Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





















































Adio. La Targoviste

Poezii




Adio. La Târgoviste

de Grigore Alexandrescu




Culcat pe-aste ruine, sub care adâncita

E gloria strabuna si umbra de eroi,

În liniste, tacere, vad lumea adormita

Ce uita-n timpul noptii necazuri si 939q1610j nevoi.

Dar cine se aude si ce este ast sunet?

Ce oameni sau ce armii si ce repede pas?

Pamântul îl clateste razboinicescul tunet,

Zgomot de taberi, soapte, trece, vâjâie-un glas...

Dar unde sunt acestea? S-au dus! Au fost parere.

Caci armele, vitejii si toate au tacut.

Asa orice marire nemicnicita piere!

A noastra, a Palmirei si-a Romei a trecut.

si pe tarâna-aceea, de care-odinioara

Se spaimântau tiranii, de frica tremurând,

Al noptii tâlhar vine si pasari cobe zboara,

Pe monumente trece pastorul suierând.

Ma scol, ma mut de-aicea; duc pasurile mele,

Ce pipaiesc cararea, în fundul unui crâng.

si las aste morminte cu suvenire grele,

Pe care nu am lacrimi destule ca sa plâng.

Aicea am speranta sa aflu multumire;

Eu voi sa aud unda si cerul sa-l privesc,

Sa vad a aurorii mult vesela zâmbire,

Razele diminetii ce norii auresc;

Aci stejari cu fala se-nalt, se îndrepteaza,

Urcând ale lor ramuri spre-azurele câmpii;

Aci plopii cu frunza o vale-ncoroneaza;

Acolo se vad dealuri, s-aici salbatici vii.

Din coasta-acestor stânce, din vârful astui munte,

De unde îsi apuca vultůrul al sau zbor,

A noptii stea revarsa lumina pe-a mea frunte



si raza-i se reflecta pe limpede izvor.

Aci zefirul vesel prin frunze-ncet suspina;

Aicea orizontul e dulce, luminos;

Aici aceste râuri... Dar unda lor e lina,

Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos.

Din sânul maicii mele, nascut în griji, necazuri,

Restristea mi-a fost leagan, cu lacrimi m-am hranit,

Ca ale marii repezi si groaznice talazuri,

De vântul relei soarte spre stânci am fost gonit.

Acuma pretutindeni întorc a mea vedere,

Dar ochii-mi multumire deloc nu întâlnesc,

Caci nimenea nu simte cumplita mea durere,

si oamenii pe mine trecând ma ocolesc.

Asa! asa! iubite, s-a dus scumpul meu bine;

Vazând ca nu-mi ramâne placere pe pamânt,

Vazând ca pentru mine s-au dus zilele line,

Pui mâna pe-a mea frunte si caut un mormânt.

Din zilele trecute, din vechea fericire,

Din vârsta mea de aur, din sfântul lor amor,

Idei au ramas numai, precum o nalucire

Ramâne dimineata din visuri care zbor;

Asa, fara-ndoiala, amara mea viata

De-acum e pentru mine nisip neroditor,

Ce vara îl usuca si iarna îl îngheata

si nici o floare n-afla sarmanul calator.

Dar însa suvenirul fiintelor iubite

Va fi la al meu suflet etern înfatisat

Ca frunzele aduse de vijelii pornite

La vechea lor tulpina ce-odata le-a purtat.

De visurile voastre, sperante-amagitoare,

Acum peste masura ma vad îndestulat;

Fugiti, zadarnici zile, ce griji omorâtoare

Pe tânara mea vârsta curând ati adunat.

Când toamna se arata al iernii rece soare,

Copacii plini de jale pierd frunza, se usuc:

Asa nenorocirea uscând a vârstei-mi floare,

Zic lumii un adio: iau lira si ma duc.











Document Info


Accesari: 1524
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )