O vodca la "Caraimanul'

O vodca la "Caraimanul"

»A

am avut un prieten.

pentru el, sa scoata ochii unei vrabii cu pixul sau sa bata un cui īntr-o pisica adormita erau lucruri de mult fumate. 18518w2215s

īntr-o zi a aruncat de pe terasa blocului o tablie de pat de spital, vopsita

īn alb

pe capota unei masini.

cu fetitele era crud si pervers, pasiunea lui zdrobitoare

era sa lege sfori de toate clantele, cu sute de noduri īncīlcite.

noaptea urla īn somn, visīndu-se īn piete largi si pustii

si simtindu-se singur.

sa vorbesti cu el era ca si cīnd ai explora o lamīie muceda

ca si cīnd ai baga mīna īntr-o plasa īnvalatucita, de paianjen.

a fost un copil rau si dezgustator.

dar cīnd s-a facut mare

ti se facea mila de el cīt era de timid si neajutorat

cīt de prost statea cu femeile

si cum nu se uita niciodata īn ochii celui cu care vorbea.

singur ca un cīine. dumnezeu stie

de ce trece prin viata un astfel de om.

stau la etajul barului "caraimanul" si ma gīndesc la toate acestea.

e īnghesuiala, specia umana nici n-a iesit din preistorie.

nici n-are de gīnd sa iasa. īmi beau vodca, ametit de orele de serviciu.

fac zilnic doua ore-n tramvaie, citesc din ce īn ce mai putin, platesc si cobor dracului scarile, o sa am treizeci de ani. treizeci de ani !

cīnd ies pe usa de sticla, o rafala de lapovita ma da de vitrina, doamne, pīna acasa o sa fiu ud pīn'la piele.