Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























De-as putea

Poezii




De-as putea

Mi am scris un breviar pt pastrarea clipelor,




L am strans intr o contractie de respir

Intr un sertar al sufletului meu

Intr un moment de departare

Cand am inceput sa simt ca ma lasa auzul

Si nu mai inteleg petrecerea din jur

Atentie! nu ti scriu ca sa te injur.

Vreau doar sa ti jur ca n am jurat vreodata

Ca o sa am pe ce sa ti jur.

Poate crezi ca te injur.

De abia acum te poti uita in jur

Si o sa vezi

Si tu.................. ce n am vazut si eu pana acum.

Mi am scris breviar pentru pastrarea clipelor

Ca sa nu uit cumva unde mi am pus talpa de la pantofi

Ca sa stiu de unde au venit  Dhorothy, Sperietoarea si Vrajitorul din Oz,

Cum de s a destramat Rochia Cenusaresei

De ce s a incurcat in noduri d timp

Alice in a ei Tara de Minuni

Si tot asa.............

De ce mi as termina breviarul,

pastrator de clipe?!

Africa
Imi ploua din tavan cu animale d circ,

mai alaltaieri mi a iesit din cale-afara o camila.

deserticul fildes negru mi a aruncat o din golurile acelor de siguranta,

cand mi le am prins in piept nu mi am dat seama ca musca.............Biata.....

acum pielea mea e legata in arcuri

altfel risca sa se prelinga

iar varful va strapunge usor sfera cu oglinzi

pe care am pitit o atat de abstract, ca o flictena

intrun unghi de umbrela, agatat dupa ureche.

n as fi gandit vreodata ca Africa va ninge la mine in camera.

ca Elefantul si Gazela Girafa vor strabate liniile tavanului meu fumator

ca pe o stadutza prafuita din Kindu, Maun sau El Wak.

eu nu voi simti nici trepidatiile,

 nici santurile degetelor ce se arcuiesc p lampa plafonului

degresat cu muste 

si impaiat cu mii de melolonte.

n as fi implorat vreodata o asa arena de circ,

venind catre rogojina mea.

intrun ritm circadian,

incep sa ma alatur lor,

Totemurilor africane ce mi au invadat camera.

Piesa si act

Poc! poc, poc.....

Simt ca ma dezgrop

De ceva ce mi pare hilar.

Dansabila parte de vis,

Absconsul Univers de lapte,

Sta sa mi pice pe pleoape.

Din varf imi preling un scop,

Aproape strop in strop

Acum trebuie sa trec din loc in loc

Al naibii foc!

Mi- alung unicul glas de sticla

O singura clanta sta de pica

Imi va zdrobi... sau nu

Umilul deget gros

Asezat in poala unui creier ros,

Macinat si...vai...putregai...

A-nceput un cross

Poc, poc din dos....

Au pus catuse florilor

De ceara cotoare

Au dus soarele-n carcera

Ii este rece...

Mi e mila de cel ce trece

Mai bine arunc cu pietre-n pietre

Mi e teama de cel ce tine scrum in dinti

Ca doar asa poti sa minti.

Si strigi, si simti, si stigi, si simti

si strigi...si vrei sa strigi...si numai simti





Joc si iarasi joc

E un joc de lumini,

Iar ai uitat sa te speli pe maini

dupa ce ai folosit carcera liftului.

E un joc de lumini,

Le pot intrezari pe fata ta.

Cand spun ta,

ma gandesc la eu,

cateodata la mine,

si foarte rar la sine si insami.

E un joc de lumini,

Trecut de ora si minutele ei, fixa

Agatate intr o usa de cuier,

Nici acum nu ma gandesc la tine.

E un joc de lumini,

Nu ma pot visa in jur,

Caci perdeaua cu frunze si umbre imi zgarie timpul.

Iar am baut din sarurile ghivecelor cu flori!

E un joc de lumini,

Ce vina port ca stau in dreptul lor!

Ale cui drepturi!

Abia acum "ta-ul de mai devreme il simt "tu".

E un joc de lumini

Si poate de aceea nu ma pot uita la tine.

Pe frunte mi se plimba o gramada de sinusuri;

Dc vreunul dintre ele este cumva al tau,

Anunta l pierdut la O.R.L

Eu, pana atunci ti l pastrez..............

Lumea, intotdeauna e un joc de lumini.

Mi s-a facut subit dor de tine

Mi s a facut subit dor...de tine,

Reminiscente ale unei vechi rocade

Cand intr o dupa amiaza de para,

Am dat coltul unei strazi, pe o felie de paine.

Si n ar fi fost nimic

Daca framantatura n ar fi pierit dumicata,

Intre palmele mele vulcanice,

Risipita, ca zeama fructului de'amiaza

Stors de gura larga a unui canal deschis.

M am temut,

Cand mi ai spus rastit

Ca framantaturile cleioase,

Ar fi putut hrani

Statuia fardata livid, de la portile Bosforului;

Mi o imaginam,

Singura, cazata intr un ecosistem rotund,

Pavat cu ape arteziene,

Cersind impiedicata in mantia i de ghips,

O farama faramicioasa din framantatura,

Dospita ca un mugure de cireasa in craterele pielii mele.

Ce onoare! sa rad cu buzele de tabla,

De tine, risipitorule de iluzii.

Mantoiu Ana-Maria

Cls a XI-a G










Document Info


Accesari: 955
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )