TEXT
Poate ca ne-am saturat si noi pīna la urma
sa ni
se spuna lacrima ca-i aur,
sa ni se spuna līna ca e turma
si boul junghiat ca este taur.
Stam drepti, asa ne este natul
oprit la alte stele duse sus,
dar vietii noastre cīnd i-a fost veleatul,
noi pīine am mīncat, iar nu cuvīntul spus.
Acestia care facem trupul tarii
satui suntem si pīn“la gīt
de mult ilustre vorbe-ale uitarii,
ca ne-a fost foame si ne-a fost urīt.
Ci iata lauda plugului prin care
noi īnsine pre noi ne-am fost arat,
sa dam dreptatii de mīncare
nu in vorbiri, ci viu si-adevarat.
