentinia, prior longo tempore Turicensis, postea factus Argentinensis, bonus cantor, laudabilis praedicator, dictator scriptorque bonus atque depictor, vir in omnibus graciosus, summam fecit theologicae veritatis", īn: Der rebus alsaticis ineuntis saeculi XIII. MGH Scriptores, t. 17, Hanovre, 1861, p. 233.

3. H. Fischer, "Hugues de Strasbourg", īn: Dictionnaire de spiritualitā, tome 7, col. 894.

MISTICA RENANA

4 H Fiseher, "Hugues...", ibid. Despre Hugo si Bonaventura, cf. infra, p. 274, nota 92. Analogia planurilor īntre Compendium si Breviloquium este evidenta:

Breviloquium

1. Treimea Dumnezeiasca (9 cap.)

2. Lumea, creatura a lui Dumnezeu (12 cap!)

3. Caderea prin pacat (11 cap.)

4. Īntruparea Cuvīntului (10 cap.)

5. Harul Sfīntului Duh (10 cap.)

6. Vindecarea prin Sfintele Taine <iā cap.)

7. Judecata finala (7 cap.)

Compendium

1. Natura Dumnezeirii (34 cap.)

2. Lucrarile Creatorului (76 cap.)

3. Caderea prin pacat (33 cap.)

4. Inomenirea lui Christos (25 cap.)

5. Sfintirea prin har (70 cap.)

6. Virtutile Sfintelor Taine (38 cap.)

7. Vremurile din urma (31 cap.)

5 Cf notele editiei de Deutsche Schrlften, ed. K. Bilmeyer, Stuttgart, 1&07 pp. 207 . Ea ar putea fi reprezentata astfel:

Intellectus possibilis

_Intellectus agens

__in potentia absoluta

= intellectus materialis

___in potentia facili

= intellectus in effectu

-in potentia perfecta -

-intellectus in habitu intellectus adeptus

[Pentru Avicenna. cf. E. Gilson, "Les sources greco-arabes ...", pp. 60 sq.j Intelectul posibil in effectu este "īn act" īn raport cu starea de potenta absoluta caracteristica sufletului "care nu cunoaste nimic". Deci aceasta "actualitate" este un grad de potentialitate: "potenta facila", care desem­neaza posesiunea primelor inteligibile, necesara dobīndirii tuturor celorlalte. Superioara intelectului īn act este "potenta desavīrsita" a intelectului ajuns ,.la perfectiunea posibilitatii sale": intelectul īn habitus este intelectul con­siderat ca stapīn al inteligibilelor, īn sensul ca "el este capabil sa le con­temple īn orice moment"; intelectul dobīndit este intelectul vazut ca fiind efectiv īntors catre inteligibile "si contemplīndu-le actualmente". Despre in­telectul "dobīndit", cf. Albert cel Mare, De intellectu et intelligibili, lib. II, tract. un., cap. 9; Borgnet 9. pp. 514 b-516 a. Despre intelectul īn act (in effectu), cf. cap. 6, pp. 512 a-513 b. Despre cele "trei grade" ale intelectului posibil, cf. Summa de creaturis, Ila pars, q. 56, a.3; Borgnet 35, pp. 480-482 b, īn special 481 b (consemnam expresia "hyleic" pentru desemnarea intelectului material).

74. Compendium .... p. 70 a. Cf. Albert cel Mare, Summa de creaturis, IIa Pars, tract. I, q.55, a.6; Borgnet 35, pp. 474-477 b; De unitate intellectus, lila Pars, § 1, ed. A. Hufnagel; Ed. Colon., XVII/l, Monasterii/Westf., 1975, pp. 22, 91-23, 20; De intellectu et intelligibili. lib. I, tract. III, cap 1; Borg­net 9, pp. 498 a-499 b.

75. Compendium..., p. 71 a. Cf. De natura et origine animae, tract I. cap. VII, ed. E. Filthaut; Ed. Colon. XII, Monasterii/Westf., 1955, p. 16, 2-9 si 34-44. . .

76. Compendium..., p. 74 a. Cf. Summa de creaturis, Ila pars. tract. I, q.71, a.l; Borgnet 35, pp. 590 a-594 b. Autoritatea traditionala īn acest do­meniu este cea a Comentariului la Ezechiel a sfīntului Ieronim citat de Albert la 591a si īn Summa theoīogiae, Ila parSj tract. XVI, q.99, mbr.II, a.l; Borgnet 33, p. 234 b. Despre acest text (atribuit de Albert lui Grigore), cf. infra, p. 309; nota 61. Asupra "pacatului dupa syndereza", cf. Summa theo-logiae, loc. cit., a.2; Borgnet 33, pp. 237 a-238 a.

77. Compendium..., ibid., Cf. Summa de creaturis, Ila pars, tract. I, q.71, a.3; pp. 596 b-597 b; Summa theoīogiae, Ila Pars, tract. XVI. q.99, mbr. II, a.3; pp. 238 b-239 b. Asupra notiunii de "forta dinamica", cf. Summa de creaturis, Iia Pars, tract. I, q.73, a.4; p. 619 b.

78. Asupra acestui punct a se compara Compendium-u\ cu Bonaven­tura dupa K. Rahner, "La doctrine des «sens spirituels» au moyen āge en Particulier chez saint Bonaventure", RAM 14 (1933), pp. 263-299.

18 - Mistica renana -

MISTICA RENANA

79. Cf. supra, p. 28.

80. Compendium ..., p. 191 a.

81. Compendium ..., p. 191 b.

82. Compendium ..., ibid.

83. Compendium ..., ibid.

84. Compendium..., p. 154 a. Aceasta tema se regaseste īn teoria "in­stinctului natural de cunoastere" dezvoltata de Ulrich din Strassburg. Cf, pp. 56-57.

85. Compendium.... ibid.

86. Compendium ..., p. 154 b.

87. Compendium ..., ibid.

88. Compendium..., ibid. Distinctia īntre sensul special si sensul pro­priu al harului este foarte probabil īmprumutata din Breviloquium-ul sfin-tului Bonaventura, Pars Va, cap. II; Quarrachi, p. 253 b; trad. Paris, 1967, pp. 35-37: "īn sens special, harul este un ajutor pe care Dumnezeu īl daru­ieste pentru pregatirea primirii darului Sfīntului Duh, prin care se ajunge la īnduhovnicire. Acest dar (cel care pregateste primirea darului Duhului Sfīnt - n. tr.) este numit harul gratis data (dat gratuit). Fara el, nimeni nu poate īmplini deplin ceea ce īi sta īn putere spre mīntuire. īn sens pro­priu, harul este un ajutor pe care Dumnezeu ni-1 da spre desavīrsire; el este numit harul gratum faciens. Fara el, nimeni nu se poate desavīrsi, nici nu poate īnainta īn bine, nici nu poate ajunge la māntuirea vesnica". Expresia gratia gratum faciens este folosita de Albert īn Summa theologiae, Iia Pars, tract. XVI, q.98, mbr. I, sol., ad 1., Borgnet 33, p. 225 a-b.

89. Cf. Breviloquium, Pars Va. cap. I; Quarrachi; p. 253 a. Aceste trei expresii, mostenite de la sfīntul Bernard si de la scoala din Saint-Victor, sint de asemenea folosite de catre Alexander din Hales, Summa ..., IIa Pars, q.l, mbr.l, a.3; Quarrachi II, p. 509.

90. Compendium . .., p. 166 a-b.

91. Compendium ..., p. 154 b.

92. Speram sa fi reusit a demonstra ca Hugo Ripelinus era mai mult decīt un simplu "vulgarizator" al gīndirii lui Albert cel Mare. Acum este timpul sa ne pronuntam asupra influentelor pe care le-a suferit. Contrar celor afirmate de H. Fischer, urmele īnvataturii sfīntului Toma din Aquino ni se par neglijabile. Utilizarea Sentintelor lui Petrus Lombardus, ca si cea a scrierilor Victorinilor sīnt īn schimb evidente... dar banale īn secolul al XHI-lea. Ramīne deci sfīntul Bonaventura. Am putea fi surprinsi ca "vulgarizatorul" lui Albert a ales sa prezinte gīndirea maestrului sau ur-mīnd structura Breviloquium-ului. Cu siguranta, aceasta structura este, īn­tr-un anumit sens, "clasica", deoarece īnlantuieste logic divinitatea, creatia, caderea, rascumpararea, iconomia mīntuitoare si vremurile din urma. Dar nu acesta e faptul esential. In ochii nostri, ceea ce conteaza īnainte de toate este1 faptul ca Breviloquium-ul nu contine nimic asupra temei din De Deo uno (Bonaventura refuzīnd sa ia īn "consideratie esenta divina fa-cīnd abstractie de Persoanele divine"), īn timp ce Hugo, dimpotriva, īsi īncepe expunerea printr-o carte despre "natura deitatii", carte ce contine un capitol despre Dumnezeu-Unul si mai multe dezvoltari asupra unitatii divine. Aceasta simpla diferenta (chiar fara sa mai evocam pasajele despre intelect, absente din Breviloquium) adevereste ca Hugo a urmat cu buna stiinta planul lui Bonaventura pentru a prezenta o gīndire pe care o cu­nostea ca fundamental distincta. Putem atunci sugera urmatoarea ipoteza:

NOTE

Compendium-ul este pentru pedagogia dominicana ceea ce Breviloquium-uh alcatuit pe la 1257, este pentru cea franciscana. Nu este un amestec de in­fluente contradictorii. Intentia lui Hugo pare sa fi fost aceea de a oferi confratilor sai germani un manual la fel de complet si de practic precum eeī al Doctorului serafic. Gīndindu-ne atunci ca, īn anumite privinte, Summa lui Ulrich din Strassburg pare ea īnsasi sa propuna o alternativa la ana­lizele din Summa Halensis, ne putem īntreba daca efortul primilor doi dis­cipoli ai lui Albert nu a fost, īntr-o mare masura, o īncercare de a oferi Provinciei lor o opera care sa permita imediata activare a īnvataturii al-bertine īn ceea ce are ea mai bun, activare orientata asupra punctelor con­troversate si procedurilor de disputa elaborate de confratii lor - īnsa ri­vali - franciscanii. Daca asa a fost, ar trebui sa admitem ca scoala domi­nicana din Koln a avut foarte devreme constiinta formarii unei adevarate "scoli", un veritabil curent de gīndire care ofera, cel putin, un "raspuns" teologiei mai traditionaliste a franciscanilor. Aceasta este ipoteza pe care noi am urmat-o aici.

Capitolul IV: Ulrich din Strassburg

1. E. Gilson, Le Thomisme. Introduction a la philosophie de Saint Thomas d'Aquin (Etudes de philosophie medievale I), Paris, 1965^, p. 516.

2. G. Thery, "Originalite du plan de la Summa de Bono d'Ulrich de Strasboarg", Revue thomiste 27 (1922), p. 378.

3. Cf. M. Grabmann, "Des Ulrich Engelberti von Strassburg O.P. (fl277> Abhandlung De Pulchro. Untersuchungen und Texte" (Sitzungsberichte der Bayerischen Akademie der Wissenschaften, phil.-hist. Klasse), Miinich, 1926, p. 23. Pentru o biografie mai detaliata a lui Ulrich, cf. de acelasi autor: "Studien liber Ulrich von Strassburg. Bilder wissenschaftlichen Labens und Strebens aus der Schule Alberts des Grossen. 1. Leben und PersSnlichkeit", īn: Mittelalterliches Geistesleben, I, pp. 147-167.

4. De summo Bono, lib. IV, tract. 3, cap. 9. Cf. H. Finke, Ungedruckte Dominikanerbriefe des 13 Jahrhunderts, Padeborn, 1891, pp. 18-22; F. Lescoe, God as First Principie in Ulrich of Strasbourg. Criticai Text of "Summa de Bono", IV, 1, based on hitherto unpublished manuscripts and Philosophical Study, New York, 1980, p. 2.

5. J. Quetif si J. Echard, Scriptores Ordinis Praedicatorum, I. Paris, 1719, p. 356: "Unde et postea provincialatus Teutoniae laudabiliter officio^ Parisiis ad legendum directus ante lectionis inceptionem ibidem a Domino* assumptus est." ("Dupa aceea parasind postul de provincial al Teutoniei, īn care se facuse remarcat, s-a īndreptat spre Paris pentru a citi Sentintele,. īnsa acolo a trecut la cele vesnice īnainte de a īncepe (sa citeasca Sentin­tele - n. tr.)".)

6. Editia critica a CPTMA cuprinde opt volume repartizate astfel: I, l = De summo bono, lib. I; I. 2(l)=lib. II, tract. 1-4; I 2(2)=lib II tract 5-6; I, 3 = lib. III; I, 4(l)=lib. IV, tract. 1-2, 18; I, 4(2) = lib. IV, tract. 2, 19-3; I, 5=lib. V; I, 6=lib. VI. Primele volume care vor aparea sīnt I, 2(1), editat de A. de Libera, si I. 4(1), editat de S. Pieperhoff. Diferitele extrase din Summa si publicate pīna īn prezent sīnt putin fiabile. Totusi, pot fi consultate, pentru cartea I: J. Daguillon, Ulrich de Strasbourg, O.P. La

18"

MISTICA RENANA

"Summa de Bono", Livre I. Introduction et Edition critique (Bibliotheque thbmiste XII), Paris, 1930; pentru cartea a Ii-a: tract. 2, cap. 1, 3 si 4; tract. 3, cap. 1 si 2: F. Collingwood, "Summa De Bono of Ulrich of Strasbourg. Liber II: Tractatus 2, Cap. I, II, III; Tractatus 3, Cap. I, II", tn: iVine Medieval Thinkers (Pontifical Institute of Medieval Studies. Studies and Texts I), To-ronto, 1955, pp. 293-307; tract. 3, cap. 4: M. Grabmann, "Des Ulrich Engelberti von Strassburg...", pp. 73-84; pentru cartea a Vi-a: tract. 1, cap. 1-5: W. Breuning, Erhebung und Fali des Menschen nach Ulrich von Strassburg (Trierer Theologische Studien 10) Treves, 1959. Cartea a IV-a, tract. 1 este editata de F. Lescoe īn God as First Principie..., pp. 145-242. Din pacate, textul este prea putin "critic". īn "Introducerea" sa, pp. 46-47. F. Lescoe da lista transcrierilor inedite care figureaza īn unele numere din M. A. Thcses ale Institutului de Studii Religioase Mc Auley din West Hartford. Putem gasi alte indicatii bibliografice īn B. Imbach, "Le (Neo-) Platonisme me­dieval ... ", pp. 446-447.

7. Influenta lui Ulrich asupra lui Denys le Chartreux a fost stabilita de M. Grabmann, "Studien ...". pp. 215-218. Pentru secolul XV īn general, cf. J. Daguillon, Ulrich de Strasbourg ..., pp. 105*-106*.

8. Asupra acestui punct cf. J. Daguillon, Ulrich de Strasbourg.... pp. 32*-100*. Nici unul dintre manuscrisele descoperite de la J. Daguillon nu este anterior secolului al XlV-lea.

9. Cf. M. Grabmann, "Der Einfluss Alberts des Grossen auf das mittel-alterliche Geistesīeben ...", p. 366.

10. Summa lui Ulrich are o structurare specifica care o transforma īn-tivo veritabila axiomatica a stiintei teologice albertiniene. Speram sa putem demonstra aici ca afirmatiile urmatoare ale lui B. Haureau sīnt fara temei: "Defectul lui Ulrich este obscuritatea. Cīnd este interogat referitor la pro­blemele care par a-1 fi pus īn dificultate pe maestrul sau, el raspunde īn termeni foarte echivoci [... ] Tezele lui Ulrich sīnt cele ale maestrului sau, dar el greseste, asemenea celorlalti discipoli, exagerīndu-le. El face astfel sa para paradoxale chiar si opiniile comune".

11. De Summo Bono este, īntr-un anumit sens, prelungirea Compen-dnini-ului lui Hugo din Strassburg: cartile II si III corespund cartii I, car­tea a IV-a cartii a Ii-a, cartea a V-a cartii a IV-a, cea de a Vi-a corespunde cartii a V-a, iar a Vil-a cartii a Vi-a. Principala deosebire consta īn arti­cularea dionisiana: teologia "comuna" - teologia "discreta" si īn stilul co­mentariului la Numele divine, care apare īn primele doua carti ale Summei. Asupra acestui ultim punct cf. G. Thery, "Originalite du plan . ..", pp. 20-22.

12. Cf. G. Thery, "Originalite...", ibid. si pp. 4 sq. Cf. de asemenea, M. Grabmann, La Somme theologique de Saint Thomas d'Aquin. lntro-duction historique et pratique. Paris, 1925. pp. 105 si 120. Caracterul "ciclic" al expunerii lui Ulrich este expresia sistematica a obiectului teologiei asa cum īl concepe el: Dumnezeu īn calitate de īnceput si sfīrsit al creatiei, altfel spus Dumnezeu ca Bine: "Subiectum vero huius scientiae est Deus, in-quantum ipse est alpha et omega, principium et finis." De sum. Bon., 1, 2, 2; Baguillon, p. 30, 28-29. Cifrele romane indica numarul cartii, prima cifra araba numarul tratatului, a doua cifra araba' cel al capitolului. Pentru cartile II si IV, am adaugat o a treia cifra araba care corespunde unui paragraf din viitoarea editie a CPTMA. Editia Daguillon a ignorat aceasta īmpartire, pe care īnsa autorul a avut-o īn vedere. Recunoastem expresiile

NOTE

folosite de Guilelmus din Auxerre si de Alexander din Hales pentru a jus­tifica atribuirea numelui de "Bine" lui Dumnezeu. Cf. p. 269, nota 28. Dumnezeul lui Ulrich nu este Fiinta metafizicii Exodului, ci Binele meta-fizirii convertirii. Recursul la Ap 1, 8 si 22, 13 este, din acest punct de vedere, semnificativ. Despre problema primatului numelui de "Bine", cf. supra, pp. 66-71. Definitia ulrichiana a subiectului teologiei este īn con­formitate cu īnvatatura lui Albert din In I. Sent., d.lA, a.2, sol.; Borgnet 25, p. 16b: "Specialissime autem dicitur subiectum [...] secundum quod ipse est Alpha et Omega, principium et finis." ("E denumit īn mod special subiect fiindca el este Alfa si Omega, īnceputul si sfīrsitul.")

13. Textele traduse sau citate de noi sīnt preluate pentru cartea I din .editia Daguillon, iar pentru cartea a Ii-a din propria noastra editie din CPTMA.

14. De sum. Bon., I. 1. 2; p. 7, 21 sq. .

15. I Tm 6. 16. Cf Albert cel Mare, Supcr Dion. Epist, V; Ed. Colon. XXXVII/2, p. 493, 24 sq.

16. De sum. Bon., loc. cit., p. 7, 4-5.

17. Ca si Albert cel Mare, Ulrich plaseaza originea tenebrelor mistice īn finitudinea capacitatilor cognitive ale sufletului. Ochiul nostru (sufletesc -.- n. tr.) "se īntuneca īn bataia luminii divine", deoarece intelectul este prin natura lui asemanator fiintei divine si nu luminii supraabundente a Bine­lui, care se afla .dincoace sau dincolo de Fiinta. Regasim aici īn mod firesc tema inadaptarii ochiului liliacului īmprumutata de Albert de la Aristotel si Averroes. Cf. Super Dionysii Mysticam theologiam, cap. 1; Ed. Colon, p. 456, 59.

■. ' 18. De sum. Bon., loc. cit., p. 7, 19.

19. De sum. Bon., ibid., p. 7, 20. . > 20. De sum. Bon., loc. cit., p. 7, 24: "naturali ductu rationis".

21. De sutn. Bon., ibid., p. 7, 30 sq.

22. Nu e posibila cunoasterea "comprehensiva" a lui Dumnezeu. Asupra acestui punct cf. Albert cel Mare, Super Dion. Myst. theol., cap. 1; p. 460, 7-8.

23. De sum. Bon., I, 1, 3; Daguillon p. 10, 21-22: "Cognitio existendi Deum est nobis naturaliter inserta".

24. De sum. Bon., loc. cit., p. 11, 3-7. Asa cum materia contine formele "incoative", intelectul posibil sau "material" contine cunoasteri īn stare incoativa.

25. Pentru īntreaga dezvoltare a acestora, cf. De sum. Bon., loc. cit., p. 11-, 9 sq.

26. De sum. Bon., loc. cit., p. 12, 3-7. īnvatatura lui Daguillon despre rīndul 4 este eronata: trebuie citit "inserta" īn loc de "inserto".

27. De sum. Bon., loc. cit., p. 12, 7-8. Despre experienta cauzalitatii, ef. ibid., rīndul 10 sq.

28. De sum. Bon., I, 1, 4; Daguillon p. 13, 24 sq.

29. De sum. Bon., loc. cit., p. 14, 7 sq. Cf. Dionisie, La Theologie mystique, cap. III; PG 3, 1033C-D; trad. p. 182.

30. De sum. Bon., loc. cit., p. 14, 9-14.

31. De sum. Bon., I, 1, 5; Daguillon p. 14, 21-23.

32. De sum. Bon., loc. cit., p. 14, 23-24.

33. Definirea omului ca "microcosmos" datorata caracterului armonios si armonizator al intelectului care este īn el imaginea (chipul - n. tr.) lui Dumnezeu, aminteste de doctrina eriugeniana a omului conceput ca "termen

MISTICA RENANA

mediu", ce realizeaza In sine "unificarea" lumii superioare (realitatile spiri­tuale, inteligibile) cu lumea inferioara (realitatile corporale, sensibile). Cf. Ioan Scottus, Homelie sur le Prologue de Jean. Introduction, texte critique et notes par £. Jeauneau, cap. XIX, SC 151, Paris, 1969, pp. 292-297, 12-24. De fapt, la Ulrich ca si la Scottus, omul poate fi numit "lume" nu atīt din cauza "īnrudirii cu cele patru elemente ale universului material", ci doar datorita faptului ca "īntreaga sa fiinta a fost creata dupa chipul si asema­narea lui Dumnezeu" (£. Jeauneau, "Appendice VII", ed. cit., p. 338. Cf. īn acelasi sens PL 122, 231A 6-7). Deci se pare ca nu pe Chalcidius sau Ma-crobius īsi īntemeiaza Strassburghezul doctrina. Despre originile grecesti ale temei, cf. E. Jeauneau, "Appendice...", pp. 336-337. Mentionam ca aceeasi conceptie "intelectualista" despre om ca microcosmos este reluata de Eckhart» In Gen., § 115; LW I, p. 272, 1-6; trad. p. 387.

34. De sum. Bon., loc. cit., p. 15, 12-14.

35. De sum. Bon., ibid., p. 15, 5-6.

36. De sum. Bon., ibid., p. 16, 15-18.

37. De sum. Bon., I, 1, 6; Daguillon p. 16, 24.

38. De sum. Bon., loc. cit., p. 16. 25-27. Creatura poseda īntr-un mod imperfect (modo imperfectiori) "ratiunea" semnificata īn Dumnezeu prin nume. Sau invers, "ratiunea" semnificata īn Dumnezeu este posedata de EI īntr-un mod desavīrsit. Numele, fiind "destinate" lucrurilor, nu pot fi apli­cate lui Dumnezeu decīt īntr-un mod impropriu, caci ..semnificatia" lor īn Dumnezeu ramīne esentialmente necunoscuta. Distinctia īntre "ratiune" si .,mod" este īmprumutata de la Albert cel Mare, Super Dion. Myst. theol., cap. 5; p. 473; 49 sq.; Super Dion. De div. nom., cap. VII, § 29; p. 358, 72 sq. Despre problema atribuirii, cf F. Ruello, Les "Noms divins" et leurs Raisons selon saint Albert le Grand commentateur du De Divinis Nominibus, Paris, 1963 si de acelasi: "Le Commentaire du De Divins Nominibus par Allwrt le Grand. Problemes de methode", Archives de Philosophie 43 (1980), pp. 589-613.

39. Afirmatia "excesiva" este īn acelasi timp afirmatie si negatie.

40. De sum. Bon., loc. cit, p. 16, 26-32.

41. De sum. Bon., ibid., p. 17, 1-6.

42. De sum. Bon., ibid., p. 17, 11-16.

43. De sum. Bon., ibid., p. 17, 16-20. Cunoasterea mistica este "confu­za". Aici Ulrich dezvolta o idee a lui Albert, Super Dion. Myst. theol., cap. 2; p. 466, 63-67. Acest caracter ,,confuz" al viziunii care īncoroneaza practica negatiilor (apofatismul - n. tr.) explica de ce Ulrich adauga o a patra cale celor trei cai dionisiene ale negatiei, cauzalitatii si eminentei (calea adaugata de Ulrich este a cincea, daca socotim si cunoasterea naturala).

44. De sum. Bon., ibid., p. 17. 24 sq. Teologia lui Ulrich este o teologie a luminii care se sprijina pe o interpretare maximalista a versetului 1 In 1, 5: "īn Dumnezeu nu este īntuneric". Originea oricarei "obscuritati" se afla īn deficienta ochiului spiritual. "Splendoarea supraabundenta a lui Dumnezeu1* nu se īmputineaza, asa cum ne īnvata cea de a cincea cale, prin apropierea constanta realizata prin cresterea luminii din suflet, crestere pricinuita de iluminarea "īndumnezeitoare". Astfel adevarata cunoastere mistica rezida īn "desavīrsirea perpetua", "misterul" divin revelīndu-si īn acelasi timp carac­terul "supraluminos".

45. Cf. supra, pp. 50-51 si pentru tot ceea ce urmeaza: De sum. Bon., I, 1, 7; Daguillon, p. 19, 11 sq.

46. De sum. Bon., loc. cit., p. 17, 21-22. Aici Ulrich dezvolta doctrina lui Albert. Asupra acestui punct cf. E. Weber, "Commensuratio de l'agir par l'objet d'activite et le sujet agent chez Albert le Grand, Thomas d'Aquin et Maītre Eckhart", īn: Mensura, Mass, Zahl, Zahlensymbolik im Mittelalter (Miscellanea mediaevalia 16/1), Berlin-New York, 1983, p. 56: "Albert sin­tetizeaza [... ] momentul activ al masurarii implicat de conceptia dionisiana <iespre iluminare si «pasivitatea» īnvatata de empirismul aristotelic. Intelec­tul agent īmbogatit de lumina dionisiana si realitatea obiectului intelectiei exercita o cauzalitate comuna īn privinta activitatii intelective a omului. Din synergia lor rezulta ceea ce Albert numeste «intelect dobīndit»: «Intelectul dobīndit este ceea ce omul cucereste gratie reducerii tuturor realitatilor cunoscute īn act la lumina inteligibila care straluceste īn toate inteligibilele I... ■] Aceasta lumina intelectiva este īnsasi substanta intelectului»-. [Metaph. XI, tract. 1, cap. 9; Editio Coloniensis XVI/1, p. 473, 40-47]. Rod al unirii intelectului uman cu un principiu noetic transcendent, intelectul dobīndit, Interpretat simultan ca lumina dionisiana si irumpere a Intelectului separat īnaintea unirii sale (conform peripatetismului arab) cu gīndirea umana, inte­greaza mai multe componente: receptarea tuturor inteligibilelor de catre intelectul nostru si restituirea lor unitatii īn lumina tearhica: «Intelectul nostru posibil, care prin natura sa contine inteligibilele primordiale (intellecta speculativa), primele principii ale gīndirii, dobīndeste alte inteligibile spon­tan, prin descoperiri proprii sau prin ascultarea unui maestru. Ansamblul, sub influxul iluminator al intelectului agent care face totul inteligibil prin stralucirea sa, devine o realitate unica, omogena si distincta. īn cursul acestui proces noetic, dobīndind toate inteligibilele (intelectul nostru) este īn posesia luminii intelectului agent cu titlul de forma inerenta. Cum intelectul agent nu este altceva decīt lumina sa noetica - caci aceasta este īnsasi esenta sa care nu-i este extrinseca -, atunci intelectul nostru posibil este īn stare de unire cu intelectul agent, īn aceeasi maniera īn care forma este unita cu materia»- (De anima UI, tract. 3, cap. 11; Editio Coloniensis VII/1, pp. 221, 73-222, 17). Astfel Albert opteaza pentru o dobīndire progresiva, sub impul­surile intelectului dobīndit, a īnsasi realitatii intellectus-ului nostru, a inte­lectului nostru si a īntregului ansamblu al gīndirii noastre".

47. B. Mojsisch. "La psychologie philosophique...", p. 683.

48. Albert cel Mare, De intellectu et intelligibili, II, tract. un., cap. 7; Borgnet 9, p. 513 b.

49. B. Mojsisch, "La psychologie philosophique...", p. 683.

50. De sum. Bon., loc. cit., pp. 19, 21-20, 8.

51. De sum. Bon., loc. cit., p. 20, 10-15. īn sadiul actual al cercetatorilor, putem sugera - cu titlu de ipoteza - ca Ulrich radicalizeaza aici tezele lui Albert despre teofania asimilatoare inspirīndu-se din afirmarea caracte­rului haric al cunoasterii adevarate, fie ea chiar naturala, E. Gilson subli­niaza ca Albert raporteaza cunoasterea adevarata īn domeniul natural la un har gratuit al Sfīntului-Duh: "La īntrebarea An omne venim scitum, sit a Spiritu Sancto inspiratum ("Daca orice adevar ce poate fi stiut este insuflat de Duhul Sfīnt") [... ] el (Albert cel Mare - n. tr.) raspunde afirmativ: "si gratia vocatur quodlibet donum a Deo gratis datum, tune non fit hoc sine gratia." ("Daca orice dar daruit gratis de Dumnezeu se numeste har, atunci acest lucru nu are loc fara har.") E. Gilson. La philosophie..., p. 515. Cf. in I. Sent. d. 2, a. 5, ad ob; Borgnet 25, p. 60a. Cf. supra, pp. 59b-60a:

MISTICA RENANA

"Ad cognitionem veri sub ratione [... ] lux intellectus agentis non sufficit per se, nisi per applicationem lucis intellectus increati, sicut applicatur ra­dius solis ad radium stellae." ("Lumina intelectului agent nu este suficienta prin sine la cunoasterea adevarului, decīt prin aplicarea luminii intelectului increat, asa cum se aplica raza soarelui la raza stelei.") Asa cum se exprima Ulrich, cunoasterea "naturala" a lui Dumnezeu (teologia naturala - n. tr.y apare ca fiind rodul unui har noetic supranatural, care se manifesta In natura intelectiva a sufletului. Altfel spus: desi īn mod natural intelectul nu este proportional cu Dumnezeu, fiind lumina el este capabil sa dobīndeasca aceasta calitate, ajutat de Lumina Razei divine care, se pare, emana si creste īn el de fiecare data cīnd cunoaste adevarul. Daca interpretarea noastra este corecta, misiunea Duhului Sfīnt consta atunci, pentru Ulrich, īn atragerea sufletului intelectiv īn afara dimensiunii sale naturale, facīndu-1 sa-1 cunoasca pe Dumnezeu īn substanta sa prin imaginea intelectiva si luminoasa care este natural - adica originar - "semanata" īn el. In aceasta ipoteza, teoria ulrichiana poate fi considerata ca adevaratul punct de plecare al teologiei asimilarii īn Imagine, dezvoltata ulterior de Dietrich din Freiberg si Meister Eckhart. Tema albertiniana a "perfectionarii intelectului" va fi astfel fixata pentru prima data īn termenii cresterii (desavīrsirii - n. tr.) īn Imagine. De asemenea, teofania de asimilare sau "viziunea prin participare" este originata īn iVatura sufletului, cresterea sufletului īn lumina fiind identica cu cresterea luminii īn suflet. (Pentru moment ne este imposibil sa decidem īn ce masura ipoteza enuntata este sau nu valabila - n. tr.). Editia completa a Summei se arata ca fiind foarte necesara. De fapt, daca Albert defineste adevarata cunoastere naturala ca fiind un dar al harului gratis data, nu trebuie sa uitam ca tot el defineste convertirea īndumnezoitoare a sufletului īn termenii harului grfttum faciens: "Deus seipsum dat in gratiis gratum facientibus, ut hi qui ad ipsum convertuntur deificentur." ("Dumnezeu se da pe El īnsusi īn dar celor ce dau daruri, pentru ca cei care se convertesc sa se īndumnezeiasca.") Super Dion. De div. nom., cap. IX. § 10; p. 383, 60-61. In viziunea noastra este deci esential sa stim ce teorie despre har profeseaza Ulrich, pentru care prezenta lui Dumnezeu īn suflet pare a fi atestata dintr-o data ca un dar originiar al si īn imagine.

52. De sum. Bon., loc. cit., p. 20, 23-24.

53. De sum. Bon., loc. cit., p. 21, 21-24. Uldich regaseste aici o tema draga lui Aibert. Asupra acestui punct cf. E. Weber, "L'interpretation par Albert le Grand de la Theologie mystique de Denys le Ps-Areopagite", īn: Albertus Magnus Doctor universalis 1280/1980, hrsg. von G. Meyer OP und A. Zimmermann. Mayence, 1980, p. 425: "Departe de a constitui o dotare oarecum magica cu o «masura» superioara celei normale, principiul inteīec-tiv daruit prin har suscita o revizuire laborioasa a valorii de adevar a cunostintelor achizitionate īn mod conatural. Albert scrie: «El (principiul intelectiv haric - n.tr.) convinge intelectul sa-1 primeasca, sa-1 accepte prin-tr-o adeziune intima ca si cu oricare alt adevar» (Huiusmodi doctrina [... 1 procedit [... ] ex quodam lumine divino, quod [... ] est [... ] rest quaedam convinces intellectum ut sibi super omnia adhaeretur)" Super Dion. Myst.. theol., cap. 1; p. 455, 14-181.

54. De sum: Bon., I, 1. 8; Daguillon p. 25, 23-25. Progresul "intelectual* al sufletului este o acomodare progresiva cu lumina, acomodare care īn cele din urma presupune identificarea completa a fiintei cunoscatorului (subiectul cognitiv - n.tr.) cu fiinta cunoscutului (obiectul cognitiv - n.tr.). Se ajung*

NOTE

tītunci la o cunoastere fara subiect functional, īn care Dumnezeu "este cunoscut īn el īnsusi pe deplin, īn noi īnsine ramīnīnd necunoscut" (notissimo in se ,et ignoto in nobis). Cf. Albert, Super Dion. Myst. theol, cap. 1; p. 463, 72-74. Acesta este sensul "īndumnezeirii de/prin intelect".

55. De sum Bon., IV, 2, 1.

56. De sum. Bon., ibid., cf. M. Grabmann, "Studien uber Ulrich von Strassburg ... ", p. 203.

57. De sum. Bon., IV, 2, 1: "Prima rerum creatarum est esse, ut dicitur in Libro de causis, et ideo post creationem de ipso determinandum est. Potius aufcem vocatur a philosophis esse quam ens vel entitas quia ipsum est prima et propria emanatio primi principii [..-.] cuius emanatio immediata est con-.stifcuens in esse omne quod est, quam dicit ly «esse», cum ipsum primum principium sit actus primus et non est eius emanatio proprie compositum, quod dicit ly «ens», nec habitus, quem dicit «entitas»-. Cum autem dicimus esse immediatum et primum causatum, loquimur de eo, quod est primum secundum ordinem haturalem fluxus a primo principio, quem supra osten-dimus esse terminum ipsarum formarum. Et' inter illas prima forma est ea esse, quia ipsa est omnium sequentium fundamentum, per cuius determina-tionem alie forme constituuntur et ultima resolutione in ipsam resolvuntur." ("Dupa cum se spune īn Cartea despre cauze primul lucru creat este fiinta, si de aceea dupa creatie trebuie lamurita aceasta. E numita de catre, filozofi mai degraba esse decīt ens sau entitas, deoarece e cea dintīi emanatie a Pri­mului principiu; emanatia imediata (a primului principiu - n.tr.) constituie fiinta oricarui lucru-care este, numita esse. Primul principiu īnsusi fiind primul act, emanatia lui nu este ceva compus īn sens propriu, fiind, nu­mita ens, nici stare, numita entitas, Atunci cīnd spunem ca fiinta e primul «efect si un efect imediat, vorbim astfel deoarece este primul lucru izvorīt conform ordinii naturale din Primul principiu, pe care l-am aratat ca fiind limita, formelor īnsesi. si īntre acele forme, prima e esse, ea fiind temelia tuturor celor ce urmeaza, prin determinarea careia se constituie alte forme, ce se resorb īn ea īn ultima disolutie"). Text citat dupa M. Grabmann, "Die Lehre des heiligen Albertus Magnus vom Grunde der Vielheit der Dinge und der lateinische Averroismus", Mittelalterlich.es Geistesleben, II, p. 311. Distinctia īntre "fiinta prin creatie" (per creationem) si "fiinta prin infor­mare* (per informationem) este frecvent invocata de Albert īn Snper Dion. Ov.div. nom. Cf. cap. III, § 2; p. 101, 43-45, cap. IV, § 57; p. 165; 15-20. Originea distinctiei albertiniene este propozitia XVIII (§ XVII) din Liber de <H3u<ns. n° 148 ed. cit.,. p. 86, 54-61, care opune modus creationis al lui ens primum lui modus formae al vietii si inteligentei. Textul lui Ulrich este o amplificare a lui Super Dion. De div. nom., cap. V, § 20; p. 314, 4-13: ..Dicendum, quod esse simpliciter secundum naturam ot rationem est prius «mnibus aliis; est enim prima conceptio intellectus et in quo intellectus re-solvens ultimo stat. Ipsum etiam solum per creationem producitur non prae-supposito alio, omnia autem alia per informationem, scilicet supra ens prae-f'Xistens, ut dicit Commentator in Libro de causis. IUud autem est primum Procedens ab alio, quod non procedit supposito quodam; et itā relinqtletur. quod inter omnes processiones divinas esse sit primum.u ("Trebuie spus ca ?sse luat īn mod simplu, conform naturii si ratiunii, este anterior fata de toate celelalte; caci este prima conceptie a intelectului si ultima īn care intelectul, resorbindu-se, se asaza. Chiar el (intelectul - n.tr.) e produs prin ereatie fara a presupune altceva, iar celelalte sīnt produse prin informare,

MISTICA RENANA

adica asupra unei fiinte preexistente, cum zice Comentatorul īn Cartea despre cauze. Iar el e primul care purcede din altul, fara a purcede din altceva; si ,asa ramīne, ca sa fieeprimul īntre toate procesiunile divine".

58. Cj. M. Grabmann, "Studiem...", p. 205 si ibid., notele 14-16. Inte­lectul divin este "prima forma" īn calitate de "ipostas formal al tuturor celor­lalte forme": "Inquantum sunt fluxus sive processiones primi principii, sic sunt a solo primo principio et, ut dicit Alfarabius, lumen intellectus est hypostasis earum sicut lumen artis est hypostasis formalium artificialium et lumen corporale est hypostasis colorum et ex hoc sunt omnes forme intel-ligibiles et habent esse in intelectu possibili [... ] Forme omnes non sunt una forma, sed plures, licet habeant unum principium et unam formalem hypostasim." ("īn masura īn care sīnt purcederi ale Primului principiu, sīnt astfel numai de la Primul principiu, si dupa cum spune Alfarabi, lumina intelectului e ipostaza acelora asa cum lumina artei e ipostaza formelor arti­ficiale, lumina corporala e ipostaza culorilor, iar din aceasta (din lumina intelectului - n.tr.) provin toate formele inteligibile si au fiinta īn intelectul posibil [... ] Toate formele nu sīnt doar una, ci mai multe, deci au un principiu si o ipostaza formala").

Tema ipostasului formal dezvoltata īn IV, 2, 1 este īntemeiata' pe teoria aristotelica despre lumina ca "ipostas al culorilor". Cj. injra, nota 107.

59. J. Jolivet, "La philosophie medievale en Occident", īn: Histoire da la philosophie, ed. B. Parain, I, Paris, 1969, p. 1411.

60. De sum. Bon., IV, 1, 3-4. Traducem textul stabilit de S. Pieperhoff pentru CPTMA I, 4 (1). Ulrich reia aici ideile lui Albert cel Mare din De causis et processu univiersitatis. I, 2, 3; Borgnet 10, p. 391a.

61. De sum. Bon., IV, 1, 3, 9. Cj. De causis et processu..., I, 2, 8; Borgnet 10, p. 398a-b. īntregul pasaj este o reluare directa a pozitiei albertiniene. Despre aceasta pozitie, cj. E. Weber, "Eckhart et l'ontotheologisme...", pp. 31-32: "Convins de posibilitatea integrarii īn teologia sa, Albert adopta ansamblul judecatilor despre intelect si le integreaza īn opera pentru a descrie ce este Dumnezeu: -«Intelect Pur si Prim» [Metaphysica, XI, tract. 2, cap. 11; Editio Colon., XVI/l, p. 498, 42], ^Intelect Prim prin el īnsusi si activ si intelect» [De causis et processu..., II, 4, 9; Borgnet 10, p. 582a]r «Dumnezeu Intelect agent» [De natura et origine animae, tract. 2, cap. 16; Ed. Colon., XII, p. 43, 75]". Dezvoltīnd acest ultim titlu, el scrie: "Cu nece­sitate cel care este Principiu Prim cauzeaza (fiinta lumii si cunoasterea -n.tr.) asa cum determina la artizan cunoasterea [practica: ars]. Este Intelectul care este Cauza suprema si unica (universaliter agens), cel a carui stiinta practica este cauza a tot ceea ce a fost facut." [Metaphysica, XI, tract 1, cap. 13; Ed. Colon., p. 479, 11 sq.]

62. De sum. Bon., IV, 1. 2. 11. Aceasta este doctrina lui Albert, Meta­physica, XI, tract. 2, cap. 11; Ed. Colon., XVI/1, p. 497, 42 sq.: "Principiul prim care conduce conform naturii lor subiectii inteligenti catre fiinta lor intelectiva este Intelectul Pur. A-l atinge īn īnsasi fiinta sa si īn adevarul sau este tot ceea ce poate fi mai īncīntator si mai placut [ ... ] Pentru aceasta un asemenea contact cu Intelectul Pur īi aduce omului eliberarea de tristete (nefericire - n.tr.) si de timp [... ] Acelasi este Intelectul care misca īntreaga natura, īnsa aceasta nu ajunge sa īntīlneasca (si sa asimileze) Binele care constituie principiul sau motor sub ratiune intelectuala, dar singur īn umbra (in umbra) pe care i-o impun materia si privatiunile". Trad. de E. Weber,

NOTE

"Eckhart et l'ontotheologisme...". p. 31. Aluzia la trup si la coruptibilitatea sa trimit la Sg 9, 15.

63. G. Thery, "Originalite ... ", p. 394.

64. Cj. articolul nostru: "L'Etre et le Bien: Exode 3, 14 dans la Theologie rhenane", īn Celui qui est, Paris, 1995.

65. De sum. Bon., I, 1. 1; Daguillon pp. 5, 31-6, 5.



66. Cj. supra, pp. 15-18, cj. de asemenea, J. Koch, "Zur Einfuhrung" II, īn: Meister Eckhart. Die lateinischen Werke, LW III, 1, 1935, p. XV. Opera propositionum sīnt un gen literar neoplatonizant tipic. La lista mentionata trebuie sa adaugam Liber de Intelligentiis ( = Memoriale rerum difjicilium naturalium) atribuita lui Witelo. Acest text este frecvent citat de Berthold de Moosburg, cj. injra. p. 413.

67. De sum. Bon., I, 2, 3, Daguillon, p. 34, 1-4.

68. G. Thery, "Originalite ...", pp. 390 sq.

69. Cj. p. 269, nota 28. Cj. de asemenea, Albert cel Mare, Super Dion. De div. nom.. cap. IV, § 3; p. 114, 29-39, care expune o versiurve īn aparenta mai "moderna" deeīt teza traditionala.

70. Cj. In Iohannem, § 562; LW III, pp. 489, 1-491, 3, mai ales 489, 8 sq.

71. De sum. Bon., II, 5, 1.

72. De sum. Bon., IV, 1, 3, 6. Preluat de la Albert, De causis et proces­au ■ ■ ■, I, 2, 3; Borgnet 10, p. 392a. Imaginea centrului care, circular, reuneste īn sine razele, vine de la Dionisie Les Noms divins, cap. V, § 6; PG 3, 821A 1-11. Referitor la utilizarea temei de catre Ioan Seottus, E. Jeauneau remarca: "Tema geometrica a cercului este īn general īnsotita de o tema aritmetica, si anume cea a monadei (sau unitatii) īn care sīnt continute toate numerele. si aceasta ultima tema īsi are de asemenea sursa la Dionisie Areopagitul." Les Noms divins, cap. V, § 6; PG 3, 820D-821A 1. Se pare ca "punct stiintific" īnseamna acelasi lucru ca si "monada intelectuala". In acest sens, Centrul este Dumnezeu īn el īnsusi ca "loc al fiintei", ceea ce īnseamna Fiinta a fiintei. Despre Ioan Seottus, cj. E. Jeauneau, op. cit., p. 251, nota 3.

73. De ,sum. Bon., IV, 1, 3, 8. Dezvoltarea ideilor lui Albert din De causis et processu..., I, 2, 4; Borgnet 10, p. 393a-b. Despre Primul principiu ca "masura" ("limita" - n.tr.) a fiintei si a cunoasterii, cj. Super Dion. De div. nom.. cap. I, § 50; p. 31, 63 sq.: "Dupa cum ne īnvata cartea a X-a a Metajizicii, toate lucrurile sīnt limitate de un principiu prim care este indivizibil si cel mai sigur. Dar asa cum se spune īn acelasi loc, īn categoria fiintei substantiale exista o limita principala, iar Comentatorul explica ca aceasta este Primiul Principiu motor, Dumnezeu." Trad. E. Weber, "Com-mensuratio...", p. 47. Despre stiinta lui Dumnezeu ca o cauza a fiintei, cf. E. Weber, ibid.: "In repetate rīnduri [... ] Albert invoca ca pe o autoritate de necontestat formula lui Averroes care se īntīlneste minunat cu teoria dionisiana despre iluminarea noetlca: «Cunoasterea divina este cauza lucru­rilor; acestea sīnt cauza cunoasterii noastre»". Cj. Super Dion. De div. nom., cap. VII, § 17; p. 350, 1 sq.; Averroes, In Metaph. XII, comm. 51; Venise, 1562, f. 337B.

74. Cj. supra, nota 69.

75. Cj. J. Koch, "Augustinicher und Dionysischer Neuplatonismus...", pp. 22-23.

76. Cj. supra pp. 15-18.

MISTICA RENANA

77.Aristotel, De anima, III, 4, 429a 17 si b23 sq. cf. II. 7, 418b 26 sq. For­mula "neamestecat" este frecventa la Dietrich din Freiberg si Meisteir Eckbart. Aribtotel īi atribuie paternitatea lui Anaxagoras.

78. De sum. Bon., II, 2, 1. 3. Demonstratia per effectum transpune con­siderarea lui Dumnezeu seciuidum. naturam proccssionum a lui Albert, Super Dion. De div. nora., cap. XIII, § 29; p. 449,, 28 sq.

79. De sum. Bon. II, 2, 1, 3-6.

80. De sum. Bon., II, 2, 1. 5. Cu referire la Boethius, De consolatione Philosophiae, III, met. 9; Stewart-Rand-Tester, p. 270, 3.

81.fi. Gilson, La philosophie..., pp. 517-518. Despre toate acestea, cf. B. Faes de Mottoni, ,.La distinzione tra causa agente e causa motrice nella «Summa de Summo Bono» di Ulrico di Strasburgo", Studi Medievali 20 (1979), pp. 313-355.

82. De sum. Bon., II, 2, 3.1.-3. Cf. īn acelasi sens Albert cel Mare. /ti J Seni., d. 2, a. 12; Borgnet 25, pp. 67-68;. Super Dion,. De div. nom., cap II, §§ 10-11; pp. 50, 42-51, 48. īn sens invers: Alexander din Hales, Summa Halensis, Pars II*», Inq. II, tract. I, q. 1, memb. 2. cap. 2, al; § 351, pp. 521- 522; a2, §352, pp. 522-523; memb. 3, cap.-.l, § 353, pp. 523-525 si cap 2, § 354, pp. 525-527.

83. De sum. Bono, II, 2, 3.3.

84. De sum. Bono, II, 2, 3.4. Pentru toate acestea, cf. A. de Libera. "L'Etre et le Bien ... ", loc. cit.

85. De sum. Bono, II, 2, 4.1.

86. De sum. Bono, ibid. Albert utilizeaza expresii de acest gen. Cf. Super Dion. De div. nom., cap. V, § 8. pp. 308, 11-12 si 25-27: "Creatura non, habet verum esse, quia habet esse ab alio [... ] Ens creatum non habet verum esse, quia in comparatione Dei, qui vere ost, alia nihil sunt." ("Faptura nu are esse adevarat, fiindca īl are de la altul [.'..] Fiinta creata nu are fiinta ade­varata, fiindca īn comparatie cu Dumnezeu, care este cu adevarat, celelalte nu sīnt nimic." Pentru el, totusi, creatura nu este ..falsum ens" (p. 308, 44). ci numai "non-vere-ens" (p. 309, 6). Pentru toate acestea, cf. cap. V, § 9. pp. 308, 43-309, 15.

87. De sum. Bono, ibid. Cf. Avicenna, Metaphysicti, III, 10; Venetiis 1508.

88. De sum. Bono, ibid. Cf. Hilarius din Poitiers. De Trinitate, VII; PL 10, p. 208.

89. De sum Bono, II, 3, 1.5. Cf. Augustin. De Trinitate, VIII, III, 4; BA 16. p. 32. Dionisie, Les Noms divins, cap. IV, § 20; PG 3, 717D; trad., p. 113: "Bunatatea desavīrsita care se raspmdeste īn univers nu īmparateste doar peste esentele bune cu desavīrsire care se afla īn imediata ei vecina­tate, ci se raspīndeste pīna la cele mai īndepartate".

90. Despre rau ca neant, cf. p. 270, nota 44.

91. De sum. Bono, II, 3, 3.1. Cf. Augustin, De Genesi ad litteratn, III, XXIV, 37; BA 48, pp. 274-275 ad sensum; Confessions, VII. XII, 18; BA 13. pp. 620-621.

92. De sum. Bono, ibid.

93. De sum. Bono, II, 3, 3.4. Cf. Augustin, 83 Questions, q. 41; BA 10. pp. H4-ii7 Alexander din Halles dezvolta aceeasi doctrina īn Summxc Halensis, Pars Ia, Inq. I, tract. III, q. III, cap. V, a. 3., § 122. El se refera, de asemenea, la Augustin, p. 191: "Si essent aequalia, non essent omrva Pentru demonstratia ulrichiana, cf. De sum. Bono, II. 3, 3.3.

NOTE

94. De sum. Bono, II, 3, 3.5.

95. De sum. Bono, II, 3, 3.6. Cf. definitiei generale despre "rele" īn De sum. Bono, II, 3, 13.4. Distinctia celor trei feluri de rau este un loc comun īn teologie.

96. De sum. Bono, II, 3, 3.6.

97. De suin. Bono, ibid.

98. De sum. Bono, ibid. īntregul pasaj - īntelegīnd si aluziile la Si 33, 14 si 2Co 6, 8 - este o extrapolare a lucrarii lui Augustin, De civ. Dei, XI, XVIII; BA 35, pp. 86-87. Regasim acelasi text la Alexander din Halite. Summa Halensis, Pars ia Inq. I, tract. III, q. III, cap. V, a. 2, § 121, pp. 189- 190: ..Saeculum quibusdam antithetis honestavit tamquam carmen pulcher-rimum; antitheta vero vocatur cotrapositio. Sic ergo' contraria contrariis apposita sermonis pulchritudinem reddunt, ut ait Apostolus, 2 Cor. 6, 8: Per gloriam et ignobilitatem. per infamiam et bonam famam: in quadam non verborum, sed rerum eloquentia saeculi pulehritudo componitur. Unde Eccli. 33, 15: "Contra malum bonum et contra vitam mors, et sic intuere in bmnia opera Altissimi, unum contra unum et duo contra duo". ("Antiteza īnfrumu­seteaza lumea ca pe o poezie frumoasa; antiteza īnseamna fcontrapunere. Ast­fel contrariile alaturate contrariilor dau frumusetea discursului, asa cum spune Apostolul īn 2 Cor. 6, 8: Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda: din care nu se alcatuieste "frumusetea elocventei cuvintelor ci a lucru­rilor din lume. Tot despre aceasta Ecleziastul spune: Binele īmpotriva raului, moartea īmpotriva vietii, si astfel se vede īn toata lucrarea Celui Preaīnalt, una contra unu si doi contra doi").

99. De sum. Bono, ibid.: "Malum [.;.] bonum universi non diminuit." ("Raul nu diminueaza "binele din univers").

100. De sum. Bono, II, 3, 13.2: "Malum est res rationis sicut omnis prī-vatio, quae per habitum intellecta praedicatur de subiecto, in quo est, et est ens secundum tertium modum entis per se, scilicet, secundum qod compo sitio ihtellectus vel enuntiationis ens per se vocatur." ("Raul este privarp care se spune despre subiect īnteleasa fiind prin stare, īn care se afla, si este fiinta conform celui de-al III-lea mod al fiintei prin sine, anume ca o alcatuire a intelectului sau a' limbajului se numeste fiinta prin sine"). Cf. Augustin, Liber soliloquiorum animae ad Deum, lib. un., cap. V; PL 40. 868 si Dionisie, Les Noms divins, cap. IV, § 19; PG 3, 716C-D; trad. p. lī-i: Despre doctrina ulrichiana a raului, cf. B. Faes de Mottoni, .11 problema dei male nella «Summa de bono» di Ulrico di Strasburgo", Medioevo, 1 (1975), care a pregatit editia II, 3, 13 [De malo] pp. 51-61.

101. De sum. Bono, loc. cit.

102. De sum. Bono, II, 3, 13.3, Cf. Avicenna, Metaphysica, VI, 8; Vene­tiis 3508, f. IOOvA.

103. De sum. Bono, II, 3, 13.7. Cf, Dionisie, Les Noms divins cap. IV § 19; PG 3, 716C; trad. p. 111: "Este īn natura Binelui sa produca si sa con­serve fiintele, īn timp ce raul le corupe si le distruge".

104. Les Noms divins, cap. IV, § 20; PG 3, 717C; trad. pp. 112-113.

105. De sum. Bono, II, 3, 13.12. Cf, Augustin, De civ. Dei, XII, VII; BA 35, pp. 171-173; Dionisie, Les Noms divins, cap. IV, § 32; PG 3, 732C-D; trad. p. 125: "Astfel raul este privare, slabiciune, inconsistenta, dizarmonie, eroare, necugetare, lipsa a frumusetii, a vietii, a inteligentei, a ratiunii, lipsa de finalitate si de stabilitate; el este fara cauza, nedefinit, steril, molatec,

MISTICA RENANA

debil, neregulat, diferit, nesfīrsit, obscur, lipsit de esenta, si prin el īnsusi nu are fiinta nicaieri si niciodata".

106. De sum. Bono, II, 3, 5.1. Numele de lux, lumen sau claritas revin frecvent īn Scriptura: cf. Ps 35, 10, Ps 103, 2; Sg 7, 25-26; In I, 5, In 1, 8. In 8, 12; 1 In 1, 5; Iac 1, 17; 2 Tim 6, 16. Dupa cum a demonstrat B. Faes de Mottoni, ["II problema della luce nel commento di Bertoldo di Moosburg all' -«Elementatio theologica» di Proclo", Studi medievali 16 (1975), pp. 349-352], tot acest capitol din Summa a fost reluat din belsug de Berthold In comentariul sau la propozitia 143 din Proclus, īntrucīt regasim aici lungi extrase din II, 3, 5.1, īn īntregime II, 3, 5.2, II, 3, 5.3, un extras substantial din II, 3, 5.4 si īnceputul din II, 3, 5.5. Aceasta utlizare directa a lui Ulrich de catre Berthold este constanta. M. R. Pagnoni-Sturlese da īn acest sens si alte exemple. Cf. "A propos du neoplatonisme...", pp. 648 sq. īn ansam­blu, capitolul 5 al prezentei noastre lucrari este o adaptare a principalelor teze ale lui Albert din De causis et processu univershatis, din care Ulrich extrage o adevarata metafizica - sau mai degraba teologie - a luminii. Ţinīnd cont de importanta temelor albertiniene pentru gīndirea Strassbur-ghezului, vom rezuma aici pe scurt afirmatiile din De causis et processu unlversitatis. (1) Prima teza decisiva a lui Albert este ca Primul principiu - Cauza prima din Liber de causis - este un intellectus universaliter agens, adica un Intelect agent universal, ca Lumina ce ilumineaza - adica produce - tot ceea ce exista: "Lumina Intelectului agent universal este cauza care face sa existe tot ceea ce este": "Illius [intellectus universaliter agens] lumen causa est existendi omni ei quod est" [De causis et processu..., I. 2, 1; Borgnet 10, p. 388a], Acest intelect prim creeaza Inteligentele (Intelligen-tiae) prin influxul Luminii sale [I, 4, 2; p. 412b], apoi toate lucrurile in virtute primi, adica prin propria sa "virtute" [ibid., p. 413a. Despre respin­gerea cauzalitatii creationale a Inteligentei avicenniene, cf. critica lui Eckhart, p. 258, nota 20], (2) Cauza a fiintei tuturor lucrurilor prin fluxul Luminii sale, Intelectul divin nu este si fiinta a tuturor lucrurilor. El res­pinge deci teza celor care afirma "ca toate lucrurile sint unul si ca difuziunea Primului īn toate lucrurile este chiar fiinta lor": ,.0mnia esse unum et quod diffusio primi in omnibus est esse eorum" [I, 4, 5; 419b]. (3) Explicatia acestei respingeri a panteismului este justificata prin structura ontologica a Cauzei si a cauzatului. In toate realitatile emanate, fiinta si esenta lor sīnt distincte. Acesta este cazul Inteligentelor, de asemenea este cel al intelectului uman ale carui principii constitutive sīnt originar diferentiate īntr-un quod est ("cel care este") si un quo est ("cel prin care este") [cf. pp. 31-32]. In schimb, īn Dumnezeu quod est si quo est sīnt una: "Īntr-adevar, Cauza prima este o Lumina pura decīt care nu exista nici o alta lumina care sa fie mai presus; de aceea īn ea fiinta si quod est sīnt identice": "Causa enim prima lumen purum est, super quod non est aliud lumen, propter quod in ipsa idem est esse et quod est." [II, 1, 25; p. 475a]. (4) Cauzalitatea Luminii inteligibile priveste deci un univers de puteri (energii - n.tr.) ordonate ierarhic, care are nevoie de activitatea Intelectului divin pentru a exista, adica, īn acelasi timp, pentru a fi actualizat si pentru a fi pastrat īntr-un anumit grad de actualizare: "Caci daca [Primul motor] este numit «Principiu inteligibil», e pentru ca orice quod est rezida (consistit) īn el ca īn cauza sa eficienta, īn acelasi mod īn care tot ceea ce se vede rezida īn lumina Soarelui si orice artefact rezida īn lumina artei ca īntr-o cauza eficienta. De asemenea pentru el fiinta fiecarui lucru ramīne (manet) īn quod es£-ul

NOTE

sau. īntr-adevar, ceea ce un lucru este, este chiar ceea ce este «presupus» [ = desemnat, semnificat] prin numele sau; īnsa fiinta sa nu-si poate avea fiinta prin ea īnsasi: ea nu o are (fiinta - n. tr.) decīt prin emanatia fiintei (ab emanatione esse) care-i este anterioara; or aceasta emanatie nu poate proveni decīt de la Cel īn care fiinta si quod est sīnt identice. si acesta nu este nimeni altul decīt Intelectul agent universal" [I. 2, 1; p. 387b],

(5) Emanatia constitutiva a universului ierarhizat al fiind-ului este fluxul de Lumina izvorīt din Intelectul divin: "In ierarhia fiintelor ordinea decurge dintr-o cadere si dintr-un declin īncepīnd de la Lumina primei fiinte": "Or-dinem in gradibus entium non facit nisi casus et occubitus a lumine primi entis" [I, 4, 5; p. 419a], caci: "Inferiorul este īntotdeauna o cadere din supe­rior, iar inferiorul īncepe acolo unde, īntr-un fel sau altul, lumina superio­rului intra īn declin": "Inferius quidam casus est semper superioris, et inferius incipit, ubi lumen aliquo modo occumbit superioris" [I, 4, 8; p. 428a] - sau dupa o formula transpusa de Isaac Israeli [Liber deffinitionum, īn: Opera omnia, Lyon, 1515, tome I, 1 3 ra-b]: "Derivatul se naste īntotdeauna īn umbra a ceea ce īl precede": "Semper posterius oritur in umbra praccedentis".

(6) Emanatia Cauzei prime este dubla: cauzalitatea sa se manifesta īn ace­lasi timp īn domeniul inteligibilelor si īn cel al materiei si corpurilor: "Lu­mina, care este o forma naturala ce ilumineaza (illustrans) materia, emana si ea din Principiul prim, traversīnd unul sau mai multe nivele intermediare (per medium unum vel pluraj. Daca nu ar fi fost astfel, lumina n-ar fi o forma inteligibila." [I. 2, 1; p. 387b]. Altfel spus: lumina soarelui si toate formele particulare care penetreaza materia supusa contrariilor si devenirii, sīnt ele insele subiectele activitatii Intelectului agent universal. Fara aceasta constrīngere originara, care face din orice fiinta o entitate-de-lumina, inte­lectul uman nu ar putea sa regaseasca si sa "recolteze" nimic īn sensibil; cunoasterea ar fi imposibila: "Natura universala este forma corporeitatii t=care transforma materia īn corpuri]. Ea produce prin intermediul reali­tatilor anterioare [ = Prima cauza, Inteligente, suflete] si prin ea īnsasi, lip-sindu-se de ele toate, īn aceeasi maniera īn care o virtute care este īntr-un corp īl lipseste (deficit) de o alta virtute care nu se- afla īn corp." [II, 1, 2; p. 437a]. Altfel spus: īntr-un univers ierarhic, de sus pīna jos, totul este lumina. īnsasi forma corporeitas este o emanatie luminoasa. īntre cele trei nivele care se regasesc la Berthold sub denumirile de "lumina suprasub-stantiala", "lumina intelectuala" si "lumina corporala", exista mai mult decīt o analogie. Exista continuitate. ToGmai aceasta continuitate a luminii este cea pe care Albert o explica si sintetizeaza interpretīnd titlul Lumina lumi­nilor dat de avicennizanti Cartii despre cauze - admirabila pagina care trebuie īn īntregime citata: "Insa mai propriu o numesc Avicenna si disci­polii sai Lumina luminilor, ei avīnd pentru aceasta patru ratiuni. Iata prima ratiune: īntrucīt Cauza prima actioneaza prin Lumina intelectuala, iar cartea trateaza despre realitati constituite prin Cauza prima īn calitatea īn car? ele rezida in Lumina intelectuala si sīnt ele īnsele lumini ce lumineaza natura tuturor lucrurilor, autorul si-a intitulat cartea Lumina luminilor. A doua ratiune este buna si valabila: de vreme ce Lumina Cauzei prime trece īn trei moduri īn lucruri, i.e. constituindu-le īntru fiinta (influentia con-stitutionis ad esse), iradiind īn ele desavīrsirea īn virtute si īn fapta, readu-cīndu-le la sursa lor originara ca Principiu al Binelui, si īntrucīt influenta acestei Lumini este principiul iluminarii comune, de asemenea aceasta Lumina este Lumina luminilor; astfel, fiind vorba aici de acest gen de influente,

MISTICA RENANA

NOTE

pe drept a fost intitulata de el cartea Lumina luminilor. Iata a treia ratiune: īntrucīt lumina este forma lucrurilor si ea este cea prin care un lucru ests cunoscut si primit īn lumina intelectului, si de vreme ce difuziunea Intelec­tului agent care constituie lucrurile este forma tuturor lucrurilor, difuziunea acestui Intelect agent va fi Lumina luminii lucrului, si un tratat de acest gen va fi numit Lumina luminilor. Iata si cea de a patra ratiune: de vreme ce se trateaza aici principiile care nu sīnt comunicabile lucrurilor si deoa­rece, din aceasta cauza, ele (principiile - n. tr.) nu sīnt "umbrite" (umbrantur), nici cuprinse īn definitiile lucrurilor, dar cu toate acestea ele ramīn prin­cipiile lucrurilor īn sens eficient si formal, aceste principii sīnt "lumini ade­varate" (lumina sincera) ale caror sclipiri stralucitoare sīnt formele lucrurilor; pentru aceasta tratatul este numit cum am spus." [II, 1, 1; p. 435]. Mentio­nam ca Magistrul Eckhart īsi aminteste acest pasaj din opera lui Albert īn Pr. 80 [Ancelet 3, p. 134]: "Episcopul Albert spune: «El se revarsa universal īn toate lucrurile īn trei feluri: prin fiinta, prin viata, prin lumina, īn spe­cial īn sufletul intelectiv, īn capacitatea sa de a cunoaste toate lucrurile si de a readuce creaturile la originea lor dintīi. Aceasta este Lumina luminilor, caci tot darul si toata desavārsirea se pogoara de la Tatal luminilor, cum spune sāntul apostol Iacov" flac. 1, 17]".

107. Notiunea aristotelica de "ipostaza a culorilor" [De anima, II, 7. 418b 9-10] este uzitata de Albert īn Summa theologiae, U Pars, tract. 6, q. 25, cap. 3, ed. D. Siedler; Ed. Colon., XXXIV/l,- p. 159, 26-40: "La fel cum o singura lumina se raspīndeste īn mai multe [corpuri colorate], lumina care este ipostaza culorilor, cum spune Aristotel, sl cum exista mai multe moduri de difuzare - moduri care riu rezulta din lumina īnsasi ci din diferitele dispuneri ale suprafetelor īn care ea se reflecta; la fel exista o singura Lumina a Primului Adevar, īn care orice adevar este īnradacinat ca īntr-o ipostaza a sa, īnsa rāspīndirea acestei Lumini īn tot ce este adevarat este multipla si diferita īn functie de diversitatea principiilor ontologice. Aceasta diversitate nu introduce nici o diferenta īn īnsusi Primul Adevar, ci numai īn adevarurile derivate (in veris secunda) pe care le constituie. Iar aceasta este īn conformitate cu ceea ce afirma īn mod expres Dionisie, el numind aceste moduri diferite «nivelele diferite ale fiintelor si adevarurilor»14. Rega­sim notiunea īn De homine, q. 21, a. tt, Borgnet 35, p. 180a: "īntr-adevar, el afirma īntr-un oarecare capitol din De coloribus: «Lumina este ipostaza culorilor»". Termenul de ipostaza totusi nu figureaza īn opusculul īn discutie. Dospre Dumnezeu si "ipostaza", cf. de asemenea Super Dion. De div. nom., cap. I. § 44; p. 26, 25-27: "Dumnezeu nu este nici o culoare si nici o ipostaza a culorii, adica lumina vizibila sau ceva sensibil". Pentru toate- acestea, cf. De sum. Bono, II, 3, 5.3. Pasaj reluat de Berthold din Moosburg, ed. cit., p. 350b.

108. De sum. Bono, ibid. Pasaj reluat de Berthold din Moosburg, ibid.

109. De sum. Bono, ibid. Pasaj reluat partial de Berthold, ibid.

110. De sum. Bono, ibid. Reluat de Berthold, loc. cit., p. 351b. Aluzie Ia Dionisie, Les Noms divins. cap. IV, § 4; PG 3, 697B-C; trad. p. 97.

111. Cf. De sum. Bono, II, 3, 4.1. Dupa Dionisie, Les Noms ditnns, cap. IV, § 7; PG 3, 701C: "Et sicut universorum consonantiae et claritatis causa". Cf. pentru acest subiect Albert, Super Dion. De div. nom., cap. IV, § 75; Ed. Colon., p. 185, 63 sq.

112. De sum. Bono, II, 3, 5.3. Reluat de Berthold, loc. cit, p. 351b.

113. De sum. Bono, ibid. Partial reluat de Berthold, ibid.

114. De sum. Bono, ibid.

115. De sum. Bono, ibid.

116. De sum. Bono, II, 3, 5.4. Reluat de la Dionisie, Les Noms divins, cap. IV, § 4; PG 3, 697C; trad. p. 97.

117. Īntreaga dezvoltare este o sistematizare a Numelor divine, cap. IV, § 4; PG 3, 697B-700B; trad. pp. 97-99.

118. De sum. Bono, ibid.

119. Reluat de la Dionisie. Les Noms divins, loc. cit., 700A; trad. p. 98.

120. De sum. Bono, II, 3, 5.5.

121. De sum. Bono, loc. cit. Sinteza a lui Dionisie, Les Noms divins, cap. IV, § 5; PG 3, 701B; trad. pp. 99 si 100. īn īntregul pasaj, "dorinta de contemplare" care desavīrseste "dorinta naturala de cunoastere" este inter­pretata ca intellectus affectivus al lui Albert, acest afect care caracterizeaza nivelul theopatic, aceasta "tensiune doritoare care īmparateste īn inima inte­lectului cufundat īn tenebrele mistice, spre plenitudinea intelectiei ['...] suscitata de catre harul luminii slavei" [E. Weber, "L'interpretation par Albert le Grand...", p. 436. Cf. Super Dion. De div. nom., cap. II, § 70; p. 92, 20 sq.]. ..Claritatea masurata" este o reluare a temei dionisiene despre proportio, analogia sau commensuratio, dupa care elevarea inteligentelor pīna la "Raza suprema" se īmplineste "dupa dreapta masura" potrivita fiecareia - adica dupa gradul de deficienta conform caruia este situata īn Ierarhie. Cf; pentru acest subiect Super Dion. De div. nom., cap. I, § 31, p. 16, 34-36 si 46-47. Cf. de asemenea E. Weber, ..L'interpretation ...", pp. 424-425. "Gustul" este acela al īntelepciunii infuzate care "gusta misterul divin" gratie harului supranatural al luminii care prezinta o similitudine cu aceasta. Cf. Albert, In III Sent, d. 35, a. 1, ad q. 2am, ad arg. Im; Borgnet 28, p. 645b; ibid. a. 3, sol.; p. 647.

Capitolul V: Dietrich din Freiberg

1. Pentru biografia lui Dietrich, cf. L. Sturlese, "Dietrich von Freiberg", īn: Deutsche Literatur der Mittelalters: Verfasserlexikon, Bd. 2, Berlin, 1979, pp. 127-137. Cf. de asemenea (de acelasi autor): Dokumente und Forschun-gen zu Leben und Werk Dietrichs von Freiberg (Beihefte zum CPTMA, Beiheft 3), Hambourg. 1984, pp. 1-63.

2. Cf. B. Mojsisch, "Einleitung". īn: Dietrich von Freiberg. Abhandlung ilber den Intellekt und den Erkenntnisinhalt. Ubersetz und mit einer Ein­leitung. Herausgegeben von B. Mojsisch (Philosophische Bibliothek 332), Hambourg, 1980, pp. XVI-XVII.

3. Lectura filozofica a operei lui Dietrich din Freibsrg este posibila datorita eforturilor lui K. Flasch. Citam: "Kennt die mittelalterliche Philo-sophie die konstitutive Funktion des menschlichen Denkens? Eine Unter-suchung zu Dietrich von Freiberg", Kant-Studien 63 (1972), pp. 182-206; "Einleitung" zu: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. I: Schriften zur Intellekttheorie. hrsg. von B. Mojsisch, Hambourg, 1977, pp. IX-XXVI (notat apoi "Enleitung I"); "Zum Ursprung der neuzeitlichen Philosophie im spaten Mittelalter. Neue Texte und Perspektiven", Philos. Jahrbuch 85 (1978), pp. 1-18; "Einleitung" zu: Dietrich vo Freiberg, Opera omnia, Tom II; Schriften zur Metaphysik und Theologie, hrsg. von R. Imbach, M. R. Pagnoni-

19 - Mistica renana

MISTICA RENANA

Sturlese, H. Steffan, L. Sturlese, Hambourg. 1980, pp. XIII-XXXI (notat ulterior "Einleitung II"); "Einleitung" zu: Dietrich von Freiberg, Opera omn'a, Tom. III: Schriften zur Naturphilosophie und Metaphysik, hrsg. von J. D. Ca-vigioli, R. Imbach, B. Mojsisch, M. R. Pagnoni-Sturlese, R. Rehn. L. Sturlese, Hambourg, 1983, pp. XV-LXXXV (ulterior notat "Einleitung III"). De B. Mojsisch, amintim alte studii indispensabile deja mentionate: Die Theorie des Intellekts ..., si "La psychologie philosophique...". Pentru L. Sturlese se cuvine a adauga numeroaselor publicatii deja citate: "II «De animatione caeli» di Teodorico di Teodorico di Freiberg", īn: Xenia Medii Aevi hīstoriam illustrantia oblata Thomae Kaeppeli O.P., Rome, 1978, pp. 175-247. Alte monografii importante au aparut īn lucrarea colectiva: Von Meister Dietrich zu Meister Eckhart, hrsg. von Flasch (Beihefte zum CPTMA, Beiheft g), Hambourg, 1984.

4. Cf. SchriHen zur Natunaissenschaft. Briefe, CPTMA II, 4, Hambourg, aflata sub tipar. Gasim īn editia lui B. Mojsisch. Schriften zur Intellekt-theorie..., pp. XXVIII-XXXVIII, lista editiilor anterioare, ca si o biblio­grafie generala (pīna īn 1977), pp. L-LI. Pentru opera stiintifica a lut Dietrich (īn asteptarea lucrarii CPTMA II, 4) a se consulta W. A. Wallace, The scientific methodology of Theodoric of Freiberg. A case study of the relationship betioeen science and philosophy (Studia Friburgensia N. F. 26), Fribourg'Suisse, 1959. Cf. de asemenea (de acelasi autor): "Gravitational Motion according to Thierry of Freiberg", The Thomist 24 (1961), pp. 327-372. Celebra teorie despre curcubeu este studiata de J. Wurschmidt, "Uber den Regenbogen und die durch strahlen erzeugten Eindrucke" (Beitrāge XII/5-6), 1914, pp. 33-204.

5. Cf. supra nota 3. Asupra punctelor īn discutie vom oferi pe parcurs alte referinte.

6. Despre problema "tomismului" lui Eckhart, cf. R. Imbach, Deus est intelligere. Des Verhaltnis von Sein und Denken in seiner Bedeutung fur das Gottesverstandnis bei Thomas von Aquin und in den Pariser Quaestionen Meister Eckharts (Studia Friburgensia N.F. 53), Fribourg/suisse, 1976; A. de Libera, "Les Raisons d'Eckhart", īn: Maītre Eckhart a Paris..., pp. 121-132.

7. Cf. A. Maurer, "The De Quidditatibus Entium of Dietrich of Freiberg and its Criticism of Thomistic Metaphysics", Mediaeval Studies 18 (1956), pp. 173-203; R. Imbach, "Gravis iactura verae doctrinae. Prolegomena zu einer Interpretation der Schrift De ente et essentia Dietrichs von Freiberg O. P.", Freiburger Zeitschrift filr Philosophie und Theologie 26 (1979), pp. 368-425.

8. Cf. K. Flasch, "Einleitung I", pp. XVI-XIX.

9. Termenul de ens conceptionale (fiinta conceptionala) desemneaza o /Knfa-gīndita sau, dupa frumoasa traducere germana a lui B. Mojsisch, "Einleitung", p. XXV, o "Bewusst-Sein" (forma "hegeliana" a germanului "Bewusstsein"="constiinta"). Fiinta-gīndita este īn acelasi timp fiinta si gīndire, cu alte cuvinte: gīndirea fiintei si fiinta gīndirii. Fiinta-gīndita nu se poate cunoaste pe sine drept fiinta-ca-fiinta ci ca gīndire-a-fiintei; totusi, simultan, ea nu este fiinta decīt recunoscuta de gīndire. Putem afirma deci fara a gresi ca ea nu se poate cunoaste direct pe sine īnsasi īntrucīt este gīndita (de catre cel pe care-1 gīndes'te - n. tr.), fiind fiinta īn aceeasi masura īn care este recunoscuta ca gīnditoare (de catre cel care o gīndeste 1- n. tr.). Aceasta prima analiza a fiintei conceptionale (ens conceptionale)

NOTE

se prezinta ca o aplicatie noetica si epistemologica a notiunii proclusiene de triade inteligibile si inteligente [cf. R. Roques, "Introduction", pp. LXVI- LXVII]. Totusi, asa cum se īnfatiseaza, este evident ca ea nu caracterizeaza cu toata exactitatea conceptul de fiinta-gīndita, elaborat de Dietrich. Sa precizam deci cīteva puncte fundamentale. Riguros vorbind, ens conceptio­nale nu acopera "clasa fiintelor care sīnt īn acelasi timp subiecte cunosca­toare si obiecte cunoscute". īntr-un sens mai general, ens conceptionale sau ens cognitivum este fiinta "asa cum e ea īn cunoastere sau conceptie" [De vis. beat., 3.2.9.6., 1; Mojsisch, p. 96, 93-94]. īn acest punct Dietrich trimite la Averroes [In Aristotelis Metaph. V, t. comm. 14; Ponzalli, pp. 128-134, īn special rīndurile 123-125]. Totusi, daca ne referim la om, vedem ca el contine "patru genuri de conceptii sau cunostinte ierarhizate dupa ordinea instituirii si īnsiruiriii lor īn fiinta conceptionala" [De vis. beat. 3.2.9.7., 1; Mojsisch, p. 97, 54-55]. Aceste patru genuri sīnt ordonate (scalar - n. tr.). de la cel "mai intim" la cel "mai exterior". Deci primul chip (prima fade) nu este sufletul īnsusi, care este o fiinta conceptionala, ci aceste patru feluri de "realitati cunoscatoare si cunoscute" [De vis. beat., 3.2.9.8., 1; p. 99, 6]. Prima dintre aceste realitati este deopotriva "originara si absolut interioara" (primum et intimum).

Asadar, apartine acestei clase de realitati ceea ce este "cognitiv sau conceptiv prin esenta sa" ca esenta, altfel spus: intelectul agent [De vis. beat. 3.2.9.7., 2; p. 98, 8-9]. A doua este intelectul posibil, care cunoaste lucrurile gratie propriilor "principii formale" - ceea ce Aristotel numeste "partile formei" [MeVaph., VII, 10, 1035b 4-6], A treia clasa a acestei ordini a fiintelor conceptionale" (ordo entium conceptionalium} este "cogitativul" " [1.1.10., pp. 294, 63-295, 65]. Acestea sīnt diferitele caractere ale cunoasterii intelective care sīnt reluate īn De animatione caeli pentru a defini o veritabila teorie a cauzalitatii intelectuale ca o cauzalitate esentiala. īn acest tratat, Dietrich face sinteza universului aristotelic al celor patru cauze (materiala, formala, efi­cienta, finala) cu universul neoplatonic al emanatiilor. Exista, spune el, patru genuri de cauze [3.1-3., Sturlese, CPTMA II, 3, pp. 14, 51-15, 65], dar aceste cauze sīnt ierarhizate īntre ele dupa o "ordine de dependenta esentiala" (ordo essentialis dependentiaej: cea materiala īi este subordonata celei formale, ambele īi sīnt subordonate celei eficiente, iar toate trei celei finale [cj. 4.2, p. 15, 73-87]. Notiunea de "dependenta esentiala" este īmprumutata de la Produs: exista īntre diferitele fiinte dependenta "dupa o anumita procesiune cauzala si dupa o conversiune a fiintelor astfel produse catre principiile din care provin" [2.3., p. 14, 38-41], Dupa Dietrich, aceasta dependenta este for­mulata si explicata de Proclus īn propozitiile 31 si 34 din Elementatio [cf. Trouillard, p. 82: "Orice fiinta care provine dintr-un principiu se converteste prin esenta catre cel din care provine" si 84: "Orice fiinta care se converteste prin natura īsi orienteaza conversia catre principiul caruia īi datoreaza purce-cierea propriei substante"]. In afara de subordonarea externa a tipurilor de cauze, Freiburghezul distinge o subordonare esentiala īn interiorul fiecarui gen. Aceasta este dependenta care-1 intereseaza mai mult: "Exista o alta ordine a dependentei esentiale, care sa īntīlneste īn fiecare gen de cauza luat

īn el īnsusi: aceasta, cīnd cauzalitatea unui prim gen [... ] este determinata īntr-un al doilea, cea din al doilea este determinata īntr-un al treilea, si astfel īn continuare, de la primul pīna la ultimul - acolo unde totul se opreste (ubi est status) -, īn functie de nivelul si de ordinea procesului cauzal" [4.3., pp. 15, 89-16, 92]. Aceasta ordine a dependentei esentiale subordoneaza aici cauzele posterioare "ordinii cauzelor anterioare" si "ansamblul purcede-rilor" "ordinii primei cauze a oricarui ordin" [4.3., p. 15, 92-94]. Aceasta este ordinea pe care Dietrich o regaseste īn universul neoplatonic si, pe care el o integreaza īntr-o teorie despre cauzalitatea esentiala care nu este altceva decīt teoria despre cauzalitatea emanatiei. Ca si īn Quaestio utrum in Deo.,., "procesul cauzal" al "emanatiei simple" [7.5., p. 19, 75], care se opune modului de procesiune cauzal "dupa calea generatiei naturale" prin miscare si schim­bare (per motum et transmutationem), este caracteristic lui Dumnezeu, "primul si supremul Intelect, care este Principiul oricarei fiinte" [7.4., p. 18, 61-62J si Inteligentelor despre care filozofii ne asigura ca exista si ca ele sīnt "intelecte īn act prin esenta" [7.5., p. 18, 67-68]: filozofii, adica Liber de causis, Proclus, Avicenna si Averroes [cf. referintelor lui Sturlese, p. 18, notele 28-29]. Cauzalitatea esentiala explicit atribuita aici lui Dumnezeu si Inteligentelor va fi la rīndul sau explicit extinsa asupra intelectului agent al omului īn De cognitione entium separatorum et maxime animarum sepa-ratarum (fara a mai socoti, evident, si De vis. beat., si De int.). Dupa cum este definita īn De animatione caeli [8.2., p. 19, 15-18], o cauza esentiala este (a) o cauza care "precontine īn ea efectul sau cauzat īntr-un mod muīt mai nobil decīt cel care este īn el īnsusi, si aceasta pentru ca ea īl contine esential si mai intim", (b) o cauza "prin acest fapt, este prin īnsasi esenta sa cauza pentru ceea ce ea cauzeaza" (per suam essentiam est causa sui cau-sati). Notiunea de "precontinere" este clar un ecou al lui proechein, ee-t apartine lui Dionisie. īn De cognitione entium separatorum... domina, īn schimb, mai degraba limbajul proclusian. Dietrich enumera cinci conditii care fac dintr-o cauza o cauza "esentiala": aceasta trebuie sa (1) "precontina efectul sau īntr-un mod mai nobil si mai eminent, adica sa fie o substanta", (2) ,.sa fie o substanta vie, caci, īntre lucruri (aparent) egale, viul ca viu este mai nobil si mai eminent decīt ne-viul", (3^ "sa fie o substanta esentialmente vie, adica vie prin esenta sa, caci o asemenea viata [... ] este mai interioara si deci mai presus decīt oricare alta [... ] care depinde de accidente exterioare, ca de exemplu simturile sau imaginatia". Mai trebuie (4) ca aceasta viata sa fie "o viata intelectuala, caci ea este forma suprema de viata din genurile vietuitoarelor" si ca (5) "aceasta viata intelectuala sa nu fie nimic altceva decīt un intelect in act" [cf. textul din CPTMA II, 2, ed. H. Steffan, 23, 1-5; pp. 186, 93-187, 107]. Aceste cinci proprietati care "sīnt proprii substantelor separate, adica lui Dumnezeu, Inteligentelor si celor numite «Sufletele ceresti»-si care sīnt proprii «de asemenea intelectului agent» [23.6; p. 187, 108-109] reiau propozitiile 65 si 103 din Proclus [Vansteenkiste, pp. 289 si 492; Trou­illard, p. 101: «Orice cauza īsi precontine īn ea īnsasi efectul īn acel sens In care ea este īn calitatea primordiala ceea ce este acest efect īn calitatea derivata» si p. 122: «[...] īn fiinta viata si spiritul sīnt precontinute». Dar fiecare ordine fiind caracterizata prin propria sa subzistenta si nu prin ceea ce cauzeaza, ,de vreme ce cauzeaza altceva decīt pe sine, nici prin cea la care participa, de vreme ce participarile sale tin de un altul decīt de sine, viata si gīndirea exista īn fiinta īn modul fiintei, ca viata substantiala si ca spirit substantial", textul latin fiind: [...] Sic est ibi et videre et intelligere, vita

MISTICA RENANA

essentialis et intellectus essentialis"]. Teoria despre causa essentialis este deci teoria despre cauzalitatea intelectului. Aceasta cauzalitate nu poate fi expri­mata astfel īn tipologia aristotelica a celor patru cauze. īn felul sau nu este mai putin eficienta decīt aceasta sau, daca preferam, eficace. Vom reveni asupra acestui ptuncti injra, nota 106. Nu putem fi opriti sa ne gīndim ca Meister Eckhart s-a folosit de De cognitione entium separatorum..., pen­tru a-si concepe propria teorie despre Dumnezeu ca "Intelect viu, esential si subzistent" [Pr. 66, cf. p. 260] numai īn cazul īn care influenta lui Produs nu (este cea care) 1-a condus la aceasta formulare. Asupra cauzalitatii esentiale la Dietrich din Freiberg si Eckhart, cf. analizele fundamentale ale lui B. Mojsisch, Meister Eckhart..., pp. 24-29. Cf. de asemenea H. Steffan, Dietrich von Freibergs Traktat De cognitione entium separatorum. Studie und Text, Diss., Bochum, 1977, pp. 30-32.

47. Cf. De vis. beat., 1.1.2.1., 4; p. 23, 36-37: "In intellectu agente... multe nobiliore et separatorie modo huiusmodi intellecta intellectualiter exis-tunt" ("Acest fel de intelectie exista īn mod intelectual īn intelectul agent, īntr-un fel cu mult mai ales si īntr-un mod separat".); De vis. beat., 1.1.3.1., 2, p. 28, 61-62: "Intellectus inquantus intellectus [...] in sua quiditate non recipit aliquid naturae ratione suae separatione et impermixtionis." ("Intelectul ca .intelect ■[.-..] nu primeste īn quiditatea sa ceva strain naturii sale, din pricina neamestecariii si separatiei sale.") Eckhart se prea poate sa-si amin­teasca īnca aceste pasaje dnd formuleaza a treia conditie pentru principium essentiale: "Tertia, quod ipsum principium semper est intellectus purus, in quo non sit aliud esse quam intelligere, nihilo nihil habens commune, ut ait Anaxagoras, III De anima." ("Lucrul al treilea este ca principiul īnsusi este mereu intelect pur, īn care nu poate exista altceva decīt īntelegerea, neavīnd nimic comun cu neantul, dupa cum a spus Anaxagora īn De anima III.") [In lohannem, § 38; LW III, p. 32, 11-13.] īn general, toate definitiile eckhar-tiene ale lui principium essentiale le amintesc pe cele date pentru causa essentialis de Dietrich, īn special: "Prima, quod in ipso contineatur suum prīncipiatum sicut effectus in causa [...]. Secunda, quod in ipsa causa non solum sit, sed etam praesit et iminentius sit suum principiatum quam in se ipso." ("Mai īntīi, conditia sa de principiu este continuta de el īnsusi precum efectul īn cauza [...]. īn al doilea rīnd, faptul ca conditia sa de principiu nu numai ca se afla īn chiar cauza sa, ci mai mult, preexista si este mai evidenta decīt īn sine īnsusi"). In Ioh., loc. cit., p. 32, 7-10. Pentru toate aces­tea cf. B. Mojsisch, Meister Eeckhart... , pp. 27 sq.

48. De vis. beat, 1.1.3., 2; p. 26, 7-8.

49. De vis. beat, ibid., p. 26, 8-9.

50. De vis. beat, ibid., p. 26, 9-16. Despre forma partis si forma totius la Albert, cf A. de Libera, "Logique et existence selon saint Albert le Grant", Archives de philosophie 43 (1980), p. 553, nota 73, cf. de asemenea (de acelasi autor): "Theorie des universaux...", pp. 69 sq.

51. De vis. beat, 1.1.3; p. 17-21.

52. De vis. beat, 1.1.3., 4; pp. 26, 27-29, 33.

53. Aristotel, De anima, III, 4, 430a, 3-4; Tricot, p. 180.

54. De vis. beat., loc. cit, p. 27, 34-36.

55. De vis. beat, 1.1.3., 5; p. 27, 37-38.

56. De vis. beat, ibid., p. 27, 38-44. Cf. Liber de causis, § XIV (prop. XV), no 124, p. 79., 50-51 cf. nota 21, p. 259, § XII, (prop. XIII), n° 109, p. 74, 91; Augustin, De Trinitate, XIV, VII, 9; BA 16, p. 369.

NOTE

57. Cf. asupra acestui punct A. de Libera, "Les Raisons d'Eckhart1"", fer Maītre Eckhart a Paris..., pp. 118 sq.

58. De vis. beat., 1.1.4., 2; pp. 28, 10-29, 13.

59. Aristotel, De anima, III, 5, 430a 14-15; Tricot pp 181-182 De vis beat, 1.1.4., 3; p. 29, 15-17.

60. De vis. beat, 1.1.4., 4; p. 29, 22-26. Obiectul intelectului dietrichian este fiinta ca fiinta, si nu vreunul dintre fiindurile determinate: "Intellectus per essentiam est exemplar quoddam et similitudo entis in eo, quod ens, et omnia intelligit" (Intelectul este un fel de model, prin esenta, si o Asemanare a fiintei ca fiinta si pe toate le īntelege) [De vis. beat., 1.1.4., 1; p. 28, 2-0J. Aceasta doctrina este īn mod clar reluata si asumata de Eckhart īn § 155 din In Genesim; LW I, p. 272, 3-5: "Intellectus [...] in quantum intellectus, est similitudo totius entis, in se continens universitatem entium, non hoc aut illud cum praecisione. Unde et eius obieetum est ens absolute, non hoc aut illud tantum"; "Intelectul, īn calitatea sa de intelect, este similitudinea totalitatii fiintei: el contine īn el īnsusi universalitatea fiintelor,, īnsa nu pe aceasta sau pe aceea considerate īn parte. Astfel obiectul propriu al intelectului este fiinta luata īn mod absolut, si nu numai aceasta sau aceea". Acest pasaj eckhartian este, dintre toate, cel mai apropiat de Dietrich. Pasajele de acest gen sīnt cele care ne fac sa credem ca este īndreptatita īncercarea de a pune problema "influentei lui Dietrich asupra lui Eckhart".

61. De vis. beat., 1.1.4., 5; p. 29, 27-29. Cf. Averroes, In Aristotelis De anima, III, t. comm. 36; Crawford, p. 501, 636-639. Aceasta doctrina despre "continuitatea" intelectului cu Intelectul agent separat a fost deja evocata - la modul conditional - de īnsusi Albert cel Mare [In IV Sent., d. 49, a. 5, ad 1 si 2m; Borgnet 30, p. 670. Cf. nota 103, p. 266].

62. De vis. beat, ibid., p. 29, 29-32. Cf. Grigore cel Mare, Dialogi, II, 35; ed. U. Morrica (Fonti per la storia d'Italia 57), Rome, 1924, p. 129.

63. De vis. beat, 1.1.4., 9; p. 30, 55-58. Pentru referinte la Augustin cf. notele lui B. Mojsisch, pp. 29-30, notele 4-8.

64. Facīnd din intelectul agent locul originar din suflet, adica decluziunea fiintei intelectuale ca intimior intimo meo, Dietrich face posibila teoria eckhartiana despre "Eu" ca "Strafund infondat".

65. Dionisie, Numele divine, cap. VII, § 3; PG 3, 869A-B; trad. pp. 143- 144. Notam din nou ca proechein: "a poseda dinainte"'=a precontine.

66. De vis. beat, 1.1.5., 1; p. 30, 61-69. Intelectul īntotdeauna' īn act prin esenta precontine esentialmente toate lucrurile: un alt fel de a numi cauzalitatea "esentiala" - aici: exemplara - a intelectului agent ca "fiinta conceptionala".

67. Augustin, De Trinitate, IX, IV, 4-5; BA 16, pp 82-85. Cf. De vis. beat, 1.1.6., 1; p. 31, 2-8.

68. De vis. beat., 1.1.7., 3, p. 32, 49-57. "A-si transcende subiectul" (suum subiectum excedere) nu īnseamna "a se depasi pe sine spre obiect". Transcendenta este modul fiintei-intelectuale, al fiintei conceptionale de a actiona prin esenta sa, care, raportīndu-se la obiectul sau, se depaseste pe ea īnsasi spre ea īnsasi. Intelectul posibil nu are aceasta putere. Chiar actua­lizat, el ramīne dependent de "fantasma" sau de reprezentarea imaginatiei, care īi prezinta obiectul īn care el va primi forma inteligibila. Or ca si senzatia, "fantasma" nu "īsi depaseste propriul subiect'1: "Propter hoo etiam intellectus possibilis factus in actu, quia per se et essentialiter innititur phantasmati, non excedit proprium subiectum, quia ipsum phantasmata

MISTICA RENANA

proprium subiectum non excedit eo modo, qui dictus est." De uis. beat., I.Ī.7., 2; p. 32, 40-42. Despre auto-afectiunea intelectului agent, cf. īn special De vis.'beat, 1.1.7., 3; p. 32, 43-19.

69. De vis. beat., 1.2.1.2., 1; p. 37, 21 sq.

70. Pentru al doilea modus reductionis aliquorum entium in Deum, cf. De vis. beat., 1.2.1.1.3., 1-5; pp. 38, 41-39, 80. Pentru al treilea, cf. 1.2.1.1.4., 1-6; pp. 39, 81-40, 51. Pentru al patrulea, cf. 1.2.1.1.5., 1-2; p. 41, 52-69. Pasajul citat de noi se gaseste la p. 41, 57-59.

71. De vis. beat, 1.2.1.1.5., 2; p. 41, 67-69.

72. De int., II, 6.2; p. 150, 41-43. Explicatia este urmatoarea: 'īn De int..., Dietrich distinge substantele spirituale sau Inteligentele si īngerii.

In De vis. beat..... el identifica substantele spirituale si īngerii, dar nu

vorbeste deloc īn acest moment despre Inteligentele separate. Doctrina este deci aceeasi: Inteligentele filozofilor si intelectele agente sīnt superioare īnge­rilor ti sufletelor rationale, prin aceea ca sīnt "intelecte prin esenta secun­dum sui substantiam". īngerii, īn schimb, nu purced din Dumnezeu secundum ordinem emanationis, chiar daca el īi creeaza medianto intellectu in actu. Deci nu sīnt fiinte de acelasi rang cu Inteligentele - daca ele exista - si cu intelectele agente. Asupra acestui punct cf. De int., I, 12, 1; pp. 144, 60-Ī45, 70. Mentionam ca īnsusi Albert refuza adesea sa asimileze Inteli­gentele si īngerii. Cf. asupra acestui punct, E. Weber, "La relation...", p 354, nota 19. Despre īngeri, Inteligente si īnsufletirea cerului, cf. K. Flasch, "Einleitung III", pp. XV-XXXVIII.

73. De vis. beat., 1.2.1.1.7., 2; p. 43, 15-18. Doctrina despre "emanatia" (defluxum formalem) intelectuala a intelectului agent pornind de la Dumnezeu este, simultan, prelungirea si alterarea aplicarii doctrinei despre formarea (formatio) spiritului creat īn sufletul uman la Augustin. Cf. de exemplu De Gen, ad Utt, I, IV, 9; BA 48, pp. 94-S5; III, XX, 31; pp. 262-263; IV, XXII, 50; pp. 356-357: "Odata pronuntat cuvīntul lui Dumnezeu, se facu lumina, si aceasta lumina creata s-a īmpletit cu lumina creatoare, vazīnd si vāzīndu-se īn ea, adica vazīnd ratiunea care este la originea fiintei sale. Astfel ea s-a vazut pe sine īn sine, adica de la distanta care īl separa pe cel care este creat de cel care creeaza". Contrar celor sustinute de Augustin, pentru Dietrich creaturile care sīnt "intelecte agent prin esenta" purced conversiv din chiar esenta (essentia) lui Dumnezeu, si nu dintr-o idee sau dintr-un model determinat. Notiunea dietrichiana de "curgere", opusa modu­lui "imediat" de producere a lucrurilor (res naturae) din Geneza, este o versiune corectata, am putea spune "emanatista", a doctrinei augustimene despre cele doua "etape ale formarii". Pentru buna distingere a celor doua puncte de vedere, vezi nota complementara 16 ("L'āme image de Dieu") din BA 48, pp. 628-633.

74. Cf. Produs, Elementatio theologica, prop. 30; Trouillard, p. 82.

75. De vis beat., 1.4., 3; p. 61, 19-24: "Id [...] quod operatur homo etiam circa Deum quantum ad exteriorem cogitativam, id est secundum intellectum possibilem factum in actu, intelligendo et amando, non agit hoc nes operatur per suam essentiam, sed per extrinsecam et extraneam a se operationem et per speciem, quae est extrinseca ab essentia sua. Igitur dictus intellectus = intellectus agens est intimius capax Dei, quia per suam essentiam." (Ceea ce omul opereaza chiar si asupra lui Dumnezeu ca gīnditor al celor din afar3 sa, adica potrivit cu Intelectul posibil trecut īn act, īntelegīnd si iubind,

NOTE

nu le face, nici nu le genereaza prin esenta sa, ci printr-o operatie care īi e extrinseca si straina lui si printr-o specie care este extrinseca esentei sale. In consecinta, intelectul īn cauza [ = intelectul agent] este mai adīnc continator al lui Dumnezeu din pricina ca-1 contine prin esenta sa).

Cum s-ar putea spune īn termeni mai filozofici ca Dumnezeu nu poate fi nici cautat si nici gasit īn exterior (īn indiferent ce reprezentare - specios), de vreme ce se gaseste īn interior? Filozofia si mistica nu se īntīlnesc oare īn mod natural īn acel a-se-gasi originar, care preceda si cheama la fiinta atīt pe cele care sīnt cīt si pe cele eare nu (mai) sīnt? Se vede aici ca Dietrich merita titlul bivalent de Lese/Lebe-Meister.

76. De vis. beat., 1.5., 1; p. 62, 28-30.

77. Produs, Elementatio theologica, prop. 31; Vansteenkiste p 278-Trouillard, p. 82.

78. Produs, Elementatio theologica, prop. 32, comm., Vansteenkiste, pp. 278-279; Trouillard, p. 83.

79. Cf. R. Roques, "Introduction", p. XLIII, nota 1: "Procesiunea si conversiunea nu sīnt succesive ci constituie unul si acelasi proces". Aceasta remarca este valabila pentru Produs, Dionisie, Plotin, pentru toate metafizicile "iesirii" si "reīntoarcerii" care, de la elenism la marile "Odisei" ale secolului al XlX-lea (Novalis, Schelling, Hegel). trecīnd prin diversele neoplatonisme evreiesti si arabe, alimenteaza miscatorul discurs despre "nostalgie". Dietrich īl face "principala concluzie vizata" īn tot tratatul fprincipalis conclusio intenta in hoc tractatu) [De vis. beat., 1.5., 9; p. 63, 75]: "Intellectus, de quo agitur, quia per essentiam intellectualiter procedit a Deo, etiam sua intellec-tuali operatione, quae est essentia eius, semper convertitur in Deum ita, ut eius emanatio, qua intellectualiter emanat per essentiam a suo principio, sit ipsius in ipsum principium intellectualis conversio. Non enim primo ab ipso procedit et postea alio respectu seu operatione in ipsum convertitur, sed cadem simplici intellectione, quae est essentia eius." (Intelectul de care este vorba, doarece provine de la Dumnezeu īn mod intelectual prin esenta, prin operatia sa de intelectie care reprezinta esenta sa, se reīntoarce īntotdeauna īn Dumnezeu, astfel īneīt emanatia Lui, prin care emana īn mod intelectual prin esenta din principiul sau, e o transformare intelectuala a lui īnsusi in chiar principiul. Caci nu provine mai īntīi de la el īnsusi si dupa aceea se reīntoarce īn el īnsusi printr-o operatie, ci prin aceeasi intelectie simpla care este esenta lui.) [De vis beat., 1.5, 6; pp. 62, 53-63. 58]. Aici se vede cum <Dietrich) s-a īndepartat pe nesimtite de Augustin, cf. supra, nota 73.

80. De intellectu este posterior lui De visione. Obiectul sau este teoria despre intelectualitate ca intelectualitate.

81. Cf. B. Mojsisch, "Einleitung", p. XX.

82. De int, I, 3, 1; p. 138, 33-34. Nu se poate vorbi de "pasiune" decīt īn sensul strict īn care "intelectele prin esenta īsi primesc esentele de la principiile superioare". Trebuie totusi notat: (1) ca "ele primesc aceste esente ca actiuni, nu ca pasiuni", (2) si "ca abia primite, intelectele sīnt īn īntregime active, trecīnd īn altceva, īn exterior, si aceasta prin ele īnsele, īn care rezida virtutea de principiu activ" [De int., I, 3, 1; p. 138, 36-38]. Acest amestec de "pasivitate" - īn sensul cerut de continuitatea fluxului emanatiei - si de activitate - īn sensul fundamental al spontaneitatii intelectului prin esenta - este cel care-i permite lui Dietrich sa concilieze mijlocirea si nemijlccirea, "dionisiansmul" si "augustinianismul".

MISTICA RENANA

83. Produs, Elementatio theologica, prop. 174 si comm.; Vansteenkiste, p. 517; Trouillard p. 164. "Actul de gīndire" reda aici pe "intelligere". Refe-^ rinta la prop. 171 este eronata, De int., I, 3, 2; p. 138, 39-42.

84. Dietrich introduce notiunea proclusiana de Unu cu ocazia acestui De quadruplici manerie entium. El o identifica imediat cu "Prima cauza" din Liber de oausis, combinīnd propozitia 20 [Vansteenkiste, p. 273; Trouillard, p. 73] din Proclus cu propozitiile VI, XXII si XXI din Liber, § V, n<> 57, p. 59, 22-25; § XXI n° 166,, p. 93, 68-69; § XX. n° 162-163, p. 92, 48-SlL Cf. De int., I, 4, 2; p. 138, 47-57. Despre cele "patru feluri de fiinte", cf. M. R. Pagnoni-Sturlese, "Filosofia della natura e filosofia dell'intelleto in Teodorico di Freiberg e Bertoldo di Moosburg", īn: Von Meister Eckhart ■ . -pp. 115-127. Berthold face din modalitati (maneries) o alternativa "platonica" la genurile (genus) aristotelice. Dietrich īnsusi reia conceptul īn De substantiis spiritualibus et corporibus futurae resurrectionis, de data aceasta distingānd cele patru feluri de "lucruri" (quattuor maneries rerum/entium realium) si cele patru feluri de "fiinte conceptionale" (quattuor maneries entium con-ceptionalium), reducīndu-le apoi pe acestea la acele quantum ad numerum si ordinem [De subst. spir., 1-5; ed. M. R. Pagnoni-Sturlese, CPTMA II, 2, pp. 303-307].

85. De int., I, 5, 1; p. 139, 64-65.

86. De int., I, 5, 2; p. 139, 75-83.

87. De int., I, 6, 1; pp. 139, 2-140, 10.

88. In Exodum, § 16; LW II, p. 22, 3-6.

89. In Exodum, ibid., pp. 21, 10-22, 3. "īnteleptul" este unul dintre cei "douazeci si patru de filozofi" sau Alanus din Lille. Cf. p. 258, nota 10.

90. De int., I, 7, 3; p. 141, 34-35. Cf. Aristotel, De anima, III, 4, 429a 14; Tricot, p. 174.

J31. De int., I, 7, 1: p. 140, 20-23. Cf. referintele la Proclus si la Liber de causis, p. 140, nota 2 din editia Mojsisch.

92. De int., I, 7, 2; p. 140, 29.

93. De int., ibid., p. 140, 32: "Quidquid est in eo, pure substantia est".

94. De int., 1, 8, 2; p. 141, 51-57: "In quolibet eorum tamen est invenire quosdam respectus originis, qui sunt respectus naturae, inquantum quilibet eorum conversus est in se intelligens se ipsum per essentiam, sicut dicitur in Libro de causis, quod unusquisque talium intellectuum est rediens ad essen­tiam suam reditione completa, seilicet intelligendo sa ipsum per essentiam, in quo consistunt quidam respectus naturae, quorum quilibet important totam substantiam talis intellectus, solum ad invicem differentes respective" (Totusi, īn fiecare dintre ele se pot gasi niste aspecte ale originii care sīnt aspecte ale naturii īn masura īn care oricare dintre ele s-a īntors īn sine, īntelegīn-du-se pe sine īnsusi prin esenta, dupa cum se spune īn Liber de causas. Caci fiecare din asemenea intelecte se reīntoarce la esenta sa printr-o īntoarcere completa, adica īntelegīndu-se pe sine īnsusi prin esenta, īn care [proces] constau aspectele naturii, dintre care fiecare asemenea intelect īsi atrage sub­stanta proprie, [aspecte] care difera numai īn mod relativ unul fata de cela­lalt.) Cf. Liber de causis, § XIV (prop. XV), no 124, p. 79, 50-51. Vezi p. 259, nota 21.

95. De int., ibid., p. 142, 65-66.

96. De ini., I, 9; p. 142, 75-76.

97. De int., I, 9, 1; p. 142, 79-80.

NOTE

98. De int., I, 9, 2; p. 142, 85-93. Cf. Proclus, Elementatio theologica, prop, 34 (si comm.); Vansteenkiste, p. 279; Troiullard, p. 84. Recunoastem aici tema "de unitate universi" dezvoltata īnca de la De animatione caeli [2, 2-5; Sturlese, pp. 13, 25'-14, 50] tot dupa propozitia 34 din Proclus; cf. p. 14, 44 sq.

99. De int., II, 2, 1; p. 147, 50-52.

100. De int, II, 2, 2; p. 147, 53-56. Cf. Alfarabi, De intellectu et intellecto, ed. Gilson, īn: "Les sources greco-arabes ... ", pp. 118, 126-120, 182; Alexandru din Afrodisias, De intellectu et intellecto, ed. G. Thery, Autour du decret de 1210: II. - Alexandre d'Aphrodise, receptat sub influenta noeticii sale (Biblio-theque thomiste VII), 1926, pp. 74-83.

101. Pentru aceasta tema, cf. supra, pp. 33-34. Daca īntelegem bine, se pare ca toti teologii renani au cautat īntr-un fel sau altui sa dinamizeze ierarhia dionisiana. De fapt, pentru Dionisie, orice viziune este statica, fiecare fiinta fiind "fixata la un anumit nivel de participare, cu dubla limita a ceea ce ea poate face [... ] si a ceea ce īi este īngaduit [... ] ca ea sa faca." [M. de Gandillac, nota 1, p. 142 din Dionisie, La Hierarchie celeste, ed. cit.] O data cu Dietrich un "dinamism augustinian" este cel care duce la "dina­mismul avicennian" al unui Albert sau Ulrich. "Conversiunea sa noetica" nu īnseamna ca sufletul trebuie sa devina īntotdeauna mai (deplin) intelect, ci totusi pare sa implice ca omul se lasa tot mai influentat de intelectul agent, pīna la a fi total informat de acesta. Fara a aboli Ierarhia, aceasta teorie despre om ne pare a conserva īn maniera proprie ideea albertiniana a unei intensificari a "tensiunii noetice". Asupra raportului dintre "om" si "intelectul agent" la Dietrich, cf. De substantiis spiritualibus..., 4, 2; Pagnoni-Sturlese, p. 305, 68-78, unde freiburghezul reia notiunea de intellectus adeptus ("inte­lect dobīndit").

102. De int., II, 2, 1; p. 146, 13-22. Cf. Proclus, Elementatio theologica, prop. 140; Vansteenkiste; p. 506; Trouillard, p. 145.

103. De int., II, 7, 2; pp. 150, 51-151, 52. Aceasta viata "intelectuala" a omului dotat cu un "suflet rational", īn calitatea ei de "viata suprema", redeschide spatiul unei dinamici personale. Totusi Dietrich nu se angajeaza pe acest teren explicit, aici problema sa fiind exclusiv aceea de a demonstra ca intelectul agent este principiul vietii intelectuale. Altfel spus: problematica sa nu este eshatologica ea este transcendentala.

104. De int., II, 8, 3: p. 151, 65: "Intellectus agens est idem essentialiter cum essentia animae".

105. De int., II, 10, 3; p. 154, 49-55.

106. Aristotel, Metafizica, XII, 3, 1070a 21-22. Cf. Averroes, In Aristo-telis Metaph. XII, comm. 16; Venetiis 1562, 302vH. Dietrich mentioneaza doc­trina lui Aristotel īn De origine rerum praedicamentalium, 1, 8: ed. L. Stur­lese, CPTMA II. 3, p. 139, 90-95. "Infractiunea" sa asupra doctrinei celor patru cauze este deci voluntara. Acest fapt este evident, deoarece el propune o doctrina "alternativa", cea despre cauza essentialis, freiburghezul asu-mīndu-si aceasta "distorsiune". Asupra acestui punct, cf. supra, nota 46. Vom nota totusi ca identificīnd aici cauza eficienta cu un principiu intern - identificare pe care o fixase sub termenul de "cauza esentiala" -, Dietrich de asemenea dezvolta (īn context noetic) o sugestie a lui Albert interpretīnd cauzalitatea eficienta a lui Dumnezeu drept acest tip particular de cau­zalitate exemplara, īn care artizanul īnsusi este modelul a ceea ce produce. Cf. Summa theologiae, Ha Pars, tract. 1, q. 3, mbr. I, a. 2, ad 3m; Borgnet 32, p. 15b: "Dicendum quod Deus non est principium ut causa efficiens in ma-

MISTICA RENANA

teria, [... ] sed est efficiens ut causa separata, sicut artifex principium est artificiati. Non tamen sequitur aliquid de errore Platonis: non enim dici-mus, quod respiciens ad exemplar, respiciat ad aliquid quod non est ipse, vel extra ipsum, sed exemplar est idem ipse: si enim exemplar esset di-versum ab ipso, cum exemplar aiiquid principiet et causat de esse, non esset ipse causa totius et universi esse, et sic non esset principium primum et per se." (Trebuie sa spunem ca Dumnezeu nu este principiu ca o cauza eficienta īn materie [... ] ci este cauza eficienta ca o cauza separata pre­cum artistul este principiul operei de arta. Totusi, nu decurge ceva din eroarea lui Platon: caci nu spunem ca cel care se raporteaza la un model se raporteaza la ceva ce nu este el īnsusi [... ] sau īn afara sa, ci chiar el este modelul, caci daca modelul ar fi diferit de el īnsusi, de vreme ce mo­delul este principiu a ceva si īsi are cauza īn existenta, n-ar mai fi el īn­susi.)

107. Asupra acestui punct cf. De origine rerum praedicamentalium, 5, 1-69; Sturlese, pp. 181-201. Pentru interpretarea acestor pagini dificile, cf. K. Flasch, "Kennt die mittelalt&rliche Philosophie...", pp. 182-206; "Ein-leitung III", pp. LX-LXXXIII. Cf. de asemenea A. de Libera, "La proble-matique des intentiones primae et secundae chez Dietrich de Freiberg", īn: Von Meister Dietrich ..., pp. 68-94.

108. Pentru Avicenna si Averross, cj. A. de Libera, "Theorie des uni-versaux...", pp. 62-63, nota 28. Dietrich urmeaza aici teoria albertiniana despre intelectul agent ca "prim agent intelectual, actionīnd intelectualmente īn calitate de universal si continuu preocupat de producerea fiintei inteli­gibile": "Primum agens intellectuale [...] universaliter agens intellectuale [... ] incessanter agens esse intelligibile" [De intellectn et intelligibili, II, tract, un., cap. 3; Borgnet 9, p. 506b]. Universaliter agens intellectiude se propaga īn doua feluri: pentru Primul intelect el actioneaza operīnd inte­lectualmente īn tot universul, iar pentru intelectul agent al omului fiind semen omnis intelligibilitatis de care vorbeste acelasi cap. 3; Borgnet 9, p. 507b. Altfel spus, revenind la Dietrich din Freiberg: nu intelectul agent este cel care quidifica fiintele, ci intelectul posibil in lumina intelectului agent. Quidificarea fiindului presupune o emanatie. Cum scrie B. Mojsisch: "Inte­lectul posibil īsi cunoaste mai īntīi originea, care este intelectul agent" (care precontine toate continuturile inteligibile), "apoi propria esenta ca deter-minatie universala" (univerSalis conceptio de care am vorbit supra, nota 9) si īn final lucrurile exterioare carora le este model." ["La psychologie phi-losophique ...", p. 692].

109. De origine..., 5, 52; Sturlese, p. 196, 536-538.

110. A spune ca intelectul - posibil - "quidifica" fiindul, nu in-seamna a spune ca el constituie res naturae ca res natur*ae, ci īnseamna a spune ca īi confera o ratio obiecti. Gratie activitatii intelectului posibil lumea contine obiecte si nu numai lucruri sau, daca proferam, contine obiecte in ratione obiecti; caci "numai cn prilejul cunoasterii un obiect īncepe sa aiba efectiv ratiunea proprie de obiect" [De orgine..., 5, 26; Sturlese, p. 187, 220-221]. Pentru Dietrich, un "obiect" este o quiditate; mai literal: este lu­crul īnsusi "īnteles īn ratiunea [ = "conceptul"] quiditatii sale": "res secun-dum rationem ' suae quiditatis" [ibid., p. 187, 222]. Producerea quiditatilor este, daca putem spune asa, activitatea proprie intelectului posibil. Aceasta "productie" consta īntr-o "distinctie si o determinare" a lucrului "dupa principiile" proprii intelectului posibil care sīnt "partile formei" (partes

NOTE

formae). Aceasta aprehensiune specifica secundum talium principiorum eius determinationem este cea care distinge activitatea intelectului posibil si cea a lui ratio particularis sau cogitativum, pentru ca altfel "nu ar exista nici o diferenta īntre intelect si virtus cognitiva, amīndoua purificīnd conceptul (intentio) de substante, īn asa fel īncīt ele ramīn dezgolite de toate speciile de imagini sensibile" [De origine..., ibid., pp. 187, 26-188, 28]. Mentionam ca īn De origine, Dietrich numeste cogitativa ceea ce īn De visione beatifica numea cogitativum. La fel si īn cazul lui De substantiis spiritualibus. Aceasta schimbare se pare ca este corespondenta unei complicatii a tipologiei genu­rilor cunoasterii: acolo unde De visione distingea trei genuri: cunoasterea sensibila, cunoasterea rationala, cunoasterea intelectuala, De origine si De substmtiis disting patru genuri: cunoasterea senzitiva, cunoasterea imaginara, cunoasterea intelectuala, cunoasterea prin intelectul agent. Doctrina nu este īnsa alta: cunoasterea "intelectuala" este cunoasterea "dupa principiile intrin­seci" ale lucrurilor; cunoasterea intelectului agent este "cea a principiilor principiilor", fie ca e vorba de "ceea ce apartine esentei lucrului īn sine" sau de ceea ce īi apartine "īn conjunctia sa formala cu omul, pe care o numim intelect dobīndit" [De substantiis spiritualibus..., 4, 8; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 112-114.] - or, dupa cum am vazut, intelectul "dobīndit" nu este nimic altceva decīt intelectul posibil actualizat īn si ca inteligibil prin intelectul agent. Cf. asupra acestui punct: De origine..., 5, 8; p. 188, 229-231.

111. Cf. p. 264-265, nota 85.

112. Cf. B. Mojsisch, Die Theorie des Intellekts..., p. 53.

113. Cf. B. Mojsisch, ibid., p. 54. Cf. De ini,, II, 31, 2-3; p. 169, 71-75.

114. De int., II, 36, 3; pp. 174, 108-175, 115. "Realitate transsubiectiva" nu semnifica "substanta separata" īn sensul dat de Averroes. Asupra acestui punct Dietrich este cīt se poate de clar: "Ceea ce spune Averroes [... ] despre intelectul agent, si anume ca acesta este o substanta separata, am respins mai sus īntre alte lucruri, printr-un rationament bazat pe acea pro­prietate a vietii care face ca viul sa difere de neviu prin aceea ca are īn el principiul miscarii sale. Deci, de vreme ce- viata suprema a omului este viata intelectuala, pare putin probabil ca principiul fundamental al acestei vieti, intelectul agent, sa nu-i fie propriu fiecarui om si sa nu-i fie intrinsec. Altfel, īntr-adevar, ar fi la fel de adevarat sa spui despre un om ca tra­ieste prin lucrarea intelectului agent din el ca si sa o spui despre un zid colorat de un agent exterior" [De int., III, 11; pp. 185, 91^186, 98]. Cf. pen­tru respingerea amintita mai sus D'e int., II, 7, 2; pp. 150, 49-151, 56.

115. De int., II, 36, 3; pp. 174, 106-175, 115.

116. Cf. supra, p. 39.

Capitolul VI: Meister Eckhart

1. Cf. īn principal J. Koch, "Kritische Studien zum Leben Meister Eck-harts", īn Kleine Schriften I (Storia e Letteratura, Raccolta di Studi e Testi 127), Rome, 1973, pp. 247-347.

2. Cf. G. Thery. ..Edition critique des Pieces relatives au Proces d'Eckhart contenues dans le manuscrit 33b de la Bibliotheque de Soest", AHDLMA 1,. (1926/1927), pp. 129-268.

20 - Mistica renana

MISTICA RENANA

3. Cf. E. Weber, "Mystique parce que theologien: Maītre Eckhart", La vie spirituelle 652 (1982), p. 734.

4. Cf. E. Weber, "Mystique. . .", p. 734.

5. V. Lossky, Theologie negative et connaissance de Dieu chez Maitre Eckhart, (Etudes de philosophie medievale XLVIII), Paris, 1960.

6. B. Mojsisch, Meister Eckhart. Analogie, Univozitat und Einheit, Ham-bourg, 1983.

7. Cf. E. Weber, "Maītre Eckhart ā Paris...", pp. 29 sq.

8. Cf. E. Zum Brunn, "Une source meconnue de l'ontologie eckhartienne", īn: Metaphysique, Histoire de la Philosophie. Recueil d'etudes offert a Fernand Brunner, Neuchātel, 1981, pp. 1M-417.

9. Cf. asupra acestui punct dosarul stabilit de traducatorul lui Hadewijch, Lettres spirituelles, Geneve, 1972: "Introduction", pp. 7-58, "Annexes" A si B, pp. 251-294. Cf. de asemenea M.-M. Labourdette, "Les mystiques rheno-flamands", La vie spirituelle 652 (1982), pp. 646-647.

10. Cf. K. Albert, Meister Eckharts These vom Sein. Untersuchungen Zur Metaphysik des Opus Tripartitum, Kastellaun, 1976.

11. F. Brunner, Maitre Eckhart (Philosophes de tous les temps 59), Paris, 1969, p. 11.

12. F. Brunner, ibid., p. 12.

13. F. Brunner, ibid.

14. F. Brunner, ibid.

15. Cf. A. de Libera, Le probleme de Vetre chez Maītre Eckhart. Logiquc et metaphysique de l'analogie (Cahiers de la Revue de theologie et de philo­sophie 4); Geneve, Lausanne, Neuchātel, 1980.

16. Cf. A. de Libera, "La metaphysique du Verbe", īn: E. Zum Brunn si A. de Libera, Maītre Eckhart. Metaphysique du Verbe et theologie negative, Paris, 1984, pp. 71-155.

17. F. Brunner, Maītre Eckhart, p. 13.

18. Citam traducerea lui J. Ancelet-Hustache ( = A. H.), Paris, 1974- 1979. Vom opera modificari de fiecare data cīnd vom considera ca sīnt ne­cesare. De asemenea, indicam referintele editiei germane: Deutsche Werke ( = DW), Stuttgart, 1936 sq. Cf., aici, Pr. 45, A. H. 2, p. 98; DW II, p. 370, 1-O.

19. Pr. 45, A. H. 2, pp. 96-97; DW II, p. 363, 3-7.

20. Ibid. A. H. 2, p. 98; DW II, p. 368, 4-5: "Diu sele, diu dā ist ge-keret mit aller kraft under daz lieht gotes, diu wirt inhizzic und inviuric in gotlīcher minne".

21. Ibid., A. H. 2, p. 97. "Purtat īn īnaltimi": "ufgetragen": DW II, p. 367, 5.

22. Ibid., A. H. 2, p. 98; DW II, p. 370, 10-11.

23. Ibid., A. H. 2, p. 99; DW II, p. 373, 4.

24. Ibid., A. H. 2, p. 99; DW II, p. 373, 5.

25. Ibid.: "Dā er sīn wesen inne hāt, in dem selben grunde".

26. Pr. 28, A. H. 1, p. 234; DW II, p. 68, 1-3.

27. Pr. 28, A. H. 1, p. 234; DW II, p. 68, 3-5. Aceasta "puritate care nu exista īn lume", acest "Unu" "de la care īncepīnd Tatal īmprastie lumina deitatii sale" este o trimitere la "Platon, marele preot": "Plato, der groze pfaffe" [DW II, p. 67, 1]. Se gīndeste aici Eckhart la Unul "platonician" ca Bine suprem si Idee suprema, asa cum īl prezinta Toma din Aquino [Summo theologiae, la pars, q. 6, a. 4] sau la Unul "neoplatonician" al lui Produs?

NOTE

Am īnclina cu placere spre a doua ipoteza, daca Eckhart n-ar avea obiceiul sa-1 numeasca pe Proclus (atunci cīnd se refera la ideile sale - n. tr.).

28. In Exodum, § 16; LW II, p. 22, 1-3.

29. Pr. 77. A. H. 3, p. 119; DW III, p. 339, 1-6. Termenul "fiinta-īnsasi" reda germanul "isticheit", iar "El-este" germanul "istes".

30. Asupra acestui punct, cf. A. de Libera, "L'Etre et le Bien...", īn curs de aparitie. Cf. de asemenea B. Mojsisch, "Die Theorie des Ich in seiner Selbst-und Weltbegriindung bei Meister Eckhart", īn: L'Homme et son uni­vers. Actes du Colloque de la S.I.E.Ph.M., Louvain, 1982, sub tipar.

31. Pr. 77, ibid.; DW III, p. 340, 1-2.

32. Pr. 77, ibid.; DW III, p. 341, 5; "Und also meinet daz wort «ich» gotes luterkeit des wesens, daz dā ist in im selben". Aceasta "puritate goala a fiintei" este puritas essendi din opera latina.

33. Pr. 83, A. H. 3, pp. 152-153; DW III, p. 443, 5-7. Francezul "fondre" (a topi) reda germanul "fliesen". Am putea spune aici "fluer" (a curge), care transmite o sonoritate mai albertiniana.

34. Pr. 83, A. H. 3, p. 153; DW III, p. 447, 5-6. Din nou termenul "fiinta-īnsasi" reda germanul "istikeit". Despre aceasta notiune, cf. M.-St. Mo-rard, "Ist, istic, istikeit bei Meister Eckhart", Freiburger Zeitschrift fiir Phil. und Teol. 3 (1956), p. 173. Cuvīntul "istekeit" este la origine un "ist" substan­tivat. Cf. īn acelasi sens cuvīntul "istes", supra nota 29.

35. Cf. articolul "contemplatie" īn Dictionnaire de spirkualitā, col. 1781, care trimite, mai ales, la Practicos I, 71.

36. Cf. V. Loosky, Theologie negative ..., p. 13.

37. Despre "neantul" intentional al Imaginii - si al tuturor imaginilor sau reprezentarilor īn general - cf. traducerea noastra dupa Rationes Equ-ardi, īn: Maitre Eckhart a Paris..., pp. 208-209, nota 24. Despre "Fiul" ca "Imagine a deitatii" ("bilde der gotheit") si "neant al deitatii" ("niht der gotheit") cf. Pr. 70', Anhang., DW III, pp. 202, 8-203, 5.

38. Aceasta predica publicata īn traducerea franceza a lui Molitor si Aubier [Maītre Eckhart. Traites et sermons, Paris, 1942, dupa traducerea īn germana moderna semnata de F. Schulze-Maizier Meister Eckharts deutsche Predigten und Tmktate, Leipzig, 1927, pp. 337-347)] reda un sunet foarte eckhartian. Totusi, nu este suficient pentru a putea afirma ca īi apartine Maestrului. Pe de alta parte, evident ca textul nu este "critic". 11 indicam aici dintr-o elementara prudenta ca "apocrif", īn asteptarea unor informatii mai sigure. Titlul citat de noi se gaseste la pagina 247. Despre autenticitatea predicii, cf. F. Schulze-Maizier, Meister Eckhart..., pp. 434-435.

39. Op. cit., p. 247; Schulze-Maizier, p. 337.

40. Op. cit., p. 248; Schulze-Maizier, p. 338.

41. Op. cit, ibid., Schulze-Maizier, ibid. ("dass sie ihn sich selber uber-lasse und seiner ledig stehe").

42. Op. cit., p. 249; Schulze-Maizier, p. 340.

43. Op. cit., ibid., Schulze-Maizier, p. 341 ("in dem Nichts seines Urbildes").

44. Op. cit., p. 250; Schulze-Maizier, p. 341.

45. Op. dt., ibid., Schulze-Maizier, ibid.

46. Op. cit., p. 251; Schulze-Maizier, p. 343.

47. Op. cit., ibid., Schulze-Maizier, ibid., Tema "oceanului fara fund al dumnezeirii" aminteste de "Oceanul nesfīrsit" al lui Ioan Damaschinul, īntīlnit ca "abis al esentialitatii divine" la un Guilelmus din Auxerre sau Alexander din Halles. Cf. p. 269, nota 28.

MISTICA RENANA

48. Pr. 52, A..H. 2, p. 145; DW II, p. 488, 3-1. Cf. Albert, Enn. in Evang. Matth., 5, 3; Borgnet 20, pp. 149b, 150a. 151a.

49. Pr. 52, A. H. 2, p. 145; DW II, p. 488,,4-5.

50. Pr. 52. A. H. 2, 145; DW II, p. 488, 5-6: "Daz ist ein' arm mensehe, cler niht enwil und niht enweiz und niht enhāt".

■st. Cf. "Comment l'āme suit sa propre voie...", cd. cit, p. 248; Schulze-Maizier, p. 338.

52. Ibid., p. 247; Schulze-Maizier, p. 337.

53. Pr. 52, A. H. 2, p. 146; DW II, pp. 492, 3-493, 2. Putem eventual sa apropiem acest pasaj de Lib. Pamb. Gen., § 109; LW I, p. 57, 6 sq. īn care opozitia dintre Eu ( = Dumnezeu) si "Dumnezeu" este redata prin cea dintre Deus ( = Dumnezeu) si Dominus (=Dcmnul): "Sciendum ergo quod deus ab aeterno quidem est et dicitur deus, dominus autem proprie magis dicitur ex tempore. Quo enim creatura esse coepit, et creator et dominus dicitur deus." Ideea dupa care Dumnezeu ramīne Dumnezeu īn El-īnsusi si devine "Dum­nezeu" īn creaturile sale mi se pare a fi o reluare a doctrinei lui Scotfus Eriugena, conform caruia Dumnezeu nu se poate cunoaste pe Sine-īnsusi decīt numai devenind un alt lucru decīt Sine, "creīndu-se pe sine" īn "descinderea īntru principiile lucrurilor", adica "īn manifestarile sale teofanice". Simpla opozitie traditionala īntre deitas (deitate) si Deus (Dumnezu) exprima inexact aceasta theomorfoza a Eu-lui īn creatie. Asupra doctrinei lui Scottus, veri frumoasele pagini scrise de E. Gilson īn - La philosophie au Moyen Age ..., p. 213.

54. Pr. 52, A. H. 2, pp. 146-147; DW II, pp. 494, 4-495, 4, īn special 495, 3-4: "Der mensehe also ledic, sol stan sīnes eigenen wizzenes, als er tete, do er niht enwas". "Cīnd el nu exista" sau "cīnd el (nu) era nimic"?

55. DW II, p. 500, 3-4. "Eliberat" reda termenul german "ledic" = "vid". O predica publicata de F. Pfeiffer īn Deutsche Mystiker des XIV. Jahrhun-derts, II, Leipzig, 1857, p. 4, 11-14 spune ca omul trebuie "sa se retraga si sa se goleasca (ledic machen) de toate gīndurile, cuvintele si lucrarile (mintii - n. tr.) ca si de toate imaginile din intelect, pentru a trai cu totul īn īndu­rarea lui Dumnezeu (in eime gotlīden), care īl lasa nemiscat. "Sfintenia omu­lui sarac" eckhartian se articuleaza aici cu alte doua notiuni - vacuitatea si pasivitatea sau īndurarea - incompatibile cu teoria despre viziunea sfin-titoare a lui Dietrich din Freiberg. De fapt, īn rezumatul doctrinei sale, pe care Dietrich īl face īn De Int., II, 31, 8; Mojsisch, p. 170, 95-101, le res­pinge explicit pe amīndoua: ,,Am demonstrat ca intelectul agent īnsusi este principiul sfintitor. In-formati de el - cīnd el va deveni forma pentru noi - sīntem preafericiti, prin unirea noastra cu Dumnezeu, ca si prin con­templatia sfintitoare nemijlocita īn care īl vom vedea esentialmente pe Dumnezeu. īntr-adevar, nu pare verosimil ca realitatea cea mai īnalta si mai nobila pe care Dumnezeu a sadit-o īn natura noastra sa ramīna neocu­pata (vacet) īn sfintenie. Dimpotriva, deoarece ea este īn ordinea naturii ceea ce-i mai īnalt īn noi, de asemenea este ceea ce-i mai important īn actul sfintirii noastre, care consta īn vederea lui Dumnezeu prin esenta". Diferenta dintre cei doi maestri a fost energic subliniata de Eckhart din Griindig. Ramīne īnsa īntrebarea daca gotlīden concentreaza īntreaga doctrina a Magistrului Eckhart.

56. Pr. 52, A. H. 2, p. 148; DW II, p. 500, 6: "arm in der nachsten armuot".

57. Pr. 47, A. H. 2, p. 109; DW II, pp 408, 3-409, 2.

58. Pr. 52, A. H. 2, p. 148; DW II, pp. 491, 9-501, 5.

NOTE

59. Pr. 52, A. H. 2, p. 149; DW II, pp. 504, 4-505, 9. Oare "marele maestru" este Eckhart īnsusi? Cf. asupra acestui punct observatiile lui J. Quint, DW II, p. 516, nota 55.

60. "Capul sufletului": este aceeasi expresie ca si la Augustin. Cf. supra, p. 29.

61. Despre toate acestea, cf. H. Hof, "Der Begriff Scintilla animae", īn: Scintilla animae..., II. Teii, pp. 161-220. Despre "ratio superior" si "ratio practica", cf. ibid., pp. 199-201. Poate ca Eckhart a īmprumutat termenii "seīnteie" si "syndereza" din Comentariul la Ezechicl al sfīntului Ieronim, ■a carui exegeza la Ez 1, 1 prezinta diviziunea platoniciana a puterilor sufletu­lui (rationale animae, irascitivum, concupiscitivum) din Pr. 32 A. H 2 p. 15; DW II, p. 141, 5 sq., Pr. 33. A. H. 2, p. 19; DW II, pp. 152, 6-153, 4 si Pr. 34, A. H. 2, p. 24; DW II, p. 168, 1-5, ca "suport" al virtutilor teo­logice ("puterea intelectuala" corespunde credintei, "puterea irascibila" sau ,,ascendenta" corespunde nadejdii, iar cea "concupiscenta" iubirii sau milos­teniei). Totusi, trebuie sa notam ca ansamblul pasajelor sfīntului Ieronim fusesera deja utilizate de Albert īn Summa de creaturis, Pars lla, q 71, a. I; Borgnet 35, p. 591a. Originalitatea lui Eckhart consta īn modul īn care foloseste notiunea de "syndereza" - perfect traditionala īn ea īnsasi -, deoarece, īn asteptarea actiunii de "Unu al sufletului", ea este cea careia Eckhart īi īncredinteaza exprimarea unitatii originare dintre suflet si Dum­nezeu. Despre "seīnteia din suflet", cf. M. Tardieu, "i^YXAIOS EITIN8HP, "Histoire d'une metaphore dans la tradition platonicienne jusqu'ā Eckhart", Revue des Etudes Augustiniennes 21 (1975), pp. 225-255.

62. Pr. 48, A. H. 2, p. 114; DW II, pp. 419, 1-421, 3.

63. Pr. 67, A. H. 3. p. 49; DW III, p. 132, 6-7.

64. Pr. 67, A. H. 3, p. 49; DW III, pp. 132, 8-133, 3.

65. Pr. 67, A. H. 3, p. 50; DW III, p. 133, 3-4: "Ez ist diu wesenlich verniinfticheit gotes, der diu liiter bloz kraft ist intellectus, daz! die meister heizent ein enpfenclichez". si aceasta doctrina este opusa celei a lui Dietrich din Freiberg, pentru care intelectul posibil nu este decīt similitudo (similar, asemanator) cu esenta divina, spre deosebire de intelectul agent care este o veritabila imago (imagine). Cf. supra, pp. 101-102. Incontestabil ca Pr. 67 este o piesa care merge īn sensul prezentarii celor doi maestri de catre Eckhart din Griindig.

66. Pr. 67, A. H. 3, p. 50; DW III, p. 133, 5-8. Am modificat sensibil traducera lui J. Ancelet. Pastram totusi jocul dintre "fiinta", "esenta", "existenta", fara a uita ca maestrul a folosit, īn fapt de doua ori cuvīntul "isticheit": "Ez ist diu bloze isticheit, diu dā beroubet ist alles wesens und alk-r isticheit".

67. Pr. 67, A. H. 3, p. 50; DW III, pp. 133, 8-134, 1.

68. Pr. 67, A. H. 3, p. 50; DW III, p. 134, 2.

69. Pr. 67, A. H. 3, p. 50; DW III, p. 134, 3 ("daz der uzerste mensehe aīzcmāle enthalten werde").

70. Pr. 67, A. H. 3, p. 50; DW III. p. 134, 3-4 ("in dem understantnisse haben ne von dem personlīchen wpsene").

71. Pr. 67, A. H. 3, p. 50; DW III, p. 134, 14-16 ("dupa modul spiritu-lui" = "nach geistes art"). Despre "fiinta prin har" ( - esse gratiae), cf. Albert In III Sent., d. 27, A, a. 3; Borgnet 28, p. 51b.

72. Pr. 67, A. H. 3, p. 50; DW III, p. 134, 16-17.

73. Pr. 67, A. H. 3, pp. 50-51; DW III, pp. 134, 17-135, 4.

MISTICA RENANA

74. Pr. 67, A. H. 3, p. 51; DW III, p. 135, 4-14.

75. A. H. 3, p. 48.

76. A. H. 3, ibid.

77. Pr. 67, A. H. 3, p. 51; DW III, p. 135, 10-11: "So bin ich alsd vereiniget dem personlichen wesene, daz ich von gnāden in dem personlichen wesene bin ein und ouch daz personlich wesen".

78. Pr. 68, A. H. 3, p. 57; DW III, p. 152, 1-2.

79. Pr. 67. A. H. 3, p. 50; DW III, p 133, 2 ("in der inneblībunge des wesens"). De asemenea, s-ar putea spune: "īn interioritatea esentei".

80. Pr. 68, A. H. 3, p. 57; DW III p. 152, 3-4.

81. Pr. 68, A. H. 3, p. 54; DW III, p. 141, 5-6 ("Ein meister sprichet - und ouch unser besten meister"). Lib. Parab. Gen., § 83; LW I, p. 545, 4-5 spune īn acelasi sens: "Este evident ca beatitudinea, de vreme ce este viata vesnica, consta pur si simplu īn intelectie sau īn cunoasterea lui Dumne­zeu prin esenta": "Patet quod beatitudo, cum sit vita aeterna, proprie con-sistit in intellectu sive in cognitione dei per essentiam". Acest pasaj, care stabileste o legatura explicita īntre viata, intelectualitate si cunoasterea lui Dumnezeu prin esenta, ne duce cu gīndul la teoria despre viziunea beati­fica a lui Dietrich din Freiberg. Mai multe rānduri din § 83 amintesc de tezele lui Dietrich. Este cazul celor de la p. 544, 8-10: "Vivum enim est, quod distinguitur a non vivo, quod habet ex se ipso et ab intra, non ab alia extra" (Caci este viu ceea ce se deosebeste de neviu, ceea ce are īn sine īnsusi viata, dinauntru, nu din ceva exterior.) = De irit., II, 7, 2; Moj-sisch, p. 150, 49-50; la p. 544, 10-12: "Intellectus iuxta nomen suum intus, in se ipso rem legit; hoc enim est intelligere, id est intus legere. Rursus rem ipsam intus legit in suis principiis" (Intelectul dupa chiar numele sau in­terior cuprinde īnsusi lucrul. Caci aceasta īnseamna a īntelege, adica intus- = īnauntru, legere=a cuprinde.) = De int., III, 26, 5; p. 200, 18-21; si de la p. 545, 2: "[...] principia intima et intrinseca, substantialia ipsi rei" (...principiile intine si intrinseci sīnt substantiale lucrului īnsusi) = De subst. spir., 4, 4; Pagnoni-Sturlese, p. 305, 4-6. Aceste fragmente trebuie totusi abordate cu precautie, deoarece īn ultimele trei pasaje Dietrich vor­beste despre intelectul posibil, īn timp ce diferitele texte īn care prezinta cunoasterea lui Dumnezeu per essentiam se refera, īn mod evident, la in­telectul agent. Prezenta simultana a tuturor acestor teme īn § 83 din Lib. Parab. Gen. nu īnseamna deci ca Meister Eckhart sustine o teorie a vi­ziunii plasīnd beatitudinea īn activitatea intelectului agent. Dimpotriva, am putea fi tentati sa spunem pe aceasta baza ca Thuringianul atribuie inte­lectului posibil proprietati pe care confratele sau renan le repartizeaza īntre intelectul agent si intelectul posibil!

82. Despre Toma din Vercelli, cf. supra, p. 22. Despre rolul iubirii la Meister Eckhart, cf. pp. 165-171.

83. Pr. 9, A. H. 1, p. 150; DW I, p. 150, 3-7 ("vernunfticheit ist der tempel gotes"). Cf. ibid., pp. 150-151, nota 1 (J. Quint) pentru paralele īn opera latina.

84. Pr. 66, A. H. 3, p. 45; DW III, p. 124, 2-3: "Der herre ist ein le-bende, wesende, istige vernunfticheit, diu sich selber verstāt und ist und lebet selber in im selber un dist daz selbe".

_ 85. Pr. 80, A. H. 3, p. 133; DW III, p. 379, 3-10. Afirmarea intelectua­litatii lui Dumnezeu este un leitmotiv al gīndirii eckhartiene. Este acesta suficient pentru a o apropia de cea a lui Dietrich din Freiberg? Este putin

NOTE

probabil, dupa ce am vazut ca teza Deus Intellectus constituie un bun co­mun al īntregii scoli albertine. "Convergentele" īntre cei doi maestri trebuie, asadar, īntotdeauna sa fie "puse īn perspectiva". Despre intelectualitatea lui Dumnezeu la Eckhart, cf. In Exodum, § 176; LW II, p. 152, (īn special: "[Dumnezeu este] Intelect pur prin el īnsusi īn īntregime": "Intellectum se toto purum"); In Iohannem, § 34; LW III, p. 27, 12-14: "In Dumnezeu in­telectul este īn locul cel mai īnalt - si fara īndoiala ca numai īn el este asa, īn calitatea sa de Prim principiu al tuturor lucrurilor - fiind prin el īnsusi īn īntregime Intelect prin esenta, fiind īn īntregime prin el īnsusi act pur de gāndire": "īn Deo maxime, et fortassis in ipso solo, utpote primo omnium principio, se toto intellectus est per essentiam, se toto purum in­telligere"; In Iohannem, § 669; LW III, p. 582, 8-9: "Intelectul prim, care este īn īntregime Intelect prin el īnsusi, nu are fiinta īn afara actului sau <ie gīndire": "In primo intellectu, qui se toto intellectus est, non habens esse praeter intelligere".

86. Pr. 68, A. H. 3, p. 54; DW III, p. 141, 7: "Ich hān eine kraft in miner sele, diu ist gotes alzemāle enpfenclich". Aceasta afirmatie ne īn­departeaza din nou de Dietrich: aceasta "putere" - potentia animae - poate fi altceva decīt intelectul posibil sau intelectul "receptiv"?

87. Pr. 69, A. H. 3, p. 63; DW III, p. 169, 1-5. Aici, īn schimb, un fragment destul de "dietrichian": "a lua cunostinta de Dumnezeu" pare a īnsemna acelasi lucru cu "a-i cunoaste Principiul"; "cercetarea īn sine īn­susi" evoca conversivitatea intelectuala; "a fi o Imagine" aminteste tema exemplaritatii intelectuale. Cum pot fi explicate asemenea variatii de la o predica la alta (de exemplu de la Pr. 68 la Pr. 69)? Ipoteza cea mai ve­rosimila este ca Meister Eckhart considera intelectualitatea ca atare ("ver-nunīticheit") mai mult decīt diferenta si ordinea intelectelor. De fapt, el se refera rar la notiunea de intelect agent, īn aceste ocazii demersul sau ramīnīnd mai degraba doxografic. Cf. de exemplu In Iohannem, § 155; LW III, p. 128, 5-10, care prezinta doctrina "filozofilor" despre intelectul agent si intelectul dobīndit.

88. Pr. 15, A. H. 1, p. 141; DW I, p. 250, 4-6. Definirea intelectului ca -substanta īl apropie īn acelasi timp pe Eckhart de Albert ca si de Dietrich. Triada ,,fiinta-viata-gīndir£\ sau «fiinta-intelectuala»" este probabil moste­nita din Liber de causis prop. XII (§ XI), n° 104; Pattin, p. 73, 67 sq.. fiind subordonata intelectului in concreto, adica ut participantia, dupa principiul dezvoltat īn In Iohannem, § 61; LW III, p. 51, 3-4: "Actele de a fi si de a trai, considerate īn inteligenta, sīnt inteligenta īn ea īnsasi si actul gīndirii pure": "Esse et vivere in intelligentia intelligentia et simplex intelligere est". Cf. de asemenea § 63, p. 53, 3-4, de unde aflam ca no­tiunea de ordo essentialis reglementeaza raporturile ierarhice dintre parti­cipanti: "Inteligente, vietuitoare, existenti".

89. Pr. 15, A. H. 1, p. 141; DW I. p.250, 6-10.

90. Despre intelectul agent ca substanta, cf. supra, pp. 101-109.

91. "Intelligere inquantum huiusmodi est subsistens" ("A īntelege īn masura īn care este o subzistenta de acest fel", Rationes Equardi. ratio 5a, text si traducere de A. de Libera, īn: Maitre Eckhart a Paris, p. 208.

92. Pr. 69, A. H. 3, p. 63; DW III, p. 170 6-9

93. Pr. 76, A. H. 3, p. 116; DW III, pp. 323, 2-324, 4.

94. Pr. 69, A. H. 3, p. 64; DW III, p. 173, 2-3.

95. Pr. 69, ibid., DW III, p. 172, 3.

MISTICA RENANA

96. Pr. 69, ibid., DW III, p. 174, 6: "Dar umbe vernunfticheit ist alwege inne suochende".

97. Pr. 69, A. H. 3, p. 63; DW III, p. 168, 8-10: "Das ewic wort ist daz mittel und daz bilde selbe, daz dā ist āne mittel und āne bilde, uf daz diu sele in dem ewigen worte got begrīfet und bekennet āne mittel und ānt» bilde".

Pr. 69, A. H. 3, p. 65; DW III, pp 178, 3-179, 7. Am modificat tra­ducerea lui Ancelet, care reda "wīsheit" prin "adevar" (p. 179, 7).

Pr. 69, A. H. 3, p. 64; DW III, p. 174, 6-7.

Pr. 69, A. H. 3, p. 65; DW III, pp. 179, 7-180, 2.

Cf. A. de Libera, "Les «Raisons d'Eckhart»", īn: Maitre Eckhan a Paris ..., pp. 109 sq.

102. Cf. trad., op. cit, pp. 200-223.

103. Cf. J. Trourllard. L'Un et Vāme selon Proclos, Paris, 1972, p. 137.

104. Eckhart pare a face din aceasta ,,non-gīndire" esenta sufletului de unde provin puterile (intelectul si vointa). Trebuie apropiata aceasta doc­trina de teoria lui Dietrich despre cvasi-pasivitatea intelectului agent īn calitatea sa de emanatie a cauzei sale esentiale, sau trebuie opusa celeilalte doctrine a lui Dietrich, cea conform careia intelectul agent este el īnsusi cauza esentiala a esentei sufletului? Cea de a doua ipoteza ni se pare mar verosimila.

105. Cf. fi. Zum Brunn, "Dieu n'est pas etre", īn: Maitre Eckhart a Paris ..., p. 103; H. Hof, Scintilla anirrvae ..., pp. 213 sq.

106. Serm. tat. XXIX, § 301, text si traducere īn Maitre Eckhart ā Paris .., p. 196.

107. Serm. lat. XXIX, ibid., trad. ibid.

108. Albert cel Mare, De anima, III, tract. 3, cap. 6; Ed. Colon. VH/i. p. 214, 87 sq.; Metaphysica, VI, tract. 2, cap. 6; Ed. Colon. XVI/2, p. 331, 86 sq., De causis et processu ..., II, tract. 2, cap. 42; Borgnet 10, p. 541 sq. Texte traduse de E. Weber, īn: Maitre Eckhart ā Paris..., p. 32.



109. Pr. 9, A. H. 1, p. 103; DW I, pp. 152, 9-153, 5.

110. Pr. 70, A. H. 3, p. 69; DW III, p. 188, 1-6. "Marele preot" este, fara īndoiala, Gonzalvus din Spania. Adversarul sau poate fi īnsusi Eckhart sau Jean Quidort. Nu este posibil cītusi de putin ca acesta (adversarul - n. tr.) sa fi fost Herveus din Nedellec. Asupra acestui punct cf. DW Ut, pp. 188-189, nota 2 (J. Quint).

111. īn 17, 3.

112. Pr. 70, A. H. 3, p. 69; DW III, p. 188, 7-8: "Volbringunge der saelicheit leget an beiden: an bekantnisse und an minne".

113. Pr. 70, A. H. 3, p. 71; DW III, p. 197, 3-4. Dupa 1 Cor. 13, 12: ,,Tunc autem cognoscam sicut et cognitus sum." ("Atunci voi cunoaste pe deplin, dupa cum am fost cunoscut si eu.")

114. Pr. 70, ibid., DW III, p. 197, 1: "Wir suin got bekennen rehte, al* got sich selber bekennet". Aluzie la 1 In 3, 2: "Quoniam videbimus eum sicuti est".

115. Pr. 70. ibid., DW III, p. 197, 4-6: "In dem widerbilde, daz aloine bilde ist gctes und der gotheit, niht der gotheit dan als vil, als sie der vater ist". Aceasta expresie restrictiva corespunde latinescului "nonnisī mquanrum".

NOTK

116. Pr. 10, A. H. 1, p. 112; DW I, p. 173, 10-12: "Im innersten der sele, in vernunfticheit". Aceasta identificaret a adīncului sufletului si a intelectului ne duce cu gīndul la Dietrich din Freiberg.

117. Pr. 23, A. H. 1, p. 200; DW I, pp. 398, 5-399, 2. Definitia inte­lectului: "Die vernuft der sele daz ist daz hoehste der sale" aminteste de formulele lui Augustin si Dietrich [cf. de asemenea Pr. 26, DW II, p. 30, 3: "Das oberste der sele"]. De asemenea, este si cazul pasajelor paralele din Serm. lat. XLIX, § 505; LW IV, p. 421, 9: "Ubi superius in anima, ubi vertex animae nectitur lumini angelico": ("Unde este mai īnalt īn suflet, unde piscul sufletului se īmpleteste cu lumina īngereasca"), § 507, p. 122, 13: "Quia in supremo animae [...]" ("Deoarece īn cel mai īnalt suflet [...]" Cf. de asemenea Serm. lat. XXXVI, § 366; LW IV, p. 315, 3 sq.: "Sic nec sanctificatur anima spiritu sancto nisi in summum intellectualis naturali;; luminis deducta" ("Astfel sufletul nu se sfinteste prin Duhul Sfīnt, daca nu e calauzit de luminile naturale spre cea mai īnalta īntelegere.")

In Lib. Parab. Gen., § 140; LW I, p. 607, 11 "ceea ce-i mai īnalt īn suflet") este numit "ratiune superioara" ("de supremo animae, quod est ratio superior": "despre sufletul suprem, care este ratiune superioara"). Cu aceasta se apropie din nou foarte mult de Augustin. Trebuie totusi sa recunoastem ca īn alte pasaje vocabularul augustinian nu se mai aplica intelectului ci esentei sufletului. Asa stau lucrurile, de exemplu, īn In lohannem, § 581; LW III, p. 508, 11-12: "Septimo ait: «Pater in me ma-nens [In 14, 10] ad denotandum, quod deus ipse illabitur essentiae animae. Iterum etiam manet in abditis, intimis et supremis ipsius animae." ("In al saptelea rīnd spune: «Tatal care este īntru mine ca sa zica ca Dumnezeu īnsusi se pogoara īn esenta sufletului. si chiar din nou dainuie īn strafund, tainic si īn supremul din sufletul īnsusi-". Serm. lat. XXIV/2, § 248; LW IV, p. 227, 7-9 este exact opusul doctrinei din Pr. 23, de vreme ce sustine ne­cesitatea unei "ascensio intellectus" conchizīnd ca "este propriu lui Dumne­zeu sa locuiasca īn esenta sufletului" si ca "aceasta esenta este mai ele­vata decīt intelectul".

118. Pr. 26, A. H. 1, p. 220; DW II, p. 30, 1 sq. Distinctia īntre cele "doua fete ale sufletului" evident ca este augustiniana. De asemenea, este si avicenniana. īnsusi Eckhart īi apropie pe cei doi autori īn Lib. Parab. Gen., § 138; LW I, p. 605, 7 sq.: "Sic intellectuale in nobis distinguitur in superius et inferius, quae Avicenna vocat duas facies animae. Augustinus vero vocat ista rationem superiorem et rationem inferiorem." ("Astfel in­telectualul din noi se īmparte īn superior si inferior, pe care Avicena le numeste cele doua fete ale sufletului. Insa Augustin le numeste ratiunea superioara si ratiunea inferioara.") Pentru Avicenna, cf. E. Gilson, "Lcs sources greco-arabes ...", pp. 56-58.

119. Pr. 24, A. H. 1, p. 206; DW I, p. 417, 10-418, 4.

120. Pr. 26, A. H. 1, p. 220; DW II, p. 30, 5-7.

121. Pr. 26, A. H. 1, p. 220; DW II, p. 31, 2-3: "Diu eine heizet wille, diu ander vernunfticheit, und der krefte volkomenheit liget an der obersten kraft, diu dā heizet vernunfticheit". Cf. īn acelasi sens Lib. Parab. Gen., § 80; LW I, p. 542, 3 sq. ("Notandum quod in regione rationali sive intel-lectuali sunt duae potentiae, intellectus scilicet et voluntas, intellectus vero praestantior est": ("Trebuie sa observam ca īn partea rationala sau inte­lectuala exista doua puteri, adica intelectul si vointa, īnsa intelectul este mai presus de vointa.")

MISTICA RENANA

122. Pr. 26, A. H. 1, p. 221; DW II, p. 32, 1-3.

123. Pr. ?3, A. H. 1, pp. 199-200; DW I, p. 396, 1-2 ("Diu sele, diu also alliu dine uberkommen hāt, die erhebet der heilige geist und under-hebet sie mit im in den grunt, dā er uzgevlozzen ist"). Teologia eckhartiana a "misiunii Sfīntului Duh" este o parte centrala a teologiei sale generale si, daca se poate spune asa, punctul decisiv al teologiei sale mistice. Asa cum īl īntelege Eckhart, Duhul este īnsaisi caritatea sau, altfel spus: iubirea. Aceasta "iubire divina" este realmente prezenta īn sufletul cuprins de vir­tutea teologala a caritatii, caci, pentru Eckhart, "caracterul creat al cari­tatii nu exclude īn nici un caz prezenta Duhului Sfīnt si a caritatii increate īn suflet" [E. Weber "Eckhart et l'onthotheologisme...", p. 63]. Aceasta prezenta reala este interpretata īn cadrul noeticii "filozofice" a contactului direct īntre creat si necreat mostenita de la Averroes prin Albert cel Mare. Se vede, asadar, ca īn gīndirea sa iubirea si intelectul nu pot fi despartite, contrar faptului ca unii critici emit afirmatii brutale despre polemica cu Gonzalvus din Spania. "Misiunea Duhului" - adica a iubirii - este de ordīn intelectiv. Rolul iubirii este acela de a conduce sufletul la Fiul ca Idee īn-creata ( = Imagine), Misiunea Duhului este indisociabila de cea a Fiului. Vom reveni asupra misiunii Duhului, infra, pp. 320-321, nota 195.

124. Pr. 23, A. H. 1, p. 200; DW I, p. 396, 4-5. Aici "Fiul" este "Ideea increata" a lui Albert, altfel spus: Raza care "se raspīndeste emana, pīna in efectele create carora le este Idee ("radius iile est increata Idea exerens se in ideata") pentru a īnalta, vorbind la modul absolut, nivelul multiplicitatii la nivelul efectelor create", conservīnd unitatea, īn calitatea sa de a "locul" originar .,īn simplitatea si unitatea Ideii" īnsasi [E. Weber, "Eckhart et l'ontotheologisme...", p. 62]. Raspīndirea Logos-ului divin este misiunea Fiului īn suflet, a Fiului care "emana" intelectualmente īn iluminare, sine medio. Aceasta misiune, producatoare a unei "uniri noetice directa" si "īn-dumnezeitoare", presupune ca intelectul omului sa fie, daca putem īndrazni sa spunem astfel, locul natural al harului. Aceasta este pozitia lui Eckhart atunci cīnd afirma urmatoarele: "Putem astfel sa explicam acest cuvīnt: ■«Eu [=Iisus, "bunul pastor"] am venit ca ele [ = oile) viata sa aiba si din belsug sa o aiba». In 10, 10: «Darurile (dona) lui Dumnezeu sīnt supraabun­dente». Ro 5, 20: «si harul este supraabundent». De aceea am spus mai sus ca «Dumnezeu nu da darul Duhului dupa vreo masura limitata». īntr-^a-devar, ca regula universala, realitatile inferioare nu se pot adapta celor superioare [In 1, 5: «si lumina lumineaza īn īntuneric si īntunericul n-a cuprins-o»]. Daca deci harul este superior īntregii naturi, harul gratum facienz nu poate fi decīt īn intelect, caci prin conditia sa (secundum genus suum) intelectul este superior īntregii naturi, asa cum demonstreaza De causis si Proclos [cf. prop. IX (§ VIII), no 82 sq., Pattin, p. 67. 60 sq. Proclos, Elementatio theol., prop. 171, comm. Trouillard, p. 163]. Iata, asadar, cum se poate explica acest cuvīnt [... ] Intelectivul este mai abundent decīt viul, la fel cum viul este mai abundent decīt fiindul [cf. supra, nota 88], El-īnsusi spune [In 14, 6]: «Eu sīnt adevarul si viata». Adevarul apartine intelectului Prin aceasta putem explica Iov 28, 21: «Ea [ = īntelepciunea, adevarul a fost ascunsa de ochii tuturor vietuitoarelor» care nu spune «inteligentelor», īntr-adevar, viata vesnica este aceea de a-1 cunoaste (pe Dumnezeu - n. tr.) prin intelect, In 17, 3 si 1 In 3, 2: «īl vom vedea cum este». In final, el spune: «Pentru ca viata sa aiba si din belsug s-o aiba», deoarece El [ = Isus] ilumineaza intelectul si īnflacareaza afectul ,,[In Iohannem,

NOTE

5 500-501; LW III, p. 431, 1-432, 2]. Referirea la «darul nemasurat» al Duhului Sfīnt este reluata referitor la teoria prezentei reale a caritatii increate īn suflet, dincolo de limitele sau «masurile» care īl situeaza īn Ierarhie. Cf. īn acest sens In lohannem, § 369; LW III, pp. 313, 9-314, 3: -«Putem afirma, īntr-un mod si mai frumos, ca Duhul si tot darul dumne­zeiesc, īn calitatea lor divina, este, fiecare, imens si fara masura, neīnchipuit si nenumarat». Ps 146, 5: «Īntelepciunea este nemasurata». Ceea ce este absolut adevarat despre īntelepciune: nu doar despre cea care este Dum­nezeu (quae Deus est), dar si despre cea care vine de la Dumnezeu (quae a Deo est). īntr-adevar, masura nu este proprie realitatilor spirituale, ci djoar continuitatea. Pentru aceasta Bernard spune ca modul iubirii lui Dumnezeu este un «mod fara mod». si Doctorii afirma ca "sporirea caritatii nu are nici termen nici masura, dincolo de care sa nu se mai poata extinde." [Cf. Bernard, De diligendo Deo, cap. 1, n° 1; Opera, III, Rome, 1963, p. 119, 19].

125. Pr. 43, A. H. 2, pp. 82-83; DW II, p. 317, 1.

126. Pr. 43, A. H. 2, p. 84; DW II, pp. 322, 7-323, 1.

127. Pr. 43, A. H. 2, pp. 82-83; DW II, pp. 316, 1-317, 7.

128. Pr. 43, A. H. 2, p. 85; DW II, p. 328, 6-7: "Ein meister sprichet: diu sele gebirt sich selben in sich selben und gebirt sich uz ir und gebirt wider in sich."

129. Pr. 43, A. H. 2, p. 85; DW II, pp. 328, 10-329, 1: "Diu sele gebirt uzer ir got uz got in got; si gebirt in rehte uzer ir; daz tuot si in dem, daz si uzer ir got gebirt in dem, dā ist si ein bilde gotes".

130. Cf. supra., p. 37.

131. Pr. 44, A. H. 2, p. 90; DW II, p. 341, 1-2.

132. Pr. 44, A. H. 2, p. 91; DW II, pp. 343, 11-344, 1.

133. Pr. 44, A. H. 2, p. 92; DW II, p. 346, 2-6. ' 134. Cf. supra, pp. 38-39.

135. Pr. 32, A. H. 2, p. 15; DW II, pp. 141, 7-142, 4. Despre "lumina credintei", cf. Pr. 34, A. H. 2, p. 24; DW II, p. 168, 1: "Credinta este legata de lumina intelectului": "Gloube klebet in dem liehte der vernunfticheif.

136. Pr. 49, A. H. 2, p. 125; DW II, p. 450, 7 ("liehte von gnāden").

137. Pr. 54b, A. H. 2, p. 165; DW II, p. 569, 3-4: "Diu sele, diu ein lieht ist, diu sliuzet gotes gar vil in sich".

138. Pr. 54a, A, H. 2, p. 160; DW II, p. 560, 5 ("lucida", adica: deopo­triva "mai intima" si "mai profunda": "nāher" si "tiefer").

139. Pr. 37, A. H. 2, pp. 42-43; DW II, p. 211, 1-3: "Daz viinkelīn der vernunfticheit, daz ist daz houbet in der sele, daz heizet der «man» der sele und ist als vil als ein viinkelin gotlicher nature, ein gotlich lieht, ei» zein und ein īngedriicket bilde gotlicher nature".

140. Pr. 48, A. H. 2, p. 113; DW II, p. 418, 1-4 ("īn īmplinirea nasterii": ,,in der wurklicheit der īngeberunge").

141. Pr. 70, A. H. 3, p. 71; DW III, p. 196, 2-12. Pentru opozitia dintre ajungere pozitiva si sosire, cf. p. 196, 11-12: "Dā enist kein zuoganc, dā ist cin dar komen". Aceasta distinctie īntre un proces continuu si un final discret ne face sa ne gīndim la opozitia "aristotelica" īntre alterare (alteratio, motus) si generare (genenalio, mutatio), de care Eckhart se serveste, īn general, pentru a marca caracterul instantaneu al nasterii lui Dumnezeu īn suflet si al sufletului īn Dumnezeu.

MISTICA RENANA

142. Pr. 71, A. H. 3, p. 75; DW III, p. 215, 1-2: "Die wīle wir in dem zuogange sīn, so enkomen wir nicht dar īn".

143. Pr. 71, A. H. 3, p. 75; DW III, pp. 212, 7-213, 1. Despre focul care nu "straluceste" "īn sfera sa proprie", cf. īntre altele, In Iohannem, § 74; LW III, p. 62, 9 sq. unde se explica ca lumina nu straluceste decīt īn īntuneric [In 1, 5], adica īn creaturi, care sīnt impregnate de "opacitate" si de "neant", dar nu īn ea īnsasi, tot astfel dupa cum focul nu straluceste decīt īntr-o "materie straina" ( = carbunele pentru elementul-pamīnt, flacara pentru elementul-aer), īnsa nu "īn el īnsusi, īn propria sa sfera". Originea lui dictum se afla īn cap. 31 al cartii a Ii-a din Dux ncutronum a lui Maimonide [Parisiis, 1520, f. 60r].

144. Pr. 71, A. H. 3, p. 75; DW III, pp. 214, 4-215, 2.

145. Pr. 73, A. H. 3, p. 91; DW III, p. 266, 5-6.

146. Pr. 37, A. H. 2, p. 44; DW II, pp. 218, 2-219, 3 ("la ea": "Wan sī dā heime niht ist"). Am īntīlnit deja aceste expresii īn Pr. 26, cf. p. 313, nota 118. īn rigoarea termenilor, Eckhart opune aici ..virtutea prac­tica" (orientata spre lume) si "virtutea contemplativa" a lui Avicenna (amsn-doua corespunzīnd mai mult sau mai putin exact intelectelor practic si contemplativ sau teoretic ale lui Aristotel), mai degraba decīt ratiunea inferioara ( = cogitativa) si ratiunea superioara ( = mens) ale lui Augustin filtrate prin lectura "peripatetica" a lui Dietrich din Freiberg. Alunecarea acestei opozitii catre distinctia - cu totul diferita - dintre intelectul posibil si intelectul agent este de acum comprehensibila īn masura īn care Eckhart adera la definirea lui mens, pisc al contemplatiei si al vietii contemplative, prin opozitie cu tot ceea ce nu este ea. Or, acest "negativ" al lui mens poate fi tot atīt de bine intelectul practic ca si inelectul posibil. Totul depinde de faptul de a pleca de la suflet īn īntregul sau (anima), sau de la intelec­tualitate ca atare (intellectwale in nobis).

147. Pr. 37, A. H. 2, p. 44; DW II, pp. 220, 1-221, 1. "Maestrul pāgīn" este cel despre care vorbeste īn Pr. 17, A. H. 1, p. 157; DW I, pp. 228, 7-229, 2: "Un maestru zice: apartine naturii si perfectiunii naturale a sufletului sa devina īn sine o lume inteligibila, acolo unde Dumnezeu a format imaginile tuturor lucrurilor" - aluzie reluata si amplificata īn In Gencsim. § 115; LW I, p. 270, 13 sq. si īn Serm. lat. LV/4, § 550; LW IV, p. 460, 9 sq. Acest "maestru" este, evident, Avicenna. "Devenirea" inteligibila este patimirea sufletului. Activitatea intelectului agent, calificata aici ca "restauratoare", este apoi apropiata de lumina matutinala a lui Augusīin, care "īnalta", adica "readuce", toate lucrurile la Dumnezeu. "Fiinta noua" este astfel clar identificata cu "fiinta ideala" sau cu "idealul". Daca īnte­legem bine, Eckhart subordoneaza aici net pasivitatea activitatii: un nou indiciu al pluralitatii perspectivelor sale asupra uniunii preafericite. Acest primat al activitatii īnseamna ca trebuie sa-1 apropiem automat pe Thurin-gian de Dietrich din Freiberg? "Restaurarea" eckhartiana este, īnainte de toate, adecvarea realitatilor sensibile la "lumina" - adica la fiinta ideala - de/prin intelectul agent care conditioneaza receptarea lor īn intelectul posibil [cf. asupra acestui punct Serm. lat. X, § 109; LW IV, p. 102, 12 sq.]. Crt despre "īnaltarea" la Dumnezeu a lucrurilor reīntoarse īn el prin aceste "ratiuni ideale", ea este, fara īndoiala, mai apropiata de Eriugena decīt de Dietrich. "Restaurarea" si "īnaltarea" sīnt, aparent, doua momente esentiale ale activitatii intelectului agent. Se pare ca aceasta dualitate nu are cores­pondent exact la Freiburghez - doar daca nu o consideram o transpozitia

NOTE

a cuplului cunoasterea obiectului - cunoasterea Principiului. Dupa cum se vede, problema raportului īntre Eckhart si Dietrich nu este simpla. Poate ca se īntelege mai bine din acest exemplu de ce preferam sa vorbim despre convergente īn sinul unui ansamblu mai mult decīt despre influente directe.

148. Pr. 37, A. H. 2, p. 45; DW II, pp. 221, 4-222, 2; 223, 3-5. Cf. Au-gustin, De Genesi ad litteram, IX, XXIV, 41; BA 48, pp. 340-342.

149. Cf. supra, pp. 119-120.

150. Pr. 76, A. H. 3, p. 111; DW III, p. 316, 5-7. Vom nota, totusi, ca acest "inner bekennen" nu este, evident, īnsusi intelectul agent, ci simpla cunoastere intelectiva (de origine intrinseca) distincta de cunoasterea sensi­bila (de origine extrinseca), Eckhart nedorind poate sa afirme aici ca intelectul, īntemeietor al cunoasterii, este el īnsusi īntemeiat īn esenta sufletului. Oricum, aceste rīnduri nu au o sonoritate dietrichiana.

151. Cf. p. 153. Acesta este, dupa parerea noastra, punctul cel mai important, convergenta cea mai semnificativa. si tot aici trebuie, dupa noi, sa se fixeze aprecierile istorico-filozofice despre "raporturile" īntre cei doi maestri.

152. Pr. 76, A. H. 3, p. 112; DW III, pp. 320, 10-321, 3. Identitatea stiintei īn spiritul maestrului si cel al discipolului - tema provenita de la Albert [De anima, III, tract. 2, cap. 11; Ed. Colon, VII/1, p. 192, 67 sq.] - este foarte apropiata de tezele lui Dietrich asupra cauzalitatii esentiale. Aceste rīnduri sīnt, de altfel, precedate de un pasaj care īn īnsasi obscurita­tea sa evoca o transpozitie prescurtata a noeticii lui Dietrich: "Dumnezeu ne face sa-1 cunoastem pe El īnsusi, si El īnsusi este īn cunoasterea cu care El ne face sa-1 cunoastem pe El īnsusi; or fiinta sa este cunoasterea sa, si de aceea sīnt identice faptul ca El ma face sa-1 cunosc si faptul ca eu īl cunosc": "Got machet ins sich selber bekennende machet er uns sich selber bekennende, und sīn wesen ist sīn kebennen, und daz ich bekenne" [DW III, p. 320, 8-10. Trad. Anceler, A. H. 3, p. 112 nu este deloc satis­facatoare]. Daca nu gresim, aceste texte ale lui Eckhart afirma ca intelectul cunoaste cuncseīndu-si Principiul si ca aceasta cunoastere este īnsasi ema­natia sa. Vedem astfel ca īn unele privinte Eckhart a trecut de la o con-esptie mai curīnd albertiniana [cf. supra nota 150] la o conceptie mai degraba dietrichiana. Aceasta strategie de predicator nu anticipeaza oare mai subtilele alunecari textuale ale unui Berthold din Moosburg?

153. Cf. supra, p. 31.

154. Cf. J. Koch, "Platonismus im Mittelalter", īn: Akademische Festrede geb. am 26. Mai 1948 zur Universitats-Griindungsteier, Krefeld, 1948, p. 31, care trimite la Produs, In Pnrmenidem, VI. ed. Cousin, īn: Procli Philosophi Platonici Opera, VI, 1827, pp. 42 sa.

155. Pr. 28. A. H. 1. n. 234; DW II, p. 68, 3-5. Cf. p. 306, nota 27.

156. H. Hof, Scintilla animae.... pp. 214-215. Ipoteza lui Hof este seducatoare. De fapt, Opuscula sīnt pentru Berthold din Moosburg (daca va fi fost cunoscator al lui Produs) locul privilegiat al teoriei despre "unul din suflet". Nimic nu ne interzice deci sa credem ca aici a citit-o Eckhart - chiar daca trimiterea la "Platon" este un pic derutanta.

157. Pr. 2, A. H. 1, p. 54; DW I, p. 32. 1 sq. (pentru "prima putere": intelectul) si 35, 4 sq. (pentru ,.puterea secunda": vointa).

158. Pr. 2, A. H. 1, p. 55; DW I, p. 39, 6.

159. Pr. 2, ibid., DW I, p. 40, 3-4.

MISTICA RENANA

160. Pr. 2, A. H. 1, p. 56; DW I, p. 42, 3-4 ("o privire", "o clipita" reda sensul general de "iemer ze einem einigen māle einem ougenblick').

161. Pr. 2, ibid., DW I, pp. 42, 6-44, 2.

162. Pr. 2. ibid., DW I, p. 44, 3-7.

163. Pr. 5b, A. H. 1, pp. 77 si 79; DW I, p. 87, 1-7 si 93, 6-7. īn acest ultim pasaj, Eckhart identifica clar Unul si Neantul ca semne ale originii (ursprunc) - asa cum precizeaza continuarea textului [A. H. 1, p. 71; DW I, pp. 94, 10-95, 3]. Conversiunea sufletului care reintegreaza timpul īn eternitate este libera (vrī) si instantanee (einen ougenblick), īn masura īn care ea se aneantizeaza - adica se "elibereaza" sau se "goleste" - īntru simplitatea Unului.

164. Pr. 7, A. H. 1, p. 91; DW I, p. 122, 5-6. Termenul de "goliciune" reda germanul "bloz". Intelectului care īl "dezgoleste" pe Dumnezeu de "piele" sau de "vesmīnt" (-Binele), pe care-1 īnconjoara iubirea dar care nu-1 poate sesiza (pe Dumnezeu - n. tr.) īn "oceanul insondabilitatii sale" {"in dem mer sīner gruntlosicheit"), Eckhart īi opune aici Compasiunea, care "actioneaza la cel mai īnalt si pur nivel la care Dumnezeu poate ac­tiona" [A. H. 1, p. 91; DW I, pp. 122, 9-123, 5]. Postura lui Dumnezeu ca fundament infondat (mai mult decīt "insondabil") face pereche cu o deter-minatie a Strafundului necunoscut al sufletului ca loc de irumpere (illapsus) a gratiei divine "deasupra īntregii naturi, dincolo de actiunea si de toate puterile intelective". Cf. DW I, p. 123, nota 2 (J. Quint), care trimite la Serm. Lat. IX, § 98: "Nota, quomodo gratia est supra omnem naturam, supra opus, supra potentias intellectivas in abdito animae; ubi solus Deus illa-bitur".

165. Pr. 7, ibid., DW I, p. 123, 6-8. Acest "Strafund" absolut necu­noscut a fost "vestit de un maestru". Este evident ca acest maestru nu-i Augustin, de vreme ce el este mentionat imediat dupa aceasta [A. H. 1, ibid., DW I, p. 123, 8 sq.]. Sa fie vorba de un vechi maestru (poate un pagīn) sau de un confrate (poate ca īnsusi Dietrich)?

166. Pr. 12, A. H. 1, p. 122; DW I, p. 197, 6: "Ez ist ein ein und ein luter einunge".

167. Pr. 12, ibid., DW I, p. 197, 9-10: "Ez ist ein, ez enhāt mit tilftte niht gemeine noch enist dem nihtes niht allez daz gemeine, daz geschaffen ist".

168. Pr. 12, ibid., DW I, p. 198, 4-5.

169. Pr. 15, A. H. 1, p. 141; DW I, p. 247, 4 ("in dem ewigen ain").

170. Pr. 15, A. H. 1, p. 140; DW I, p. 245, 5: "Alles gut flusset us der uberflussikait der guthait gottes".

171. Pr. 29, A. H. 1, p. 237; DW II, p. 76, 2-4. "Fara ratiune" ("kein warumbe") vine din metafizica renano-flamanda. Dupa cum se stie, va fi folosit din plin de Angelus Silesius.

172. Pr. 29, A. H. 1, p. 240; DW II, p. 89, 1-2 ("uber alle verstantnisse und liber alle begrīfunge", i.e. mai literal: "mai presus de orice compre­hensiune si de orice conceptie").

173. Pr. 29, ibid., DW II, p. 89, 3-4: "In einem liehte dā [...] in im .solben ein luter ein ist".

174. Pr. 29, ibid., DW II, p. 88, 9-10: "Ez ist ein ein in im selben, daz uzerhalp im selben niht ennimet".

175. Pr. 39, A. H. 2, p. 59: DW JI, pp. 265, 6-266, 1: "Dā er geborn iit, und niht, dā er geborn wirt". Aceasta opozitie īntre fiinta si devenire

NOTE

reia tema clasica a generarii (discrete) si a alterarii (continue), a lui factum esse si fieri, dezvoltate din plin īn opera latina.

176. Pr. 43, A. H. 2, p. 86; DW II, pp. 329, 7-330, 3. Printre acesti maestri se afla si Eckhart īnsusi - cel putin acela din Rationes Equardi. Putem crede, īn fata unor asemenea pasaje, ca Magistrul a evoluat consi­derabil īn conceptia sa despre beatitudine. Pr. 9 (probabil contemporana cu Rationes) declara: "Dā von bin ich aleine saelic, dez got verniinftic ist und ich daz bekenne" [DW j p. 153], īnainte ca Serm. lat. XI/2, § 117; LW IV, p. 110, 2 sq. sa confirme aceasta si mai radical: "Hinc patet beatitudinem esse substantialiter et originaliter in intellectu, cuius est pati et recipere, non in voluntate, cuius est agere". īn fata unor asemenea fluc­tuatii (inclusiv īn ceea ce priveste formularea tezei intelectualiste, deoarece ea trece de la "bekennen" - activitate - la "pati"-pasivitate si astfel poate de la intelectul agent la intelectul posibil), ne putem īntreba daca, dupa ce a sustinut diferite forme de intelectualism (printre care fara īndoiala intel-lectus affectivus al lui Albert), Eckhart nu le-a "depasit" pur si simplu pe toate, gratie unei lecturi din Proclus confirmata de Dionisie.

177. Pr. 54a, A. H. 2, p. 158; DW II, pp. 553, 6-554, 3 ("este atras spre īnaltimi": "wirt ufgezogen").

178. Pr. 54a, A. H. 2, p. 160; DW II, pp. 560, 5-561, 7.

179. Pr. 36a, A. H. 2, p. 34; DW II, p. 188, 4-5: "Diu gotheit ist aleine ein stat der sele und ist ungenant".

180. Pr. 51, A. H. 2, p. 136; DW II, p. 473, 9 ("So wenn das sy da ein findet, da es alles eyn ist, da bleibet sy (in) dem einigen (ein)") si 473, 7-8 ("So mussent die gleyschnu alle zerbrechenn"). Termenul "gleyschnu" reda latinescul "similitudo".

181. Pr. 64, A. H. 3, p. 33; DW III, pp. 88, 5-89, 1 ("[...] seizen in die art der eini «kait», da der nam ab ist «al versament»).

182. Pr. 65, A. H. 3, p. 38; DW III, p. 101, 5-6 ("Uber allez, daz er heizet, uber allez, daz man geworten mac").

183. Pr. 23, A. H. 1, p. 201; DW I, p. 402, 1-2. Acelasi pasaj precizeaza [ibid., p. 402, 2]: "Er ist nihtes niht, er enist weder diz noch daz": "El nu este nimicul nimicului, el nu este nici aceasta nici aceea" (traducerea lui Ancelet: "El este Neant" este prea reificatoare).

184. Cf. Jn Exodum, § 167; LW II, p. 147, 1-3. Eckhart deriva "nomen" ( = nume) din "notitia" (=cunoastere). Numele este un "nuntiu" ("nuntius") care "anunta" ("nuntiat") un concept al intelectului "notificīndu-1" (..noti­ficat" = noti-/ier, a face cunoscut) cuiva. Cuvīntul "unu" adauga ideii de fiinta pe cea de privatie sau de distinctie (la nivel conceptual, secundum intentionem, si nu la nivel real, secundum rem). Altfel spus: a fi o fiinta īnseamna a nu fi o alta fiinta. "Unul" respins aici de Eckhart este deci "unul" convertibil cu fiinta in re, dar diferit de ea (de fiinta - n. tr.), secundum intentionem. Este "unul transcendental" al lui Aristotel, si nu "Unul transcendent" al filozofilor platonici. Despre negativitatea interna a "unului transcendental", cf. Serm. lat. X, § 111; LW IV, p. 104, 4-5. Berthold din Moosburg va da o formulare filozofica sistematica distinctiei dintre unul aristotelic si Unul neoplatonic. Cf. p. 223. Despre atributia negativa a unului la Eckhart, cf. īn sens invers V. Lossky, Theologie nega­tive . .., pp. 67 sq.

MISTICA RENANA

185. Pr. 23, A. H. 1, p. 201 (trad. modificata); DW I, p. 402, 1-7 ("esen-tialitate": "weselicheit"). Acest pasaj este reluat īn Pr. 3, A. H. 1, p. 60; DW I, pp. 55, 9-56, 2.

186. Pr. 28, A. H. 1, p. 233 (trad. modificata); DW II, p. 66, 2-5: "Ez enhāt mit v.ihte niht gemem". Intīlnim aici din nou reduplicatio de la Pr. 23. Cf. supra, nota 183.

187. Pr. 71, A. H. 3, p. 78; DW III, p. 224, 4-5. Pentru a vedea "adeva­rata lumina" care este ne-ens, ne-ant (n-iht), trebuie sa fii "orb", altfel spus: "sa-1 extragi īn īntregime pe Dumnezeu din fiind (ens)": "Der muoz blint sin und muoz got al abenemen von ihte" (Cf. ibid., p. 224, 1-2).

188. Pr. 71, A. H. 3, p. 79; DW III, p. 228, 8-9 ("neantul divin": "daz gotlich niht"). Cf. Act. 9, 8.

189. Pr. 71, A. H. 3, p. 76; DW III, p. 215, 9-11. Intelectul "care cerce­teaza" si intelectul "care nu cerceteaza" sīnt, probabil, intelectul practic si intelectul teoretic ale lui Aristotel si Avicenna.

190. Pr. 71, A. H. 3, p. 80; DW III, pp. 230, G-231, 3. Pentru modul "fara mod" cf. supra, nota 124.

191. Pr. 25, A. H. 1, pp. 212-213; DW II, pp. 9, 6-11, 1.

192. Pr. 25, A. H. 1, p. 213; DW II, p. 11, 1-6.

193. Pr. 25, ibid., DW II, p. 11, 6-7 si 12, 2-6.

194. Despre teologia "misiunilor divine" īn secolul al XHI-lea, cf. E. Weber, "Eckhart et l'ontotheolcgisme ...", pp. 61-64.

195. Pr. 27, A. H. 1, p. 225; DW II, pp. 41, 2-43, 1. "īndemnul la iu­bire" este extras din In 15, 12. Acest text este, īntre toate predicile lui Eckhart, cel care face cel mai (direct aluzie la teoria prezentei reale a caritatii increate īn sufletul creat. Pentru gindirea lui Eckhart tema este esentiala, īntrucīt numai ea permite depasirea opozitiei unilaterale dintre iubire si cunoastere expusa īn Questions parisiennes. Prin "cei mai buni ma­estri", Eckhart evident ca īntelege (si se gīndeste - n.tr.) la initiatorul teo­riei: Petrus Lombardus. Tezele "maestrului Sentintelor" sīnt urmatoarele: "Duhul sfīnt īnsusi (ipse idern) este iubirea sau caritatea, cu care (qua) īl iubim noi pe Dumnezeu si pe aproapele nostru. Aceasta exista īn noi, astfel īneīt sa ne faca sa-i iubim pe Dumnezeu si pe aproapele. De aceea se spune ca Duhul sfīnt ne este -«trimis» (mitti) sau «daruit» (dari). Iar cine iubeste iubirea cu care īsi iubeste aproapele, īl- iubeste chiar pe Dum­nezeu īn aceasta iubire, caci aceasta iubire este īn ea īnsasi Dumnezeu, adica Duhul sfīnt" [Sent. I, dist. '17, cap. 1, § 2; Grottaferrata, p. 142, 9-14]. Referinta la "cei care au vrut sa contrazica" apare deja la Lombardus {"[... ] quod autem ipse idem sit caritas, qua diligimus Deum et proximum, a plerisque negatur": "Mai multi neaga ca el īnsusi este dragostea prin care īl iubim pe Dumnezeu si pe laproape"], ibid., cap. 6, § 1; p, 149, 1-2). Acelasi pasaj subordoneaza credinta caritatii: "Caritatea care este īn noi vine de la Duhul sfint si cu toate acestea este ea īnsasi Duhul sfīnt. Cre­dinta, īn schimb, vine de la Duhul sfīnt dar nu este Duhul, caci ea e nu­mai un dar (donum) sau o īnzestrare (datum) si nu īnsusi Dumnezeu care daruieste (non Deus dans)"- [Ibid., § 5; p. 150, 24-27]. Eckhart reia doctrina lui Lombardus īn In Iohannem, § 506; LW III, p. 438, 1-2: "Iubirea cu care Tatal īsi iubeste Fiul si Fiul, Tatal, iubirea cu care Dumnezeu ne iu­beste si cea cu care noi īl iubim pe Dumnezeu, sīnt una si aceeasi iubire": ..Sic [... ] et idem amor est spiritus sanctus quo pater filium diligit et fi-lium patrem, quo deus nos diligit et nos deum". Īnca si mai explicit este

NOTE

evocata aceeasi doctrina īn Serm. lat. XI/l, § 113; LW IV, p. 106, 6: "Ma-gister in Sententiis non ponit habitum caritatis praeter spiritum sanctum" ("īn Sentente Magistrul nu admite un alt habitus al caritatii decīt īnsusi Duhul sfīnt"); VI/3, § 65, p. 63, 9-11: "Iubindu-ne, Dumnezeu ne face sa-1 iubim. El e cel care provoaca si ne daruieste iubirea cu care noi iubim [... ] In esenta El ne iubeste dinaintea oricarui dar supraadaugat [... ] El este īnsasi iubirea cu care noi iubim" ("Deus diligendo facit nos diligere. Ipse causat in nobis et dat dilectionem qua diligimus [... ] Ipse per essentiam diligit nos ante dona superaddita [... ] Ipse est dilectio qua diligimus"). Aceeasi pozitie este sustinuta de Albert cel Mare, In I Sent., dist. 17, L-R; Borgnet 25, pp. 484-488. Cf. mai ales, p. 484: "Duhul sfīnt īnsusi este cel care este caritatea cu care noi īl iubim pe Dumnezeu si pe aproapele"; p, 487: "Caritatea este o miscare sau o afectiune a sufletului prin care ea īl afec­teaza si īl misca spre iubirea lui Dumnezeu. Nu trebuie sa ne miram ca, fiind Duhul sfīnt, caritatea este calificata drept «miscare a sufletului»- [ ... ] Nu spunem, īntr-adevar, despre caritate ca este o «miscare a sufletului» deoarece ar fi ea īnsasi miscare, afectiune sau virtute a sufletului, ci de-oaroce sufletul este afectat si schimbat īn-si-prin ea (per eam.) ca si cum ar fi propria sa virtute"; ibid., infrXi: "Deci caritatea este Duhul care este Dumnezeu si darul si daruirea lui Dumnezeu". Pentru mai multe detalii, cf. E. Weber, "Elements neoplatoniciens en theologie mystique au Xllle sīecle", īn curs de aparitie.

196. Pr. 60 A. H. 3, p. 10; DW III, p. 14, 2-3.

197. Pr. 60, A. H. 3, p. 11; DW III, p. 22, 5-7.

198. Pr. 60, ibid., DW III, pp. 22, 7-23, 1. Traducerea lui Ancelet, pe care totusi o urmam, este destul de slaba. Literal, textul spune: "Atunci Dumnezeu actioneaza deasupra puterilor sufletesti, asadar nu ca aflīndu-se īn suflet, ci aflīndu-se dumnezeieste, īn Dumnezeu": "Und dā wiirkeit got ober der sele kraft, niht als in der sele, sunder als in gote gotlich".

199. Pr. 63, A. Jī. 3, p. 27; DW III, p. 74, 7 ("das man beleibe bey ain").

200. Pr. 64, A. H. 3, p. 33; DW III, p. 88, 5 ("in die art der eini <keit>")

201. Pr. 63, A. H. 3, p. 27; DW III, p. 76, 12: "Got ist der ursprung und ist rnynne".

202. Pr. 63, A. H. 3, p. 207; DW III, p. 76, 12-13.

203. Pr. 69, A. H. 3, p. 61; DW III, pp. 163, 6-164, 1, Cf. īntr-un sens apropiat Pr. 10, A. H. 1, p. 110; DW I, p.168, 3-8.

204. Pr. 73, A. H. 3, p. 91; DW III, pp. 267, 7-268, 2. Cf. de asemenea Pr. 41, A. H. 2, p. 70; DW II, p. 285, 9-10: "Ce iubeste Dumnezeu? Dum­nezeu nu se iubeste decīt pe sine īnsusi precum si tot ceea ce īi seamana, pentru aceeasi masura īn care īl gaseste īn mine (asemanatorul - n. tr), si eu īn El".

205. Pr. 75, A. H. 3, p. 103; DW III, p. 293, 3-4.

206. Pr. 75, ibid., DW III, p. 293, 5-7.

207. Pr. 75, ibid., DW III, pp. 295, 4-296.

208. Pr. 75, A. H. 3, p. 104; DW III, p. 297, 1-7 (,.der wesenlīche punct, d-er got ist").

209. Pr. 75, A. H. 3, p. 104; DW III, p. 298, 1-2.

210. Pr. 75, ibid., DW III, p. 298, 7-13.

211. Pr. 75, A. H. 3, p. 105; DW III, pp. 299, 9-300, 2.

212. Pr. 75, A. H. 3, p. 105; DW III, p. 300, 2-5.

21 - Mistica renana

MISTICA RENANA

213. Pr. 83, A. H. 3, p. 154; DW III, p. 445, 11-12: "Er ist uber alle minne und minneklicheit" ("binevoitor": "minneklich").

214. Pr. 83, A. H. 3, p. 151 (trad. modificata); DW III, pp. 437, 11-438, 2. Traducerea lui Ancelet care atribuie "lidende ligende in ime selben" p. 438, 1 Fiintei lui Dumnezeu si reda "lidende" prin "impasibil" este un con-trasens evident.

215. Pr. 83, A. H. 3, p. 154; DW III, pp. 447, 12-447, 10.

Capitolul VII: Berthold din Moosburg

1. Cf. E. Krebs, Meister Dietrich. Sein Leben, seine Werke, seine Ww-senschaft, Beitrage V/5-6, Munster/Westf., 1906, p. 50, nota 2 si ms. Bale, F IV 30. Este vorba de reconstituirea a doua figuri din Meteor., III, 5. O mīna anonima scrie: "Descriptio figurae, in qua explicitur intentio Phi-losophi in 3. Meteorolog, cum textus expositione inventa a fr. Bertholdo de Mosburch, or. Praed. anno. Domini 1318." ("Descrierea figurii īn care se explica intentia Filozofului īn Meteorolog. 3. cu expunerea textului, gasita de fratele Berthold din Moosburg, din ordinul predicatorilor īn anul Dom­nului 1318".)

2. Cea mai buna sinteza a putinelor date biografice referitoare la Ber­thold este data de B. Faes de Mottoni, "II Commento din Bertoldo di Moosburg alF Elementatio theologica di Proclo. Edizione delle proposizione riguardante ii tempo e l'eternitā", Studi Mediaevali 12 (1971), pp. 417 sq. Despre Berthold si Adelaide Langmann, cf. Ph. Strauch, Die Offenbarungen der Adelheid Langmann (Quellen und Forschungen zur Sprach - und Cul-turgeschichte der germanischer Volker XXVI), Strasbourg, 1878, p. 73. Aso­cierea dominicanilor si misticilor pare a fi frecventa īn aceasta epoca. Un bun exemplu este oferit de Pierre din Dacia (elev kolnian al lui Albert īntre 1267-1269) si Beghina stigmatizata Christina din Stommeln (t 1312). Cf. asupra acestui punct frumoasa editie a lucrarii De gratia naturnm ditantc tive de virtutibus Christinae Stumbelensis de M. Asztalos (Acta Univer-sitatis Stockholmiensis XXVIII), Stockholm, 1982.

3. W. Rubczynski. "Studja neoplatinski", Przeglad Filosoficmj 3 (1900> pp. 41-69.

4. R. Creytens, "Les ecrivains dominicains dans la Chronique d'Albert de Castelo", Archivum Fratrum Praedicatorum 30 (1960), p. 283.

5. Acest comentariu este continut īn doua manuscrise: Oxford Balliol College 224 B si Vot. lat. 2192. Traditia manuscrisa este analizata de L. Stur-lese, Bertoldo di Moosburg, Expositio super Elementationem theologidam Procli, 184-211, De animabus (Temi e Testi 18), Rome, 1974, pp. LXVIII- LXXIII. Aceeasi opera ne ofera la pp. XV-XXII toate documentele fun­damentale pentru biografia lui Berthold.

6. Cf., L. Sturlese, Bertoldo di Moosburg, Expositio super Elementa­tionem ..., notata prin urmare: Expositio, pp. 3-347.

7. Cf., B. Faes de Mottoni, "II Commento...", pp. 431-461; "II pro­blema della luce nel Commento di Bertoldo di Moosburg all' Elementatio theologica di Proclo". Studi Mediaevali 16 (1975), pp. 325-352. Cf. de ase­menea W. Eckert, "Berthold von Moosburg. Ein Vertreter der Einheitsme-taphysik im Spatmittelalter", Philos. Jahrbuch 65 (1957), pp. 120-133; de

NOTE

acelasi autor: Berthold von Moosburg O.P. und sein Kommentar zur Ele­mentatio theologica des Proklos, Diss., Munich, 1956; E. Paschetto, "L'E/e-mentatio theologica di Proclo e ii Commento di Bertoldo di Moosburgo. Alcuni aspetti della nozione di causa", Filosofia 27 (1976), pp. 353__378.

8. Cf. mai ales M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", pp. 635-654. Editia critica a operei lui Berthold contine noua volume. Pri­mul (CPTMA VI, 1), consacrat Prologului si comentariului propozitiilor 1-13 a aparut (ed. M. R. Pagnoni-Sturlese & L. Sturlese), al doilea (CPTMA VI, 2) - propozitiile 14-34 - este īn pregatire (ed. M. R. Pagnoni & B. Moj-sisch). Gratie amabilitatii editorilor, am putut folosi aici corecturile din CPTMA VI, 1. Fara ele nu am fi putut redacta acest capitol. Speram ca aceste cīteva pagini sa fie un semn de recunostinta demne de aceasta editie. Pentru a īncheia consideratiile asupra bibliografiei bertholdiene, semnalam īn final remarcile lui R. Klibansky, Ein Proklosfund.... p. 21 si M. Grab-mann, "Der Neoplatonismus in der deutschen Hochseholastik", Philos. Jahrbuch 23 (1910), pp. 53-54. Cf. de asemenea R. Imbach, "Le (Neo-) pla-tonisme medieval...", pp. 437-439.

9. Cf., E. Massa, "Presentazione", īn: L. Sturlese, Expositio, p. VI, care trimite, mai ales, la De providentia.

10. Cf. L. Sturlese, pxpositio, pp. 360-361; 366-367; 368-369. Clavis physicae a lui Honorius Augustodunensis este editata de P. Lucentini (Temi e Testi 21), Rome, 1974. L. Sturlese a demonstrat ca Berthold a luat cunos­tinta de Clavis spre 1327, Expositio, pp. XXI-XXII. Identitatea lui Hono­rius ridica numeroase probleme. Apelativul francez "Honore d'Autun" va trebui abandonat. "Honorius" este, foarte probabil, un calugar irlandez din secolul al Xll-lea mort īn Germania, la Regensburg. Asupra acestei pro­bleme, cf. īn special J. A. Enders, Honorius Augustodunensis. Beitrag zur Geschichte des geistigen Lebens im 12. Jahrhundert, Munich, 1906; M.-O. Garrigues, ,,Qui etait Honorius Augustodunensis?", Angelicum 50 (1973), pp. 36 sq.; Y. Lefevre, "Honorius Augustodunensis", īn: Dictionnaire de spi­ritualii ā, VII, col. 730 sq.

11. E. Massa, "Presentazione", pp. VII sq.

12. Citam īn toata aceasta sectiune textele transcrise de B. FaSs de Mottoni, "II Commento. .. ". Indicam de fiecare data referinta din ms. Vat. lat. 2192 (=V) si pagina din editia Faes. ( = Faes)). Despre "dubla procesiune" a Unu-lui, cf. remarcile lui B. Fae"s, op. cit., p. 423.

13. V, f. 5ra; Faes, p. 423.

14. V, f. 5ra; Faes, p. 423, nota 41.

15. V, f. 5rb; Faes, p. 423, nota 42.

16. Cf. supiti., p. 20. Despre cunoasterea naturala a "filozofilor", cf. V 1 5rb; Faes, p. 423, nota 43.

17. V, f. 7ra; Faes, p. 424, nota 49: "Comprehenditur etiam ultimo per li ^Elementatio theologica» finale perfectivum sive causa finalis, ita ut Elementatio theologica, id est divine rationis, importet scalarem ascensum a divinis per participationem ad divina per essentiam, et per hoc ad di-vinum principaliforme, iquod est divinum secundum causam contemplandi, cuius contemplatione contemplator non solum efficitur beatus in assequendo statum omnium bonorum aggregatione perfectivum, sed etiam Deus".

MISTICA RENANA

18. V, f. 5vb; Faes, p. 425: "Per Elementationis theologicae altissimam philosophiam ascendendo redit homo ad suam perfectionem finalem, propter quam creatus est, scilicet felicitatem immo [... ] beatitudinem".

19. V, f. 6va; Faes, p. 424, nota 46: "Totus iste liber tractat de rerum divinarum universitate secundum processum eius a summo bono et regres-sum in unum, et hoc secundum dispositionem et proprios modos earum in-ditos ipsis rebus divinis ab eo quod est divinum principaliformiter sive se­cundum causam".

20. Cf. Dietrich din Freiberg, Fragmentam de subiecto theologiae, 3, 5; ed, L. Sturlese, CPTMA II, 3, p. 281, 69-72.

21. V, f. 6va; Faes, p. 424, nota 46.

22. De subiecto theologiae, 3, 5; Sturlese, p. 281, 74-76.

23. Faes, p. 423.

24. De subiecto theologiae, 3, 9; Sturlese, pp. 281, 100-282, 109. Distinc­tia īntre "Providenta naturala" si "Providenta voluntara" este īmprumutata de la Augustin, De Genesi ad litteram, VIII, IX, 17; BA 49, pp. 36-39. Dietrich utilizeaza distinctia īntre cele doua "Providente" īn De visione beatifica, 4.3.2.4; Mojsisch, p. 114, 16-21. īn aceasta lucrare este vorba despre explicarea ordinii fiintelor conceptionale īn univers si, mai ales, explicarea relatiei nemijlocite (immediato) īntre intelectul agent (ultimul dintre inte­lectele separate) si intelectul posibil al omului, relatie care face posibila "unirea nemijlocita" a unuia cu celalalt, "īn calitate de forma pentru inte­lectul posibil actualizat" ca "intelect dobīndit" [De vis., 4.3.2., 5; Mojsisch, p. 114, 22-28]. Despre aceasta "unire" Dietrich scrie ca "este posibil, si chiar rational ca un «intelect superior» - daca este asa - sa devina forma unui intelect inferior" [De vis., 4.3.2., 3; Mojsisch, p. 114, 14-15]. Apoi - fara īndoiala ca pentru a se apara īmpotriva oricarei imputari averroiste - adauga: "Eu afirm ca acest lucru este rational, si nu ca el ar finecQsar, caci vorbesc despre ceva care se regaseste īn Providenta naturala depin-zīnd doar de harul lui Dumnezeu si de meritele celor buni, ceea ce īnlo­cuieste Providenta voluntara, care este completarea si desavārsirea ordinii Providentei naturale [...]" lDe vis-> 4-3-2-. 4! Mojsisch, p. 114, 16-20]. O a doua aplicare a distinctiei gasim īn De animatione caeli, 20, 1-6; Stur­lese, pp. 30, 76-31, 113, de aceasta data pentru a respinge teza celor care fac din īngeri motoare ale corpurilor ceresti. Pentru Dietrich, īntr-adevar, cele doua tipuri de entitati, chiar daca purced dintr-un Principiu unic. Dumnezeu, purced totusi īn "doua ordini diferite": "īngerii" īn ordinea Providentei voluntare, iar corpurile ceresti īn cea a Providentei naturale. Or: "Miscarea cerului releveaza prin ea īnsasi ordinea Providentei natu­rale. Deci nimic nu depinde de aceste substante [ = īngerii] despre care unii spun ca ar fi principiile motoare ale corpurilor ceresti. De fapt, unii si ceilalti [ = corpurile ceresti si īngerii] sīnt absolut diferite (disparati), apur-tinīnd unor ordini distincte. īngerii sīnt ān consecinta absolut straini [... 1 principiul miscarii ceresti care este natural". Daca īn acest ultim text po-iemica anti-tomista este dominanta [cf. K. Flasch; "Einleitung III", pp. XV- XXXVIII], primul, īn schimb, confirma teza lui L. Sturlese dupa care ches­tiunile dezbatute de Dietrich se īnscriu īn rīndul disputelor cu averroismul parizian din jurul anului 1277: "La dottrina della duplice prowidenza 6 una riposta al problema dei rapporti fra fede e ragione, che Theodorico probabilmente maturo fin dai periodo della sua permanenza a Parigi, in-torno al 1276, negii anni cruciali delle condanne contro l'averroismo latino"

NOTE

[L. Sturlese, "II De animatione caeli di Teodorico di Freiberg", II, 2, p. 185. Cf., R. Imbach, "Le (Neo-)platonisme..., p. 436J. Gasim o a treia ocu­renta a distinctiei in De cognitione entium separatorum, 56, 1-2; Steffan, p. 219, 58-68, de aceasta data īn legatura cu cunoasterea angelica.' Reluarea distinctiei de catre Berthold serveste unui scop mai general - fundamenta­rea sistematica a distinctiei īntre filozofie si teologie - limitīndu-si dinainte implicatiile reale, Proclus "īnaltīndu-se" la Dumnezeu īn acelasi timp ca filozof (indirect) si ca teolog inspirat (direct). Daca īntelegem bine, este o maniera foarte abila de a garanta autonomia cercetarii filozofice!

25. V, f. 6va; Faes, p. 423, nota 46.

26. V, f. 6vb; Faes, p. 424, nota 47.

27. M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", p 654

28. Trouillard, p. 177.

29. Expositio, 193A; Sturlese, p. 134, 11-13. Toate textele citate īn aceasta sectiune sīnt īmprumutate din editia Sturlese, Roma, 1974. Indicam de fiecare data diviziunea textului (193A=comentariul propozitiei 193, di­viziunea A) si paginatia editiei moderne. Pentru Alfred, cf. ibid., iiota 1.

30. Expositio, 193B; Sturlese, p. 135 12-15. Dionisīe, Numele divine cap. IV, § 1; PG 3, 693B; trad. (modificata), p. 94.

31. Ibid., Sturlese, p. 135, ,17-19; Les Noms divins, cap. IV § 2' PG 3 696B; trad. p. 95. .,..>..-.:

32. Ibid., Sturlese, p. 135, 21-27; Les Noms divins, cap. IV, § 2; PG 3, 696B-C; trad. p. 96. Textul citat de Berthold spune "a deiformi Bono": "Binele deiform".

33. Expositio, 193B; Sturlese, p. 135, 30-32.

34. "Particularele" se opun "universalelor" asa cum particularul se opune universalului si divizibilul - "particularul" - indivizibilului. Ne conformam aici obisnuintelor din traducerile lui Proclus, cf. propozitiile 202-211 din Elementatio theol, Trouillard, pp. 183-189.

35. Expositio, 193B; Sturlese, p. 136, 6-10.

36. Dionisie, La Hierarchie celeste, cap. XIII, § 4; PB 3, 305B; trad. Gandillac (SC), pp. 157-159. Expos.itio, 193B; Sturlese, p. 136, 11-19.

37. Expositio, 193B; Sturlese, p. 136, 21-23.

38. Expositio, 193D; Sturlese, p. 137, 12. "Concausa" reda grecescul "sunaition". Traducem prin ..cauza auxiliara" dupa o sugestie a lui A. Se-gonds. Pentru acest termen, cf. De malorum subsistenlia, 34; Isaac, p. 72, 4, care prefera "cauza conexa".

39. Expositio, 193D; Sturlese, p. 136, 21-23.

40. Expositio, 193D; Sturlese, p. 137, 24-30. Propozitiile 99 si 101, invo­cate de Berthold stipuleaza respectiv ca: "Nici un neparticipabil ca neparti­cipabil nu depinde spre a subzista de o alta cauza decīt el īnsusi, īnsa el īnsusi este principiul si cauza tuturor participabilelor sale" [Trouillard, p. 119] si ca: "Tot ceea ce participa la intelect este dominat de intelectul neparticipabil..." [Trouillard (modif.), p. 120].

41. Expositio, ibid., Sturlese, p. 137, 31-37. Iata aici textele pe care se sprijina Berthold: "Orice intelect divin care participa este impregnat de suflete divine" - prop. 182; Trouillard, p. 170-, "Orice intelect la care se participa, īnsa numai gīndind, este impregnat de suflete care nu sīnt nici divine nici subiectele oscilatiei īntre gīndire si inconstienta" - prop. 183; Trouillard, p. 171-, "Tot cel la care se participa (el) ramīnīnd sepa-

MISTICA RENANA

rat <de cel care participa - n. tr.) este prezent īn participant prin inter­mediul unei puteri inseparabile pe care el i-o infuzeaza" - prop, 81; Trouil-lard, p. 110. Substituim "intelect" prin "spirit" pentru a ne adapta gīndirii

lui Berthold.

42. Expositio, ibid., Sturlese, p. 137. 38-42.

43. Cf. De int., II, 4, 1; Mojsisch, p. 149, 98-102, dupa Aug"ustin, De Genesi oci litteram, VII, XIII-XXI; BA 48, pp. 534-552.

44. De int., II, 2; Mojsisch, p. 147, 48-49; II, 2, 3; Mojsisch, pp. 147, 64-148, 70.

45. Expositio, 193E; Sturlese, p. 138, 2-3.

46. Cf. supra. p. 22.

47. Expositio, 193E; Sturlese, p. 139, 38-44. Cf. Produs, De decern dub., X, 64; Isaac, p. 134, 12-14; De provid, V, Isaac, p. 54, 6-8. "Ei" - adica: "teologii".

48. Cf. p. 317, nota 156.

49. Expositio, 193E; Sturlese, p. 139, 45-47.

50. De int, II, 2, 3; Mojsisch, p. 148, 72-73.

51. Expositio, 193E; Sturlese, pp. 139, 54-440, 58.

52. Expositio, ibid., Sturlese, p. 139, 50-52.

53. Expositio, ibid., Sturlese, p. 140, 59-60.

54. De int., II, 5, 2; Mojsisch, p. 149, 12-14.

55. De int., II, 10, 1; Mojsisch, p. 1&3, 34.

56. Expositio, 193E; Sturlese, p. 140, 62-65.

57. Expositio, 193E; Sturlese, p. 140, 74-75; De int., II, 7, 2; Mojsisch. pp. 150, 51-150. 52.

58. Expositio, ibid., Sturlese, p. 140, 75-77; De int., ibid., Mojsisch,

p. 151, 52-53.

59. Expositio, ibid., Sturlese, p. 140, 78; De int., II, 7, 3; Mojsisch, p. 151,

60. Expositio, ibid., Sturlese, pp. 140, 89-141, 93; De int., II, 7, 4; Moj­sisch, p. 146, 13-22. Cf. Proclus, Elementatio theol., prop. 140 (comm.); Trouillard, p. 145: "Orice perfectiune [... ] are trei feluri de a exista, īn cauza, īn propria subzistenta, prin participare".

61. Expositio, ibid., Sturlese, p. 141, 94-98; De int., II, 7, 4; Mojsisch,

p. 151, 67-75.

62. Expositio, ibid., Sturlese, pp. 141, 98-142, 124; De int., II, 8, 1-5; Mojsisch, pp. 151, 79-152, 107.

63. De int., II, 9, 4; Mojsisch, p. 153, 23-27. Cf. de asemenea, II, 10, 3; Mojsisch, p. 154, 49-55.

64. Expositio, ibid., Sturlese, p. 142, 124-130.

65. Expositio, ibid., Sturlese, p. 141, 105.

66. Expositio, ibid., Sturlese, p. 141, 115-122.

67. De int., II, 10, 1; Mojsisch, pp. 153, 34-154, 48.

68. Cf. L. Sturlese, Expositio, p. LXXIX: "Expositio reprezinta o con­tinua verificare a continutului filozofic al Elementelor lui Proclus prin in­termediul scrierilor traditiei" - text tradus de R. Imbach, "Le (Neo-)pla-tonisme. . .", care comenteaza: "Se pare ca nu este corect sa spunem ca Berthold nu este decīt un colectionar: caci daca este adevarat ca el aduna tot materialul posibil pentru a expune teoremele lui Proclus, aceasta munca de compilatie se supune unui proiect precis pe care l-am putea defini astfel: Berthold vrea sa constituie o suma filozofica ad mentcm Platoni-

NOTE

corum" [Op. cit., p. 438J. Despre Berthold ca simplu "compilator", cf. īn sens invers (celui al lui Imbach - n. tr.), W. Eckert, Berthold von Moos-burg..., p. 124.

69. De int., II, 1, 1; Mojsisch, p. 146, 5-6.

70. In Genesim, § 115; LW I, p. 272, 3-5.

71. Expositio, 194F; Sturlese, p. 152, 74-78.

72. Elementatio theol., prop. 194, Trouillard, p. 177.

73. Expositio, 194A; Sturlese, p. 144, 1-2; Alcher din Clairvaux, De spiritu et anima, IV; PL 40, 783.

74. Expositio, 194B; Sturlese, p. 144, 6-8.

75. Expositio, ibid., Sturlese, pp. 144, 4-145, 18.

76. Expositio, ibid., Sturlese, p. 145, 20-35; Ibn Gabirol, Livre de la source de vie ( = Fons vitae), III, 23; Baeumker, pp. 132, 22-133, 14; trad Schlanger, p. 155.

77. Expositio, 194C; Sturlese, p. 146, 1-17.

78. Expositio, 194D; Sturlese, p. 148, 31-32.

79. Expositio, ibid., Sturlese, p. 148, 20-22. Pentru ceJe precedente, cf. ibid., p. 147, 1-45.

80. Expositio, 194E; Sturlese, p. 149, 39-42. > ' -.

81. Expositio, ibid., Sturlese, p. 149, 37-39.

82. Expositio, ibid., Sturlese, p. 151, 41-53.

83. Expositio, ibid., Sturlese, p. 151, 54-56: "Non solum autem anima secundum partem sensitivam quoad rationem particularem prehabet arti-ficiata, sed etiam quoad sensus particulares prehabet sensata." ("īnsa nu numai sufletul conform cu partea lui senzitiva care poseda dinainte arte-factele dupa o ratiune particulara, ci chiar poseda dinainte continuturile senzatiilor dupa simturile particulare.") . ■

84. Expositio, ibid., Sturlese, p. 152, 71-73.

85. Elementatio theol, Trouillard. p. 163.

86. Expositio, 194E; Sturlese, p. 152, 74-90.

87. Expositio, ibid., p. 152, 91-102. Cf. Augustin, De immortalitate animae, IV, 6; BA 5, pp. 180-183.

88. De int., II, 37, 4; Mojsisch, p. 175, 10-14.

89. De int, II, 37, 6; Mojsisch, pp. 175, 20-176, 29.

90. Elementatio theol, Trouillard, p. 164. Toate textele lui Berthold citate īn aceasta sectiune sīnt īmprumutate de la M. <R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", pp. 1635-654. La fel ca pentru textele editate de Sturlese, citam mai īntīi diviziunea textului (ex.: 174A), apoi paginatia din interiorul articolului.

91. Expositio, 174A; Pagnoni, p. 638. Doar pasajele īn italice sīnt ale lui Berthold - restul textului este un colaj din Ulrich din Strassburg si Albert cel Mare.

92. Cf. M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", pp. 638 sq. Berthold face un subtil montaj din Albert, De causis et proces­au..., I, 2, 1; Borgnet 10, p. 387a-b si din Ulrich, De summo Bono, IV, 1, 2.7 [Diviziunile textului lui Ulrich sīnt cele ale editiei S. Pieperhoff (CPTMA I, 4 (1))].

93. Expositio, 174A; Pagnoni, p. 639.

94. Ulrich din Strassburg, De summo Bono, IV, 1, 2.7.

95. Albert cel Mare, De causis et processu. . ., I, 2, 1; Borgnet 10, p. 388 b si a.

MISTICA RENANA

96. Albert cel Mare, De dausis et processu..., It 2, 1; Borgnet 10, p. 541b.

97. Expositio, 174B; Pagnoni, p. 611.

M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", p. 641.

Expositio, ibid. Cf. Dietrich din Freiberg, De cognitione . . ., 24, 2-3; ed. Steffan, CPTMA II, 2, p. 187, 7-17.

Expositio., ibid. Cf. De cognitione..., 24, 4; Steffan, p. 188, 23-27.

Elementatio theol., Trouillard, p. 72.

102. Cf. Trouillard, p. 72, nota 1, care scrie: "A actiona prin īnsasi fi­inta sa, tema frecventa la Proclus, nu desemneaza deloc un automatism de natura opusa unei initiative libere (pentru spirit, a actiona prin fiinta sa, īnseamna a actiona prin spontaneitatea gīndirii sale) (cf. theor. 174), ci libertatea fundamentala īn fata unei decizii episodice. Plotin si Proclus deja gasisera, īnaintea lui Kant si a scolilor contemporane, antinomia dintre necesitate si liberul arbitru contingent. Libertatea nu este fundamentata pe o natura ci, dimpotriva, īntreaga natura este proiectia unei autoconstituiri". Este de la sine īnteles ca la Berthold, ca si la confratii sai renani, "distri­buitorul'' actioneaza prin esenta sa ("per essentiam suam") si nu prin "fi­inta" sa (īn latina: "esse"). Diferenta īntre esenta si fiinta este fundamen-tum inconcussum al īntregii noetici speculative provenite din scoala lui Albert. A o ignora ar īnsemna sa ignori, In acelasi timp, extrema sa spe­cificitate.

103. Expositio, 16B; Pagnoni, pp. 644-645. Diferenta īntre lux si lumcn invocata la sfārsitul acestei dezvoltari este o piesa esentiala a gīndirii lui Berthold. Cf. pp. 243-245. Textul lui Honorius Augustodunensis, caro formeaza baza acestui pasaj, se gaseste la paginile 126-127 din editia Lu-centini. Vom nota ca la § 8, din cap. 2 al Numelor divine invocate de Ber­thold, Dionisie formuleaza īnsasi notiunea de "cauza esentiala", icīnd el scrie: ,.Tot ceea ce apartine efectului apartine mai īntīi cauzei īntr-un mod mai īnalt (=le nobiliari modo a lui Dietrich) si mai esential" - trad. Gan-dillac, p. 85, nota 2 (īn loc de "eminent si formal"). Textul de la cap. IV, § 1; trad. p. 94 este un veritabil loc comun al teologiei renane.

104 Albert cel Mare, De animialibus, XX, 2, 1; Stadler, pp. 1306, 34, 38-1307, 3; XX, 2, 1; Stadler, p. 1307, 14-15; XX, 2, 1; Stadler. p. 1307, 12-13. Cf. M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", p. 646.

105. M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", p. 647. Albert cel Mare, De anīmalibus, XX, 2, 1; Stadler, p. 1307, 39-41; XX, 2, 2; Stadler, p. 1309, 9-15.

106. "Talis causa essentialiter est suum causaturn secundum aliud esse". Cf. Dietrich din Freiberg, De animatione caeli, 8, 3; Sturlese, pp. 19, 25-20, 30 {mai ales, p. 20, 30].

107. Exposition, 18C; Pagnoni, pp. 648-649. Ca de obicei acest text este o condensare: Ulrich din Strassburg, De Summo Bono, IV, 1, 5. 2-3 si Albert cel Mare, De ctousis et processu .... I, 4, 1; Borgnet 10, pp. 410b-411a; apoi Ulrich, De summo Bono, IV, 1, 5. 5 si Albert, De causis et processu

I, 4, 1; Borgnet 411b.

108. Expositio, 18D; Pagnoni, p. 652.

109. Pentru toate acestea, cf. Albert cel Mare, Liber de praedicabilibus,

II, 6; Borgnet 1, pp. 33b-36a. Cf. mai ales, II, 6, pp. 34b-35a: "Et dicen-dum, quod id unum, quod in tribus ipsum facit esse, est vis intelligentiae

NOTE

primae, quae causa universi esse est in omnibus, cuius etiam ipsa simplex natura, quae est hoc, quod est universale vel illud, contingens radius est. Et quia contactus talis multiplex est secundum diversas naturas, ad quas per-tingit, ideo universalia multa sunt, reductibilia tamen ali'quo modo ad unum, quod causae primae primum causatum est" ("si a spune ca acesta unu, care īn trei el īnsusi face fiinta, este puterea inteligentei prime care este cauza īntregii fiinte īn toate, ce este acest lucru care este universal sau acel [lucru] raza contingenta. si pentru ca asemenea contact este multiplu īn functie de diversele naturi la care ajunge, de aceea universaliile sīnt multe, īnsa reductibile la unu, care cel dintīi este efect al cauzei prime.")

110. De praedicab., ibid., p. 35a.

111. De praedicab., ibid., p. 35a-b: "Et ideo una et eadem est essentia in se et in anima et in singulari, sed in anima secundum esse spirituale, in singulari secundum esse materiale et naturale, in se autem in esse sim-plici".

112. De praedicab., II, 5; Borgnet 1, p. 32a-b: "Si autem quaeratur, utrum idem esse sit, quod universale habet per se aeceptum et quod habet deter-minatum et particulatum, dicendum quod nec idem omnino, nec diversum omnino, sed idem vel unum dupliciter. In substantia enim idem est, du­plex autem ut idem et unum indeterminatum et determinatum".

113. Ulrich din Strassburg, De summo Bono, IV, 1, 5. 1. Iata textul edi­tiei Pieperhoff: "Fons autem huius fluxus est ipse. qu'em Plato vocat dato-rem formarum, eo quod ipse ita est prima origo formarum, quod, quidquid aliud dat sive fundit formam, facit hoc virtute huius fontis et de themuris ab ipso mutuatis, ita quod unum est secundum essentiam, quod a primo per omnia secunda fluit, licet esse sit alterum secundum quod haec natura est in diversis, sicut differentia non multiplicat essentiam generis, sed esse". Pasajele īn italice sīnt īmprumutate de la Albert cel Mare, De causis et processu..., I, 4, 1; Borgnet 10, p. 411a. Despre platonicul dator formarum cf. Albert cel Mare, Super Dion. De div. nom., cap. 2, § 44, ed. P. Simon; Ed. Colon. XXXVII/1, d. 72, 37 si note. Berthold reia textul lui Ulrich-Albert īn Expositio, 181A. Cf. asupra acestui punct, M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", p. 649, nota 59. Pasajul din Ulrich despre "multiplicarea" fiintei genului este o condensare a tratatului De causis et processu..., I, 4, 4; Borgnet 10, p. 417a: "Differentia [...] coarctans essen­tiam non variat, sed facit esse alterum et alterum. Sicut differentia con­stitutiva addita generi, essentiam generis non multiplicat, sed esse generis facit alterum et alterum". De notat ca acest pasaj puncteaza "pozitia" pla­tonica.

Cf. M. R. Pagnoni-Sturlese, "A propos du Neoplatonisme...", p. 649, nota 60, care trimite la De causis et processu..., I. 4, 1. Despre importanta logicii lui Albert pentru noetica renana, cf. A. de Libera, "Theorie des uni-versaux et realisme logique chez Albert le Grand", pp. 71-73.

115. Dietrich din Freiberg, De int., III, 26, 4; Mojsisch p. 200 17; III 26, 5; p. 200, 19.

116. Dietrich, De int., III, 27, 2; Mojsisch, p. 200, 30. Cf. Averroes, In Aristot. De anima, III, t. comm. 6; Crawford. p. 415, 62-64.

117. De int., III, 27, 3; Mojsisch, p. 200. 40-42.

118. De int, III, 28, l; Mojsisch, p. 201, 45 sq. Dietrich se refera aici la "filozofi" - altfel spus la Averroes sau, mai general, la peripatetismul greco-arab.

MISTICA RENANA

119. De int., III, 29, 1; Mojsisch, p. 201, 63-64.

120. De int., III, 29, 2; Mojsisch, p. 201, 66-70.

121. De int., III, 29, 3; Mojsisch, p. 201, 71-79.

122. Pentru o comparatie īntre Dietrich din Freiberg si Modalisti - īn special Radulphus Brito - cf. Alain de Libera, "La problematique des intentiones primae et secundae chez Dietrich de Freiberg", CPTMA, Beiheft 2, pp. 68-94. Cf., de asemenea, J. Pinborg, "Die Logik der Modistae", Studia inedieioistyczne 16, (1975), pp. 39-97.

123. De int., III, 30, 1; Mojsisch, p. 202, 87; III, 30, 3; Mojsisch, p. 202,

124. De int., III, 31, 1; Mojsisch, p. 202, 102-104.

125. De int., III, 17, 1; Mojsisch, p. 170, 1-2.

126. B. Mojsisch, "La psychologie philosophique ...", p. 691.

127. De int., I, 4; Mojsisch, p. 138, 43.

128. Elementatio theol., prop. 20; Trouillard (modif.), p. 73. Textul latin Vansteenkiste, p. 273 spune exact: "Omnibus corporibus superior est ani-mae substantia et omnibus animabus superior intellectualis natura et om­nibus intellectualibus hypostasibus superius ipsum unum." Cf. De int., I, 4, 2; Mojsisch, p. 138, 47-49.

129. De substantiis spiritualibus..., 5, 2; Pagnoni-Sturlese, p. 307, 9-11.

130. H. Steffan, Dietrich von Freibergs Traktat De cognitione entium .eparatorum. Studie und Text, Diss., Bochum, 1977, pp. 105-106.

131. E. Kant Critique de la Raison pure. Logique transcendentale I: Ana-lytique transcendantale, cap. II, § 13 <Bibliotheque de Philosophie contem-poraine), trad. A. Tremesaygues et B. Pacaud, Paris, 1965\ p. 100.

132. De subs. spir., 6, 1-3; Pagnoni-Sturlese, pp. 307, 18-308, 44.

133. De subs. spir., 4, 8; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 107-108.

134. De subs. spir., 4, 8; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 109-110.

135. De subs. spir., 4, 8; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 110-111.

136. De subs. spir., 4, 8; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 111-114.

137. De subs. spir., 4, 3; Pagnoni-Sturlese, p. 305, 81-83.

138. De subs. spir., 4, 4; Pagnoni-Sturlese, p. 305, 84-90. Cf. de ase­menea De vis. beat., 1.1.2.1., 3-4; Mojsisch, p. 46, 8-17.

139. De subs. spir., 4, 5; Pagnoni-Sturlese, p. 305, 93-94.

140. De subs. spir., 4, 5; Pagnoni-Sturlese, p. 305, 94-95.

141. De subs. spir., 4, 6; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 98.

142. De subs. spir., 4, 6; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 99-101.

143. De subs. spir., 4, 7; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 102-105.

144. De subs. spir., 4, 9; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 121-422.

145. De subs. spir., 4, 9; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 122-123.

146. De subs. spir., 4, 9; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 123-124.

147. De subs. spir., 4, 9; Pagnoni-Sturlese, p. 306, 125-128.

148. De subs. spir., 6, 1; Pagnoni-Sturlese, p. 307, 20-27.

149. De subs. spir., ,6, 2; Pagnoni-Sturlese. p. 307, 28-35.

150. De subs. spir., 6, 3; Pagnoni-Sturlese, p. 308, 36-43.

151. De subs. spir., 8-13; Pagnoni-Sturlese, pp. 308, 56-312, 11.



152. Elementatio theol., prop. 21; Trouillard (modif.), p. 75. Textul latin spune: "ad unam unitatem", Vansteenkiste, p. 273. Traducerea Trouillard (dupa originalul grec): "ā une monade unique" (spre o monada unica).

153. De subs. spir., 7, 1; Pagnoni-Sturlese, p. 308, 50-52.

NOTE

154. Expositio, 136L. Citat de M. R. Pagnoni-Sturlese, īn: "Filosofia della natura e filosofia del intelleto in Teodorico di Freiberg e Bertoldo di Moosburg" [CPTMA, Beiheft 2, pp. 115]: "Genus metaphysicum est duplex, quia vel secundum considerationem Aristotelis vel Platonis [... ]. Sciendum quod genus hic accipitur secundum positionem Platonis, unde magis proprie volontes exprimere talia genera vocant ea distinctas rerum maneries." ("Din punct de vedere metafizic exista doua feluri de genuri, caci una e genul lui Aristotel si alta cel al lui Platon ... Noi luam aici notiunea de gen īn acceptiunea pe care o are ia Platon; genul este ceea ce gīnditorii care au vrut sa se exprime mai concret au numit diferitele moduri ale lucrurilor.">

155. Expositio, 136E. Cf. M. R. Pagnoni-Sturlese, "Filosofia della na­tura ... ", p. 117.

156. De cognitione entium separatorum.... 79, 3; Steffan, p. 242, 36-46. Distinctia īntre difuzarea intentionala si difuzarea reala exprima īn. limba­jul logicii arabe dubla repartitie a inteligibilelor īn suflete si īn materie, caracteristica "fluxului" avicenno-albertinian. "Intentio" semnifica asadar aici, īn acelasi timp, mediul si aria difuziunii intelectuale a inteligibilului^ si nu, evident, "intentia voluntara" (=germanul "Absicht"). Opozitia secundum intentionem/secundum rem este un loc comun īn terminologia logica a lui Albert.

157. De cognitione..., 79, 3; Steffan, p. 242, 46-48. Cf. Proclus, Ele­mentatio theol, prop. 145; Vansteenkiste, p. 507; Trouillard, p. 147. Textul latin spune: "Per omnia secunda contingit et dat se ipsam omnibus"..

158. Expositio, 29A. Citat de M. R. Pagnoni-Sturlese, "Filosofia della natura ... ", p. 117. , ,.

159. Cf. supra., pp. 15-16. .

160. "Omnis multitudo participat aliqualiter uno". Proclus. Elementatio theol., prop. 1; Trouillard, p. 61.

161. Expositio, IA. In toata aceasta sectiune citam textul editiei CPTMA, VI, 1 ale carei corecturi a binevoit L. Sturlese sa ni le comunice. Paginatia este cea a volumului actualmente aparut. Textul mentionat de noi se afla la p. 72, 48-49.

162. Expositio, IA; Pagnoni & Sturlese (notat prin urmare P. S.), p 72 50-52.

163. Expositio, IA; P. S., p. 73. 88-89. -

164. Expositio, IA: P. S., p. 73, 60-64. Cf. Dietrich din Freiberg, De natura contrariorum, 15, 2, ed. R. Imbach; CPTMA, II, 2, p. 95, 21__24.

165. Expositio, IA; P. S., p. 73, 68-69. De natura contrar., 16, 2; Imbach, p. 95, 30-35: "Unum enim est indistinctum in se et distinctum a quolibet alio". ("Caci unul este indistinct īn sine si distinct compus cu alt lucru.") Asupra acestei teme la Eckhart. cf. p. 319, nota 18-ī. Pentru unum/'dis-tinctum/indistinctum, cf. B. Mojsisch, Meister Eckhart..., pp. 84-95.

166. Expositio., IA; P. S., p. 73, 70-71. De nat. contrar., 17, 1-2; Imbach, p. 96, 54-57.

167. Expositio, IA; P. S., p. 74, 99-102.

168. Expositio, IA; P. S., p. 74, 102-105.

169. Expositio, IA; P. S., p. 74, 106-112.

170. Aderīnd la conceptia "aristotelica", Eckhart face din negatio nega-tionis "miezul" afirmatiei [In Iohannem, § 556; LW III, p. 485, 6 sq.]: "Unum ipsum est negatio negationis, negationis, inquam, quam multitudo omnis cui opponitur unum includit; negatio autem negationis medulla, puritas, et

MISTICA RENANA

geminatio est affirmati esse, Exodi 3: «Ego sum qui sum»". ("Unul īnsusi este negarea negatiei, a negatiei zic, pe care o include multitudinea totului caruia i se opune unul; caci negatia este miezul negatiei, puritatea si dubla­rea este fiinta afirmata; [In Exodum. § 74; (LW II, p. 77, 11]: "Negatio vero negationis purisshna et plenissima est affirmatio": "Negarea negatiei este cea mai pura si cea mai deplina afirmatie". Nu acesta este īnsa si cazul lui Dietrich din Freiberg. De fapt, daca cei doi maestri sīnt de acord īn a face din opozitia dintre afirmatie - (adica din fiinta) si negatie (adica din ne­fiinta) "opozitia prima si absoluta" (teza "aristotelica"), ei se despart apoi net īn analiza pe care o fac lui unum. Pentru Dietrich, īntr-adevar, "unul" contine doua "privatii": prima este īnsasi opozitia īntre fiinta si nefiinta implicata de unu, a doua este suprimarea negativa a acestei opozitii - negativa tocmai prin faptul ca ea nu reda o afirmatie sau o pozitie. Dietrich scrie deci ca "privarea de prima opozitie" (cea dintre fiinta si nefiinta) "are mai degraba modul unei privatii decīt al unei" noi "pozitii" [De nat. contrar., 16, 5; Imbach, p. 90, 51]. Aceasta depasire "negativa" a opozitiei dintre fiinta si nefiinta realizata prin privatia privatiei implicata īn unu descopera o dimensiune proprie transcendenta a lui unu īn raport cu bino­mul fiinta/nefiinta. Privarea de privatie "deschide" astfel Unul transcendent al lui Platon īn unul transcendental al lui Aristotel. Asupra acestui punct - fara echivalent la Eckhart - Dietrich anticipeaza asadar corect distinctia sistematica a celor doi de "unu" propusa de Berthold. īn acelasi timp īnte­legem de ce acesta foloseste De natura contrariorum, al carui punct de plecare explicit aristotelic pare sa-i contrazica ideile. Despre unum la Dietrich din Freiberg, cf. B. Mojsisch, Meister Eckhart..., pp. 82-84.

171. Expositio, IA; P. S., p. 74, 113-117. Cf. Eustratius, In Ethic. Nicom. eomm., I, 4; Heylbut, p. 45, 11-15. Despre Eustratius, cf. R. A. Gauthier, ,,Introduction", īn: R. A. Gauthier si J. Y. Jolif, L'Ethique a Nicomaque, trad. et comm., tome I; Louvain-Paris, 1970, pp. 104-105, mai ales p. 105: "Eustratius nu este [...] un adevarat aristotel ici an; preferintele sale se īndreapta spre Platonism, si el nu ezita, mai ales īn comentariul sau la cap. 4 din prima carte a Eticii, sa-i ia īndelung apararea lui Platon atacat pe nedrept de Aristotel".

172. Expositio, IA; P. S., p. 74, 120-123.

173. Expositio, 1B; P. S., p. 74, 132-134.

174. Expositio, 1B; P. S" p. 75, 137-144.

175. Dionisie, Les Noms divins, cap. XIII, § 2; PG 3, 980A; trad. p. 173.

176. Cf. Aristotel, Metafizica, V, 6, 1015b 16-1017a6; X, 2, 1053b 20-22.

177. Averroes, In Metaph., X, comm. 6; Venetiis, 1562, f. 225vL.

178. Cf. Algazel, Metafizica, I, 1, 3; Muckle. pp. 32-33.

179. Expositio, 1D; P. S.. p. 77, 230-231. Dionisie, Les Noms divins, cap. XIII, § 2; PG 3, 977C; trad. (modif.), p. 173.

180. Expositio, 1D; P. S., p. 77, 232-233. Les Noms divins, cap. XIII, § 2; P G 3, 977C; trad. p. 173.

181. Les Noms divins, cap. XIII, § 2; PG 3, 980C-D; trad. (modif.), p. 174.

182. Expositio, 1D; P. S., p. 78, 239-244. Proclus, De decern dubit..., 10, § 63; Isaac, p. 132, 9-16.

183. Expositio, IE, p. 79, 271-280. Dionisie, Les Noms divins, cap. XIII, § 2, P G 3, 977C-D; trad. p. 173.

184. Proclus, De decern dubit..., 3, § 11; Isaac, p. 68, 28-39.

NOTE

185. Dionisie, Les Noms divins, cap. V, § 6; PG 3, 820D-821A; trad. pag. 132.

186. Expositio, IE, P. S., p. 79, 294-296.

187. Expositio, IE; P. S., p. 79, 304-80, 308.

188. Expositio, 2A; P. S., p. 82, 15-83, 5. Honorius Augustodunensis, Clavis physicae, 118; Lucentini, p. 88, 4-14; 116; Lucentini, p. 86, 31-41.

189. Dietrich din Freiberg, De ente et essentia, II, 2, 2; Imbach, p. 40 70-73.

190. Expositio, 2A; P. S., p. 83, 34-38; Clavis physictte, 124; Lucentini, p. 92, 22-25; 126; Lucentini, p. 93, 7-9.

191. Expositio, 2A; P. S., p. 83, 39-40; De ente et essentia, II, 2, 3; Imbach, p. 40, 78-79.

192. Expositio, 2A; P. S., p. 83, 48-53.

193i Cf. Boethius, Quomodo substantiae in eo quod sint bonae sint, cum non sint substantialia bona (-De hebdomadibus); Stewart-Rand, pp, 40-42.

194. Pentru toate acestea, cf. Expositio, 2A; P. S., p. 83, 54-84, 93.

195. Expositio, 2B; P. S., p. 84, 93-85, 127.

196. Expositio, 2C; P. S., p. 85, 129-132.

197. Expositio, 2C; P. S., p. 85, 133-134.

198. Expositio, 2C; P. S., p. 86, 143-158. Dionisie, Les Noms divins, cap. II, § 5-6; P G 3, 644A-C; trad. p. 83.

199. Expositio, 2C; P. S., p. 86, 158-159.

200. Pentru toate acestea, cf. Expositio, 2C; P. S., p. 86, 160-167. Cf. de asemenea Dionisie, Les Noms divins, cap. V, § 3; P G 3, 817B; trad. p. 130.

201. Expositio, 2C; P. S., p. 86, 168-172.

202. Expositio, 3A; P. S., p. 92, 14-16.

203. Dionisie, Epist. IX, § 3; P G 3, 1109C; trad. p. 356.

204. Expositio, 3A; P. S., p. 92, 24-26. Clavis physicae, 136-137; Lu­centini, p. 104, 20-105, 4.

205. Se stie ca tradita fizicii "aristoteliciene" distinge intre schimbarea din categoria substantei si miscare dupa cele "trei categorii ale acciden­tului" (calitate, cantitate, loc). Distinctia īntre mutntio si motus este invo­cata din secolul al XlII-lea pentru rezolvarea problemelor teologice legate de atribuirea unui "moment al miscarii": transsubstantierea, miscarea ange­lica etc. Despre toate acestea, cf. A. de Libera, "L'instant du changement selon saint Thomas d'Aquin", īn: Metaphysique, Histoire de la Philosophie ..., pp. 99-109.

206. Pentru toate acestea, cf. Expositio, 3A; P. S , p. 93 33-48.

207. Cf. p. 259, nota 22.

208. Expositio, 3B; P. S., p. 93, 58.

209. Expositio, 3B; P. S., p. 94, 81-84.

210. Expositio, 3B; P. S., p. 94, 102-95, 107.

211. Expositio, 3D; P. S., p. 97,' 192-193.

212. Expositio, 3D; P. S., p. 97, 194

213. "Exclusa omni differentia participantis et participati". Pentru toate acestea cf. Expositio, 3D; P. S" p. 97, 199-205.

214. Expositio, 3E; P. S., p. 97, 211-213. Cf. Dietrich din Freiberg, Quaestio utrum in deo..., 1.4.2.2, 10; Pagnoni-Sturlese, p 302, 70-74.

215. Pentru toate acestea, cf. Expositio, 3E; P. S., p. 98, 216-226.

MISTICA RENANA

216. Cf. Dietrich din Freiberg, Quaestio utrum in deo..., J.4.2.2., 5-7; Pagnoni-Sturlese, p. 301, 43-60.

217. Expositio, 3E; P. S., p. 98, 238-241.

218. Expositio, 3E; P. S., p. 98, 244-247.

219. Expositio, 5A; P. S., p. 114, 61-68. Cf. Ulrich din Strassburg, De summo Bono, IV, 2, 9, citat de editori dupa ms. Vat. lat. 1311, 1 82ra; Albert cel Mare, De causis et processu..., I, 4, ti; Borgnet 10, p. 429a-b.

220. Dionisie, Les Noms divins, cap. IV, § 4; P G 3, 912B; trad., p. 155.

221. Dionisie, Les Noms divins, cap. II, § 5; P G 3, 644A; trad. (modif.),

p. 83.

222. Meister Eckhart, In Genesim, § 12; L W I, p. 195, 11-12.

223. Cf. Dionisie, Les Noms divins, cap. II, § 11; P G 3, 649B-C; trad.

p. 88.

224. Expositio, 5B; P. S!, p. 115, 98-116, 103. Cf. Dionisie, Les Noms divina, cap. IV, § 1;,P G 3, 693B-C; trad. p. 94.

225. Pentru toate acestea, cf. Expositio, 5B; P. S., p. 116, 104-112. Cf. Albert, Summa theologiae, II* Pars, tract. I, q. 3, mbr. 3, a. 1; Borgnet 32, p. 23a. Notam ca Summa theologiae este singura lucrare a lui Albert influ­entata de Elementatio theologica. Asupra acestui punct, cf. R. Kaiser, "Die Benutzung proklischer Schriften durch Albert den Grossen", Arch. filr Gesch. der Philos. 45 (1963), pp. 1-22. -."

226. Cf. Platon, Timee,,31a 2-b 3; Wazsink, pp. 23, 20-24, 4.

227. Summa theol., IlaPars, ibid., Borgnet 32, p. 23a.

228. Sumvm theol, ibid., Borgnet 32, p. 23b.

229. Summa theol., ibid., Borgnet 32, p. 23b. Expositio 5B; P. S.,

p. 116, 114-123.

230. Expositio, 5B; P. S., p. 116, 130^117, 138. Despre superioritatea henologiei platoniciene asupra metafizicii aristotelice a fiintei, cf. Expositio, Preambulum libri (C): "Evidenter apparet scentiam istam in suorum princi-piorum certitudine ratione principii cognitivi per quod circa divina versatur, non solum omnibus particularibus scientiis. sed etiam Metaphyske' pery-pathetici, que est de ente in eo quod ens, incomparabiliter eminere." ("Apare īn mod evident ca aceasta stiinta se distinge īn mod incoparabil īn certi­tudinea principiilor sale, din cauza principiului cognitiv prin intermediul caruia cugeta la cele dumnezeiesti, nu numai īntre toate stiintele particulare ci chiar de metafizica peripatetica īn ceea ce priveste fiinta ca fiinta."> Citat de R. Imbach, ,,Le (Neo-)platonisme...", p. 438 dupa transcriptia

lui P .S.

231. Meister Eckhart, In. Genesim, § 11; LW I, p. 195, 7-8. Gasim aceeasi doctrina īn In Snpientiam, § 36; LW II, pp. 355, 5-357.4: "Primul agent, Dumnezeu, a produs si creat mai īntīi si cu titlu principal universul continīnd toate lucrurile. Particularele īn schimb nu au fost create decīt īn univers si avīnd universul drept cauza, ele avīnd calitatea .de a fi parti ale universului si ale tuturor lucrurilor. Dispare astfel īntrebarea sau difi­cultatea care a framīntat multe spirite pīna azi: cum poate multiplicitatea sa provina nemijlocit din simplul Unu, care este Dumnezeu? Exista, īn­tr-adevar, filozofi care, asemenea lui Avicenna si adeptilor sai, cred ca Primul a produs mai īntīi si imediat o Inteligenta creata, apoi restul prin interme­diul ei. Acestora le raspund ca īntregul Univers īn calitate de Unu-Tot - asa cum indica īnsusi numele sau, de vreme ce e numit "univers" īn cali­tatea lui de a fi unu - provine din simplul Unu, unul Unului, fiind (creat)

NOTE

nemijlocit (avīndu-1 doar pe Dumnezeu drept cauza - n. tr.) si cel dintii [. j. ]. Caci, la fel oa Dumnezeu, care īn fiinta sa este simplu īntru totul, fiind «multiplu» īn «ratiune», universul este unu >- deoarece nu exista decīt o singura lume - fiind īn acelasi timp multiplu īn partile si realitatile sale distincte. Astfel avem un unu multiplu prin partile sale, care purcede dintr-un Dumnezeu unic, multiplu īn ratiunile lucrurilor". "Partizanii lui Avicenna": pot fi - desi acest lucru nu pare probabil - Siger din Brabant, Quacstiones in Metaphys., V, q. 10; Graiff, p. 301. 71-74.

232. Cf. Qwaestkmes in Metaphys., ms. Cambridge, Peterhouse 152, f. 291vb; Quaestiones in Meteor., ms. Munich, Clm 9559, f. 52va. Text latin si comentariu īn R. Hissette, Enquete ..., p. 66 si 72. Cf. despre toate acestea Gilles de Rome, Errores philosophorum, VI, 6; Koch, p. 28, 13-18. Cf. de asemenea īnsusi Avicenna, Metaphysica, IX, 4; Van Riet, II, p. 447 sq.

233. Expositio, 5C; P. S., p. 119, 219-221. Albert, Summa theol, II» Pars, tract. I, q. 3, mbr. 3, a. 1; Borgnet 32, p. 26b.

234. Pentru toate acestea, cf. Expositio, 5C; P. S., p. 119, 208-231, Summa theol, ibid.

235. Trouillard, p. 85.

236. Trouillard, p. 86.

237. Trouillard, p. 136.

238. Trouillard, p. 146.

239. Trouillard, p. 172.

240. Trouillard, p. 86.

241. V, f. 81va; Faes, p. 330, nota 22. Toate textele din Berthold citete īn aceasta sectiune sīnt īmprumutate din B. Faes de Mottoni, "II problema della luce...". Indicam de fiecare data referinta īn Vat. lat. si paginatia din editia moderna.

242. Textul latin īn CI. Baeumker, Witelo, Ein Philosoph und Natur-forscher des XIII. Jahrhunderts, Beitrage HI/2, Munster, 1908, p. 8, 23 si p. 9, 7-9.

243. De Intelligentiis, ed. cit., p. 9, 7-9.

244. B. Faes de Mottoni, "II probleme della luce ... ", p. 330.

245. Cf. B. Faes de Mottoni, "II problema della luce...", ibid. Cf. Dietrich din Freiberg, De luce et eius origine; Wallace, pp. 349-364; De coloribus; Wallace, pp. 364-376.

246. Despre teoriile asupra luminii īn evul mediu, cf. E. Grand (ed.), A sourcc Book in medieval Science, § 62; "Late XIHth century synthesis in optics. Translations, introduction and annotation by D. C. Lindberg", Har-vard-Cambridge (USA), 1974, pp. 392-435. Un bun exemplu de terminologie traditionala se gaseste la Bonaventura, / Sent., d. 17, part. 1, a. unic, q. 1; Quarrachi, p. 294a: "Sicut lux potest tripliciter considerari, scilicet in se et in transparenti et in extremitate perspicui terminati: primo modo est lux, secundo modo lumen, tertio modo hypostasis coloris." ("Asa cum lumina poate fi privita īn trei moduri, adica īn sine, īn transparenta si īn suprafata mediului transparent marginit: īn primul mod este lux, īn al doilea lumen, iar īn al treilea ipostaza a culorilor"). Despre originea acestei terminologii, cf. E\ Wāber, "La lumiere principe de l'univers, d'apres Robert Grossetesle", īn: Lumiere et Cosmos, Paris, 1981, pp. 17-30.

2-17. V, f. 81va; Faes, p. 333, nota 30.

248. B. Faes de Mottoni, "II problema della luce ... ", p. 333.

MISTICA RENANA

249. "Transparens et transmissivum cuiuscumque formae, quae in eo est." V, f 81va; Faes, p. 333.

250. Ibid.

251. "Forma diafani inquantum diafanum, quasi in quodam fluxu ad extra consistit." ("Forma diafanului ca diafan consta, asadar, īntr-un anumit flux spre exterior)".

252. Ibid., Fae's, p. 334: "In sua actualitate completum".

253. V, f. 75vb; Faes, p. 331, nota 38.

254. V, f. 81vb, Faes, p. 334.

255. Cf. B. Faes de Mottoni, "II problema della luce... ", p. 335. Distinc­tia secundum naturam vel essentiamjsecundum esse īi permite lui Berthold sa omologheze teoria despre lumina si teoria despre cauzalitatea esentiala īntr-o aceeasi metafizica a fluxului. Trebuie totusi sa subliniem ca distinctia essentia/esse era bine stabilita īnaintea lui īn acest context. "Originalitatea" sa este cu atīt mai evidenta. Asupra acestui punct, cf. de exemplu Bona-ventura. II. Sent. d. 13, a. 3, q. (2; Quarrachi, p. 327b: "Maxime cum luminis et lucis non videatur alia essentia esse, sed solummodo differre videatur per modum essendi sive per esse." ("Se pare ca nu exista alte esente cu lux si lumen īn cel mai īnalt grad, ci ca difera doar prin modul de a fi sau prin fiinta.")

256. Cf. B. Fae's, "II problema della luce...,", p. 336. Ibn Gebirol, Fons vitae, III, 18; Baeumker, p. 121, 4-15; Schlanger, pp. 145-146.

257. V, f. 82va; Faes, p. 337.

258. Cf. Pseudo-Witelo, Liber de Intelligentiis, prop. VI: "Prima sub-stantiarum est lux. Ex quo sequitur naturam lucis participare alia." ("Prima dintre substante este lux. Din aceasta rezulta ca celelalte participa la natura luminii."); VII 1: "Omnis substantia influens in aliam est lux in essentia vel naturam lucis habens." ("Orice substanta care se revarsa īntr-alta este, īn esenta ei, lumina sau avīnd natura luminii."); VII 2; "Lucis propietates sunt simplicitas et sui multiplicatio; puritas et impuritas lucidi sunt diffe-rentiae propriae. Ex quo sequitur iterram elementorum faecem esse." ("Pro­prietatile luminii sīnt simplitatea si multiplicarea de sine; puritatea si impuritatea celui luminat sīnt diferentele proprii. De unde rezulta ca pa-mīntul este cel mai impur dintre elemente."); VIII 1: "Unumquodque quantum habet de luce, tantum retinet esse divini." ("Cu cīt un lucru are mai multa lumina, cu atīt el poseda mai multa fiinta divina."); VIII 2; "Unaquaeque substantia habens magis de luce quam alia dicitur nobilior ipsa." ("Oricare substanta care pastreaza mai mult din lumina decīt alta este socotita mai nobila decīt alta."); VIII 3: "Perfectio omnium eorum quae sunt in ordine universi est lux." ("Perfectiunea tuturor acelora care sīnt īn ordinea uni­versala este lumina."); VIII 4: "Unumquodque primorum corporum est locus et forma inferioris sub ipso per naturam lucis." ("Oricare dintre primele corpuri este loc si forma inferioara īn el īnsusi prin natura luminii."). Cf. Baeumker, pp. 8, 6-7; 8, 21-25; 9, 18-26.

259. Dionisie, Les Noms divins, cap. II, § 11; P G 3, 649b-c; trad. p. 88.

260. Dionisie, Les Noms divins, cap. IV. § 1; P G 3, 693b; trad. p. 94.

261. Cf. mai ales Albert. Super Dion. de div. nom., cap. IV, § 8-9; Ed. Colon., pp. 117, 15-119, 31, sprijinindu-se pe Avicenna, Metaph., tract. IX, cap. 4; Venetiis 1508, f. 104va.

262. Albert, Super Dion, de div. nom., cap. IV, § 9; Ed. Colon., p. 119, 18-31 dupa Dionisie, Zoc. cit, P G 3, 693B.

NOTE

263. Cf. B. Faes de Mottoni, "II problema della luce...", p. 338, nota 50. Dionisie, Les Noms divins, cap. IV, § 4; P G 3, 697C-D; trad p. 97; cap. IVr § 1; P G 3, 693B; trad. p. 94.

264. Pentru toate acestea, cf. V, f. 82va; Faes, p. 339, notele 56 si 57.

265. V, f. 82vb-83ra; Faes, p. 343, nota 74: ,.(Unus modus simplicior et primus est per lineam rectam unam et per medium unium diaphotatis, puta per aerem vel aliqua similia." ("Un mod mai simplu [de propagare] si cel dintii este rectiliniu si prin intermediul unei transparente, de pilda prin aer sau altceva asemanator.")

266. V, f. 83ra; Fae's, p. 343, nota 75: "Secundus modus est per inci-dentiam linee radialis in corpus politum speculare et conversionem seu reflectionem linee ab eodem corpore polito ad determinatum locum talis incidente linee radialis reflexe." ("Al doilea mod este prin caderea unei raze pe un corp slefuit care oglindeste si prin īntoarcerea sau reflectarea liniara de la acel corp slefuit īntr-un loc determinat de reflexul razei incidente").

267. V, f. 83ra; Faes, p. 343, nota 76: "Tertius modus est qui fit per lineam radialem transeuntem directe vel reflexe, quem communiter perspec­tivi «fractum» dicunt, per corpora diversa diaphana, qualia sunt aer et aqua." ("Al treilea mod este acela īn care trecerea se face printr-o raza īn chip direct sau reflex, [trecere] pe care īn mod obisnuit o numesc prin trans­parenta «frīnta», prin diferite corpuri transparente cum sīnt aerul sau apa)".

268. V, f. 83ra; Faes, p. 343, nota 77: "Verum quia primus modus assi-milatur processioni, secundus autem conversioni, ideo de eo ad propositum aliquid est tangendum, ubi sciendum, quod lux diffudendo et multiplicando se modo, quo prius dictum est, semper procedit regulariter, quoad usque incidat corpori polito speculari et ponatur ad presens, quod incidat perpen-diculariter, que incidentia est per se et prior natura et causali ratione aliis incidentiis obliquis, ubi etiam differentia adtenditur penses diversam habi-tudinem partium linee ad ipsam formam radiantem"; ibid., p. 345, nota 82: "Ex premissis omnibus apparet qualiter radius procedens per directum et incidens corpori polito ortogonaliter convertitur et reflectitur in primam fontem, scilicet lucem, ita incipit converti, ubi terminavit processum."

269. V, f. 83rb; Faes, p. 345.

270. Ibid., Faes, p. 345.

271. Ibid., Faes, p. 346: "Conversio aitem ibi incipit ubi terminatur pro-cessus, et ultimum reflectitur in se ipso in immediate superlocatum, et sic deinceps quo usque omnia reflectantur in principium productum".

272. V, f. 83rb Faes, p. 346, nota 87: "Ubi terminatur processio, reflexie inehoetur".

273. Ibid., Faes, ibid.: "Lux intellectualis radians per lineam incidentie. radiat etiam per lineam reflexam". Cf. de asemenea V f. 83va; Faes, p. 347, nota 89: "Prime intellectus radiat incidens directo incessu per medium a prime bono, prime infinito, prime ente et prime vita elaboratum, quoad usque linea intellectualis quam imaginamur compositam ex diversis et dis-tinctis gradibus intellectualitatis, sicut ex punctis, incidat quasi perpendicu-lariter medio animaali, quod tantum superiori suo, quasi superficie, actingit inferius talis radiationis, scilicet secundum ultimum gradum sui: ideo quasi sistit et terminat ipsam et per consequens reflectit eam in se ipsam et in principium immediatum sui et in principium principii, quoad usque in prime intellectu conversio terminetur".

274. B. Faas de Mottoni, "II problema della luce...", pp 347 sqq.

22 - Mistica renana

- .

BIBLIOGRAFIE

Traduceri

Dintre toti autorii studiati aici, doar Meister Eckhart a fost tradus īn franceza. Citam:

- Opera "germana": Molitor J. si Aubier F., Traites et Sermons, Paris, 1942, introducere de M. de Gandillac (dupa traducerea germana a lui Schulze-Maizier F., Meister Eckharts deutsche Predigten und Traktate, ausgewahlt, iibertragen und eingeleitet, Leipzig, 1927); Ancelet-Hustache J., Traites, Paris, 1971; Sermons 1-30, Paris, 1974; Sermons 31-59, Paris, 1978; Sermons 60-86, Paris, 1979 (dupa originalul medieval scris īn germana veche).

- Opera "latina"; Libera (de) A., Weber E. Zum Brunn E., Le Commentaire de la Genese, precedat de Brunner F" Les Prologues (Proīogue a l'Oeuvre Tripartite, Proīogue a l'Oeuvre des Propositions), in: L'oeuvre latine de Maītre Eckhart, voi. I, Paris, 1984.

Exista o remarcabila traducere germana dupa De intellectu et intelli-gibili a lui Dietrich din Freiberg de B. Mojsisch (referinta infra), de ase­menea indispensabila latinistilor.

Surse

Indicam aici textele indispensabile patrunderii īn universul "renani­lor". Cititorul va gasi referinte complementare īn notele noastre.

ALANUS DIN LILLE (Alanus ab insulis), De fide catholica contra haereti-

cos; PL 210. ■-, Regulae caelestis iuris, ed. N. M. Haring, in: Archives d'histoire doc-

trinale et litteraire du Moyen Age XLVIII (1982), pp. 97-226. ALBERT CEL MARE (Albertus Magnus), De anirrva, ed. CI. Stroick; Editio

Coloniensis VII/1, Monasterii/Westf, 1968. -, De animalibus Libri XXVI ed. H Stadler (Beitrage zur Geschichte der

Philosophie und Theologie des Mittelalters XV-XVI), 1916-1920. -, De causis et processu universitatis, ed. A. Borgnet, īn: Opera omma,

Tom. 10, Parisiis, 1891. - De intellectu et intelligibili, ed. A. Borgnet, īn: Opera omma, lom. 9,

Parisiis, 1890.

MISTICA RENANA

BIBLIOGRAFIE

-, De Predicabilibus, ed. A. Borgnet, īn: Opera omnia, Tom. 1, Parisiis,

' 1890. __t ln i-iv Sententiarum, ed. A. Borgnet, īn: Opera omnia, Tom. 25-30,

' Parisiis, 1893-1894. -, Metaphysica, ed. B. Geyer; Editio Coloniensis XVI/1, Monasterii/Westf.

' 1960. -, Summa de creaturis, ed. A. Borgnet, īn: Opera omnia, Tom. 34-35,

Parisiis, 1895.

-, Summa theologiae, ed. A. Borgnet, īn: Opera omnia, Tom, 31-33, Pa­risiis, 1895.

-, Summa theologiae I, ed. D. Siedler; Editio Coloniensis XXXIV/l, Mo­nasterii/Westf. 1978. -, Super Dionysium, De divinis nominlbus, ed. P. Simon; Editio Coloniensis

XXXVII/l, Monasterii/Westf, 1972. -. Super Dionysii mysticam theologiam et Epistulas, ed. P. Simon; Editio

Coloniensis XXXVII/2, Monasterii/Westf. 1978. ALEXANDRU DIN AFRODISIAS, De intellectu et intellecto, ed. G. Thery,

Autour du decret de 1210: II. Alexandre d'Aphrodise, apercu sur Vin-

fluence de sa noātique (Bibliotheque thomiste VII), 1926, pp. 74-83. ALEXANDER DIN HALES, Summa Theologica st Summa Halensis, Ad

Claras Aquas (Quarrachi), 1924 sqq. ALFARABI, De intellectu et intellecto, ed. E. Gilson, "Les sourees greco-

arabes de 1'augustinisme avicennisant", īn: Archives d'histoire doctrinale

et litteraire au Moyen Age IV (1929), pp. 115-141. AUGUSTIN, Confessiones; BA 13-14. -, De dvitate dei; BA 33-37.

-, De diversis quaestionibus octoginta txibus; BA 10. -, De Genesi ad litteram; BA 48-49. -, De Trinitate; BA 15-16. AVERROES, Aristotelis opera cum Averrois commentariis, 12 voi., Venetiis

1562-1574 (reed. Francfort/Main 1962). -, Commentarium magnum in Aristotelic De anima libros, ed. F. St. Crawford

(Corpus commentariorani Averrois in Aristotelem, versionum Latinarum

VI/1), Cambridge (Mass.), 1953. -, Averrois in librum V Metaphysicorum Aristotelis commentarius, ed. R.

Ponzali (Scritti pubblicati sotto gli auspici ddla Soeieta Svizzera di

Scienze morali 13), Berne, 1971.

AVICENNA, Opera, Venetiis 1508 (reed. Francfort/Main 1961). BERTHOLD DIN MOOSBURG, Expositio super Elementationem Theologicam

Procli, Prol. 1-13, ed. R. Pagnoni-Sturlese si L. Sturlese, īn: Corpus

Philosophorum Teutonicorum Medii Aevi VI/1, Hambourg, 1984. -, Expositio super Elementationem Theologicam Procli, 184-211, De ani-

mabus, ed. L. Sturlese (Temi e Testi 18), Roma, 1974. BOETHIUS, The Theological Tractates. The Consolation of Philosophy. With

an English Translation by H. F. Stewart/E. K. Rānd, Londra, 1962. DIONISIE AREOPAGITUL, Opera; P G 3. -, QZuvres completes du Pseudo-Denys Itireopagite. Traducere, comentarii si

note de Gandillac, Paris, 1980. -, La Hierarchie Celeste. Introducere de R. Roques, Studiu si text critic

de G. Heil, Traducere si note de Gandillac; S C 58 bis, Paris, 1970.

i

ECKHART (Eckhardus, Meister Eekhart), Die deutschen und lateinishen Werke, hrsg. im Auftrage der Deutschen Forschungsgemeinschaft, Stutt-gart, 1936 sqq.

-, Deutsche Mystiker des vierzehnten Jahrhunderts, hrsg. von F. Pfeiffer, Bd. 2: Meister Eekhart, Aalen. 1962 (rep. de Leipzig, 1857).

-, G. Thery, "Edition Critique des Pieces Relatives au Proces d'Eckhart contenues dans le Manuscrit 33b de la Bibliotheque de Soest", īn: Ar­chives d'histoire doctrinale et litteraire du moyen āge I (1926), pp. 129-268.

ECKHART DIN GRUNDING, Von der wirkenden und m&glichen Vernuft, īn: W. Preger, Per altdeutsche Tractat von der wirkenden und moglichen Vernunft (Sitzungsberichte der philosophisch-philologischen und his-torischen Classe der k. b. Akademie der Wissensehaften I), Munich, 1871. pp. 159-189.

HONORIUS AUGUSTODUNENSIS, Clavis physicae, ed. P. Lucentini (Temi e Testi 21), Roma, 1974.

IBN GABIROL (Gebirol, Avimcebrol), Fons citae ex arabico in Latinum translatus ab I. Hispano et D. Gundissalino, ed. CI. Baeumker (Beitrage zur Geschichte der Philosophie und Theologie des Mittelalters 1/2-4), 1895.

-, Salomon Ibn Gabirol, Livre de ta source de vie (Fons vitae). Introducere, traducere, note de J. Schlanger (Bibliotheque philosophique), Paris, 1970.

JEAN PICARD DIN LICHTENBERG (Iohannes Picardi), Quaestio XXII - Utrum imago Trinitatis sit in anima vel secundum actus vel secundum potentiam, ed. B. Mojsisch, Meister Eekhart. Analogie, Univozitat und Einheit, Hambourg, 1983, pp. 148-161.

IOAN SCOTTUS ERIUGENA, De divizione naturae, P L 122.

-, Periphyseon (De Divisione Naturae), lib. I-III, ed. I. P. Sheldon-Williams with the collaboration of L. Bieler (Scriptores Latini Hiberniae VII, IX, XI), Dublin, 1968, 1972, 1981.

-, Omelia, ed. E. Jeauneau, Jean Scot, Homelie sur le Prologue de Jean; S C 151, Paris, 1969.

IOAN TAULER, Predigten, ed. F. Vetter, Die Predigten Taulers (Deutsche Texte des Mittelalters XI), BERLIN, 1910.

Liber de causis, ed. A. Pattin, īn: Tijdschrift voor Filosof ie 28 (1966), pp. 134-203.

Liber XXIV Philosophorum, ed. CI. Baeumker (Beitrage zur Geschichte der Philosophie und Theoīogie des Mittelalters XXVI-2) 1927, pp. 194-214.

PETRUS LOMBARDUS, Sententiae in IV libris distinctae, 2 voi. (Speciie-gium Bonaventurianum 4-5), Grottaferrata, 1971-1981.

PROCLUS, Elementatio theologica, ed. E. Vansteenkiste, Procli Elementatio theologica translata a Guilelmo de Moerbeke (textus ineditus), īn: Tijdschrift voor Filosofie, 13 (1951), pp. 263-302; 491-531.

-, Produs, Elements de theologie, traducere, introducere si note de J. Trou-illard (Bibliotheque philosophique), Paris, 1965.

-, Proclus, Trois etudes sur la Providence: I, Dix problemes concernant la Providence, trad. D. Isaac (Collection des Universites de France), Paris, 1977; II. Providence, fatalite, liberte, trad. D. Isaac (collection des Uni­versites de France), Paris, 1979; III. De l'existence du mal, trad. D. Isaac (Collection des Universites de France), Paris, 1982.

DIETRICH DIN FREIBERG (Theodoricus de Vribergh), De animatione caeli, ed. L. Sturlese, īn: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. III:

MISTICA RENANA

Schriften zur Naturphilosophie und Metaphysik, mit einer Einl. von K. Fkisch hrsg. von J.-D. Cavigioli, R, Imbach, B. Mojsisch, M. R. Pag­noni-Sturlese, R. Rehn, L. Sturlese, Hambourg. 1983, pp. 1-46.

-, De cognitione entium separatorum et maxime animarum separatarum, ed. H. Steffan, in: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. II: Schriften zur Metaphysik und Theologie, mit einer Einl. von K. Flasch hrsg. von R. Imbach, M. R. Pagnoni-Sturlese, H. Steffan, L. Sturlese, Hambourg" 1980, pp. 151-260.

-, De coloribus, ed. W. A. Wallace, The Scientific Methodology of Theo-doric of Freiberg (Studia Friburrgensia N. F. 26), Fribourg (Elvetia), 1959, pp. 364-376.

-, De ente et essentia, ed. R. Imbach, īn: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. II. Schriften zur Metaphysik und Theologie, mit einer Einl. von K. Flasch hrsg. von R. Imbach, M. R.~ Pagnoni-Sturlese. H. Steffan, L. Sturlese, Hambourg, 1980, pp. 17-42.

-, De intellectu et intelligibili, ed. B. Mojsisch, īn: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. I: Schriften zur Itellekttheorie, mit einer Einl. von K. Flasch hrsg. von B. Mojsisch, Hambourg, 1977, pp. 125-210.

-, De luce et eius origine, ed. !W. A. Wallace, The Scientific Methodologxf of Theodoric of Freiberg (Studia Friburgensia N. F. 26), Fribourg (Elvetia), 1959, pp. 349-364.

-, De natura contrariorum, ed. R. Imbach, īn: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. II: Schriften zur Metaphysik und Theologie, mit einer Einl. von t. Flasch hrsg. von R. Imbach, M. R. Pagnoni-Sturlese, H. Steffan, L. Sturlese, Hambourg, 1980, pp. 69-135.

-, De origine rerum praedidamentalium, ed. L. Sturlese. īn: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. III: Schriften zur Naturphilosophie und Metaphysik mit einer Einl, von K, Flasch hrsg. von J.-D. Cavigioli, R. Imbach, B. Mojsisch, M. R. Pagnoni-Sturlese, R. Rehn, L. Sturlese, Hambourg, 1983, pp. 119-201.

-, De subiecto theologiae, ed. L. Sturlese: īn: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. III: Schriften zur Naturphilosophie und Metaphysik, mit einer Einl. von K. Flasch hrsg. von J.-D. Cavigioli, R. Imbach, B. Mojsisch, M.-R. Pagnoni-Sturlese, R. Rehn, L. Sturlese, Hambourg, 1983, pp. 275-282.

■-, De substantiis spiritualibus et corporibus futurae resurrectionis, ed. M. R.

Pagnoni-Sturlese, in: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. II;

Schriften zur Metaphysik und Theologie, mit einer Einl. von K. Flasch

■ hrsg. von R. Imbach, M. R. Pagnoni-Sturlese, H. Steffan, L. Sturlese,

Hambourg, 1980, pp. 290-342.

-, De visione beatifica, ed. B. Mojsisch, īn: Dietrich von Freiberg, Opera omnia, Tom. I: Schriften zur Intellekttheorie. mit einer Einl. von K. Flasch hrsff. von B. Mojsisch, Hambourg, 1977, pp. 1-124.

-, Quaestio utrum in Deo sit aliquis vis cognitiva inferior intellectu, ed. M. R. Pagnoni-Sturlese, īn: Dietrich von Freiberg. Opera omnva, Tom. IHr Sehriften* zur Naturphilosophie und Metaphysik, mit einer Einl. von» K. Flasch hrsg. von J.-D. Cavigioli, R. Imbach, B. Mojsisch, M. R. Pag­noni-Sturlese, R. Rehn, L. Sturlese, Hambourg, 1983, pp. 283-315.

PSEUDO-WITELO, Liber de Intelligentiis, ed. CI. Baeumker, Witelo, Ein Philosoph und Naturforseher des XIII. Jahrhunderts (Beitrage zur Ges-chichte der Philosophie und Theologie des Mittelalters III/2), 1908, pp. 1-126.

BIBLIOGRAFIE

Literatura secundara

Nu exista o bibliografie exhaustiva despre scoala dominicana germana de la Albert cel Mare la Meister Eckhart. Cea mai completa (pentru stu­diile de pīnā la 1978) este oferita de R. Imbach, ,,Le (Neo-) Platonisme medieval...", pp. 439-448.

īn schimb, exista mai multe bibliografii detaliate pentru unii autori. Pentru Dietrich din Freiberg citam: B. Mojsisch, Die Theorie des Intel-Ickts..., pp. 95-96; Dietrich van Freiberg. Abhandlung ilber den Intel-lekt..., pp. 118-120; pentru Meister Eckhart: F. O'Meara, īn: Maitre Eck­hart. Sermons, III, Prezentare si traducere de J. Ancelet-Hustache, Paris, 1979, pp. 187-214 (pīnā in 1979); B. Mojsisch, Meister Eckhart..., pp. 166- 173 (pīr.a īn 1983). Bibliografia lui J. Lescoe, God as First Principie.... pp. 246-260 ofera o prima aproximare a literaturii despre Ulrieh din -Strassburg.

Intr-o maniera generala, cititorul poate consulta cu folos diferitele bibliografii care īnsotesc fiecare dintre volumele editiei CPTMA.

Titlurile pe care le indicam mai jos ni se par cele mai importante din literatura recenta pe care am utilizat-o.

ALBERT K., Meister Eckhart These vom Sein. Untersuchungen zur Meta­physik des Opus Tripartitum, Kastellaun, 1976.

ANCELET-HUSTACHE J., Maitre Eckhart et la mystique rhenane, Paris, 1956.

BEIERWALTES W., Proclos. Grundziige seiner Metaphysik, Francfort Main, 1965.

-, Platonismus und Idealismus (Philosophische Abhandlungen 40), i'ranc-fort/Main, 1972.

BREUNING W., Erhebung und Fall des Menschen nach Ulrich von Strass­burg (Trierer theologische Studien 10), Trier, 1959.

BKUNNER F., "L'analogie chez Maītre Eckhart", Frciburger Zeitschr'jt fur Philosophie und Theologie 16 (1969), pp. 333-349.

-, Maītre Eckhart (Philosophes de tous Ies temps 59), Paris, 1969.

CELLINGWOOD F., "Summa de Bono of Ulrich of Strasbourg, Liber II: Tractatus 2, Cap. I, II, III: Tractatus 3, Cap. I, II", īn: Nine Mcdiaeval Thinkers, ed. R. O'Donnel (Pontifical Institute of Mediaeval Studies. Studies and Texts I), Toronto, 1955, pp. 293-307.

DAGUILLON J., Ulrich de Strasbourg, O. P. La Summa de Bone, Livre I. Introduction et edition critique, (Bibliotheque thomiste XII), Paris, 1930.

DE VAUX R., O.P., Notes e textes sur l'Avicennisme latin (Biblic theque thomiste XX), Paris, 1934.

DECHANET J., "Amor ipse intellectus est. La doctrine de l'amour intellection chez Guillaumo de Saint-Thierry", Revue du Moyen Age latin 1 (1945), pp. 349-374.

DONDAINE H.-F., O. P., "L'objet et le medium de la vision beatifique chez Ies theologiens du XlII-e siecle", Revue de Theologie ancienne et medie­vale 19 (1952), pp. 60-130.

-, Le Corpus dionysien de l'universite de Paris au XlII-e siecle, Roma, 1953.

ECKERT W., Berthold von Moosburg O. P. und sien Kommentar zur Ele-mentatio theologoca des Proklos, Diss., Miinich, 1953.

MISTICA RENANA

-, "Berthold von Moosburg. Ein Vertreter der Einheitsmetaphysik im Spat-mittelalter", Philosophisch.es Jahrbuch 65 (1957), pp. 120-133.

ENDRES J.-A., Honorius Augustodunensis. Beitrag zur Geschichte des geis-

tigen Lebens im 12. Jahrhundert, Munich, 1906. FAES DE MOTTONI B., "II Commento di Bertoldo di Moosburg saVEle-

mentatio theologica di Proclo. Editizione della proposizione riguardante

ii tempo e l'eternita", Studi medievali 12 (1971), pp. 417-461. -, "II problema della luce nel Commento di Bertoldo di Moosburg all'Eīe-

mentatio theologica di Proclo", Studi medievali 16 (1975), pp. 325-352. -, "II problema del rnale nella Summa de Bono di Ulrico di Strasburgo",

Medioevo 1 (1975), pp. 29-61. -, ,Xa distinzione tra causa agente e causa motrice nella Summa de Summo

Bono, di Ulrico di Strasburgo", Studi medievali 20 51979), pp. 313-355. FILTHAUT E., O. P., "Johannes Tauler und die deutsche Dominikanerscholas-

tik des XIII/XIV. Jahrhunderts", īn: Johannes Tauler. Ein deutscher Mys-

tiker, hrsg. von E. Filthaut, Essen 1961, pp. 94-121. FLASCH K., "Kennt die mittelalterliche Philosophie die konstitutive Funktiort

des menschlichen Denkens? Eine Untersuehung zu Dietrich von Freiberg",

Kant Studien 63 (1972), pp. 182-206. -, "Die Intention Meister Eckhart" īn: Sprache und Begrift. Festschrift

B. Liebrucks, Meisenheim am Glan, 1974, pp. 292-318. -, "Einleitung zu Dietrich von Freiberg. Opera omnia, Bd. I", Hambourg.

1977, pp. IX-XXVI [ = CPTMA II. 1]. -, "Zum Ursprung der neuzeitlichen Philosophie im spaten Mittelalter. Neue

Texte und Perspektiven", Philosophisches Jahrbuch 85 (1978), p,p. 1-18. -, "Einleitung zu Dietrich von Freiberg. Opera omnia, Bd. II", Hambourg,

1980, pp. XIII-XXXI [ = CPTMA II, 2]. -, "Einleitung zu Dietrich von Freiberg. Opera omnia, Bd. III", Hambourg,

1983, pp. XV-LXXXV [ = CPTMA II, 3]. GANDILLAC M. de, "Tradition et developpement de la mystique rhenane",

M6langes de sciences religieuses 3 (1946), pp. 37-60. GILSON E., "Les sources greco-arabes de l'augustinisme avicennisant",

Archives d'histoire doctrinale et litte'raire du Moyen Age IV

pp. 5-158. -, "L'āme raisonnable chez Albert le Grand", Archives d'histoire doctrinale

et litte'raire du Moyen Age XIV (1943), pp. 5-72. -, La philosophie au moyen age. Des origines patristiques o Za fin du

XlV-e siecle, Paris, 1962. GLORIEUX P., "Les Correctoire. Essai de mise au point", Revue de Theo-

logie ancienne et mādievale 14 (1947), pp. 287-304. GRABMANN M., "Des Ulrich Engelberti von Strassburg O. P. (+1277) Ab-

handlung De Pulchro. Untersuchungen und Texte (Sitzungsberischen

Akademie der Wissenschaften, phil.-hist. Klasse), Munich, 1926, pp. 3-84. -, "Studien iiber Ulrich von Strassburg? Bilder wissenschaftlichen Lebens

und Strebens aus der Schule Alberts des Grossen", īn: Mittelalterliches

Geistesleben, I, Munich. 1924, pp. 147-221. -, "Forschungen zur Geschichte der altesten deutschen Thomistenschule des

Dominikanerordens", īn: Mittelalterliches Geistesleben, I, Munich, 1926.

pp. 392-431.

BIBLIOGRAFIE

-, .Die Lehre des heiligen Albertus Magnus vom Grunde der Vielheit der Dinge und der lateinische Averroismus", īn: Mittelalterliches Geistesleben, II, Munich, 1936, pp. 287-312.

-. "Der Einfluss Alberts des Grossen auf das mittelalterliches Geistesleben. Das deutsche Element in den mittelalterlichen Scholastik und Mystik'\ īn: Mittelalterliches, Geistesleben, II, Munich, 1936, pp. 325-412.

-, "Die Proklosiibersetzungen des Wilhelm von Moebeke und ihre Verwer-tung in der lateinischen Literatur des Mittelalters", īn: Mittelalterliches Geistesleben, II, Munich, 1936, pp. 413-424.

HISSETTE R., Enquete sur les 219 articles condamnes a Paris le 7 mars 1277 (Philosophes medievaux XXII), Louvain-Paris, 1979.

HOF H., SctintUla xinimae. Eine Studie zu einem Grundbegriff in Meister Eckhart Philosophie mit besonder beriicksichtigung des Eckhartschen Philosophie zur neuplatonischen und thomistischen Anschauung, Lund-Bonn, 1952.

ITVĪBACH R., Deus est intelligere. Das Verhaltnis von Sein und Denken in seiner Bedeutung fur das Gottesverstandnis bei Thomas von Aquin und in der Pariser Quaestionen Meister Eckharts (Studia Friburgensia N. F. 53), Fribourg (Elvetia), 1976.

-, "Le (Neo-)Platonisme medieval. Produs latin et l'Ecole dominicaine alle-mande", Revue de Theologie et de Philosophie 110 (1978), pp. 427-448.

-, "Gravis iactura verae doctrin'ae. Prolegomena zu einer Interpretation der Schrift De ente et essentia Dietrich von Freiberg O. P.". Freiburger Zeitschrift fur Philosophie und Theologie 26 (1979). pp. 369-425.

KAISER R., "Die Benutzung proklischer Schriften durch Albert den Gros­sen", Archiv. filr Geschichte der Philosophie 45 (1963), pp. 1-22.

KLEIN A., Meister Eckhart. La doctrina mistica della giustifidazione (Biblio­teca di Filosofia, Ricerce 4), Milano, 1978.

KOCH J., "Augustinischer und Dionysischer Neuplatonismus und das Mittel-

alter", īn: Kleine Schriften, I (Storia e Letteratura. Raccolta di Studi e

Testi 127), Roma, 1973, pp. 3-25. -, "Kritische Studien zum Leben Meister Eckharts", īn: Kleine Schriften,

I (Storia e Letteratura. Raccolta di Studi e Testi 127), Roma, 1973,

pp. 247-347.

KREBS E., Meister Dietrich. Sein Leben, seine Werke, seine Wissenschaft (Beitrage zur Geschichte der Philosophie und Theologie des Mittelalters V/5-6), Munster/Westf., 1906.

LABOURDETTE M.-M., .,Les mystiques rheno-flamands", La vie spirituelle 652 (1982), pp. 644-651.

LESCOE F" God as First Principie in Ulrich of Strasbourg. Criticai Text of "SumiTia de Bono", IV, 1, based on hitherte unpublished Manuscripts and philosofical Study, New York, 1980.

LIBHRA A. de, Le Probleme de Vetre chez Maitre Eckhart. Logique et metaphysique de l'analogie (Cahiers de la Revue de Theologie et de Phi­losophie 4), Geneve-Laussanne-Neuchātel, 1980.

-, "Logique et existence selon saint Albert le Grand", Archives de Philo­sophie 43 (1980), pp. 529-558.

MISTICA RENANA

-, "A propos de quelques theories logiques de Maītre Eckhart: Existe-t-il unp tradition medievale de la logique neoplatonicienne?", Revue de Theologie et de Philosophie 113 (1981), pp. 1-24. -, "Theorie des universaux et realisme logique chez Albert le Grand", Revue

des sciences philosophiques et theologiques 65 (1981), pp. 55-74. -, "L'instant du changement selon saint Thomas d'Aquin", īn: Metaphy-^ sique, Histoire de la Philosophie, Recueil d'etudes offert a Fermnd Brunner, Neuchātel, 1981, pp. 99-109.

-i, "Les Rnisons d'Eckhart", īn: Maītre Eckhart a Paris. Une critique me­dievale de l'ontotheologie. Les Questions Parisiennes n° 1 et n° 2 d'Eckhart. Etudes, textes et traduction par E. Zum Brunn, Z. Kaluza, A. de Libera, P. Vignaux et E. Weber (Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Etudes. Section des sciences religieuses LXXXV), Paris, 1984. pp. 109-140. [ibid. "La Question de Gonzalve d'Espagne contenant les Raisonx d'Eckhart. Traduction et notes par A. de Libera, pp. 200-223]. -, "La problematique des intentiones primae et secundae chez Dietrich de Freiberg", īn: Von Meister Dietrich zu Meister Eckhart, hrsg, von. K. Flasch (Beihefte zum CPTMA, Beiheft 2), Hambourg, 1984, pp. 68-94. -, "L'Etre et le Bien. Exode 3, 14 dans la theologie rhenane", īn: Celui qui est. Exegeses d'Exode 3, 14 (Patrimoines. Christianisme), Paris, īn eurs de aparitie. LOHR G.-H., Die Kolner Dominikanerschule vom 14. bis zum 16, Jahrhun-

dert, Fribourg (Elvetia), 1946. LOSSKY V., Theologie nāgative et connaissance de Dieu chez Maītre Eckhart

(Etudes de philosophie medievale XLVIII), Paris, 1980.

MAURER A., "The De Quidditatibus Entium of Dietrich of Freiberg and its Criticism of Thomistic Metaphysics", Mediaeval studies 18 (1956), pp. 173-203. MOJSISCH B., Die Theorie des Intellekts bei von Freiberg (Beihefte zum

CPTMA, Beiheft 1) Hambourg, 1977.

-, "La psychologie philosophique d'Albert le Grand et la theorie de l'intel-lect de Dietrich de Freiberg. Essai de comparaison, Archives de Philo­sophie 43 (1980), pp. 675-693.

-, Dietrich von Freiberg. Abhandlung iiber den Intellekt und den Erkennt-nisinhalt. Ubersetzt und mit einer Einleitung herausgegeben von B. Moj-sisch (Philosophische Bibliothek 332), Hambourg, 1980. -, Meister Eckhart. Analogie, Univozitat und Einheit, Hambourg, 1983. -. "Sein als Bewusst-Sein. Die Beideutung des ens conceptionale bei Dietrich von Freiberg", īn: Von Meister Dietrich zu Meister Eckhart, hrsg. von K. Flasch (Beihefte zum CPTMA, Beiheft 2), Hambourg, 1984, pp.. 95-105. -, "Der Begriff causa essentialis bei Dietrich von Freiberg und Meister Eckhart", īn: Von Meister Dietrich zu Meister Eckhart. hrsg. von K. Flasch (Beihefte zum CTPMA, Beiheft 2), Hambourg, 1984, pp. 106-114. -, "Die Theorie des Ich in seiner Selbst- und Weltbegrundun? bei Meister Eckhart", īn: L'homme et son univers. Actes du colloque de la S.I.E.Ph.M., Louvain, 1982, īn curs de aparitie.

MORARD M.-St, "Ist, istic, istikeit bei Meister Eckhart", Freiburger Zeit-schrijt jur Philosophie und Theologie 3 (1956), pp. 169-186.

BIBLIOGRAFIE

FAGNONI-STURLESE M.-R., "La Qwaestio utrum in Deo sit aliquis vis cognitivn inferior intellectu di Teodorico di Freiberg", īn: Xenia Medii Aevi historiam illustraiitia oblata Thomae Kaeppeli O. P., Roma, 1978, pp. 100-139.

-, "A propos du neoplatonisme d'Albert le Grand. Aventures et mesaven-tures de quelques textes de Berthold de Moosburg", Archives de Philo­sophie 43 (1980), pp. 635-654.

-, "Filosof ia della natura e filosof ia dell'intellecto in Teodorico di Freiberg e Bertoldo di Moosburg", īn: Von Meister Dietrich zu Meister Eckhart, hrsg. von K. Flasch (Beihefte zum CPTMA, Beiheft, 2) Hambourg, 1984, pp. 115-127.

PASCHETTO E., "L'Elementatio theologica di Proclo e ii Commento di Bertoldo di Moosburgo. Alcuni aspetti della nozione di causa", Filosofia 27 (1976), pp. 353-378.

PEGIS A.-C, Saint Thomas and the Problem of the Soul in the thirteenth Century, Toronto, 1934.

PFLEGER L., "Der Dominikaner Hugo von Strassburg u. das Compendium theologicae veritatis", Zeitschrift fur Katolische Theologie 28 (1904), pp. 429-440.

RUELLO F., Les "Noms Divins" et leurs Raisons selon saint Albert le Grand commentateur du De Divinis Norninibus (Bibliotheque thomiste XXXV), Paris, 1963.

-. "La mystique de l'Exode (Exode 3, 14 selon Thomas Gallus, commenta­teur dionysien, +1246)", īn: Dieu et l'Etre, Exegeses d'Exode 3, 14 et de Coran 20, 11-14 (Etudes Augustiniennes), Paris, pp. 213-243.

-, "Le Commentaire du De Divinis Nominibus par Albert le Grand. Pro­bleme de methode", Archives de Philosophie 43 (1980), pp. 589-613.

SCHMITT K., Die Gotteslehre des "Compendium theologicae veritatis", Diss., Munster'westf., 1940.

SPAMER A., Texte aus der deutschen Mystik des 14. und 15. Jahrhunderts, lena, 1912.

STEFFAN H., Dietrich von Freiberg Traktat De cognitione entium separa-torum. Studie und Text, Diss., Bochum, 1977.

STURLESE L" "Gottebenbildlichkeit und Beseelung des Himmels in den Quodlibeta Heinrichs von Liibeck O. P.,u Freiburger Zeitschrift fiir Phi­losophie und Theologie 24 (1977), pp. 191-233.

-, "Alle origini della mistica speculativa tedesca. Antichi testi su Teodorieo di Freiberg", Medioevo 3 (1977), pp. 21-87.

-, "II de animatione caeli di Teodorico di Freiberg", īn: Xenia Medii Aevi historiam illustrantia Thomae Kaeppeli O. P., Roma, 1978, pp. 175-247.

-, "Dietrich von Freiberg", īn: Deutsche Literatur des Mittelalters: Verfasser-lexikon, Bd. 2, Berlin, 1979, pp. 127-137.

-, "Saints et Magiciens: Albert le Grand en face d'Hermes Tri.smegiste", Archives de Philosophie 43 (1980), pp. 615-634.

-, "Albert der Grosse und die deutsche philosophische Kultur des Mittel­alters", Freiburger Zeitschrift fiir Philosophie und Theologie 28 (1981), pp. 133-147.

MISTICA RENANA

BIBLIOGRAFIE

■-, "Eckhart, Teodorico e Picardi nella Summa Philosophiae di Nicola di Strasburgo", Giornale critico della filosofic, italiana, Anno LXI (LXIII), Fasc. II (1982), pp. 183-206.

-, "Proclo ed Ermete in Germania. Da Alberto Magno a Bertoldo di Moos-burg", īn: Von Meister Dietrich zu Meister Eckhart (Beihefte zum CPTMA, Beiheft 2), Hambourg, 1984, pp. 22-23.

-, Dokumente und forschungen zu Lehen und Werk Dietrichs von Freiberg-(Beihefte zum CPTMA, Beiheft 3), Hambourg, 1984.

-, "Idea di un Corpus Philosophorum Teutonicorum Medii Aevi", īn cUrs de aparitie.

TARD1EU M., "^YXAIOE EniNeHP, Histoire d'une metaphore dans la tradition platonicienne jusqu'ā Eckhart", Revue des Etudes Augustiniennes 21 (1975), pp. 225-255.

THERY G., "Originalite du plan de la Summa de Bono d'Ulrich de Stras-bourg", Revue thomiste 27 (1322), pp. 376-397.

TROUILLARD J., L'Un et l'āme selon Proclos, Paris, 1972.

WALLACE W.-A., The Scientific Methodology of Theodoric of Freiberg. A Case Study of the Relationship between Science and Philosophy (Stu­dia Friburgensia N. F. 26), Fribourg (Elvetia), 1959.

-, "Gravitational Motion according to Thierry of Freiberg", The Thomist 24 (1961), pp. 327-372.

WEBER E. O. P., "Les apports positifs de la noetique d'Ibn Rushd ā celle de Thomas d'Aquin", īn: Multiple Averroes, Paris, 1978, pp. 211-248.

-, "La relation de la philosophie et de la theologie selon Albert le Grand", Archives de Philosophie 43 (1980), pp. 559-588.

-, "L'interpretation par Albert le Grand de la Theologie mystique de Denys Je Ps-Areopagite", īn: Albertus Magnus Doctor Universalis 1280/1980, hrsg. von G. Meyer, O. P. und A. Zimmermann, 1980, pp. 409-439.

-, "La lumiere principe de l'univers d'apres Robert Grosseteste", īn: Lu­miere et Cosmos, Paris, 1981, pp. 17-30.

-, "Langage et methode negative chez Albert le Grand", Revue des sciences philosophiques et theologiques 65 (1981), pp. 730-749.

-, "Mystique parce que theologien: Maītre Eckhart", La vie spirituelle 652 (1982), pp. 730-749.

-, "Commensuratio de l'agir par l'object d'activite et le sujet agent chez Albert le Grand, Thomas d'Aquin et Maītre Eckhart", īn: Mensura, Mas;., Zahl, Zahlensymbolik im Mittelaltcr (Miscellanea mediavalia 16/1), Ber­lin-New York, 1983, pp. 43-64.

-, "Eckhart et l'ontotheologisme: histoire et conditions d'une rupture", īnr "Maitre Eckhart a Paris. Une critique medievale de l'ontothāologie. Les Questions Parisiennes n° 1 et n° 2 d'Eckhart. Etudes, textes et traduc-tions par E. Zum Brunn, Z. Kaluza, A. de Liberta, P. Vignaux et E. Weber (Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Etudes. Section des sciences religieu-ses LXXXV), Paris, 1984, pp. 13-83.

-, "Elements neoplatoniciens cn theologie mystique au Xll-e siecle'', in curs de aparitie.

WURSCHMIDT J., "Dietrich von Freiberg. Uber den Regenlogen und die durch Strahlen erzeugten Eindrucke" (Beitrage zur Geschi.-hte der Phi-

losophie und Theologie des Mittelalters XII/5-6), Munster Westf.. 1914 pp. 33-204.

Zum BRUNN E., Le Dilemme de l'Etre et du Neant chez saint Augustin. Des premiers Dialogues aux Confessions (Etude Augustiniennes), Paris, 1969^

-, "Maītre Eckhart et le Nom inconnu de l'āme", Archives de philosophie 43 (1980), pp. 655-666.

-, "Une source meconnue de 1'ontologie eckhartienne", īn: Metaphysique, Histoire de la Philosophie. Recueil d'etudes offert ā Fernand Brunner Neuchātel, 1981, pp. 111-117.

-, ,.Dieu n'est pas etre", īn: Maitre Eckh<art a Paris. Une critique medievale de l'ontotheologie. Les Questions Parisiennes 1 et n° 2 d'Eckhart Etudes, textes et traductions par E. Zum Brunn, Z. Kaluza, A. de Libera, P. Vignaux et E. Weber (Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Etudes. Sec­tion des sciences religieuses LXXXV), Paris, 1984, pp. 84-108.

-, De Libera A., Maitre Eckh'art. Metaphysique du Verbe et theologie ne­gative (Bibliotheque des Archives de philosophie), Paris, 1984.

NOTIŢE INDIVIDUALE

Alanus din LILLE

Principala figura a "platonismului" secolului al XII-lea. Mort īn 1203. Teolog si polemist. Cunoscut sub numele de "Doctor universal".

Texte: Opere, īn Patrologia latina, voi. 210. Regulae Caelestis Iurisl ed. de N. M. Harīng (AHDLMA, voi. XLVIII, 1981, Paris, 1982, pp. 97-226), constituie una dintre primele "axiomatizari" ale stiintei teologice. Influenta lor asupra teologilor renani - īn special asupra lui Ulrich din Strassburg si Meister Eekhart - este mai mult decīt metodologica.

Studiu: M.-Th. d'Alverny, Alain de Lille, Textes inidits (fitudes de philosophie medievale 52), Paris, 1965.

Albert cel MAJRE (Albertus Magnus, Albert din Colonia [K61n])

Nascut catre 1200, mort īn 1280, Intra la Predicatori īn 1223. Lector in Germania de la 1220 pīna pe la 1230, este trimis la Paris catre 1240. Devine aici "maestru īn teologia sacra" īn 1245. Se īntoarce īn Koln īn (1248 si preda la Studium-ul Dominicanilor. Printre elevii sai se numara Toma din Aquino si Ulrich din Strassburg.

Texte: Opere "complete" īn Borgnet (1890-1899), 38 de volume. Edi­tie critica īn curs (1951-) de B. Geyer si altii, Munster (editia numita "din KSln").

Studii: Cu ocazia celui de-al saptelea centenar al lui Albert s-au publicat numeroase monografii si culegeri de texte. Semnalam: Archives de Philosophie 4-3 (1980): J. A. Weisheipl, ed.. Albertus Magnus and the Sci­ences, Toronto (Pontifical Institute of Mediaeval Studies), 1980; G. Meyer O P si A. Zimmennann, edit., Albertus magnus Doctor Universalis, Mayence, 3 980.

Alexander din HAL6S

Nascut catre 1185, mort īn 1245. Studiaza si preda la Paris. Franciscan. Summa Theologica a lui Alexander a avut, fara īndoiala, mai multi redactori. Este, īn orice caz, prima mare sinteza medievala si una din primele opere

MISTICA RENANA

fundamentate pe o cunoastere completa a lui Aristotel si a comentatorilor sai arabi. Se pare ca Sum-ma lui Ulrich din Strassburg īi este īndatorata intr-o masura destul de mare.

Texte: Summa Theologida, editie a Colegiului S. Bonaventura, Qua-racchi, 1924-1948; Glossa in quatour libros Sententiarum, acelasi autor, Qua-racchi, 1951^1957.

Studii: Prolegomene, inserate de V. Doucet īn volumele lucrarii Summa Theologica, ramān cel mai bun instrument de lucru pentru cineva interesat sa studieze sursele si marile teme ale gīndirii maestrului Fran­ciscan. Semnalam īn completare: E. Gossmann, Metaphysik und Heilsgc-schichte. Eine theologische Untersuchung der Suvima Halensis, Munich, 1964.

NOTIŢE INDIVIDUALE

AVICENNA (Abīi 'AH Husayn ibn Abdallāh Ibn Sinā)

Medic, filozof si mistic de origine iraniana, nascut īn 980, mort īn 1037, elev al lui Fārābi, este marele reprezentant al aristotelismului "neo-platonizant". Opera sa filozofica a fost unul din principalii fermenti ai gīn­dirii lui Albert cel Mare. Conceptia sa despre "emanatismul necesar", vede­rile asupra rolului "mediator" al Primei Cauze īn procesul creatiei, teoria ■despre intelectul agent separat au jucat un rol fundamental īn dezvoltarea gīndirii medievale occidentale.

Texte: Opera lui Avicenna este destul de larg accesibila īn limba latina. īn afara editiei din Venetia (1508), reimprim. Francfort/Main (1962), cititorul poate consulta editia critica a tratatului Liber de Philosophia prima sive scientia divina (= Metaphysica} de S. Van Riet, Louvain-Leyde, 1977- 1980 (2 voi.). Dintre traducerile franceze semnalam: Ibn sina (Avicenne), Livre des directives et des remarques, tra-d. A.-M. Goichon, Paris, 1951.

Studii : A.-M. Goichon, La distinction de l'essence et de l'existence d'apres Ibn sina (Avicenne), Paris, 1937, cf. de asemenea Gilson, 1929 (Re-īmpr. Paris, 1981).

AVERROES (Abfl al-VValid Muhammad ibn Ahmād ibn Muhanunad ibn Rushd)

Nascut īn 1126 (la Cordoba), mort īn 1198 (la Marrakesh). Mare interpret al lui Aristotel (latinii īl numeau "Comentatorul"), Averroes a bulversat li­teralmente, mai ales pe plan "noetic", datele traditionale ale teologiei crestine medievale. Teoria sa despre "unitatea Intelectului" (Intelect agent - sau Inteligenta agenta - substanta inteligibila separata, identica pentru toti oamenii), cea despre "Intelectul pasiv" (distinct de "Intelectul posibil") a lui Avicenna, īn sfīrsit, cea despre "Intelectul material" (combinatia rezul­tata din "contactul" noetic al celor doua intelecte precedente) au provocat printre latini o criza al carei rezultat l-au constituit "condamnarile pariziene din 1277". Rolul lui Averroes īn teologia renana ramīne de evaluat: se stie ca notiunea de "contact" noetic i-a permis lui Albert sa propuna o noua teologie despre viziunea preafericita (Weber); nu putem descoperi oare si la Dietrieh din Freiberg īnceputul unei interpretari ,,ne-cosmologice" a trans-

cendentei intelectualitatii (Mojsisch)? Daca da, īnsasi ideea "averroismului latin" ar trebui reconsiderata.

Texte : Opera lui Averroes este accesibila īn latina (vezi bibliografia generala).

Studii : Cea mai buna introducere de ansamblu īn gīndirea filozofului din Cordoba este culegerea colectiva Multiple Averroes, Paris, 1978. Pentru raporturile dintre renani si Averroes, de consultat Sturlese, 1978, si Mojsisch, 1977. Vezi, de asemenea, B. Mojsiseh, "Dynamik der Vernunft bei Dietrich von Freiberg und Meister Eckhart", īn curs de aparitie īn Ades du Colloque d'Engelberg (septembre 1984).

BOETIUS (Anicius Manlius Severinus Boetius)

Nascut la Roma īn 480, mort īn 525. Mostenitor al culturii grecesti (īn special a lui Plotin), Boetius a fost si primul interpret latin "neoplatonizant" al lui Aristotel (din care a tradus sau a adaptat o parte din opera logica, logica vetus). Influenta sa asupra gīndirii medievale se exercita mai ales prin "opusculele teologice" (De hebdomadibus. De Trinitate), adevarate texte fondatoare ale unei metafizici si ale unei logici a "participarii" si Mingīierea filozofiei (Consolation de Philosophie), al carui exemplarism "platonician" a sustinut teologiile creatiei prin Cuvīnt.

Texte : opera lui Boetius este accesibila In Patrologia Mina, voi. 64. Operele teologice exista īn traducere engleza: Boetius, The Teological Trac-tates, trad. H. F. Stewart - E. K. Rānd, Harvard - London, 1973 (cu text latin).

Studii: H. Chadwik, Boetius: the Consolations of Music, Logic, The-ology and Philosophy, Oxford, 1981; M. Gilson, ed. Boethius: His Life, Thought and Influence, Oxford, 1981. Pentru Opuscula sacra, cf. V. Schurr, Die Trinitatslehre des Boethius im} Lichte der Skythischen Kontroversen, Paderborn, 1935. Pentru Consolation de Philosophie, cf. P. Courcelle, La consolation de philosophie dans la tradition litteraire (Etudes Augustiniennes), Paris, 1967.

BONAVENTURA (Giovanni da Fidanza)

Nascut īn jurul anului 1217, mort īn 1274. Studii la Paris īncepīnd din 1234/1235. Maestru īn arte pe la 1243. Franciscan. Maestru īn teologie prin 1255. Ministru general al franciscanilor īn 1257. Lupta lui Bonaventura īm­potriva "aristotelismului radical" sau "averroismului latin" este bine cunos­cuta; la fel luarile sale de pozitie īmpotriva noeticii "filozofice". Teologia unirii beatifice, care asaza iubirea deasupra intelectului, īl situeaza oarecum īn opozitie cu īnsusi proiectul "renan". Imaginea de ansamblu trebuie,_totusi, nuantata: se vede mai bine azi, de exemplu, ca teoria sa despre expressio constituie o anumita "receptare" a temei dionisiene asupra teofaniilor, mijlo­cita de Scotus Eriugena. Studiul sistematic al lucrarii Quaestiones d'sputatae de scientia Christi (a carei prima traducere franceza apare aici) va aduce cu

23 - Mistica renana

MISTICA RENANA

siguranta o revizie a interpretarilor exclusiv ,,afective" sau "caritative" ale teologiei sale.

Texte: opera lui Bonaventura este editata de Collegium S. Bona-venturae, Opera Omnin Quaracchi, 1882-1902. Printre traducerile franceze vom retine īn special Itineraire de l'esprit vers Dieu, trad. de H. Dumery, Paris, 1960.

Studii: E. Gilson, La Philosophie de saint Bonaventure, (Etudes de philosophie medievale 4), Paris, 1924; E. Weber, Dialogu.es et dissensions entre saint Bonaventure et saint Thomas d'Auqin a Paris, (1252-1253), pref. de Y. Congar (Bibliotheque thomiste 41), Paris, 1974.

GABIROL (Gebirol, Salomon Ibn Gabirol, Avicebron, Avicembron, Avencebrol)

Filozof evreu, nascut la Malaga, prin 1020/1021, mort la Valencia pe la 1058. Lucrarea sa Fons vitae, redactata la īnceput īn araba, ne este cu­noscuta īn special prin traducerea latina a lui Gundissalinus. Numele de Gabirol este sinonim īn secolul al XHI-lea cu hylemorfismul (compunere universala a substantelor - cu excepta lui Dumnezeu - din materie si forma, īntelegīnd aici si ..substantele simple" dotate cu o "materie spi­rituala"). Anticipīnd teoriile "franciscane" ale "pluralitatii formelor", teo­retician al unei lumi īn care toate fiintele "se cuprind" unele īn altele dupa treapta lor formala, filozoful din Malaga propune o versiune a ierarhiei neoplatoniciene al carei aspect cosmologic ramīne, īn acelasi timp, profund "biblic", de vreme ce subordoneaza toate lucrurile Principiului unei "vointe" supreme (Dumnezeu īnsusi sau primul sau "ipostas"?), descriind astfel un tip de "univers neoplatonician creat prin vointa lui Dumnezeu" (Gilson). Hylemorfismul lui Gabirol a facut obiectul unor vii critici īn mediile do­minicane īn general (Thoma din Aquino īsi face din el adversarul sau principal, cīnd formuleaza teoria unitatii dintre forma si "simplitatea" ab­soluta a "creaturilor spirituale") si īn mediul renan īn particular. Elevii lui Albert, care īl claseaza cel mai adesea printre "peripeteticieni", nu ezita totusi sa īmprumute de la el tot ceea ce li se pare viabil īn sensul heno-logiei - dovedind astfel dificultatea integrarii "complexelor" teologice sau filozofice ale Evului Mediu īn delimitarile stricte impuse de istoriografia moderna ("neoplatonism" vs. "aristotelism").

Texte : Fons vitae este disponibila īn editia Baeumker (vezi biblio­grafia generala). In afara de traducerea lui Schlanger, 1970, cititorul poate consulta cu folos F. Brunner, Ibn Gabirol (Avicembron), La source de vie. Livre III, Paris, 1950.

Studii: F. Brunner, "Sur le Fons vitae d'Avicembron (Ibn Gabirol), livre III", Studia philosophica 12 (1952), pp. 171-183; "Sur l'hylemorphisme d'Ibn Gabirol", Les Etudes philosophiques 8 (1953), pp. 23-28; "Etudes sur le sens et la structure des systemes realistes. Ibn Gabirol. L'Ecole de Char-tres", Cahiers de civilisation medievale, 1, 3 (1958), pp. 295-317; Platonisme et aristotelisme. La critique d'Ibn Gabirol par saint Thomas d'Aquin (Chaire Cardinal Mercier 1963), Louvain-Paris, 1965; "Sur la philosophie d'Ibn Ga­birol. A propos d'un ouvrage recent", Revue des etudes juives. Historia jud'aica, 128, 4 (1969), pp. 317-337.

NOTIŢE INDIVIDUALE

GUNDISSALINUS (Dominicus Gondisalvi)

Filozof spaniol din secolul al Xll-lea, Gundissalinus este unul dintre primii traducatori latini ai lui Avicenna (Metaphisica) si ai lui Gabirol (Fons Vitae). De asemenea, este - poate - singurul veritabil "discipol" occi­dental al lui Avicenna si - fara īndoiala - unul dintre cei mai mari reprezentanti ai "crestinismului neoplatonizant", ba chiar - de ce nu - ai "neoplatonismului crestin" pur si simplu. Opusculele sale filozofice si teologice, De processione mundi, De immortalitaīe animae, De unitate, sīnt, īn orice caz, cele mai frumoase exemple ale unei cosmologii crestine pa­trunsa de "platonismul" mostenit din filozofia ebraica si araba. Vom men­tiona ca lucrarea De anima īn mod obisnuit atribuita filozofului din Toledo (teza respinsa īn special de catre De Vaux, 1934, pp. 141-146) sustine teo­ria "creatiei sufletelor prin mijlocirea īngerilor" (teorie atribuita numai "fi­lozofilor" īn De processione mundi). Se recunoaste aici o versiune cresti-nizata a conceptiei avicenniene asupra "rolului mijlocitor" al Primei inte­ligente īn creatie, conceptie respinsa de Ulrich, Eckhart si Berthold, ur-niīndu-1 pe Albert. Din acest punct de vedere, Gondissalinus nu trebuie plasat printre "sustinatorii lui Avicenna" stigmatizati de Eckhart? Faptul ca polemica lui Berthold este direct īndreptata īmpotriva lui Avicenna, fara a include pe traducatorul acestuia, pare mai degraba a sustine cauza lui De Vaux.

Texte: De processione mundi, īn M. Pelayo, Historia de los hetero-doxos Espanoles, Madrid, 1880 (voi. pp. 691-711) si G. Bulow, Baeumkers Beitrdge 24, 3 (1925); De unitate, īn P. Correns, Baeumkers Beitrage, 1, 1 (1891). Pentru De anima, cf. De Vaux, 1934, pp. 141-178.

Studii: Gilson, 1929 (retiparit Paris, 1981), De Vaux, 1931. Cf. si M.-Th. d'Alverny, "Les peregrinations de l'āme dans l'autre monde cl'apres» un anonyme de la fin du XIH-e siecle", AHDLMA, voi. XIII, Paris, 1940- 1942, pp. 239-299. Cf., īn sfīrsit, L, Baur, Dominicus Gundissalinus, De divisione philosophiae, Baeumkers Beitrage, 4, 2-3 (1903).

Gunsalvus HISPANUS (Gonzalve din Spania)

Maestru īn teologie īn jurul anului 13101, maestru conducator al Uni­versitatii din Paris īn 1302-1303, ministru general al franciscanilor īn 1304 (fractiunea generala din Assisi), mort la Paris īn 1313. Mult timp con­fundat cu Gonzalvus din Balboa sau Vallebona (lector regent al Curiei ro­mane īn... 1423, procurator general al ordinului īn 1424), Gonzalvus His-panus este tipul desavīrsit al teologului traditionalist cu totul īnchis la aporturile filozofice ale noeticii peripatetismului "greco-arab". Principal ad­versar al lui Eckhart la Paris (1302-1303), a sustinut īmpotriva lui pri­matul vointei asupra intelectului si al iubirii asupra cunoasterii, mergīnd pīna la reducerea intelectului la ratio inferior ("ratiunea inferioara"} a lui Augustin, redefinit aici ca simpla "capacitate a limbajului" (potentia locu-tiva). Teologia unirii beatifice constituie astfel expresia extrema a "volun­tarismului", teorie unanim respinsa de scoala din Koln.

Texte: Opera lui Gonzalvus a fost editata de L. Amoros (Bibliotheca Fr<anciscana Scholastica Medii Aevi 9, Firenze-Quaracchi, 1935).

MISTICA RENANA

Studii: B. Martel, La psychologie de Gonzalve d'Espagne (Publica-tions de l'Institut d'Etudes medievales de Montreal 31), Paris, 1968. Pentru controversa cu Eckhart, cf. A. de Libera, "Les Raisons d'Eckhart" (refe­rinta īn bibliografia generala).

Honorius AUGUSTODUNENSIS (Honorius din Autun)

"Marele necunoscut al secolului al Xll-lea" (Massa) desemnat prin pseu­donimul "Honorius Augustodunensis", cu siguranta ca nu s-a nascut īn Autun. Multi istorici vad īn el un calugar irlandez care īsi va fi sfīrsit zilele īn manastirea Saint-Jacques din Regensburg. In orice caz, cea mai mare parte a traditiei manuscrite a operei sale provine din aceasta regiune. Multe dintre acestea au fost atribuite lui Honorius. Textul cel mai celebru este o enciclopedie, De invagine mundi (folosita īn special de catre Eckhart īn al sau Comentariu asupra Genezei). Totusi, influenta cea mai puternica īn Germania a exercitat-o prin Clavis Physicae. Simpla compilatie dupa De divisione n'aturae a lui Eriugena, Clavis este una dintre sursele principale ale lui Berthold din Moosburg. Nicolaus Cusannus va fi si el un cititor atent al lucrarii (īn manuscrisul adnotat de īnsusi Berthold).

Texte: Patrologie latine, voi. 172; Elucidarium, īn Y. Lefevre, L'Elu-cidarium et les lucidaires, Paris, 1954; Clavis physicae, īn P. Lucentini, Roma, 1974.

Studii: O. Garrigues, "Qui etait Honorius Augustodunensis?", Ange-licum 50 (1973); J. Endres, Honorius Augustodunensis: Beitrag zur GeschicMe des geistigen Lebens in 12. Jahrhundert, Kempten-Miinich, 1906. Pentru Clavis: Th. d'Alverny, "Le cosmos symbolique du XH-e. siecle", AHDLMA, voi. XX, Paris, 1953, pp. 31-81.

Ioan DAMASCHINUL

Doctor al Bisericii grecesti, nascut la Damasc, mort īn apropiere de Ierusalim īn 749. Cea de-a treia parte a operei sale principale, Izvorul cu­noasterii (Pege gnoseos), tradusa īn 1151 de catre Burgundio din Pisa, a cunoscut o larga circulatie īn occident sub titlul De fide orthodoxa. Este una dintre marile surse ale teologiei medievale. Renanii īmprumuta esenta teoriei sale asupra numelor divine (distinctia dintre numele "negative" care ne arata ce nu este Dumnezeu si nu ce este, si numele "pozitive" care ne arata "ce convine naturii lui Dumnezeu" si nu īnsasi natura sa) si conceptia sa despre transcendenta divina (Dumnezeu care este dincolo de cunoastere, pentru ca este - asemeni Binelui la Platon - dincolo de esenta). Inter­pretarea pe care o da Exodului, 3, 14 este, de asemenea, acceptata de catre toti discipolii lui Albert: numele de "fiinta" semnifica incomprehensibilita-tea lui Dumnezeu, deoarece semnifica faptul1 ca Dumnezeu "poseda si reuneste īn Sine totalitatea fiintei, asemeni unui ocean de substante, ne-sfīrsit si nelimitat".

NOTIŢE INDIVIDUALE

Texte : Patrologia greaca, voi. 94-96. De fide orthodoxa (tradusa de Burgundio) este editata de E. M. Buytaert (Franciscan Institute Publications. Text series 8), St. Bonaventure, 1955.

Studii: V. Ermoni, Saint Jean Damascene, Paris, 1904.

Ioan Scottus ERIUGENA

Nascut īn Irlanda īn jurul anului 810, soseste īn Franta īntre 840-847. Profesor la scoala Palatului lui Carol cel Plesuv, autor al unei De prae-destinatione (851) care īi va aduce condamnarea de catre consiliile din Valencia si din Langres (855, 859), Ioan Scottus este, īnainte de toate, tra­ducatorul lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, al lucrarii Ambigua de Maxim Marturisitorul si al lucrarii De Hominis opificio de Grigorie din Nyssa. Este, de asemenea, autorul inspirat al scrierii De divisione naturae (sau Peryphyseon), al Comentariului asupra Ierarhiei Celeste si al diferitelor lu­crari recent editate si traduse de E. Jeauneau. Principal mijlocitor al "neo­platonismului dionisian" īn occident, Scotus Eriugena si-a legat numele de o importanta reevaluare a temei teofaniilor, propunīnd o teorie a "auto-creatiei" lui Dumnezeu ca "auto-revelatie" care, prelungita de o teologie negativa si riguroasa si completata de o doctrina a cauzalitatii exemplare, de o profunzime rara, a favorizat incontestabil, a dinamizat si a limpezit aparitia neoplatonismului īn Koln. īn ciuda diferitelor condamnari ale no­tiunii de teofanie la īnceputul secolului al XIII-lea, fara īndoiala ca eriu-genismul a supravietuit cenzurii universitare. Corpus-ul dionisian din Paris (ms. B. N. lat. 17341) cunoscut sub titlul de Opus nlterum, juxtapunere sa­vanta de texte, apartinīnd lui Dionisie si lui Eriugena, a jucat, pentru scoala lui Albert, un rol caruia īncepem sa-i īntrevedem importanta: īn­tr-adevar, de la Albert la Berthold, referintele la "Comentator" se vor re­peta. Adaugata influentei lui Clavis physicae de Honorius Augustodunensis, influenta subterana si persistenta a Corpus-ului marcheaza cu exactitate rolul crucial al teofaniei eriugeniene īn traditia renana. Ramāne īn sar­cina cercetatorilor īn curs de desfasurare sa-i aprecieze masura exacta.

Texte: Patrologia latina, voi. 122. Editia critica a lucrarii, Periphy-seon, īntrerupta prin moartea promotorului ei I. P. Sheldon-Williams (ref. īn bibliografia generala). De praedestinatione si Commentaire de la Hie-rarchie celeste, īn G. Madec (ed.), CC (cm) 50 (1978) si J. Barbet (ed.), CC (cm) 31 (1975). Text si traducere: Homelie sur le Prologue de Jean si Commentaire sur Jean, īn E. Jeauneau, SC 151 (1969) si SC 180 (1972).

Studii: M. Cappuyns, Jean Scot Erigene: sa vie, son oeuvre, pemee, Louvain-Paris, 1933. Cf. de asemenea culegerea Jean Scot Erigene et l'histoire de la philosophie (Colloques Internationaux du CNRS 561), Paris, 1977, Cf., īn sfīrsit. T. Gregory, Giovanni Scoto Eriugena: tre studi, Florenta, 1963 si R. Roques, Libres sentiers vers l'&rigenisme, Roma, 1975.

MISTICA RENANA

PSEUDO-VVITELLO

De intelligentiis sau Memoriale rerum dijficilum naturalium, opera eclectica īn care predomina neoplatonismul, (Liber de causis, Augu'stin) si lucrarile lui Avicenna au fost multa vreme atribuite filozofului polonez din secolul al XIII-lea, Witello, autor al celebrului tratat de optica, cunoscut sub titlul de Perspectiva. Aceasta atribuire nu se mai sustine. De intelli­gentiis a fost probabil scrisa la Paris īntre 1210-1230 de un maestru pe nume ,.Adam de Belle-Femme" (Pulchrae-Mulieris). Este expunerea (ordo­nata īn propozitii) a unei .,metafizici a luminii", forma si perfectiune a tot ce exista, "auto-difuziva" prin esenta si sursa a vietii. In afara de Berthold din Moosburg pare sa o fi folosit si Ulrich din StrasSburg.

Texte: De intelligentiis īn: CI. Baeumker, Witelo, pin Philosoph und Naturforscher des XIII. Jahrhunderts, Baeumkers Beitrage 3, 2 (1908).

Studii: CI. Baeumker, "Zur Frage nach Abfassungszeit Und Ver-fasser des irrtumlich Witelo zugeschrieben Liber de intelligentiis", Miscella-nea Francesco Ehrle, Roma, 1924, pp. 87-202.

LEXIC

de termeni scolastici

ACCIDENT - Tot ce nu face parte din esenta unui subiect. Un accident īsi primeste fiinta īn subiectul caruia īi apartine. Deosebim accidentele separabile ("alb" pentru om) si accidentele inseparabile ("alb" pentru le­bada). Latina: accidens.

ACT - Ceea ce este perfect sau desavīrsit. Se opune potentei. Termenul de "actualitate" (latina: actualitas) desemneaza starea a ceea ce se afla ..īn act" (latina: in actu). Forma (latina: forma) este ceea ce confera ac­tul de a fi (latina: actus essendi).

ALTERARE - Modificare (latina: motus) calitativa. Alterarea este un proces continuu, care se desfasoara īntre contrarii (trecerea de la alb la negru).

APOFATIC - Negativ. Teologia apofatica sau "teologia negativa" proce­deaza prin negatii pīna ajunge sa recunoasca incognoscibilitatea lui Dumnezeu īn anonimatul lui esential. Se opune teologiei catafatice sau "afirmative".

APROPRIERE - Atribuire unei Persoane treimice a unui termen pe care-1 au īn comun toate trei. Se spune despre conceptul de "unu" sau ..unitate" ca este ,.apropriat" Tatalui, despre cel de "adevarat" sau "adevar" ca este "apropriat" Fiului. Latina: appropriatio.

ASEMĂNARE - Latina: similitudo. Desemneaza atit intentia sau "specia intentionala", cīt si asemanarea creaturii cu Creatorul (creatie dupa chip, ad ivvaginevn. et similitudinem Dei).

BEATITUDINE - Binele si fericirea suprema. Mai special: stare a dreptilor chemati la unire sau viziune betifica. Izvorul beatitudinii este Dumnez?u īnsusi īn calitatea lui de Bine suprem (summe bonus) si de suprafericit 'fsumme beaius). Latina: beatitudo.

BULLITIO (FIERBERE, CLOCOTIRE) - Dinamism intern al vietii intra-treimice. Prin extensie: dinamism extern al productivitatii divine (latina: e-bulitio). Sinonime: exuberanta (latina: exuberantia), iesire (exseritio). Ima­ginea clocotirii este īmprumutata din calificarea dionisiana a serafimului.

CAUZA - Traditia aristotelica deosebeste patru feluri de cauze: cauza for­mala (ceea ce face ca un lucru sa fie ceea ce este), cauza materiala (din care se face un lucru), cauza eficienta (cel care "face" lucrul), cauza finala

MISTICA RENANA

(pentru care un lucru este facut). Latina: causa formalis, causa materialis, causa effidens, causfa finalis.

CAUZA ESENŢIALA - Cauza ce "precontine" (latina: praecontinet) ..po­seda dinainte" (praehabet) propriul efect. Conceptia dionisiana si proclu-siana a cauzalitatii. Cauzalitatea esentiala e specifica lui Dumnezeu si fiin­telor spirituale. De asemenea, ea exprima productivitatea lui Unu. Latina: causa essentialis. Unii autori (Dietrich din Freiberg, Berthold din Moos-burg si, īnaintea lor, Albert cel Mare) apropie pe alocuri cauza esentiala de cauza "prin sine" (latina: per se) a lui Aristotel. Aceasta apropiere este, desigur, pur dialectica. CAUZA PRIMA - Dumnezeu, dupa Cartea despre cauze.

CAUZA PRIMORDIALA - Versiune eriugeniana a ,.cauzei esentiale". Cauza primordiala este ideea, arhetipul sau modelul etern, ratiunea ce contine dinainte īn gīndirea divina tot ceea ce lucrul va fi īn el īnsusi, īn exterior. Latina: causa primordialis.

COBORĪRE - Termen de sorginte dionisiana si proclusiana. Desemneaza iesirea si raspīndirea superiorului īn inferior. Latina: descensus.

COGITATIVA - La neutru (cogitativum), facultate de cunoastere discur­siva care analizeaza si compune "intentiile" (latina: intentiones) suflp-tului. In psihologia cunoasterii este instanta psihica posesoare a capaci­tatii de abstractie. Cogitativa este, īn acest sens, subordonata intelectului posibil. Originea acestei terminologii este teoria sufletului a lui Avicenna. La feminin (cogitativa), termen de origine "augustiniana" folosit de Dietrich din Freiberg pentru a desemna intelectul posibil prin comparatie cu inte­lectul agent (definit ca "strafund ascuns al sufletului", latina: abditum mentis). Se cuvine sa mentinem deosebirea conceptuala, chiar daca pe alocuri terminologia este fluctuanta.

CONVERTIBILITATE - Proprietate a transcendentalelor rezultīnd din non-diferentierea lor din punctul de vedere al lucrului semnificat (latina: secun-dum rem). Fiinta, unul, binele, adevaratul sīnt "convertibile", īntrucīt ceea ce este este īn acelasi timp unu, bine si adevarat. Ele īnceteaza, īn schimb, sa fie convertibile, daca luam īn consideratie conceptele pe care le vehiculeaza (latina: secundum intentionem); fiintitate, unitate, bunatate si adevar nu au desigur aceeasi semnificatie. Latina: convertibilitas.

COPULA - Verbul "a fi" īn calitate de functor ce leaga un subiect si un atribut. Latina: copuīa.

DISPOZIŢIE - Latina: habitus. Desemneaza posesia unei calitati, fruct al unei achizitii consolidate prin practica. Extensiv: stare sau aptitudine po­tentiala (opusa lui actus). Latina: dispositio. Prag de la care un lucru pri­meste o forma sub actiunea agentului care 1-a pregatit pentru aceasta prin alterare (a se vedea acest concept!). Exemplu: forma focului se introduce īntr-un corp atunci cīnd acesta a fost "dispus" pentru acesta sub actiunea cal­durii. Prin extensie: ceea ce precede actualizarea prin forma.

EMANAŢIE - Creatia ca procesualitate si flux. Mai general: orice fel de e-fuziune a superiorului īn inferior: cauza s-i efectul cauzat, identice īn

LEXIC DE TERMENI SCOLASTICI

esenta (secundum essentiam), difera numai prin natura (fiinta) (secundum aliud ei aliud esse). De origine avicenniana, termenul de "emanatie" ocupa aproape acelasi cīmp semantic cu cele de "influenta" (latina: influentia), "influx" (latina: influxio) sau flux (latina: fluxus). Cauzalitatea esentiala este o cauzalitate de emanatie. Termenul de "emanatie" pare a se impune in contextele īn care domina modelul (meta)fizic al e-fuziunii luminoase. Latina: emanatio.

FIIND - Ceea ce este. Latina: ens. Se opune fiintei. Latina: esse. Deose­birea dintre fiind si fiinta se exprima adesea prin vocabularul boetian de quod est (ceea ce este) si quo est (cuvīnt cu cuvīnt: "aceea prin care este").

FUNDUL/FIINŢA CONCEPŢIONAL(A). - Aparent creatie terminologica a lui Dietrich din Freiberg. īn sens larg: orice fiind dotat cu o cunoastere intelectuala care-i īngaduie "sa se conceapa pe sine īnsusi, gratie indife­rentei de esenta a celui ce concepe si a obiectului conceput", altfel spus: fiintele separate sau "Inteligentele", oricare ar fi ele. In sens restrīns (sau propriu): orice fiind pentru care a concepe īnseamna "a capta cognitiv ceva strain de propriul sau concept", altfel spus: omul. Se pare ca termenul de ens conceptionale a fost forjat de catre Dietrich pentru a desemna reali­tatile, atīt inteligente, cīt si inteligibile care se constituie pe modelul purce-derii-conversive a lui Proclus. Se vorbeste īn acest sens de un ordin, de o categorie "a fiintelor conceptionale" (latina: ordo entium conceptionalium).

GENERARE. - Schimbare (latina: mutatio) dupa substanta. Generarea este un fenomen discret, care se efectueaza īntre termeni contradictorii (exemplu: nasterea, trecerea de la non-om la om). La Eckhart, tema fizica a generarii instantanee ilustreaza nasterea Fiului īn suflet.

GRAŢIE/HAR. - Dar facut de Dumnezeu. Traditia deosebeste gratia īn sens special sau gratia gratis daPa si gratia īn sens propriu sau gratia gratum jadens: prima este un "ajutor pe care Dumnezeu ni-1 acorda pentru a ne pregati sa primim darul Duhului Sfīnt", a doua este "un ajutor pe care Dumnezeu ni-1 acorda pe merit". La Eckhart, gratia gratis data desemneaza creatia, gratia factura jaciens justificarea. Latina: gratia. (In textul romānesc am echivalat cel mai adesea prin har, n.tr.).

IDEE. - Ratiune, logos, model sau prototip al creatului īn Dumnezeu. La­tina: idea.

IMAGINE CHIP. - In teologia treimica, Cristos este numit "Imagine" desa-vīrsita a Tatalui. Teologia creatiei, sprijinindu-se pe cartea Genezei, face deosebire īntre "imagine", "chip" (latina: imago) si "asemanare" (latina: similitudo). Dupa Dietrich din Freiberg si Meister Eckhart, intelectualitatea constituie īn om chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dietrich face sa corespunda acestei dualitati dualitatea intelectului agent si a intelectului posibil. La Eckhart, tema Imaginii o īntīlneste pe aceea a "modelului" (la­tina: exemplar).

INTELECT. - In traditia filozofica: putere (facultate) superioara a sufle­tului rational. Unii teologi identifica intelectul si "ratiunea superioara" a lui Augustin, "fata" sau ..obraz" al sufletului "īntors spre inteligibil".

INTELECT AGENT. - Ceea ce, īn suflet, este "capabil sa produca tot" (Aristotel). In traditia filozofica araba intelectul agent este o substanta

MISTICA RENANA

separata, unica pentru toti oamenii, care infuzeaza sau revarsa inteligibilele īn sufletul omenesc. La Albert cel Mare, intelectul agent este o parte a sufletului. Latina: intellectus agens.

INTELECT POSIBIL. - Ceea ce, īn suflet, este ..capabil sa devina tot" (Aristotel). Intelectul posibil este instanta receptivitatii īn gīndirea umana finita. Latina: intellectus possibilis.

INTENŢIE. - Concept. Latina: intentia. Intentia unei realitati este chiar acea realitate "conceputa".

IPOSTATIC. - Personal. Unirea ipostatica desemneaza unirea firilor divina si umana īn Persoana lui Isus Cristos. Latina: suppositale. In dogma tri-nitara, ipostaza (ipostasul) (latina: hypostasis) este Persoana divina: īn Dum­nezeu exista trei "ipostaze".

MOD. - Formulare "platoniciana" a genului "aristotelician" (Berthoīd din Moosburg). ,.Modurile" (latina: maneries) fiintei sīnt diferitele tipuri de "fiinte conceptionale".

MONADA. - Unu, unitate. Latina: monas. In teologia trinitara: Dumnezeu ca Unu.

NEGAREA NEGAŢIEI. - Cea mai puternica modalitate de a afirma ceva, dupa Eckhart. "Unu" este "negarea negatiei" "sau privarea privarii" (latina: negatio negationis, privatio privationis). La Dietrich din Freiberg: cea mai puternica modalitate de a nega ceva. Privarea privarii nu restabileste fiinta. ,.Unu" ca privare a privarii ramīne deci transcendent sferei "ontologice", determinata de convertibilitatea transcendentalelor.

NOETICA. - Psihologie filozofica. Teorie a intelectului.

PARTICIPARE. - Relatie de dependenta ontologica a inferiorului la supe­rior. Latina: participatio. Inferiorul care participa la superior se īmparta­seste din fiinta lui: "A participa īnseamna a te īmpartasi din" (participare est partem capere). Temele participarii si emanatiei sīnt strīns asociate.

PLATONICIENI. - In teologia renana: Produs si Dionisie pseudo-Areo-pagitul. Se opune PERIPATETICIENILOR: filozofi evrei si arabi comenta­tori ai lui Aristotel. "Peripateticienii" nu sīnt "aristotelicieni" īn sensul pe care īl are acest termen īn istoriografia moderna. Multi ar fi considerati astazi ca "neoplatonizanti". Deosebirea īntre "peripateticieni" si "aristoteli­cieni" apare clar īn cazul lui Avicenna. Latina: platonici, peripatetici.

PRECONŢINERE. - Modalitate a cauzei esentiale relativa la efectele sale. Latina: praecontinentia.

PREDICABIL. - Ceea ce se poate spune despre mai multe realitati. "Pre-dicabilele" sīnt diferitele feluri de predicate generale susceptibile de a fi predicate: gen, specie, diferenta, propriu si accident. Latina: praedicabile. Predicabilul exprima la nivelul limbajului ceea ce universalul exprima la nivelul fiintei.

PURCEDERE. - Element "descendent" al procesualitatii intelectuale. Se opune CONVERSIUNII. Sinonim: coborīre. In teologia de inspiratie dioni-siana si proclusiana, proeesualitatea este deopotriva purcedere si conversiune, adica este o "purcedere conversiva". La Eckhart, "purcederea unului sub

LEXIC DE TERMENI SCOLASTICI

ratiunea unului" desemneaza emanatia Persoanelor īn viata treimica, iar "purcederea unului īn afara lui unu" desemneaza creatia. Latina: processio. QUIDITATE. - Esenta a unui lucru ("ceea ce este un lucru"). Se opune fiintei, quoditate (faptul ca un lucru "este"). Latina: quiditas.

RAŢIUNE. - 1. Concept sau definitie. - 2. Argumentatie sau argument. - 3. Idee divina. - 4. Facultate a sufletului ("ratiunea inferioara" si "rati­unea superioara" ale lui Augustin). Latina: ratio. Ca Idee, ratio este deopo­triva concept si cauza a realitatii create. Sistemul Ideilor divine constituie, el īnsusi. Ratiunea prima a tuturor. Cuvīntul si locul "primei creatii", "Cine neaga Ideile, īl neaga pe Fiul lui Dumnezeu" (Augustin).

SCĪNTEIA SUFLETULUI. - Simbol al increatului īn suflet, dupa Eckhart. Latina: scintilla animae. Germana mijlocie de sus: VilnkeHn. Scīnteia este uneori asimilata cu gvunt ("strafundul sufletului"). Respectīnd sensul strict al termenilor, scīnteia, este "ceva īn suflet" (aliquid in anima), iar nu "ceva al sufletului" (aliquid animae). Sinonim: syndereza, scīnteia synderezei.

STRĂFUND. - La Dietrich din Freiberg si Berthoīd din Moosburg, "stra­fundul" (latina: abditum) este "strafundul tainic, ascuns al sufletului" augns-tinian identificat cu intelectul agent al filozofilor arabi. La Eckhart, el se numeste grunt, adica ceea ce este increat si de necreat īn suflet.

SUBSTANŢA. - Subiect ontologic si prima dintre categorii. Se opune acci­dentului. Se disting: "substanta primara", subiect individual numeric unu si "substanta secunda" sau specie. Latina: substantia.

SUBSTANŢE SEPARATE. - Intelectul agent si Inteligentele care alcatuiesc ierarhia intelectuala. Suflete motrice ale sferelor. īngeri.

SUFLET. - In traditia aristotelica: forma a fiintei vii, prezenta integral īn orice parte a trupului. In traditia avicenniana: sufletul nu este īn ,mod esential forma a unui trup. Sufletul omenesc este o "substanta spirituala", nucleu rezistent al unei personalitati ce persista dincolo de moarte. Latina: anima. Sinonim (īn unele contexte): mens.

SUFLET PARŢIAL (ANIMA PARTIALIS). - Notiune proclusiana dezvoltata mai ales de Berthoīd din Moosburg. Sufletul "partial" este cel care, indivi­zibil calitativ, are totusi "parti intrinseci esentiale": intelectiva, senzitiva si vegetativa. Este sufletul omenesc. El se opune sufletului universal (latina: univenfalis), i. c. "fara parti".

SUPERIOR. - Grad sau nivel de realitate īn cadrul ierarhiei. Mai general, instanta mediatoare a fluxului emanat din Cauza prima. Se opune inferio­rului. Latina: superior.

SUPORT. - Subiect individual numeric unu. In teologia trinitara: Persoana. In psihologia filozofica: sīmburele, nucleul fiintei personale. Latina: suppositum.

SYNDEREZA. - In traditia teologica: facultate practica de discernere a binelui de rau. La Eckhart: expresia fondului increat si de necreat al sufle­tului. Sinonim: seīnteie. Latina: synderesis.

MISTTCA RENANA

TEOFANIE. - Revelare a lui Dumnezeu īn lumina efectelor sale create. īn traditia dionisiana, mijlocita de Eriugena, Dumnezeu se reveleaza siesi prin teofanii.

TRANSCENDENTALE. - Termeni generali: fiind, unu, adevarat, bun care, luati īn mod absolut, se identifiea cu fiinta īnsasi a lui Dumnezeu. Latina: termini transcendentales.

UNIRE. - Mod transcendent de cunoastere a lui Dumnezeu dupa Dionisie. O data cu Albert, "cunoasterea prin unire" devine cunoastere prin intelect.

UNIVERSAL. - Ceea ce poate fi īn mai multe realitati.

UNIVERSAL LOGIC. - Universalul definit prin predicabilitatea sa. Se opune UNIVERSALULUI TEOLOGIC. La Dietrich si la Berthold, universa­lul logic sau universalul de predicatie este identificat cu universalul dupa Aristotel si se refera epistemologic la cogitativa. Universalul teologic sau universalul de separatie este identificat cu universalul dupa Platon (Idee sau cauza primordiala) si se refera epistemologic la intelectul posibil actua­lizat prin intelectul agent.

BIBLIOTECA JUDE EAN

"OCTAV1AN GOGA"

CLUJ

CUPRINS

Capitolul I

scoala din Koln si teologia renana................. 5

Capitolul II

Izvoarele teologiei renane..............

Capitolul III

Hugo Ripelinus din Strassburg................. 41

Capitolul IV

Ulrich din Strassburg................

Capitolul V

Dietrich din Freiberg . . . ~ "" * ' .. ■

* >;■..<:

Capitolul VI

Meister Eckhart...... . .' . . .

Capitolul VII . .- .

Berthold din Moosburg

Bilant si perspective

Note...........................

Bibliografie.............

Notite individuale.........

Lexic de termeni scolastici . . .

TRADUCERI APĂRUTE LA EDITURA "AMARCORD'

Nikolai Berdiaev: īmparatia Spiritului si īmparatia Cezarului Ioan Scararul: Scara Raiului

C. G. Jung/K. Kerenyi: Copilul divin. Fecioara Divina. In­troducere īn esenta mitologiei

Joseph de Maistre: Istorie si masonerie

Michel Philippe Laroche: Un singur trup. Aventura mistica a cuplului

Gabriel Marcel: Jurnal metafizic

Annick de Souzenelle: Simbolismul corpului uman

Jean Levi: Functionarii divini. Politica, despotism si mistica īn China antica

Peter Brown: Cultul Sfintilor Georges Gusdorf: Mit si metafizica Bossuet: Panegirice Patrick Chamoiseau: Texaco (roman)

Marie-Madeleine Davy: Enciclopedia doctrinelor mistice,

voi. I

IN CURS DE APARIŢIE

Simone de Beauvoir: Ploua peste Morvan (roman)

Vergilius: Bucolice . Georgice

Jean Danielou: Simbolurile crestine primitive

Abatele Bremond: Rugaciune si poezie

Pierre Teilhard de Chardin: Mediul divin

Marie-Madeleine Davy: Enciclopedia doctrinelor mistice,

voi. II

IN PREGĂTIRE

Carmen Bernard, Serge Gruzinski: Despre idolatrie. O ar­heologie a stiintelor religioase

Grigorie cel Mare: Dialoguri despre moarte Vladimir Soloviov: Drama vietii lui Platon Elisabeth Badinter: Despre identitatea masculina

Alain de Libera: Cearta universaliilor. De la Platon pīna īn Evul Mediu

Soren Kierkegaard: Scrieri, voi. I

Marie-Madeleine Davy: Enciclopedia doctrinelor mistice,

voi. III-IV

EDI TURA

scoala din Koln si teologia Renana Izvoarele teologiei renane Hugo Ripelinus din Strassburg Ulrich din Btraeshurg DiBtrich din Freiberg ITIisis-ter Eckliart Berthald din maaeburg Bilant si perepective Lexic de termeni scolastici





Document Info


Accesari: 2202
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )