Catre mama.
de Pop Sorin Ovidiu
Intuneric
O luminita incearca disperata,
Alaturarea cu celelalte lumini.
Stralucirea izbandeste, derutata,
Vizualizand minuscule portiuni,
Din viata asta deprimanta.
Cum ar putea luminita,
Sa comita o asemenea greseala,
Incat sa uite,
Pe insasi mama-i spirituala.
Scriind aceste versuri,
La cine mi-a dat stralucirea, ma gandesc,
Stralucire care va licari,
Cat timp am sa traiesc.
De-a lungul aniilor,
Razele ei calde dragoste mi-au oferit
Iar universului meu incolor,
Culoare i-a conferit.
Au fost momente cand,
Umbra-mi era singura nadejde,
Dar, auzind al mamei refren plapand,
Tristetea, incet, ma paraseste.
Iar, la sfarsit
Cand voi inceta sa stralucesc,
Intr-o alta lume,
Am sa-i spun mamei ca o iubesc.
|
