Riposta George Topârceanu
Unui gazetar care cerea sa fiu spânzurat
Vrei sa ma spânzuri, vasazica?...
Când te-am citit, în adevar, 24324l116y
Îti dau cuvântul ca de frica
Mi s-a zbârlit un fir de par!
Cum? ti-a venit asa, deodata,
Netam-nesam?
Pareai un om cu judecata -
La asta nu ma asteptam.
Te-ai suparat si-ti pare rau
Ca-s înca viu?
Pacat ca esti de la Tazlau,
Pacat ca trebuie sa-ti scriu!
Dar asta-i datoria mea:
Sa dau cu zacherlina-n prosti.
Talent avem - o recunosti.
Atunci, pazea!
Pazea, sa nu dai de rusine,
Sa nu te strâng într-un sonet.
Sa nu te spânzur eu pe tine
De-un epitet!
Pazea, ca muza mi-i fecunda
si când te-oi prinde nu te scap:
Cu sapte rime pe secunda
Îti dau la cap!
Pazea, sa nu te-astern pe-o fila
si-n roca unui vers masiv
Sa te-ncrustez definitiv
Ca pe-o fosila!
Pazea, sa nu-ti înfig în coasta
O epigrama ca un cui.
Sa-ti sparg în cap o oda proasta,
Sa faci cucui!
Sa nu-ti arunc în ochi o stanta
Cu versuri mici,
Sa nu te ard de la distanta
C-un hexametru ca un bici!
si-apoi, în hazul galeriei,
C-un vers subtire ca un ac,
Pe frontispiciul Vesniciei
Sa te fixez ca pe-un gândac!
|
