VALOAREA STILISTICĂ A ADVERBULUI
Unele adverbe de mod cum sunt cele provenite din adjective (suna dulce), din participii (vorbeste asezat), din substantive ( 232u2019c merge alene), precum si unele dintre cele formate cu ajutorul sufixelor, de la diferite parti de vorbire (vultureste, soimeste, amarnic, pieptis etc.), au rolul de a reda mai expresiv felul de desfasurare a actiunii:
"Muscelele abureau un fum ce se-nalta alene, clatinat de durere."
(B. St. Delavrancea, Sultanica)
"Cu
ochii de sânge, cu barba vâlvoi,
El zboara soimeste"
(G. Cosbuc ,Pasa Hassan)
În locul adverbelor alene si soimeste ,s-ar fi putut folosi alte adverbe -se-nalta încet; zboara foarte repede-, dar acestea nu ne ajuta sa ne închipuim încetineala cu care se înalta aburii, nici repeziciunea cu care fuge pasa Hassan. Epitetul soimeste are la baza o comparatie: "zboara soimeste" = zboara ca un soim. În textul citat, adverbul soimeste realizeaza si o hiperbola.
De multe ori adverbul sau locutiunea adverbiala cu valoarea de epitet al verbului întareste ideea de personificare exprimata si de verb:
"Si din codri noaptea vine./ Pe furis"
(G. Cosbuc, Noapte de vara)
|
