Maretia kitschului
īn dsmigiu, pe alei,
se-mpleticesc amantii, trei cīte trei :
un ofiter, o metresa si dalmatiana īn lesa.
pe soclu se zgribuleste īn pene baiatul doamnei anadyomene.
buclat, bucalat
umbra lui se īntinde pīna la I.O.R. 2 si la fabrica de cauciucuri quadrat
si se lateste ca un batic peste batistei, patiseria din statia lui 13113i810n 21, statuia lui c.a. rosetti si sala
teatrului foarte mic.
sub umbra lui, inima mea, īndoliata inima mea
īmi curge prin coaste si prin sacou, se suie pe cer si se face o stea
o stea gigantica arzīnd peste bucuresti ca peste un arici de cristal varsīnd suruburi de foc pe taxiuri de sal
3 - Totul
luminīnd si straluminīnd fiecare palma de loc, odaie si hala
vazīnd prin locatari ca prin feliile de portocala
vīnturīnd troleibuze, rascolind sertare si sifoniere
disecīnd paianjenii surprinsi pe sub tablouri
trecīnd prin flacari biciclete fara roti din vitrine, īntorcīnd p
cealalta fiecare bilet de autobuz aruncat īr
bucur-obor si fiecare coaja de samānta scuij viscolind bule lungi de lumina de-a lungul bordurilor trepanīnd fiecare craniu, scotocind, smotocind prin cerebele, b
deget prin maduva spinala, ramificīndu-si f
alveole si intestine ridicīnd asfaltul cu tot cu masini.
īnot singuratic, ca un peste subtire, prin marea electrica īmi agit aripioarele, casc gura spasmodic sub steaua enorma, sīnt un orfan.
o iau pe mihai bravu pe trotuarele de cristal, constructiile noi, Ik iulia hasdeu, chioscurile de ziare se moaie īn jurul meu, scot : transpiratie, lesina de caldura ca sub un bec al televiziunii, raze de apocalips, nimburi curcubeene se īntretaie īn spirale subtiri si de foc. tablele skodelor īncep sa fiarba cu bulbuci, ca smoala, mul li se amesteca, parbrizele tipa de groaza naruindu-se aseme ape subtiri pe giuvaerul pavajului, de un sfert de ora n-am n oameni, din loc īn loc, scīnteind ca pirita, cīte o īmbucatura d portiune de occiput, o bucata de sira. ma simt singur sub stei care gliseaza deasupra capului meu. cotesc spre liceul mihai copacii sīnt niste mīini de coral gīfīind. a mai ramas īn picioare de reclama : ursul imens tinīnd īn brate o sticla de cico. sīnt apn
dar, iata, īi vad bine conturul acum : e dupa darapanatura de schele topite, īn spatele compresorului, pare a f i o femeie, desi e translucida ca gheata, respira, cosul pieptului i se ridica, a iesit si vine spre mine. cred ca īi ajung pīna la brīu. e īmbracata īn pansamente, fese murdare i se desfasoara de pe solduri si umeri tīrīindu-se pīna la vreo cincizeci de metri īn jos pe strada, de unde atītea bandaje, atīt tifon destramat ? cīteva fīsii au luat foc si se consuma cu flacara mica pe poalele ei, alte fese atīrna carbonizate, se apropie de mine atīt de rapid īncīt curīnd nu īi mai pot vedea decīt sīnul urias, strivit de fata mea, mai mare decīt orice am vazut vreodata, m-a luat īn brate si paseste cu mine īn lungul strazii, sīnt linistit, capul īmi atīrna. mi-e īngrozitor, īngrozitor de frig. intra cu mine īntr-un hol de bloc. din cutiile de scrisori curg stropi de metal topit, intra īn lift si coboara cīteva etaje, o luam de-a lungul unui culoar plin de tevi de apa si gaze, cu usi de garsoniere numerotate, vad o musca strivita pe placajul uneia, ajungem īn zona crematoriilor, miroase a gunoi, sīnt gīndaci negri cu antene flexibile, sīnt boxe cu sticle de neofalina, calupuri verzui de sapun de rufe, cīrpe murdare, cutii de palux si dero, ma lasa jos, īntins pe mozaicul infect, mare si alba, se apropie de o teava uriasa, īntinsa pe līnga tavan, vopsita albastru, pulseaza lenes si brusc īnteleg ca este o vena, o vena de tesut moale, pasim alaturi de-a lungul ei. coborīm si vena se ramifica, apar pachete de muschi si fīsii de grasime īnconjurānd betonul fundatiilor, apar glande sudoripare īncolacite, de-a lungul carora coborīm saptamīni de-a rīndul. īn curīnd cofrajele devin rare, doar cīte o sīrma din betonul armat se mai afunda īn tesuturile bogate, carne, peste tot carne striata de nervi, de zgīrciuri mari ca ghetarii, īnteleg ca bucurestiul e doar o coaja de var pe o rana enorma, ajungem curīnd īntr-o mare sfera, acolo ea ma īmbratiseaza si ma saruta, acolo ea īsi desfasoara tonele de bandaje atīt de rapid īncīt umple sfera cu un trandafir de tifon, iar sīngele absorbit e centrifugat īn stropi orbitori, e o roza īn flacari, care ma face sa gīfīi de ura, sa grohai de ura. ma topeam de ura, slabeam de revolta īn asa hal, īncīt doar oasele mele au mai apucat s-o vada goala, si mai stiu cum m-am descīlcit din oasele mele īnainte
t
ca ele sa fi urlat : "vino īnceput jocul barbar.
! hai odata ! hai dracului odata !" si ea sa fi
ma regasesc īn cismigiu, izbindu-ma solitar de amantii lipaind pe alei printre boschete, trei cīte trei :
un capitan de vardisti, o metresa si pechineza īn lesa
pe līnga soclul unde se umfla īn pene bebe-ul doamnei anadyomene
vomīndu-si umbra cu filigrane de stea peste posomorita inima mea
facīndu-ma sa ma gīndesc la ceea ce ar fi putut sa fie si n-a fost la ceea ce a fost si nu va mai fi niciodata
ah, niciodata !
|
