CORABIA VERDE
de Aron Cotrus
Corabia se framanta si se rasuceste
in lupta cu valurile ce-o izbesc talhareste
si apele cresc ca din hau nasdravane,
capitane! capitane! capitane!*
Invinsa pe-o cli 212i88c pa, sub valuri se pierde
parca de-a pururi, corabia verde
naprasnic muscata de uragane,
capitane! capitane! capitane!
Prin potopul ce zalud o rastoarna,
s'aud prin vazduh ca o goarna,
peste-ale marii nesfarsite noiane,
poruncile tale de proroc, capitane!
Si iata, de odata se'nalta semeata
iarasi, Craiasa peste timp, peste ceata,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, capitane!
Zanatec alearga prapadul pe ape,
tot mai aproape si mai aproape,
dar duhul mai tare-i ca-ale marii prigoane,
capitane! capitane! capitane!
Gata cu totii sa murim in picioare,
pe marea aceasta ce crancen ne doare,
spargem talazuri, infrangem bulboane,
cu gandul la tine, o, capitane!
Lupta e cantecul si biblia noastra,
holde vor creste de samulastra
din cremenea oarba, din pietroase mormane
si din sangele nostru, o, capitane!
Moartea insasi de-ar salta pe punte,
sarire-ar fulgeris cine s'o'nfrunte,
printre mii si mii de uragane,
capitane! capitane! capitane!
