Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Imaginea idilica a vietii

Carti










ALTE DOCUMENTE

MASCA MORŢII ROsII
Gustavo Adolfo Becquer - Muntele strigoilor
Your love changed me
CAPITOLUL XXXV
FREUD sI SCENA SCRIITURII'
Watson, Ian - O foarte lenta masina a timpului
Theodor W Adorno Teoria estetica
IN EXPRESUL DE HOGWARTS
O SANSA FORMIDABILA
Schita cartii - LUCA de J. Vernon McGee


Imaginea idilica a vietii

Forma de viata cavalereasca era prea īncarcata cu ideal de fru­musete, de virtute si de utilitate. Daca cineva o considera dintr-un punct de vedere pur realist, asa cum facea Commines, tot acest cavalerism atāt de faimos parea inutil si fals: o parada, un ana­cronism ridicol; adevaratele mobiluri care īndemnau oamenii la actiune si determinau soarta statelor si a comunitatilor se aflau īn afara cavalerismului. Daca utilitatea sociala a idealului cavaleresc devenise extrem de slaba, si mai slaba parea realizarea virtutilor, adica latura etica, revendicata si ea de catre idealul cavaleresc. Pri­vita din punctul de vedere al unei nazuinte cu adevarat spirituale, toata acea viata nobila nu era decāt pacat si desertaciune. Dar chiar din punctul de vedere pur estetic, idealul nu mai era multumitor: īns&# 18518p1523s 259;si frumusetea acelei forme de viata ajunsese sa fie, pe toate laturile, expusa negarii ei. Viata cavalereasca putea sa para cīteodata de dorit burghezilor, dar marea oboseala si nemultumire prove­neau chiar de la nobilime. Jocul frumos al vietii curtenesti era prea baltat, prea fals, prea apasator. Sa fugim de aceste artificii elaborate anevoie ! Afara, spre simplitate, siguranta si odihna !




Pentru a iesi din idealul cavaleresc, existau doua cai: cea care ducea spre viata activa, reala, spre spiritul modern de cercetare, si cea care ducea la renuntarea la lume. Dar aceasta din urma cale, ca si Y-ul lui Pitagora, se bifurca: linia principala era cea a vietii spirituale adevarate, iar linia secundara mergea la marginea lumii, cu desfatarile ei. Nazuinta spre o viata frumoasa era atāt de pu­ternica, īncāt chiar si acolo unde desertaciunea si urītenia vietii de curte si de lupta erau recunoscute, parea ca mai exista si o alta cale spre frumusetea pamīnteasca a vietii, spre un vis si mai dulce,

si mai luminos. Vechea iluzie a vietii pastorale mai radia, ca o fa­gaduinta de fericire fireasca: mai radia, cu toata splendoarea cu care sclipise de la Teocrit īncoace. Marea satisfactie parea posibila fara lupta, printr-o fuga, departe de īntrecerea plina de ura si de invidie pentru gloria desarta si pentru rang, departe de luxul si fas­tul apasator si supraīncarcat si de razboiul crud si primejdios.

Elogiul vietii simple era o tema pe care literatura medievala o mostenise din Antichitate. Nu este identica īntru totul cu cea pas­torala; avem de-a face cu o exprimare pozitiva si negativa a aceluiasi sentiment. Īn pastorala se concretizeaza antiteza pozitiva a vietii curtenesti; expresia negativa este fuga de curte, elogiul asa-zisei aurea mediocritas, repudierea idealului de viata aristocratic, ori­cum si oriunde am vrea sa fugim de el: īn studiu, īn odihna singu­ratica, īn munca. Dar ambele motive se īntrepatrund fara īncetare. Pe tema mizeriei vietii de curte scrisesera īnca īn secolul al Xll-lea John de Salisbury si Walter Mapes tratatele lor De nugis curialium. Īn Franta secolului al XIV-lea, aceeasi tema īsi capatase exprimarea clasica īntr-o poezie a lui Philippe de Vitri, episcop de Meaux, īn acelasi timp muzician si poet, pretuit de Petrarca: Le Dit de Franc Gantier (Povestea lui Franc Gontier) <nota 1>. Aici, contopirea cu pasto­rala este completa.

Soubz feuille vert, sur herbe delitable

Les ru bruiant et prez clere fontaine

Trouvay fichée une borde portable,

Ilec mengeoit Gontier o dame Helayne

Fromage frais, laict, burre fromaigee,

Craime, matron, pomme, nois, prune, poire,

Aulx et oignons, escaillogne froyee

Sur crouste bise, au gros sel, pour mieulx boire <nota 2>

Dupa masa īsi saruta unul altuia "et bouche et nez, polie et bien barbue" <nota 3> dupa aceea, Gontier se duce īn padure sa taie un copac, īn timp ce dame Helayne se duce la spalat.

J'oy Gontier en abatant son arbre

Dieu mercier de sa vie seiire:

Ne sēay dit-il que sont pilliers de marbre,

Pommeaux luisans, murs vestus de paincture;

Je n'ay paour de traļson tissue

Soubz beau semblant, ne qu'empoisonné soye

En vaisseau d'or. Je n'ay la teste nue

Devant thirant, ne genoil qui s'i ployé.

Verge d'ussier jamais ne me déboute,

Car jusques la ne m'esprent couvoitise,

Ambicion, ne lescherie gloute.

Labour me paist en joieuse franchise;

Moult j'āme Helayne et elle moy sans faille,

Et c'est assez. De tombel n'avons cure.

Lors je dy: Las serf de court ne vault maille,

Mais Franc Gontier vault en or jame pure <nota 4>

Aceasta a ramas pentru generatiile urmatoare expresia clasica a idealului vietii simple, cu siguranta si independenta ei, cu place­rile frugalitatii, sanatatii, muncii si dragostei firesti, necomplicate, īn casnicie.

Eustache Deschamps a cīntat apoi si el elogiul vietii simple si aversiunea fata de curte īntr-o serie de balade. Printre altele, ne da o imitatie fidela dupa Franc Gontier:

En retournant d'une court souveraine

j'avoie longuement séjourné,

En un bosquet, dessus une fontaine

Trouvay Robin le franc, enchapelé,

Chapeauls de flours avoit cilz afublé

Dessus son chief, et Marion sa drue... <nota 5>

Īsi largeste tema, luīnd peste picior viata militara si cavaleris­mul. Cu o sobra seriozitate deplīnge mizeria si cruzimea razboiu­lui; nici o stare nu e mai rea decāt aceea a ostasului: cele sapte pacate capitale sīnt semnul activitatii lui de toate zilele; cupiditatea si de­sarta dorinta de renume sīnt esenta razboiului.

Je vueil mener d'or en avant

Estāt moien, c'est mon oppinion.

Guerre laissier et vivre en labourant

Guerre mener n'est que dampnacion <nota 6>

Sau īl blestema īn gluma pe cel care ar vrea sa-l provoace, sau o pune pe doamna lui sa-i interzica ritos duelul care i se propune de dragul ei <nota 7>. Dar de cele mai multe ori tema este aurea medio-critas, pur si simplu...

Je ne requier ą Dieu fors qu'il me doint

En ce monde lui servir et loer,

Vivre pour moy, cote entičre ou pourpoint,

Aucun cheval pour mon labour porter,

Et que je puisse mon estāt gouverner

Moiennement, en grāce, sanz envie,

Sanz trop avoir et sanz pain demander,

Car au jour d'ui est la plus seure vie <nota 8>



Dorinta de renume si de cīstig nu aduce decāt mizerie; saracul este multumit si fericit si traieste nestingherit ani multi:

Un ouvrier et uns povres chartons

Va mauvestuz, déchirez et deschaulx,

Mais en ouvrant prant en gré ses travaulx

Et liement fait son euvre fenir.

Par nuit dort bien; pour ce uns telz cueurs loiaulx

Voit quatre roys et leur rčgne fenir <nota 9>

Ideea ca muncitorul simplu supravietuieste celor patru regi i-a placut poetului atāt de mult, īncāt a folosit-o īn repetate rīnduri <nota 10>.

Editorul operei poetice a lui Deschamps, Gaston Raynaud, ad­mite ca toate poeziile cu aceasta tendinta <nota 11>, poate dintre cele mai bune din cāte a compus poetul, trebuie atribuite epocii sale din urma, cīnd, revocat din toate functiile avute, parasit si dezamagit, ar fi īnteles desertaciunea vietii de curte <nota 12>. Ar fi fost deci o recule­gere. Sa nu fi fost oare mai degraba o reactie, un fenomen de obo­seala ? Eu cred ca īnsasi nobilimea, īn toiul vietii ei de pasiune agitata si de lux, a dorit si a gustat aceste produse ale poetului ei platit, care si-a prostituat īnca o data talentul, ca sa satisfaca gro­solana ei pornire de a ride eu orice pret.

Cercul īn care se cultiva tema dispretuirii vietii de curte este cel al pre-umanismului francez de pe la 1400, strīns legat de par­tidul reformationist al marilor concilii. Pierre d'Ailly īnsusi, ma­rele teolog si politician clerical, compune, cependant al lui Franc Gontier, imaginea tiranului si a vietii lui de rob plina de temeri <nota 13>. Rudele sale spirituale folosesc īn acest scop forma epistolara lati­neasca, recent reīmprospatata: asa a facut Nicolas de Clemanges <nota 14>, tot asa corespondentul acestuia, Jean de Montreuil <nota 15>. Din acelasi cerc facea parte milanezul Ambrosius de Miliis, secretarul ducelui de Orléans; acesta i-a scris lui Gontier Col o scrisoare literara, īn care un curtean īsi pune īn garda prietenul, cu privire la intrarea

īn slujba curtii <nota 16>. Scrisoarea, data uitarii, a fost tradusa sub titlul Le Curtai (Curialul), de catre Alain Chartier, faimosul poet de curte, sau a fost cel putin publicata īn traducere sub numele lui <nota 17>. Le Cariai a fost din nou transpus īn latina de catre umanistul Robert Gaguin <nota 18>

Īn forma unei poezii alegorice, gen Le Roman de la Rose, tema a fost tratata de un anume Charles de Rochefort. Opera sa, L'abuzé en court (Pacalitul la curte), a aparut sub numele regelui René <nota 19>. Jean Meschinot spune īn versuri, ca si predecesorii sai:

La cour est une mer, dont sourt

Vagues d'orgueil, d'envie orages

Ire esmeut débats et outrages,

Qui les nefs jettent souvent bas;

Traison y fait son personnage.

Nage aultre part pour tes ébats <nota 20>

Pīna īn secolul al XVI-lea, vechea tema nu-si pierduse īnca forta de sugestie <nota 21>.

Siguranta, linistea si independenta sīnt lucrurile bune de dragul carora oamenii vor sa fuga de curte, pentru a duce o viata simpla īn munca si cumpatare, īn mijlocul naturii. Aceasta este latura ne­gativa a idealului. Dar latura pozitiva nu e atāt īnsasi bucuria pro­dusa de munca si de simplitate, cāt mai ales euforia generata de dragostea fireasca.

Pastorala, īn īntelesul ei cel mai esential, este ceva mai mult decāt un gen literar. Nu este vorba de descrierea vietii pastorale, cu placerile ei simple si firesti, ci de trairea ei. Este o Imitatia <nota 22>. Era o fictiune ca īn viata pastorala omul gusta simplicitatea linistita a dragostei, īntr-acolo ar fi vrut oamenii sa fuga, daca nu īn rea­litate, cel putin īn vis. Idealul pastoral a fost nevoit sa serveasca drept leac pentru eliberarea mintilor din spasmele unei dogmati­zari si formalizari emfatice a dragostei. Oamenii tīnjeau dupa elibe­rarea din strīnsoarea conceptiilor de fidelitate si slujire cavalereasca, din aparatul pestrit al alegoriei. Dar si din grosolania, egoismul si restrictiile sociale ale vietii amoroase reale. O dragoste simpla, usor de satisfacut, īn mijlocul nevinovatei placeri de a gusta natura... De un asemenea noroc pareau sa fi avut parte Robin si Marion,

Gontier si Helayne. Ei erau fericiti, demni de invidiat; sateanul atāt de batjocorit devenise la rīndul sau un ideal.

Totusi, epoca de sfīrsit a Evului Mediu este īnca atāt de pur aristocratica si atāt de lipsita de aparare fata de o iluzie frumoasa, īncāt entuziasmul pentru viata īn mijlocul naturii nu poate sa duca īnca la un realism puternic, ci ramīne limitat, īn aplicarea lui, la īmpodobirea artificiala a moravurilor curtenesti. cānd nobilii din secolul al XV-lea fac pe ciobanul si pe ciobanita, continutul de sincera veneratie a naturii si de admiratie a simplitatii si muncii este īnca foarte slab. cānd Maria Antoaneta, cu trei secole mai tīrziu, mulge vacile si bate putineiul la Trianon, idealul este gata īmpanat cu seriozitatea fiziocratilor: natura si munca au devenit marile di­vinitati latente ale epocii; totusi, cultura aristocratica mai face īnca din ele un joc. cānd pe la 1870 tineretul intelectual rus vine īn mij­locul poporului, ca sa duca viata taranilor īn folosul taranilor, idea­lul a devenit un lucru foarte serios. Dar si atunci, realizarea parea o iluzie.

A existat o forma poetica, una singura, de tranzitie de la pas­torala propriu-zisa la realitate, anume la Pastourelle, poezia scurta, care cīnta aventura trecatoare a cavalerului cu fata de la tara. Aici, erotica directa a gasit o forma proaspata, eleganta, care a īnaltat-o mai presus de vulgaritate, pastrīndu-i totusi nealterat farmecul naturaletii. Cu aceste poezii ar putea fi comparate unele schite ale lui Guy de Maupassant.

Cu adevarat pastoral este īnsa sentimentul abia atunci cānd si īndragostitul se vede el īnsusi, ca pastor, īn felul acesta piere orice contact cu realitatea. Toate elementele conceptiei curtenesti despre dragoste sīnt transpuse pur si simplu īn cea pastorala; o tara de vis, īnsorita, asterne peste dorinta erotica un val de sunete de ca­val si de ciripit de pasari. E un zgomot voios; chiar si mīhnirile dra­gostei: dorul si tīnguirea, suferinta celui parasit, sīnt redate pe acest ton dulceag. In pastorala, erotica īsi gasestg contactul cu placerea de a gusta natura, de care nu se putea lipsi. Astfel, pastorala de­vine cīmpul pe care se dezvolta expresia literara a simtului naturii. La īnceput nu se preocupa īnca de descrierea frumusetii naturii, ci de euforia nemijlocita produsa de soare si de vara, de umbra si de apa rece, de flori si de pasari. Observarea si zugravirea naturii vin abia pe planul al doilea; scopul principal ramīne visul de dragoste;

ca produs secundar, poezia pastorala furnizeaza un īncīn-tator realism variat. Zugravirea vietii la tara īntr-o poezie ca Le dit de lapastoure (Povestea ciobanitei), de Christine de Pisan, inau­gureaza un gen.

Odata admisa ca ideal curtenesc, viata pastorala devine o masca. Totul se poate īmbraca īn travestiul ciobanesc. Sfera imaginativa a pastoralei si cea a romantismului cavaleresc se amesteca. Un tur­nir se desfasoara īn costumele unui spectacol pastoral. Regele René īsi tine le Pas d'armes de la bergčre.

Contemporanii par īnsa sa fi vazut cu adevarat īn acest spec­tacol ceva real; Chastellain rezerva vietii pastorale a regelui René un loc printre les Merveilles du monde

J'ay un roi de Cécille Vu devenir berger Et sa femme gentille De ce mesme mestier, Portant la pannetičre, La houlette et chappeau Logeans sur la bruyčre Auprčs de leur trouppeau <nota 23>

Alta data pastorala a trebuit sa serveasca pentru a īmprumuta celei mai defaimatoare satire politice o haina poetica. Nu exista opera mai ciudata decāt lunga poezie pastorala Le Pastoralei (Cio­banasul) <nota 24>. Un partizan al burgunzilor a tratat īn aceasta haina gra­tioasa asasinarea lui Ludovic de Orléans, pentru a scuza faradelegea lui loan fara Frica si pentru a expune ura de partid burgunda. Léonet este numele pastoral al lui loan, iar Tristifer cel al casei de Orléans; fantezia dansului si a īmpodobirii cu flori este sustinuta minunat: chiar si batalia de la Azincourt este descrisa īn haina pas­torala <nota 25>.

La petrecerile de la curte nu lipseste niciodata elementul pasto­ral. Se preta de minune pentru mascaradele care ilustrau ospetele ca entremets si mai era si deosebit de nimerit pentru alegoria po­litica. Reprezentarea suveranului ca cioban, iar a poporului ca tur­ma lui intrase mai de mult īn mintea oamenilor, din alta parte: parintii Bisericii aratasera ca originea statului fusese ciobania. Patriarhii traisera ca ciobani; functia legitima a cīrmuirii, atāt cea seculara, cāt si cea spirituala, nu era domnia, ci paza unei turme.



Seigneur, tu es de Dieu bergier;

Gardes ses bestes loyaument,

Mets les en champ ou en vergier,

Mais ne les perds aucunement,

Pour ta peine auras bon paiement

En bien le gardant, et se non,

A māle heure reēus ce nom <nota 26>

Īn aceste versuri din lucrarea lui Jean Meschinot Les lunettes des princes nu este vorba de o reprezentare pastorala propriu-zisa. Dar de īndata ce elementul pastoral era īnfatisat īn mod vizibil, se īmbina de la sine cu forma. Un entremets la banchetul nuptial de la Bruges, din 1468, le ridica īn slava cerului pe printesele de altadata, ca pe niste "nobles bergieres qui par cy devant ont esté pastoures et gardes des brebis de pardeēa" <nota 27>. Un spectacol la Valenciennes, la īnapoierea Margaretei de Austria din Franta, īn 1493, arata cum se reface tara dupa ce a fost pustiita "le tout en berge­rie" <nota 28> Cunoastem cu totii pastorala politica din De Leeuwendalers <nota 29>. Reprezentarea suveranului ca cioban rasuna si īn Wilhelmus <nota 30>:

Oirlof mijn arme schapen

Die sijt in grooter noot,

Uw herder sal niet slapen,

Al sijt gij nu verstroyt <nota 31>.

Chiar īn razboiul adevarat, oamenii se joaca uneori cu repre­zentarea pastorala. Bombardele lui Carol Temerarul īn fata orasu­lui Granson se numesc "le berger et la bergičre" <nota 32>. Cānd francezii spun īn bataie de joc ca flamanzii nu sīnt decāt niste ciobani si ca nu se pricep la mestesugul razboiului, Filip de Ravenstein porneste la razboi cu douazeci si patru de nobili, īmbracati ca ciobani, cu toiag ciobanesc si cu cosuletul de merinde <nota 33>.

Cu prilejul reprezentarii pastorilor din Betleem īn misterele re­ligioase, se strecurau de la sine īn spectacol motive pastorale, nu­mai ca aici caracterul sacru al subiectului interzicea orice accent pus pe dragoste, asa īncāt pastorii erau obligati sa apara fara pas­torite <nota 34>.

Dupa cum opozitia dintre.dragostea credincioasa cavalereasca si ideile din Le Roman de la Rose a furnizat material unei polemici literare mondene, tot asa si idealul pastoral a fost subiectul unei

astfel de dispute. cāt de putin semana viata excesiv de pestrita, artificializata hiperbolic, a aristocratiei medievale, cu idealul de simplitate, de libertate si de dragoste credincioasa si lipsita de griji īn mijlocul naturii ! Pe tema lui Franc Gontier, al lui Philippe de Vitri, tipul simplitatii secolului de aur, s-au facut variatii la nesfīr-sit. Fiecare declara ca tīnjeste dupa masa luata de Franc Gontier, pe iarba verde, sub umbrar, cu doamna Helayne, dupa meniul lui alcatuit din brīnza, unt, smīntīna, mere, ceapa si pīine neagra, pre­cum si dupa munca lui voioasa, de taietor de lemne, dupa simtul lui de libertate si dupa lipsa lui de griji :

Mon pain est bon; ne faut que nulz me veste;

L'eaue est saine qu'ą boire sui enclin,

Je ne double ne tirant ne venin <nota 35>

Uneori mai sarea cāte cineva peste cal. Acelasi Eustache Des­champs, care cīnta viata lui Robin si a lui Marion si face īn repetate rīnduri elogiul simplitatii naturale si al muncii, deplīnge faptul ca la curte se danseaza dupa cimpoi, "cet instrument des hommes bestiaulx" <nota 36>. Dar era nevoie de sensibilitatea mult mai profunda si de mintea ascutita a lui Franēois Villon, pentru a vedea tot ne­adevarul acelui vis de viata frumoasa. Balada Les contrediz Franc Gontier contine o satira nemiloasa. Villon opune cu cinism lipsei de griji a acelui om ideal de la tara, - cu prīnzul lui cu ceapa "qui causent fort alaine" <nota 37> si cu dragostea lui printre trandafiri, - con­fortul egumenului rotofei, care gusta lipsa de griji si placerile dra­gostei īntr-o camera frumos mobilata, cu un foc īn vatra, cu un vin bun si cu un pat moale. Pīinea neagra si apa lui Franc Gontier ? "Tous les oyseaulx d'ici en Babiloine" <nota 38> nu l-ar fi putut retine pe Villon la o asemenea mīncare nici macar o zi <nota 39>.

Ca si visul frumos al curajului cavaleresc, era fatal ca si celelalte forme, īn care viata amoroasa voia sa devina cultura, sa fie abando­nate ca neadevarate si mincinoase. Nici idealul fanatic al fidelitatii cavaleresti, nobile si caste, nici voluptatea rafinata pāna la cruzime din Le Roman de la Rose, nici fantezia dulceaga si facila a pastora­lei, nu puteau sa reziste furtunii vietii propriu-zise. Furtuna aceasta sufla din toate partile. Dinspre viata spirituala rasuna blestemul a tot ce tine de dragoste, ca fiind pacatul care duce la pierzania lumii. La fundul pocalului sclipitor numit Le Roman de la Rose, moralistul

vede toata drojdia amara. "De unde, - exclama Gerson - de unde copiii din flori, de unde infanticidele, de unde avorturile, de unde ura si otravirea īntre soti ?" <nota 40>

Din partea femeilor chiar, rasuna o alta plīngere. Toate formele conventionale ale dragostei sīnt opera barbatilor. Chiar acolo unde e turnata īn forme idealizate, īntreaga cultura erotica ramīne profund impregnata de egoism masculin. Ce altceva este jignirea mereu re­petata a casniciei si a slabiciunilor femeii, infidelitatea si frivolitatea ei, decāt mantaua care acopera egoismul masculin ? La toata aceasta jignire, zice Christine de Pisan, nu raspund decāt atīt: cartile nu le-au scris femeile <nota 41>.

Īntr-adevar, nici īn literatura erotica, nici īn cea cucernica, a Evu­lui Mediu, nu prea se pot descoperi multe urme ale unei veritabile compatimiri fata de femeie, fata de slabiciunea ei si fata de primej­diile si durerile pe care i le procura dragostea. Mila s-a formalizat īn idealul cavaleresc fictiv al eliberarii fecioarei, unde acesta nu era de fapt decāt o excitatie si o satisfacere senzuala. Dupa ce autorul lucrarii Quinze joyes de mariage a īnsirat toate slabiciunile femeii īntr-o satira fin colorata, se ofera sa descrie si prejudiciile aduse fe­meii <nota 42>, dar nu se tine de cuvīnt. Ca sa gasim expresia unei atmosfere duioase, feminine, trebuie s-o cautam chiar la Christine, asa cum o īncepe īn poezioara ei :

Doulce chose est que mariage,

Je le puis bien par moy prouver <nota 43>

Dar cāt de slab rasuna glasul unei singure femei, fata de corul de insulte, īn care dezmatul vulgar se īmbina cu predica moralista ! Caci nu e decāt o foarte mica departare īntre dispretul omiletic fata de femeie si negarea brutala a dragostei ideale de catre senzualitatea prozaica si de catre īntelepciunea de circiuma.

Spectacolul frumos al dragostei ca forma de viata a continuat sa fie jucat īn vesmīntul cavaleresc, īn cel pastoral si īn decorul ar­tificial al alegoriei trandafirului, īn timp ce din toate partile īn­cepuse sa se auda repudierea oricarei conventii, dar aceste forme si-au pastrat valoarea sociala si culturala īnca mult timp dupa Evul Mediu. Caci formele īn care trebuie sa se īmbrace idealul de dra­goste sīnt aceleasi īn toate timpurile.

<titlu> Note

1. A. Piaget, Romania, XXVII, 1898, p. 63.

2. Sub frunzisul verde, pe iarba īncīntatoare,/ La gīrla susuratoare si līnga o fīntīna limpede,/ Am gasit īnfipta o coliba;/ Acolo mīnca Gontier cu doamna Elena/ Brīnza proaspata, lapte, unt brīnzit,/ Smīntīna, cas, mere, nuci, prune, pere,/ Usturoi si ceapa, mujdei īntins/ Pe coaja de pīine neagra, cu sare multa, ca sa bea mai bine.



3. si gura, si nasul, imberba si barbosul,

4. Īl aud pe Gontier doborīndu-si copacul;/ Slava Domnului ca viata īi e īn siguranta: - Nu stiu - zice el - ce sīnt stīlpii de marmura,/ Scli­pitoarele minere de sabii, peretii acoperiti de picturi;/ Nu mi-e frica de tradarea urzita/ Sub o īnfatisare frumoasa, nici ca am sa fiu otravit/ Din-tr-un vas de aur. Nu stau īn capul gol/ īn fata tiranului, nici nu-mi īnco-voi genunchii īnaintea lui./ Bīta usierului niciodata nu ma da afara,/ Caci pāna acolo nu ma īndeamna dorinta de bani,/ Nici ambitia, nici lacomia la mīncare./ Munca ma hraneste īn voioasa libertate;/ Mult mi-e draga Elena si eu ei fara gres,/ si e de-ajuns. De mormīnt nu ne sinchisim./ Atunci i-am spus: - Vai! robul de curte nu face doi bani,/ Dar Franc Gontier face o nestemata ferecata īn aur.

5. Venind īnapoi de la curtea unui suveran/ Unde statusem vreme īnde­lungata,/ īntr-o padurice, deasupra unei fīntīni/ L-am gasit pe Robin cel liber, īncununat cu flori,/ Cununi de flori īsi pusese/ Pe cap, si Marion, mīndra lui... - Deschamps, nr. 315, III, p. 1.

6. Vreau sa duc de-acinrt īnainte/ Viata omului de mijloc, asta e parerea mea,/ Sa las razboiul si sa traiesc muncind :/ Sa faci razboi nu e decāt pier­zare. - Deschamps, I, p. 161, nr. 65; cf. I, p. 78, nr. 7, p. 175, nr. 75.

Deschamps, nr. 1287, 1288, 1289, VII, p. 33: cf. nr. 178,1, p. 313.

...Nu-i cer lui Dumnezeu decāt sa-mi dea/ īn lumea aceasta prilej sa-l slujesc si sa-l laud,/ Sa traiesc pentru mine, cu haina lunga sau scur­ta,/ Cu un cal care sa ma ajute la munca/ si sa pot sa-mi gospodaresc/ Un trai mijlociu, īn har, fara pizma,/ Fara prea multa avere si fara sa cer pīine,/ Caci īn ziua de azi aceasta e cea mai sigura viata. - Deschamps, nr. 240, II, p. 71, cf. nr. 196, II, p. 15.

...Un muncitor sau un biet carutas/ Umbla prost īmbracat, zdren­tuit si descult./ Dar lucrīnd īsi vede cu placere de munca/ si-si sfīrseste treaba cu voiosie./ Noaptea doarme bine; de aceea, o asemenea inima credincioasa/ Vede patru regi si domnia lor sfīrsindu-se. - Deschamps, nr. 184,1, p. 320.

Deschamps, nr. 1124, nr. 307, VI, p. 41, II, p. 213, Lai de franchise.

Cf. si Deschamps, nr.

Deschamps, XI, p.

13. Romānia, XXVII, 1898, p.

14. N. de Clemanges, Opéra, éd. Epistolae, nr. p. nr. p. nr. p.

Joh. de Monasteriolo, Epistolae, Martčne & Durand, Ampl. Collectio, II, c.

Ib., c.

Alain Chartier, Oeuvres, éd. Duchesne, p.

18. Vezi Thuasne, I, p. II, p.

Oeuvres du roi René, éd. Quatrebarbes, IV, p. cf. Thuasne, II, p.

20. Curtea e o mare, dīn care se ridica/ Valuri de īnfumurare, furtuni de pizma.../ Mīnia stīrneste certuri si jigniri,/ Care adeseori scufunda corabiile;/ Tradarea īsi joaca acolo rolul./ īnoata altīncotrova ca sa pe­treci. - Meschinot, ed. 1522, f. 94, īn La Borderie, Bibi. de l'Éc. des Chartes, LVI, 1895, p. 313.

Cf. Thuasne, op. cit., p. 205.

22. Aluzie la Imitatia Christi.

23. Am vazut un rege al Siciliei/ Devenind cioban/ si pe nobila lui nevasta/ Cu aceeasi meserie/ Purtīnd cosul cu pīine,/ Toiagul si palaria,/ Locuind pe buruienis/ Līnga turma lor. - Recollection des merveilles, Chastellain, VII, p. 200: cf. descrierea despre Joutts de Saint Inglevert, īntr-o poezie pomenita de Froissart, ed. Kervyn, XIV, p. 406.

24. Le Pastoralei, ed. Kervyn de Lettenhove, Chron. rel. ą l'hist. de Belg. sons la dom. des ducs de Bourg., II, p. 573. īn acest amestec de forma pastorala si scop politic, poetul lui Le Pastoralei īsi gaseste paralela īn nimeni altul decāt īn Ariosto, care īsi īnchina unica sa compozitie pastorala apararii ocrotitorului sau, cardinalul Ippolito d'Esté, īn legatura cu con­juratia lui Albertino Boschetti (1506). Cauza cardinalului n-a fost mult mai buna decāt cea a lui Ioan fara Frica, nici atitudinea lui Ariosto mult mai simpatica decāt cea a necunoscutului burgund. Vezi G. Bertoni, L'Orlando furioso e la rinascenza a Ferrara, Modena, 1919, pp. 42, 247 (n.a.).

25. P. 215.

Stapīne, esti pastor al Domnului;/ Pazeste-i vitele cu credinta/ Du-le la cīmp sau īn livada,/ Dar sa nu le pierzi de fel;/ Pentru osteneala ta ai sa primesti plata buna/ Daca le pazesti bine, iar de nu,/ Atunci īntr-un ceas rau ai primit acest nume. - Meschinot, Les lunettes des princes, La Borderie, op. cil., p. 606.

27. Nobile ciobanite care au fost odinioara pastorite si pazitoare de oi pe aici. - La Marche, III, pp. cf. Molinet, Recollection des mer­veilles, despre captivitatea lui Maximilian la Bruges: Les moutons deten-terent/ En son parc le bergier (Oile īl tinura prins/ īn tarcul lor pe cioban), Faictz et dictz, f. 208 vso.

Cu totul īn ciobanie. - Molinet, IV, p. 389.

29. Spectacol scris pentru sarbatorirea pacii westfalice (1648) (n.t.).

30. Imn īn cinstea lui Wilhelm de Nassau, ctitorul independentei Olan­dei (n. t.).

31. Īngaduiti, bietele mele oite./ Care va aflati la mare ananghie,/ Ca baciul vostru sa nu doarma;/ Toate acum sīnteti īmprastiate (vol. v.).

32. Ciobanul si ciobanita.

33. Molinet, I, pp. 190,194; III, p. 138; cf. Juvenal des Ursins, p.

34. Vezi Champion, Histoire poétique du XV-e sičcle, II, p.

Pīinea mea e buna; n-am nevoie de nimeni ca sa ma īmbrace;/ Apa pe care doresc s-o beau e sanatoasa,/ Nu ma tem nici de tiran, nici de otrava. - Deschamps, II, p. 213, Lay de franchise; cf. Chr. de Pisan, Le dit de la Pastoure, Le Pastoralei, roi René Regnault et Jehanneton, Martial d'Auvergne, Vigilles du roi Charles VII etc. etc.

36. Acest instrument al oamenilor din topor. - Deschamps, nr. 923; cf. XI, p. 322.

37. Care pricinuieste un miros puternic din gura.

38. Toate pasarile de aici si pīna-n Vavilon.

39. Villon, éd. Longnon, p. 83.

40. Gerson, Opera, III, p. 302.

41. L'epistre au dieu d'amours, II, p.

Quinze joy es de mariage, p.

43. Dulce mai e si casnicia,/ Pot s-o dovedesc chiar prin mine... - Oeuvres poétiques, I, p. 237, nr. 26.










Document Info


Accesari: 1716
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )