Armonii vesperale George Toparceanu

Armonii vesperale George Topārceanu

Īn vespreala simfonie troneaza linistea regala (Contradictie numai aparenta. Īn fond linistea cānta, precum muzica tace (n. a.).)

si parcul rozelor senzatii cu-ndoliate crizanteme

Sonor desteapta cascadarea de note vagi īn catedrala

Orizontānd (Verb nou, formatie proprie. Se simtea nevoie (n. a.).) īn ritmul mistic albumul stinselor poeme...

si-n aiurarea muribunda convoi de ore funerare

Patau lintoliul de mistere cloroformate īn sudrina,

Pe cānd banalele foburguri filtrau tacuta orchestrare

A cimitirului spasmodic iluminat de luna plina.

O, socluri diafanisate de nostalgii si de torente,

Cāntari funebre de silabe crispate īn amurgul trist!

Ce rugi bizare palpitara īn la bemol, cānd transparente

Se desenau īn atmosfera pe cerul dur de ametist?

Alcovuri magice, safire puncteaza pacea violeta.

Cu gesturi pale si acute spre negre sfere siderale,

Īn calmul pur al simfoniei apare-o neagra silueta.

si linistea regala cade cu emanatii vesperale... (A se observa impresia de infinit palpabil a acestui vers magistral (n. a.).)